de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

(JO L 347 20.12.2013, p. 671)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) NR. 1310/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 17 decembrie 2013	L 347	865	20.12.2013
►M2	REGULAMENTUL (UE) 2016/791 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 11 mai 2016	L 135	1	24.5.2016
►M3	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/1166 AL COMISIEI  din 17 mai 2016	L 193	17	19.7.2016
►M4	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/1226 AL COMISIEI  din 4 mai 2016	L 202	5	28.7.2016
►M5	REGULAMENTUL (UE) 2017/2393 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 13 decembrie 2017	L 350	15	29.12.2017
►M6	REGULAMENTUL (UE) 2020/2220 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 23 decembrie 2020	L 437	1	28.12.2020
►M7	REGULAMENTUL (UE) 2021/2117 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 2 decembrie 2021	L 435	262	6.12.2021
►M8	REGULAMENTUL (UE) 2024/1143 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 11 aprilie 2024	L 1143	1	23.4.2024

Rectificat prin:

C1	Rectificare, JO L 189, 27.6.2014, p.  261 (1308/2013)
►C2	Rectificare, JO L 130, 19.5.2016, p.  8 (1308/2013)
►C3	Rectificare, JO L 001, 3.1.2020, p.  5 (1308/2013)

▼B 

REGULAMENTUL (UE) NR. 1308/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

 

PARTEA I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   

Prezentul regulament instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele agricole, care înseamnă toate produsele enumerate în anexa I la tratate, cu excepția produselor din pescuit și din acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii care reglementează organizarea comună a piețelor produselor din pescuit și din acvacultură.

(2)   

Produsele agricole, astfel cum sunt definite la alineatul (1), se împart în următoarele sectoare enumerate în părțile respective din anexa I:

(a) 

cereale, partea I;

(b) 

orez, partea II;

(c) 

zahăr, partea III;

(d) 

furaje uscate, partea IV;

(e) 

semințe, partea V;

(f) 

hamei, partea VI;

(g) 

ulei de măsline și măsline de masă, partea VII;

(h) 

in și cânepă, partea VIII;

(i) 

fructe și legume, partea IX;

(j) 

produse din fructe și legume procesate, partea X;

(k) 

banane, partea XI;

(l) 

vin, partea XII;

(m) 

pomi și alte plante vii, bulbi, rădăcini și altele asemănătoare, flori tăiate și frunziș ornamental, partea XIII;

(n) 

tutun, partea XIV;

(o) 

carne de vită și mânzat, partea XV;

(p) 

lapte și produse lactate, partea XVI;

(q) 

carne de porc, partea XVII;

(r) 

carne de oaie și de capră, partea XVIII;

(s) 

ouă, partea XIX;

(t) 

carne de pasăre, partea XX;

(u) 

alcool etilic de origine agricolă, partea XXI;

(v) 

produse apicole, partea XXII;

(w) 

viermi de mătase, partea XXIII;

(x) 

alte produse, partea XXIV.

▼M7

Articolul 2

Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune (PAC)

Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului ( ¹ ) și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în ceea ce privește măsurile prevăzute în prezentul regulament.

▼B

Articolul 3

Definiții

(1)   

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile privind anumite sectoare, stabilite în anexa II.

▼M7 —————

▼M7

(3)   

Definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/2116 și în Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului ( ² ) se aplică în sensul prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în prezentul regulament.

(4)   

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care să modifice definițiile referitoare la sectoarele stabilite în anexa II în măsura în care este necesar pentru actualizarea definițiilor din perspectiva evoluțiilor pieței și fără a adăuga noi definiții.

▼B

(5)   

În sensul prezentului regulament:

(a) 

„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiunile definite ca atare la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( ³ ).

(b) 

„fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural” înseamnă condiții meteorologice cum ar fi gerul, grindina, gheața, ploaia sau seceta care distrug mai mult de 30 % din producția medie anuală a unui fermier dat în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime și maxime.

Articolul 4

Modificări ale nomenclaturii Tarifului Vamal Comun utilizate pentru produsele agricole

Acolo unde este cazul, pentru a lua în considerare modificările aduse Nomenclaturii combinate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să adapteze descrierea produselor și trimiterile din prezentul regulament la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată.

▼M7

Articolul 5

Rate de conversie pentru orez

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc ratele de conversie pentru orez în diferite etape de procesare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 6

Anii de comercializare

Se stabilesc următorii ani de comercializare:

(a) 

de la data de 1 ianuarie la data de 31 decembrie ale unui an dat, pentru sectorul fructelor și legumelor, sectorul fructelor și legumelor procesate și sectorul bananelor;

(b) 

de la data de 1 aprilie la data de 31 martie a anului următor, pentru sectorul furajelor uscate și sectorul viermilor de mătase;

(c) 

de la data de 1 iulie la data de 30 iunie a anului următor pentru:

(i) 

sectorul cerealelor;

(ii) 

sectorul semințelor;

(iii) 

sectorul inului și al cânepii;

(iv) 

sectorul laptelui și al produselor lactate;

(d) 

de la data de 1 august la data de 31 iulie a anului următor, pentru sectorul vitivinicol;

(e) 

de la data de 1 septembrie la data de 31 august a anului următor, pentru sectorul orezului și cu privire la măslinele de masă;

(f) 

de la data de 1 octombrie la data de 30 septembrie a anului următor, pentru sectorul zahărului și cu privire la uleiul de măsline.

▼B

Articolul 7

Praguri de referință

(1)   

Se fixează următoarele praguri de referință:

(a) 

pentru sectorul cerealelor, 101,31 EUR/tonă pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(b) 

pentru orezul nedecorticat, 150 EUR/tonă pentru calitatea standard astfel cum este definită la punctul A din anexa III, pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(c) 

pentru zahărul de calitate standard, astfel cum este definit la punctul B din anexa III, în privința zahărului neambalat, franco fabrică:

(i) 

zahăr alb: 404,4 EUR/tonă;

(ii) 

zahăr brut: 335,2 EUR/tonă;

(d) 

pentru sectorul cărnii de vită și de mânzat, 2 224 EUR/tonă pentru carcasele de bovine masculi din clasa de conformație/gradul de acoperire cu grăsime R3, astfel cum este prevăzut în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult, menționată la punctul A din anexa IV;

(e) 

pentru sectorul laptelui și al produselor lactate;

(i) 

246,39 EUR pe 100 kg pentru unt;

(ii) 

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;

(f) 

pentru carnea de porc, 1 509,39 EUR/tonă pentru carcasele de porc de calitate standard, definite în termeni de greutate și conținut de carne macră, astfel cum se stabilește în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc menționată la punctul B din anexa IV, după cum urmează:

(i) 

carcasele care cântăresc de la 60 la mai puțin de 120 kg: clasa E;

(ii) 

carcasele care cântăresc de la 120 la 180 kg: clasa R;

(g) 

pentru sectorul uleiului de măsline:

(i) 

1 779 EUR/tonă pentru ulei de măsline extra virgin;

(ii) 

1 710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin;

(iii) 

1 524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant cu două grade de aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

(2)   

Pragurile de referință prevăzute la alineatul (1) sunt revizuite constant de Comisie, ținând seama de criterii obiective, în special în funcție de evoluția producției, a costurilor de producție, îndeosebi a costurilor factorilor de producție, precum și în funcție de tendințele piețelor. Dacă este cazul, pragurile de referință se actualizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară având în vedere evoluțiile producției și ale piețelor.

PARTEA II

PIAȚA INTERNĂ

TITLUL I

INTERVENȚIA PE PIAȚĂ

CAPITOLUL I

Intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Secțiunea 1

Dispoziții generale privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele referitoare la intervenția pe piață în ceea ce privește:

(a) 

intervenția publică, dacă produsele sunt achiziționate de autoritățile competente ale statelor membre și sunt depozitate de acestea până la desfacere; și

(b) 

acordarea de ajutor pentru depozitarea produselor de către operatori privați.

Articolul 9

Proveniența produselor eligibile

Produsele eligibile pentru achiziție în cadrul intervenției publice sau pentru acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată sunt originare din Uniune. De asemenea, dacă produsele provin din recolte, acestea trebuie să fi fost recoltate în Uniune, iar dacă provin din lapte, laptele respectiv trebuie să fi fost produs în Uniune.

Articolul 10

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul A și, respectiv, B din anexa IV în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește carcasele de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult și în sectorul cărnii de porc în ceea ce privește porcii alții decât cei folosiți pentru reproducere.

În sectorul cărnii de oaie și de capră, statele membre pot aplica grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie, în conformitate cu normele stabilite la punctul C din anexa IV.

Secțiunea 2

Intervenția publică

Articolul 11

Produse eligibile pentru intervenția publică

Intervenția publică se aplică pentru produsele următoare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice cerințe și condiții suplimentare care pot fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 19, și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 20:

(a) 

grâu comun, grâu dur, orz și porumb;

(b) 

orez nedecorticat;

(c) 

carne proaspătă sau refrigerată din sectorul cărnii de vită și mânzat, încadrate la codurile NC 0201 10 00 și 0201 20 20 -0201 20 50 ;

(d) 

unt produs direct și exclusiv din smântână pasteurizată obținută direct și exclusiv din lapte de vacă într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de grăsimi butirice de 82 % din greutate și cu un conținut maxim de apă de 16 % din greutate;

(e) 

lapte praf degresat de calitate superioară obținut din lapte de vacă prin procedeul pulverizării într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de materie proteică de 34 % din greutatea substanței uscate, fără grăsimi.

▼M7

Articolul 12

Perioadele de intervenție publică

Intervenția publică este disponibilă pentru:

(a) 

grâu comun, de la 1 octombrie la 31 mai;

(b) 

grâu dur, orz și porumb, pe durata întregului an;

(c) 

orez nedecorticat, pe durata întregului an;

(d) 

carne de vită și mânzat, pe durata întregului an;

(e) 

unt și lapte praf degresat, de la 1 februarie la 30 septembrie.

▼B

Articolul 13

Deschiderea și închiderea intervenției publice

▼C2

(1)   

În cursul perioadelor menționate la articolul 12, intervenția publică:

▼B

(a) 

este deschisă pentru grâul comun, unt și laptele praf degresat;

(b) 

poate fi deschisă de Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat (inclusiv soiuri sau tipuri specifice de orez nedecorticat), dacă situația de pe piață impune acest lucru. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2);

(c) 

poate fi deschisă de Comisie pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), în cazul în care prețul mediu de piață în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c) într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, înregistrat pe baza grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine menționate la punctul A din anexa IV, este mai mic de 85 % din pragul de referință stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (d).

(2)   

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să închidă intervenția publică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat în cazul în care, în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c), nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Articolul 14

Achizițiile la preț fix sau prin procedură de atribuire

Atunci când intervenția publică este deschisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), măsurile privind stabilirea prețurilor de achiziție pentru produsele menționate la articolul 11, precum și, după caz, măsurile privind limitările cantitative atunci când achizițiile au loc la preț fix, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 15

Prețul de intervenție publică

(1)   

Prețul de intervenție publică înseamnă:

(a) 

prețul la care produsele sunt achiziționate în cadrul intervenției publice dacă acest lucru se face la preț fix; sau

(b) 

prețul maxim la care produsele eligibile pentru intervenția publică pot fi achiziționate, dacă acest lucru se face prin procedură de atribuire.

(2)   

Măsurile de stabilire a nivelului prețului de intervenție publică, inclusiv valoarea majorărilor și a reducerilor, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 16

Principii generale privind desfacerea produselor din stocul de intervenție publică

(1)   

Desfacerea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice are loc astfel încât:

(a) 

să se evite orice perturbare a pieței;

(b) 

să se asigure accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a cumpărătorilor; și

(c) 

să se respecte angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(2)   

Produsele achiziționate conform intervenției publice pot fi desfăcute prin punerea lor la dispoziție pentru programul de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii. ►C2   În acest caz, valoarea contabilă a acestor produse trebuie să fie la nivelul prețului pertinent de intervenție publică stabilit, menționat la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament. ◄

▼M7

(2a)   

Statele membre notifică Comisiei toate informațiile necesare pentru a permite monitorizarea respectării principiilor prevăzute la alineatul (1).

▼M7

(3)   

În fiecare an, Comisia publică detalii privind condițiile în care produsele achiziționate conform intervenției publice au fost cumpărate sau vândute în anul anterior. Respectivele detalii includ volumele relevante și prețurile de achiziție și de vânzare.

▼B

Secțiunea 3

Ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 17

Produse eligibile

Ajutorul pentru depozitarea privată se poate acorda pentru produsele enumerate în continuare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice alte cerințe și condiții care urmează a fi adoptate de Comisie, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 19 și al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 18 alineatul (2) sau al articolului 20:

(a) 

zahăr alb;

▼M7

(b) 

ulei de măsline și măsline de masă;.

▼B

(c) 

fibre de in;

(d) 

carne proaspătă sau refrigerată de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult;

(e) 

unt produs din smântână obținută direct și exclusiv din lapte de vacă;

(f) 

brânză;

(g) 

lapte praf degresat fabricat din lapte de vacă;

(h) 

carne de porc;

(i) 

carne de oaie și de capră.

Litera (f) de la primul paragraf se aplică doar în cazul brânzei care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1151/2012, care este depozitată pentru o perioadă care depășește durata de maturare prevăzută în caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 7 din regulamentul respectiv și/sau pentru o perioadă de maturare care contribuie la sporirea valorii brânzei.

Articolul 18

Condiții de acordare a ajutorului

(1)   

Pentru a se asigura transparența pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în cazurile în care este necesar, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească condițiile în care se poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17, ținând seama de:

(a) 

prețurile medii de piață înregistrate în Uniune și de pragurile de referință, precum și de costurile de producție ale produselor respective; și/sau

(b) 

necesitatea de a reacționa în timp util la o situație de pe piață deosebit de dificilă sau la evoluțiile economice cu un impact negativ semnificativ asupra marjelor din sectorul respectiv.

(2)   

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care

(a) 

se acordă ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17, ținând seama de condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol;

(b) 

se limitează acordarea ajutorului pentru depozitarea privată.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(3)   

Măsurile privind stabilirea nivelului ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut la articolul 17 se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Secțiunea 4

Dispoziții comune privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 19

Competențe delegate

(1)   

Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească cerințele și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament. Respectivele cerințe și condiții vizează, pentru produsele achiziționate și depozitate, garantarea:

(a) 

calității acestora în ceea ce privește parametrii de calitate, grupurile de calitate, gradele de calitate, categoriile, caracteristicile și vechimea produsului;

(b) 

eligibilității acestora, în ceea ce privește cantitățile, ambalarea, inclusiv etichetarea, conservarea, contractele de depozitare anterioare, aprobarea întreprinderilor, precum și stadiul produselor cărora li se aplică prețul de intervenție publică și ajutorul pentru depozitarea privată.

(2)   

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului cerealelor și ale sectorului orezului nedecorticat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească criteriile de calitate atât în ceea ce privește achizițiile, cât și vânzările de grâu comun, grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat.

(3)   

Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a) 

cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice;

(b) 

normele privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și pentru tratarea acestor produse în ceea ce privește taxele vamale și toate celelalte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(4)   

Pentru a se garanta că ajutorul pentru depozitare privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a) 

normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată;

(b) 

condițiile pentru acordarea unui avans din respectivul ajutor;

(c) 

condițiile în care se poate decide că produsele care fac obiectul contractelor de depozitare privată pot fi repuse pe piață sau eliminate.

(5)   

Pentru a se asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate:

(a) 

prin care să se prevadă utilizarea procedurilor de atribuire care garantează accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a operatorilor;

(b) 

prin care să se stabilească condițiile suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori pentru a facilita gestionarea și controlul eficient al sistemului pentru statele membre și operatori;

(c) 

prin care să se stabilească cerința impusă operatorilor de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor acestora.

(6)   

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a) 

se adaptează și actualizează dispozițiile din anexa IV privind grila utilizată în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor;

(b) 

se stabilesc dispoziții suplimentare referitoare la clasificarea, inclusiv de către clasificatori calificați, la gradarea pe clase, inclusiv prin tehnicile de clasificare automatizată, la identificarea, cântărirea și marcarea carcaselor, precum și la calcularea prețurilor medii în Uniune și la coeficienții de ponderare utilizați la calcularea prețurilor respective;

(c) 

se stabilesc, pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, derogări de la dispoziții și derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină, precum și dispoziții suplimentare privind produsele în cauză, inclusiv dispoziții privind clasele de conformație și gradul de acoperire cu grăsime, iar pentru sectorul cărnii de oaie, dispoziții suplimentare privind greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime și criteriile de clasificare a mieilor ușori;

(d) 

statele membre sunt autorizate să nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc și sunt autorizate să folosească și alte criterii de evaluare decât greutatea și conținutul de carne macră estimat sau să prevadă derogări de la grila respectivă.

Articolul 20

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol. Măsurile menționate pot viza în mod special:

(a) 

costurile pe care trebuie să le plătească operatorul în cazul în care produsele livrate pentru intervenție publică nu îndeplinesc cerințele minime de calitate;

(b) 

stabilirea capacității minime de depozitare pentru spațiile de stocare pentru intervenție;

(c) 

perioadele, piețele și prețurile de piață reprezentative necesare pentru aplicarea prezentului capitol;

(d) 

livrarea produselor care urmează să fie achiziționate în cadrul intervenției publice, costurile de transport care trebuie suportate de ofertant, preluarea produselor de către agențiile de plăți și plata;

(e) 

diferitele operațiuni aferente procesului de dezosare pentru sectorul cărnii de vită și mânzat;

(f) 

modalitățile practice pentru ambalarea, comercializarea și etichetarea produselor;

(g) 

procedurile pentru aprobarea întreprinderilor care produc unt și lapte praf degresat în sensul prezentului capitol;

(h) 

orice autorizație de depozitare în afara teritoriului statului membru în care produsele au fost achiziționate și depozitate;

(i) 

vânzarea sau eliminarea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice, în special în ceea ce privește prețurile de vânzare, condițiile referitoare la scoaterea din depozit, utilizarea sau destinația ulterioară a produselor eliberate din stoc, inclusiv procedurile privind produsele puse la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului menționat la articolul 16 alineatul (2), inclusiv transferurile între statele membre;

(j) 

în ceea ce privește produsele achiziționate în cadrul intervenției publice, dispozițiile privind posibilitatea pentru statele membre să vândă, sub propria lor răspundere, cantități mici rămase în depozit sau cantități care nu mai pot fi reambalate sau care s-au deteriorat;

(k) 

în ceea ce privește depozitarea privată, încheierea și conținutul contractelor dintre autoritatea competentă a statului membru și solicitanți;

(l) 

plasarea și păstrarea produselor în depozitare privată și scoaterea acestora din depozit;

(m) 

durata depozitării private și dispozițiile conform cărora această durată, odată specificată în contracte, poate fi scurtată sau prelungită;

(n) 

procedurile care trebuie urmate pentru achizițiile la preț fix, inclusiv procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia, sau pentru acordarea ajutorului stabilit în prealabil pentru depozitarea privată;

(o) 

recurgerea la proceduri de atribuire atât pentru intervenție publică, cât și pentru depozitarea privată, în special în ceea ce privește:

(i) 

depunerea ofertelor și cantitatea minimă pentru care se poate depune o ofertă;

(ii) 

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia; și

(iii) 

selectarea ofertelor, asigurându-se că se acordă prioritate celor mai favorabile pentru Uniune și permițând totodată ca acest fapt să nu ducă neapărat la atribuirea unui contract;

(p) 

aplicarea grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de vită, de porc și de oaie;

(q) 

o prezentare a carcaselor și a semicarcaselor diferită de cea prevăzută la punctul A.IV din în anexa IV în vederea stabilirii prețurilor de piață;

(r) 

factorii de corecție care trebuie aplicați de statele membre pentru a fi utilizați pentru o prezentare diferită a carcaselor de vită și de oaie în cazul în care nu este utilizată prezentarea de referință;

(s) 

modalitățile practice pentru marcarea carcaselor clasificate și pentru calcularea de către Comisie a mediei ponderate a prețului din Uniune pentru carcasele de vită, porc și oaie;

(t) 

autorizarea statelor membre de a dispune, în ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriile lor, o prezentare a carcaselor de porc diferită de cea prevăzută la punctul B.III din anexa IV, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i) 

practicile comerciale obișnuite de pe teritoriul lor diferă de prezentarea standard definită la anexa IV punctul B.III primul paragraf;

(ii) 

cerințele tehnice justifică această prezentare;

(iii) 

carcasele sunt jupuite în mod uniform;

(u) 

dispozițiile pentru revizuirea la fața locului a punerii în aplicare a clasificării carcaselor în statele membre de către un comitet al Uniunii alcătuit din experți ai Comisiei și experți numiți de statele membre, pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea clasificării carcaselor. Aceste dispoziții prevăd ca Uniunea să suporte costurile rezultate din activitatea de revizuire.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 21

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a autoriza statele membre să utilizeze, pentru mieii cu greutatea carcasei mai mică de 13 kg, prin derogare de la punctul C.III din anexa IV, următoarele criterii de clasificare:

(a) 

greutatea carcasei;

(b) 

culoarea cărnii;

(c) 

gradul de acoperire cu grăsime.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

▼M7

CAPITOLUL II

Ajutor pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume și cu lapte și produse lactate

▼M7 —————

▼M2

Articolul 22

Grupul-țintă

Schema de ajutor destinată îmbunătățirii distribuirii de produse agricole și a obiceiurilor alimentare ale copiilor vizează copiii care frecventează în mod regulat creșe, grădinițe sau instituții școlare de nivel primar sau secundar, care sunt administrate sau recunoscute de autoritățile competente din statele membre.

Articolul 23

Ajutor pentru aprovizionarea cu fructe și legume destinate școlilor și cu lapte destinat școlilor, pentru măsuri educative însoțitoare și costuri aferente

(1)   

Ajutorul din partea Uniunii se acordă pentru copiii din instituțiile de învățământ menționate la articolul 22:

(a) 

pentru aprovizionarea cu produsele eligibile menționate la alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol și pentru distribuirea respectivelor produse;

(b) 

pentru măsurile educative însoțitoare; și

(c) 

pentru acoperirea anumitor costuri legate de echipamente, publicitate, monitorizare și evaluare, precum și de logistică și distribuire, în măsura în care aceste costuri nu sunt acoperite de litera (a) din prezentul paragraf.

În conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE, Consiliul stabilește limitele pentru componenta de ajutor din partea Uniunii care acoperă măsurile și costurile menționate la primul paragraf literele (b) și (c) din prezentul alineat.

(2)   

În sensul prezentei secțiuni:

(a) 

„fructe și legume destinate școlilor” înseamnă produsele menționate la alineatul (3) litera (a) și la alineatul (4) litera (a);

(b) 

„lapte destinat școlilor” înseamnă produsele menționate la alineatul (3) litera (b) și la alineatul (4) litera (b), precum și produsele menționate în anexa V.

(3)   

Statele membre care doresc să participe la schema de ajutoare în temeiul alineatului (1) (denumită în continuare „programul pentru școli”) și care solicită ajutorul corespunzător din partea Uniunii, acordă prioritate, ținând seama de circumstanțele naționale, distribuirii de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

(a) 

fructe și legume și produse proaspete din sectorul bananelor;

(b) 

lapte de consum și versiunile fără lactoză ale acestuia.

(4)   

În pofida alineatului (3), pentru a promova consumul unor produse specifice și/sau pentru a răspunde unor nevoi nutriționale speciale ale copiilor de pe teritoriul acestora, statele membre pot să prevadă distribuirea de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

(a) 

produse din fructe și legume prelucrate, în plus față de produsele menționate la alineatul (3) litera (a);

(b) 

brânzeturi, caș, iaurt și alte tipuri de produse lactate fermentate sau acrite fără adaos de aromatizanți, fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao, în plus față de produsele menționate la alineatul (3) litera (b).

(5)   

În cazurile în care consideră necesar pentru îndeplinirea obiectivelor programului pentru școli și a obiectivelor enunțate în strategiile menționate la alineatul (8), statele membre pot completa distribuirea produselor menționate la alineatele (3) și (4) cu produsele enumerate în anexa V.

În astfel de cazuri, ajutorul din partea Uniunii este plătit numai pentru componenta „lapte” a produselor distribuite. Componenta respectivă nu trebuie să fie mai mică de 90 % din greutate pentru produsele din categoria I din anexa V și 75 % din greutate pentru produsele din categoria II din anexa V.

Nivelul ajutorului din partea Uniunii este stabilit de Consiliu pentru componenta lapte în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(6)   

Produsele distribuite în cadrul programului pentru școli nu conțin niciuna dintre următoarele:

(a) 

adaos de zahăr;

(b) 

adaos de sare;

(c) 

adaos de grăsime;

(d) 

adaos de îndulcitori; sau

(e) 

potențiatori artificiali de aromă E 620-E 650, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( ⁴ ).

În pofida primului paragraf din prezentul alineat, după obținerea autorizației corespunzătoare din partea autorității sale naționale responsabile din domeniul sănătății și al nutriției, în conformitate cu procedurile naționale, orice stat membru poate decide că produsele eligibile menționate la alineatele (4) și (5) pot să conțină cantități limitate de adaos de zahăr, adaos de sare și/sau adaos de grăsime.

(7)   

În plus față de produsele menționate la alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol, statele membre pot prevedea includerea altor produse agricole în cadrul măsurilor educative însoțitoare, în special cele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (g) și (v).

(8)   

Ca o condiție a participării sale la programul pentru școli, un stat membru întocmește, înainte de participarea sa la programul pentru școli și, ulterior, din șase în șase ani, la nivel național sau regional, o strategie pentru punerea în aplicare a programului. Strategia poate fi modificată de autoritatea responsabilă cu elaborarea acesteia la nivel național sau regional, în special ținând seama de monitorizare și evaluare, precum și de rezultatele obținute. Strategia include cel puțin identificarea nevoilor care trebuie satisfăcute, clasificarea necesităților în funcție de priorități, grupul-țintă, rezultatele preconizate a fi obținute și, dacă sunt disponibile, obiectivele cuantificate care trebuie atinse în raport cu situația inițială și stabilește cele mai adecvate instrumente și acțiuni pentru realizarea obiectivelor respective.

Strategia poate conține elemente specifice legate de punerea în aplicare a programului pentru școli, inclusiv cele destinate simplificării gestionării sale.

(9)   

În cadrul propriilor strategii, statele membre stabilesc lista tuturor produselor care urmează să fie furnizate în cadrul programului pentru școli, fie prin distribuire periodică, fie în cadrul măsurilor educative însoțitoare. Fără a aduce atingere alineatului (6), statele membre asigură, de asemenea, implicarea corespunzătoare a autorităților lor naționale responsabile din domeniul sănătății și al nutriției în elaborarea respectivei liste, sau autorizarea corespunzătoare de către autoritățile respective a acelei liste, în conformitate cu procedurile naționale.

(10)   

Pentru eficientizarea programului pentru școli, statele membre prevăd, de asemenea, măsuri educative însoțitoare, care pot include, printre altele, măsuri și activități care vizează restabilirea unei legături între copii și agricultură prin intermediul unor activități, cum ar fi vizitele la ferme, și prin intermediul distribuirii unei mai mari varietăți de produse agricole, după cum se menționează la alineatul (7). Respectivele măsuri pot, de asemenea, să fie destinate educării copiilor cu privire la aspecte conexe, cum ar fi obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale, agricultura ecologică, producția durabilă sau combaterea risipei alimentare.

▼M7

(11)   

Statele membre aleg produsele care urmează să facă obiectul distribuirii sau urmează să fie incluse în măsurile educative însoțitoare pe baza unor criterii obiective, care includ unul sau mai multe dintre următoarele: considerente de sănătate și de mediu, caracterul sezonier, soiul și disponibilitatea produselor locale sau regionale, acordând prioritate, pe cât posibil, produselor originare din Uniune. Statele membre pot încuraja în special achizițiile locale sau regionale, produsele ecologice, lanțurile de aprovizionare scurte sau beneficiile pentru mediu, inclusiv ambalajele durabile, și, dacă este cazul, produsele recunoscute în temeiul sistemelor de calitate instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

În cadrul strategiilor lor, statele membre pot lua în considerare acordarea de prioritate considerațiilor privind durabilitatea și comerțul echitabil.

▼M2

Articolul 23a

Dispoziții financiare

▼M7

(1)   

Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, ajutorul din cadrul programului pentru școli alocat pentru distribuirea de produse, pentru măsurile educative însoțitoare și pentru costurile aferente menționate la articolul 23 alineatul (1) nu depășește 220 804 135  EUR pe an școlar. În cadrul respectivei limite globale, ajutorul nu depășește:

(a) 

pentru fructele și legumele destinate școlilor: 130 608 466  EUR pe an școlar;

(b) 

pentru laptele destinat școlilor: 90 195 669  EUR pe an școlar.

▼M2

(2)   

Ajutorul menționat la alineatul (1) se alocă fiecărui stat membru ținând seama de următoarele elemente:

(a) 

numărul de copii cu vârsta cuprinsă între șase și zece ani din statul membru vizat;

(b) 

gradul de dezvoltare a regiunilor din statul membru vizat astfel încât să se asigure faptul că se alocă un ajutor mai mare pentru regiunile mai puțin dezvoltate și pentru insulele mici din Marea Egee în înțelesul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013; și

(c) 

pentru laptele destinat școlilor, pe lângă criteriile menționate la literele (a) și (b), utilizarea anterioară a ajutorului din partea Uniunii pentru aprovizionarea cu lapte și produse lactate destinate copiilor.

Pentru regiunile ultraperiferice enumerate la articolul 349 din TFUE, repartizările pentru statul membru vizat asigură un ajutor mai mare pentru regiunile respective, pentru a lua în considerare situația lor specifică în ceea ce privește aprovizionarea cu produse și pentru a promova o astfel de aprovizionare între regiunile ultraperiferice care sunt în proximitate geografică unele față de celelalte.

Repartizările pentru laptele destinat școlilor care rezultă din aplicarea criteriilor prevăzute în prezentul alineat asigură faptul că toate statele membre au dreptul să primească cel puțin o sumă minimă de ajutor din partea Uniunii pentru fiecare copil din grupa de vârstă menționată la primul paragraf litera (a). ►M7   ————— ◄

Măsurile privind stabilirea repartizărilor orientative și definitive și realocarea ajutorului din partea Uniunii pentru fructele și legumele destinate școlilor și pentru laptele destinat școlilor sunt adoptate de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(3)   

Statele membre care doresc să participe la programul pentru școli depun în fiecare an o cerere de ajutor din partea Uniunii, precizând suma solicitată pentru fructele și legumele destinate școlilor și suma solicitată pentru laptele destinat școlilor pe care doresc să le distribuie.

▼M7

(4)   

Fără a depăși limita globală de 220 804 135  EUR prevăzută la alineatul (1), orice stat membru poate transfera, o dată pe an școlar, până la 20 % din una sau din cealaltă repartizare orientativă a sa.

▼M2

Respectivul procentaj poate fi majorat până la 25 % pentru statele membre cu regiunile ultraperiferice enumerate la articolul 349 din TFUE și în alte cazuri justificate corespunzător, de exemplu atunci când un stat membru trebuie să abordeze o situație specifică a pieței din sectorul vizat de programul pentru școli, preocupările specifice ale acestuia legate de consumul scăzut al unuia sau al celuilalt grup de produse sau alte schimbări societale.

Transferurile pot fi făcute fie:

(a) 

înainte de stabilirea repartizărilor definitive pentru anul școlar următor, între repartizările orientative ale statului membru; fie

(b) 

după începutul anului școlar, între repartizările definitive ale statului membru, în cazul în care astfel de repartizări au fost stabilite pentru statul membru în cauză.

Transferurile menționate la al treilea paragraf litera (a) nu pot fi făcute din repartizarea orientativă pentru grupul de produse pentru care statul membru în cauză solicită o sumă care depășește repartizarea sa orientativă. Statele membre notifică Comisiei cuantumul oricărui transfer făcut între repartizările orientative.

(5)   

Programul pentru școli nu aduce atingere altor programe naționale separate pentru școli care sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Ajutorul din partea Uniunii prevăzut la articolul 23 poate fi utilizat pentru a extinde domeniul de aplicare sau eficacitatea oricărui program național pentru școli existent sau a oricărui program de distribuire la nivelul școlilor care furnizează fructe și legume destinate școlilor și lapte destinat școlilor, dar nu înlocuiește finanțarea acestor programe naționale existente, cu excepția distribuirii de mese gratuite pentru copii în instituțiile de învățământ. În cazul în care un stat membru decide să extindă domeniul de aplicare a unui program național pentru școli existent sau să îl facă mai eficace prin solicitarea de ajutor din partea Uniunii, acesta indică în strategia prevăzută la articolul 23 alineatul (8) modul în care se va realiza acest lucru.

(6)   

Statele membre pot acorda, pe lângă ajutorul din partea Uniunii, un ajutor național pentru finanțarea programului pentru școli.

Statele membre pot finanța ajutorul respectiv prin intermediul unei taxe impuse sectorului vizat sau prin orice altă contribuție din partea sectorului privat.

(7)   

Uniunea poate finanța, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, măsuri de informare, publicitate, monitorizare și evaluare legate de programul pentru școli, inclusiv măsuri de sensibilizare a publicului cu privire la obiectivele programului și măsuri conexe privind crearea de rețele care au drept scop schimbul de experiență și bune practici în vederea facilitării punerii în aplicare și a gestionării programului.

Comisia poate elabora, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) din prezentul regulament, un identificator comun sau elemente grafice pentru a spori vizibilitatea programului pentru școli.

(8)   

Statele membre care participă la programul pentru școli aduc la cunoștința publicului, în incintele școlare sau în alte locuri relevante, implicarea lor în program și faptul că acesta este subvenționat de Uniune. Statele membre pot utiliza orice instrumente adecvate de publicitate, care pot include afișe, site-uri internet dedicate, materiale grafice informative și campanii de informare și de sensibilizare. Statele membre garantează valoarea adăugată și vizibilitatea programului Uniunii pentru școli în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

Articolul 24

Competențe delegate

(1)   

Pentru a promova obiceiurile alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul acordat în cadrul programului pentru școli îi vizează pe copiii din grupul-țintă menționat la articolul 22, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește norme referitoare la:

(a) 

criteriile suplimentare referitoare la eligibilitatea grupului-țintă prevăzut la articolul 22;

(b) 

aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului de către statele membre;

(c) 

elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile educative însoțitoare.

(2)   

Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii și pentru a facilita punerea în aplicare a programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate articolul 227 în ceea ce privește:

(a) 

identificarea costurilor și a măsurilor care sunt eligibile pentru ajutor din partea Uniunii;

(b) 

obligația statelor membre de a monitoriza și de a evalua eficacitatea propriului program pentru școli.

(3)   

Pentru a ține cont de progresul științific, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește completarea listei de potențiatori artificiali de aromă prevăzuți la articolul 23 alineatul (6) primul paragraf litera (e).

Pentru a se asigura că produsele distribuite în conformitate cu articolul 23 alineatele (3), (4) și (5) îndeplinesc obiectivele programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 prin care se definesc nivelurile maxime de adaos de zahăr, adaos de sare și adaos de grăsime care pot fi permise de statele membre în temeiul articolului 23 alineatul (6) al doilea paragraf și care sunt necesare din punct de vedere tehnic pentru pregătirea sau fabricarea de produse prelucrate.

(4)   

Pentru a promova gradul de sensibilizare cu privire la programul pentru școli și pentru a mări vizibilitatea ajutorului din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care să solicite statelor membre care participă la programul pentru școli să aducă în mod clar la cunoștința publicului faptul că primesc sprijin din partea Uniunii pentru punerea în aplicare a programului, inclusiv în legătură cu:

(a) 

dacă este adecvat, stabilirea de criterii specifice în ceea ce privește prezentarea, structura, dimensiunea și conceperea identificatorului comun sau a elementelor grafice;

(b) 

criteriile specifice legate de utilizarea de instrumente de publicitate.

(5)   

Pentru a asigura valoarea adăugată și vizibilitatea programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește normele referitoare la distribuirea de produse în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

(6)   

Ținând seama de necesitatea de a se asigura că ajutorul din partea Uniunii se reflectă în prețul la care produsele sunt disponibile în cadrul programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 prin care se solicită statelor membre să explice, în cadrul propriilor strategii, modul în care se va realiza acest lucru.

Articolul 25

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni, inclusiv cele privind:

(a) 

informațiile care urmează să fie incluse în strategiile statelor membre;

(b) 

cererile de ajutor și plățile, inclusiv simplificarea procedurilor care rezultă din cadrul comun pentru programul pentru școli;

(c) 

metodele de promovare a programului pentru școli și măsurile de constituire a unor rețele la nivelul acestuia;

(d) 

prezentarea, formatul și conținutul cererilor anuale de ajutor, al rapoartelor de evaluare și de monitorizare realizate de statele membre care participă la programul pentru școli;

(e) 

aplicarea articolului 23a alineatul (4), inclusiv în ceea ce privește termenele pentru transferuri și în ceea ce privește prezentarea, formatul și conținutul notificărilor de transfer.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M7 —————

▼B

CAPITOLUL III

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

▼M7

Articolul 61

Durata

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie instituit în prezentul capitol se aplică în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2045, Comisia urmând să efectueze două evaluări intermediare, în 2028 și în 2040, în scopul de a evalua funcționalitatea sistemului și, după caz, de a prezenta propuneri.

▼B

Secțiunea 1

Gestionarea sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 62

Autorizații

(1)   

Vița-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) poate fi plantată sau replantată numai dacă se acordă o autorizație în conformitate cu articolele 64, 66 și 68, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

►C2   (2)   

Statele membre acordă autorizația menționată la alineatul (1), pentru o suprafață specifică exprimată în hectare, ◄ în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care să respecte criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii. Această autorizație este acordată fără costuri pentru producători.

(3)   

Autorizațiile menționate la alineatul (1) sunt valabile timp de trei ani de la data la care au fost acordate. Unui producător care nu a utilizat o autorizație acordată în perioada de valabilitate a acesteia i se aplică sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

▼M7

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide că, atunci când replantarea are loc pe aceeași parcelă sau pe aceleași parcele pe care s-a efectuat defrișarea, autorizațiile menționate la articolul 66 alineatul (1) sunt valabile timp de șase ani de la data la care au fost acordate. Aceste autorizații identifică în mod clar parcela sau parcelele pe care urmează să aibă loc defrișarea și replantarea.

▼M7

Prin derogare de la primul paragraf, valabilitatea autorizațiilor acordate în conformitate cu articolul 64 și cu articolul 66 alineatul (1), care expiră în anii 2020 și 2021, se prelungește până la data de 31 decembrie 2022.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, producătorilor care dețin autorizații în conformitate cu articolul 64 și cu articolul 66 alineatul (1) din prezentul regulament, care expiră în anii 2020 și 2021, nu li se aplică sancțiunea administrativă menționată la articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiția ca aceștia să informeze autoritățile competente până la 28 februarie 2022 că nu intenționează să utilizeze autorizațiile și nu doresc să beneficieze de prelungirea valabilității lor, astfel cum se menționează la al treilea paragraf de la prezentul alineat. În cazul în care producătorii care dețin autorizații a căror validitate a fost prelungită până la 31 decembrie 2021, au declarat autorității competente până la 28 februarie 2021 că nu intenționează să își utilizeze respectivele autorizații, aceștia au posibilitatea de a își retrage declarațiile printr-o comunicare scrisă către autoritatea competentă până la 28 februarie 2022 și de a își utiliza autorizațiile în perioada de valabilitate prelungită prevăzută la al treilea paragraf.

(4)   

Prezentul capitol nu se aplică în cazul plantării sau replantării suprafețelor destinate unor scopuri experimentale, creării de colecții de soiuri de viță-de-vie având ca scop conservarea resurselor genetice sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi, în cazul suprafețelor ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului sau în cazul suprafețelor care urmează să fie nou plantate ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public adoptate în temeiul dreptului intern.

▼M5

(5)   

Statele membre pot aplica prezentul capitol zonelor care produc vin și care sunt adecvate pentru producția distilatului de vin cu o indicație geografică înregistrată în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( ⁵ ). În sensul prezentului capitol, aceste zone pot fi tratate ca zone în care pot fi produse vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

▼B

Articolul 63

Mecanismul de garantare pentru plantări noi

▼M7

(1)   

Statele membre pun la dispoziție în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund fie:

(a) 

unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie a anului precedent; fie

(b) 

unui procent de 1 % dintr-o suprafață care cuprinde suprafața cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie 2015, și suprafața care face obiectul drepturilor de plantare acordate unor producători de pe teritoriul lor în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 care erau disponibile pentru conversia în autorizații la 1 ianuarie 2016, astfel cum se menționează la articolul 68 din prezentul regulament.

▼B

(2)   

Statele membre pot:

(a) 

să aplice la nivel național un procent mai mic decât cel prevăzut la alineatul (1);

(b) 

să limiteze utilizarea autorizațiilor la nivel regional, pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată, pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată sau pentru suprafețe fără o indicație geografică.

▼M7

Statele membre care limitează utilizarea autorizațiilor la nivel regional pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată sau pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată în conformitate cu primul paragraf litera (b) pot solicita ca autorizațiile în cauză să fie folosite în regiunile respective.

▼B

►C2   (3)   

Oricare dintre limitările menționate la alineatul (2) contribuie la o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie, ◄ se stabilește pentru o valoare mai mare de 0 % și se justifică pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive specifice:

(a) 

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de producție excesivă de produse vinicole în raport cu perspectivele pieței pentru produsele respective, nedepășind ceea ce este necesar pentru satisfacerea acestei necesități;

▼M7

(b) 

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de devalorizare a unei anumite denumiri de origine protejate sau a unei anumite indicații geografice protejate;

▼M7

(c) 

dorința de a contribui la dezvoltarea produselor vizate, menținând totodată calitatea respectivelor produse.

(3a)   

Statele membre pot lua orice măsuri de reglementare necesare pentru a împiedica eludarea de către operatori a măsurilor restrictive adoptate în temeiul alineatelor (2) și (3).

▼B

(4)   

Statele membre publică eventualele decizii adoptate în temeiul alineatului (2), care sunt justificate în mod corespunzător. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei deciziile și justificările respective.

Articolul 64

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1)   

Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile într-un anumit an nu depășește suprafața pusă la dispoziție de statul membru, se acceptă toate cererile respective.

▼M7

În scopul prezentului articol, statele membre pot aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii la nivel național sau regional:

▼B

(a) 

solicitantul dispune de o suprafață agricolă care nu este mai mică decât zona pentru care solicită autorizația;

(b) 

solicitantul dispune de o pregătire și o competență profesională corespunzătoare;

▼C2

(c) 

cererea nu prezintă un risc semnificativ de însușire frauduloasă a reputației unor anumite denumiri de origine protejate, ceea ce se prezumă, cu excepția cazului în care prezența unui astfel de risc este demonstrată de autoritățile publice;

▼M5

(ca) 

solicitantul nu a plantat viță-de-vie fără autorizație, astfel cum se menționează la articolul 71 din prezentul regulament, sau fără un drept de plantare, astfel cum se menționează la articolele 85a și 85b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

▼C2

(d) 

în cazurile justificate corespunzător, unul sau mai multe dintre criteriile menționate la alineatul (2), cu condiția să fie aplicate în mod obiectiv și nediscriminatoriu.

▼M7

(2)   

Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile menționate la alineatul (1) depășește într-un anumit an suprafața pusă la dispoziție de statul membru, autorizațiile sunt acordate pe baza împărțirii proporționale a hectarelor între toți solicitanții, în funcție de suprafața pentru care au solicitat autorizația. Prin acordarea de autorizații se poate stabili suprafața minimă și/sau maximă per solicitant și, de asemenea, ea poate fi efectuată parțial sau integral în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii care se pot aplica la nivel național sau regional:

▼C2

(a) 

producători care înființează plantări de viță-de-vie pentru prima dată și care sunt numiți șefi ai exploatației (noi viticultori);

▼M7

(b) 

suprafețe unde plantațiile viticole contribuie la conservarea mediului sau la conservarea resurselor genetice ale viței-de-vie;

▼B

(c) 

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul unor proiecte de consolidare a terenurilor;

(d) 

suprafețe care se confruntă cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice;

(e) 

caracterul durabil al proiectelor de dezvoltare sau al replantărilor pe baza unei evaluări economice;

▼M7

(f) 

suprafețe care urmează să fie nou plantate și care contribuie la creșterea producției exploatațiilor din sectorul viticol care indică o creștere a eficienței din punctul de vedere al costurilor sau a competitivității sau a prezenței pe piețe;

▼B

(g) 

proiecte cu potențial de îmbunătățire a calității produselor cu indicații geografice;

▼M7

(h) 

suprafețe care urmează să fie nou plantate în contextul creșterii dimensiunii exploatațiilor de viță-de-vie mici și mijlocii.

▼M5

(2a)   

Dacă decide să aplice unul sau mai multe criterii menționate la alineatul (2), statul membru poate adăuga condiția suplimentară ca solicitantul să fie o persoană fizică în vârstă de cel mult 40 de ani în anul depunerii cererii.

▼M7

(2b)   

Statele membre pot lua orice măsuri de reglementare necesare pentru a împiedica eludarea de către operatori a criteriilor restrictive pe care le aplică în temeiul alineatelor (1), (2) și (2a).

▼M5

(3)   

Statele membre fac publice criteriile menționate la alineatele (1), (2) și (2a) pe care le aplică și le notifică neîntârziat Comisiei.

▼B

Articolul 65

Rolul organizațiilor profesionale

▼M7

Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru ia în considerare recomandările organizațiilor profesionale recunoscute care funcționează în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157, ale unor grupuri de producători interesate menționate la articolul 95 sau ale altor tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.

▼B

Recomandările se fac pentru cel mult trei ani.

Articolul 66

Replantările

(1)   

Statele membre acordă în mod automat o autorizație producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie începând cu 1 ianuarie 2016 și care prezintă o cerere. Această autorizație corespunde unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată. Suprafețele vizate de astfel de autorizații nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

(2)   

Statele membre pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie, dacă defrișarea suprafeței în cauză are loc până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor vițe-de-vie.

▼C2

(3)   

Autorizația menționată la alineatul (1) este utilizată în aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea. În cazul suprafețelor eligibile pentru producții de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, statele membre pot limita replantarea, pe baza unei recomandări din partea unei organizații profesionale, în conformitate cu articolul 65, la vițe-de-vie care respectă același caiet de sarcini al denumirii de origine protejate sau indicației geografice protejate ca și cel al suprafeței defrișate.

▼B

(4)   

Prezentul articol nu se aplică în cazul defrișării unor plantări neautorizate.

Articolul 67

Regula „de minimis”

(1)   

Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol nu se aplică statelor membre în cazul cărora regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplica la 31 decembrie 2007.

(2)   

Statele membre cărora li se aplica, la 31 decembrie 2007, regimul menționat la alineatul (1), și în cazul cărora suprafețele cultivate în prezent cu viță-de-vie nu depășesc 10 000 de hectare, pot decide să nu aplice sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie menționat în prezentul capitol.

Articolul 68

Dispoziții tranzitorii

(1)   

Drepturile de plantare acordate unor producători în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 anterior datei de 31 decembrie 2015, care nu au fost utilizate de acești producători și care încă sunt valabile la data respectivă, pot fi convertite în autorizații în conformitate cu prezentul capitol începând cu 1 ianuarie 2016.

▼M6

Această conversie are loc în urma unei cereri care este depusă de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să depună astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2022.

(2)   

Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca și drepturile de plantare menționate la alineatul (1). În cazul în care nu sunt utilizate, autorizațiile respective expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă un stat membru a luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2025.

▼M7

(2a)   

Începând cu 1 ianuarie 2023, o suprafață echivalentă cu suprafața care face obiectul drepturilor de plantare care erau eligibile pentru conversia în autorizații de plantare la 31 decembrie 2022, dar care nu au fost încă convertite în autorizații în conformitate cu alineatul (1), rămâne la dispoziția statelor membre în cauză, care pot acorda autorizații în conformitate cu articolul 64, cel târziu până la 31 decembrie 2025.

▼M7

(3)   

Suprafețele vizate de autorizațiile acordate în conformitate cu alineatele (1) și (2a) de la prezentul articol nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

▼B

Articolul 69

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a) 

condițiile pentru aplicarea excepției menționate la articolul 62 alineatul (4);

(b) 

normele privind criteriile menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(c) 

adăugarea unor criterii la cele enumerate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

▼C2

(d) 

coexistența unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze cu culturi de viță-de-vie nou plantate, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2);

▼B

(e) 

motivația deciziilor luate de statele membre în temeiul articolului 66 alineatul (3).

Articolul 70

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a) 

procedurile de acordare a autorizațiilor;

(b) 

registrele care trebuie ținute de statele membre și notificările care trebuie trimise Comisiei.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Controlul sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 71

Plantările neautorizate

(1)   

Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație.

(2)   

În cazul în care producătorii nu defrișează în termen de patru luni de la data la care le este notificată neregula, statele membre asigură defrișarea acestor plantări neautorizate în termen de doi ani de la expirarea perioadei de patru luni. Costul aferent este imputat producătorilor în cauză.

(3)   

Statele membre comunică Comisiei până la 1 martie în fiecare an mărimea totală a suprafețelor constatate ca plantate cu viță-de-vie fără autorizație după 1 ianuarie 2016, precum și suprafețele defrișate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4)   

Unui producător care nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol i se aplică sancțiuni care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   

Suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație nu beneficiază de nicio măsură de sprijin națională sau a Uniunii.

Articolul 72

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

▼C2

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare care prevăd detaliile privind cerințele în materie de comunicare pe care trebuie să le respecte statele membre, inclusiv eventuale reduceri ale limitelor bugetare prevăzute în anexa VI în caz de nerespectare a cerințelor.

▼B

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

TITLUL II

NORME PRIVIND COMERCIALIZAREA ȘI ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Norme privind comercializarea

Secțiunea 1

Standarde de comercializare

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 73

Domeniul de aplicare

Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții aplicabile produselor agricole și nici dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar și alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor și pe cea umană, prezenta secțiune stabilește normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii și mențiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.

Subsecțiunea 2

Standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse

Articolul 74

Principiu general

Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secțiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.

Articolul 75

Stabilire și conținut

(1)   

Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:

(a) 

ulei de măsline și măsline de masă;

(b) 

fructe și legume;

(c) 

produse din fructe și legume procesate;

(d) 

banane;

(e) 

plante vii;

(f) 

ouă;

(g) 

carne de pasăre

(h) 

materii grase tartinabile destinate consumului uman;

(i) 

hamei.

(2)   

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) și (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, și de a adopta derogări și scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.

(3)   

Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( ⁶ ), standardele de comercializare menționate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerințele următoare care urmează să fie stabilite în funcție de sector sau de produs și de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piață și de condițiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:

(a) 

definițiile tehnice, denumirile și denumirile comerciale pentru anumite sectoare, altele decât cele prevăzute la articolul 78;

(b) 

criteriile de clasificare, precum clasificarea pe categorii, greutatea, dimensiunile, vârsta și categoria;

(c) 

specia, soiul de plante sau rasa de animale ori tipul comercial;

(d) 

prezentarea, etichetarea legată de standardele de comercializare obligatorii, ambalarea, normele care trebuie aplicate în privința centrelor de ambalare, marcarea, anul recoltării și utilizarea unor termeni specifici, fără a aduce atingere articolelor 92-123;

(e) 

criterii precum aspectul, consistența, conformația, caracteristicile produsului și ponderea conținutului de apă;

(f) 

substanțe specifice utilizate în procesul de producție sau componente ori constituenți, inclusiv conținutul cantitativ, puritatea și identitatea acestora;

(g) 

tipul de activitate agricolă și metoda de producție, inclusiv practicile oenologice, și sisteme avansate de producție durabilă;

(h) 

cupajul mustului și al vinului, inclusiv definițiile lor, amestecul și restricțiile corespunzătoare;

(i) 

frecvența de colectare, livrarea, conservarea și manipularea, metoda de conservare și temperatura, depozitarea și transportul;

(j) 

locul de proveniență agricolă și/sau originea, cu excepția cărnii de pasăre și a materiei grase tartinabile;

(k) 

restricțiile cu privire la utilizarea anumitor substanțe și practici;

(l) 

utilizarea specifică;

(m) 

condițiile care reglementează eliminarea, deținerea, circulația și utilizarea produselor care nu respectă standardele de comercializare adoptate în temeiul alineatului (1) sau definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78, precum și eliminarea subproduselor.

(4)   

În plus față de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) și (m) se aplică în sectorul vitivinicol.

(5)   

Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 și anexei IX și iau în considerare:

(a) 

particularitățile produsului în cauză;

(b) 

necesitatea de a asigura condiții care să faciliteze introducerea produselor pe piață;

(c) 

interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și ale producției agricole și interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, inclusiv la locul de proveniență agricolă, care trebuie determinat de la caz la caz, la nivelul geografic corespunzător, după realizarea unei evaluări care să ia în considerare îndeosebi costurile și sarcinile administrative pentru operatori, precum și beneficiile oferite producătorilor și consumatorilor finali;

(d) 

metodele disponibile pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor;

(e) 

recomandările standard adoptate de organismele internaționale;

(f) 

necesitatea conservării caracteristicilor naturale și esențiale ale produselor și necesitatea de a nu se aduce modificări substanțiale în ceea ce privește compoziția produsului în cauză.

(6)   

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a ameliora calitatea și condițiile economice de producere și comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menționată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesitățile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, și fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu care evaluează în special necesitățile consumatorilor, costurile și sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piața internă și din comerțul internațional, precum și avantajele oferite producătorilor și consumatorului final.

Articolul 76

Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor în sectorul fructelor și legumelor

(1)   

În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menționate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

(2)   

Standardele de comercializare menționate la alineatul (1), precum și orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor și legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecțiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import și export, și se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare și comercializare.

(3)   

Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și legumelor care intră sub incidența standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde și este responsabil de asigurarea acestei conformități.

(4)   

În vederea asigurării aplicării adecvate a cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și pentru a lua în considerare anumite situații speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.

Articolul 77

Certificarea hameiului

(1)   

În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.

(2)   

Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, al extractului de hamei și al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conținutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conținutului prezent în hameiul din care au fost preparate.

(3)   

Certificatul indică cel puțin:

(a) 

locul (locurile) de producție a hameiului;

(b) 

anul (anii) de recoltare; și

(c) 

soiul (soiurile).

(4)   

Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.

În cazul produselor importate din sectorul hameiului, atestarea prevăzută la articolul 190 alineatul (2) este considerată a fi echivalentă cu respectivul certificat.

(5)   

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:

(a) 

în vederea îndeplinirii cerințelor comerciale ale unor țări terțe; sau

(b) 

pentru produsele destinate unor utilizări speciale.

Măsurile menționate la primul paragraf:

(i) 

nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care a fost eliberat certificatul; și

(ii) 

sunt însoțite de garanții pentru evitarea confuziilor în legătură cu aceste produse.

Articolul 78

Definiții, denumiri și denumiri comerciale pentru anumite sectoare și produse

(1)   

În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:

(a) 

carne de vită și mânzat;

(b) 

vin;

(c) 

lapte și produse lactate destinate consumului uman;

(d) 

carne de pasăre;

(e) 

ouă;

(f) 

materii grase tartinabile destinate consumului uman; și

(g) 

ulei de măsline și măsline de masă.

(2)   

Definițiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerințelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.

(3)   

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepții de la definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluția cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.

(4)   

Pentru a asigura faptul că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea și aplicarea acestora.

(5)   

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și evoluția pieței produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, și prin care să se stabilească normele necesare.

Articolul 79

Toleranța

(1)   

Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(2)   

La adoptarea actelor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor și de a se evita diminuarea calității acestora.

Articolul 80

Practici oenologice și metode de analiză

(1)   

Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII și prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) și la articolul 83 alineatele (2) și (3) sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.

Primul paragraf nu se aplică:

(a) 

sucului de struguri și sucului de struguri concentrat; și

(b) 

mustului de struguri și mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

Practicile oenologice autorizate se utilizează numai în scopul asigurării unei bune vinificări, a unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

Produsele enumerate în partea II din anexa VII se produc în Uniune în conformitate cu normele stabilite în anexa VIII.

(2)   

Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:

(a) 

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate în Uniune;

(b) 

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel național sau

(c) 

nu respectă normele stabilite în anexa VIII.

Produsele viticole care sunt necomercializabile în conformitate cu primul paragraf sunt distruse. Prin derogare de la această normă, statele membre pot autoriza utilizarea unor astfel de produse, ale căror caracteristici le stabilesc, în distilerii sau în fabrici de oțet sau în scopuri industriale, cu condiția ca această autorizare să nu stimuleze producția produselor viticole prin practici oenologice neautorizate.

(3)   

Atunci când autorizează practicile oenologice menționate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:

(a) 

ia în considerare practicile oenologice și metodele de analiză recomandate și publicate de OIV, precum și rezultatele utilizării experimentale a unor practici oenologice încă neautorizate;

(b) 

ia în calcul protecția sănătății umane;

(c) 

ia în calcul riscul potențial pentru consumatori de a fi induși în eroare din cauza percepției lor deja formate și a așteptărilor corespunzătoare cu privire la produs, având în vedere disponibilitatea și viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

(d) 

face posibilă conservarea caracteristicilor naturale și esențiale ale vinului și nu aduce modificări substanțiale compoziției produsului în cauză;

(e) 

asigură un nivel minim acceptabil de protecție a mediului;

(f) 

respectă normele generale în materie de practici oenologice și normele stabilite în anexa VIII.

(4)   

Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naționale menționate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerințele și cu privire la derogările de la normele respective.

(5)   

Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate și publicate de OIV, cu excepția cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Până la adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare, metodele și normele care trebuie utilizate sunt cele autorizate de statul membru în cauză.

Articolul 81

Soiuri de struguri de vinificație

(1)   

Produsele enumerate în anexa VII partea II și produse în Uniune se obțin din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   

Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Statele membre pot clasifica numai soiurile de struguri de vinificație care îndeplinesc următoarele condiții:

(a) 

soiurile respective aparțin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucișare între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis;

(b) 

soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

În cazul în care un soi de struguri de vinificație este eliminat din clasificarea menționată la primul paragraf, defrișarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(3)   

Statele membre a căror producție vinicolă nu depășește 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producției medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.

Cu toate acestea, și în respectivele state membre, pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului, numai soiurile de struguri de vinificație care respectă condițiile prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf.

(4)   

Prin derogare de la alineatul (2) primul și al treilea paragraf și de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării științifice și în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificație:

(a) 

soiurile de struguri de vinificație care nu sunt clasificate, în ceea ce privește statele membre altele decât cele menționate la alineatul (3);

(b) 

soiurile de struguri de vinificație care nu respectă dispozițiile de la alineatul (2) al doilea paragraf, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3).

(5)   

Suprafețele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificație pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) și (4) se defrișează.

Cu toate acestea, nu există nicio obligație de defrișare a suprafețelor respective dacă producția în cauză este destinată exclusiv consumului în gospodăriile producătorilor de vin.

▼M7

(6)   

Suprafețele plantate în alte scopuri decât producerea vinului cu soiuri de viță-de-vie care, în ceea ce privește alte statele membre decât cele menționate la alineatul (3), nu sunt clasificate sau care, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3), nu respectă alineatul (2) al doilea paragraf, nu fac obiectul unei obligații de defrișare.

Plantarea și replantarea soiurilor de viță-de-vie menționate la primul paragraf în alte scopuri decât producerea vinului, nu fac obiectul sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie prevăzut în partea II titlul I capitolul III.

▼B

Articolul 82

Utilizare specifică a vinului necorespunzătoare categoriilor enumerate în anexa VII partea II

Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Articolul 83

Norme naționale pentru anumite produse și sectoare

(1)   

Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menține norme naționale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre care folosesc posibilitatea prevăzută la primul paragraf se asigură că produsele altor state membre, care respectă criteriile stabilite prin respectivele norme naționale, pot utiliza în mod nediscriminatoriu termeni care stabilesc că au fost respectate criteriile respective.

(2)   

Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii și produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menținerea caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, precum și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

(3)   

Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(4)   

Pentru a se asigura aplicarea transparentă și corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, precum și condițiile de deținere, circulație și utilizare a produselor obținute prin practicile experimentale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5)   

Statele membre pot adopta sau menține dispoziții legislative naționale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziții sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și sub rezerva Directivei 98/34 CE a Parlamentului European și a Consiliului ( ⁷ ).

Subsecțiunea 3

Mențiuni rezervate facultative

Articolul 84

Dispoziție generală

Se instituie un sistem referitor la mențiunile rezervate facultative în funcție de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăți care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai ușor aceste caracteristici sau proprietăți pe piața internă, precum și, mai ales, pentru a sprijini și a completa standardele specifice de comercializare.

Prezenta subsecțiune nu se aplică produselor vitivinicole menționate la articolul 92 alineatul (1).

Articolul 85

Mențiuni rezervate facultative existente

(1)   

Mențiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condițiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).

(2)   

Mențiunile rezervate facultative menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare și pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.

▼M7

Articolul 86

Rezervarea, modificarea și anularea mențiunilor rezervate facultative

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor, inclusiv în ceea ce privește metodele de producție și durabilitatea în cadrul lanțului de aprovizionare, progresele științifice și tehnice, situația de pe piață și evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care:

(a) 

să rețină o mențiune rezervată facultativă suplimentară, stabilind condițiile de utilizare a acesteia;

(b) 

să modifice condițiile de utilizare a unei mențiuni rezervate facultative; sau

(c) 

să anuleze o mențiune rezervată facultativă.

▼B

Articolul 87

Mențiuni rezervate facultative suplimentare

(1)   

O mențiune poate fi rezervată ca mențiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplinește toate cerințele următoare:

(a) 

mențiunea face referire la o caracteristică a unui produs sau la o proprietate de producție agricolă sau de procesare și se referă la un sector sau produs;

(b) 

utilizarea mențiunii permite o comunicare mai clară a valorii adăugate a produsului prin particularitățile sale sau printr-o proprietate de producție agricolă sau de procesare;

(c) 

caracteristica sau proprietatea produsului menționată la litera (a), atunci când produsul este introdus pe piață, este identificabilă de către consumatori în mai multe state membre;

(d) 

condițiile și utilizarea mențiunii sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( ⁸ ) sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Atunci când introduce mențiuni rezervate facultative suplimentare, Comisia ia în considerare toate standardele internaționale relevante și mențiunile rezervate actuale pentru produsele sau sectoarele în cauză.

(2)   

Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 88

Restricții privind utilizarea mențiunilor rezervate facultative

(1)   

O mențiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condițiile de utilizare corespunzătoare.

(2)   

Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce privește mențiunile rezervate facultative.

(3)   

Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

Subsecțiunea 4

Standarde de comercializare referitoare la import și export

Articolul 89

Dispoziții generale

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a) 

condițiile în care produsele importate sunt considerate a avea un nivel echivalent de conformitate cu standardele de comercializare ale Uniunii și condițiile de derogare de la articolul 74; și

(b) 

normele de aplicare a standardelor de comercializare produselor exportate din Uniune.

Articolul 90

Dispoziții speciale pentru importurile de vin

▼M7

(1)   

Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, dispozițiile privind denumirile de origine, indicațiile geografice și etichetarea vinului, stabilite în secțiunea 2 din prezentul capitol, și definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor importate în Uniune încadrate la codurile NC 2009 61 , 2009 69 , 2204 și, după caz, ex 2202 99 19 (alte vinuri dezalcoolizate cu un titru alcoolic volumic care nu depășește 5 %.);

▼B

(2)   

Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV.

▼M7

(3)   

Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:.

▼B

(a) 

unui certificat care să ateste conformitatea cu dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie făcută publică de Comisie, în țara de origine a produsului;

(b) 

unui raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcție desemnată de țara de origine a produsului, dacă produsul este destinat consumului uman direct.

▼M7

Subsecțiunea 4a

Controale și sancțiuni

Articolul 90a

Controale și sancțiuni legate de normele de comercializare

(1)   

Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că produsele menționate la articolul 119 alineatul (1) care nu sunt etichetate în conformitate cu prezentul regulament nu sunt introduse pe piață, sau, în cazul în care au fost deja introduse pe piață, că sunt retrase de pe piață.

(2)   

Fără a aduce atingere vreunei dispoziții specifice care ar putea fi adoptată de Comisie, importul în Uniune al produselor indicate la articolul 189 alineatul (1) literele (a) și (b) face obiectul unor controale pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din articolul respectiv.

(3)   

Statele membre efectuează controale bazate pe o analiză a riscurilor pentru a verifica dacă produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) respectă normele prevăzute în prezenta secțiune și aplică sancțiuni administrative, după caz.

(4)   

Fără a aduce atingere actelor privind sectorul vitivinicol care au fost adoptate în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) 2021/2116, în cazul unei încălcări a normelor Uniunii în sectorul vitivinicol, statele membre aplică sancțiuni administrative proporționale, eficace și disuasive în conformitate cu titlul IV capitolul I din regulamentul respectiv. Statele membre nu aplică astfel de sancțiuni în cazul în care nerespectarea este minoră.

(5)   

Pentru a proteja fondurile Uniunii, precum și identitatea, proveniența și calitatea vinului produs în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, care să completeze prezentul regulament în ceea ce privește:

(a) 

instituirea sau menținerea unei bănci analitice de date izotopice, care să fie construită pe baza eșantioanelor colectate de statele membre și care să contribuie la detectarea fraudelor;

(b) 

norme care reglementează organismele de control și asistența pe care acestea și-o acordă reciproc;

(c) 

norme care reglementează utilizarea în comun a constatărilor statelor membre.

(6)   

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru stabilirea tuturor măsurilor necesare pentru:

(a) 

procedurile referitoare la băncile de date respective ale statelor membre și la banca analitică de date izotopice menționată la alineatul (5) litera (a);

(b) 

procedurile referitoare la cooperarea și asistența dintre autoritățile și organismele de control;

(c) 

în ceea ce privește obligația menționată la alineatul (3), normele de efectuare a controalelor de conformitate cu standardele de comercializare, normele care reglementează autoritățile responsabile cu efectuarea controalelor, precum și normele privind conținutul și frecvența controalelor și etapa de comercializare care urmează să facă obiectul controalelor respective.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼B

Subsecțiunea 5

Dispoziții comune

Articolul 91

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește:

►C2   (a) 

lista cuprinzând laptele și produsele lactate, menționate în anexa VII partea III punctul 5 al doilea paragraf, precum și materiile grase tartinabile, menționate în anexa VII partea VII punctul I al șaselea paragraf litera (a), ◄ pe baza listelor orientative de produse pe care statele membre le consideră ca fiind corespunzătoare, pe teritoriul lor, dispozițiilor respective și pe care statele membre le transmit Comisiei;

(b) 

norme pentru punerea în aplicare a standardelor de comercializare pe sector sau pe produs;

(c) 

norme pentru a stabili dacă produsele au fost supuse unor procese care contravin practicilor oenologice autorizate;

(d) 

norme pentru metodele de analiză pentru stabilirea caracteristicilor produselor;

(e) 

norme pentru fixarea nivelului de toleranță;

(f) 

norme pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 89;

(g) 

norme pentru identificarea sau înregistrarea producătorului și/sau a instalațiilor industriale în care a fost pregătit sau procesat produsul, a procedurilor de certificare și a documentelor comerciale, a documentelor însoțitoare și a registrelor care trebuie păstrate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Denumiri de origine, indicații geografice și mențiuni tradiționale în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 92

Domeniul de aplicare

▼C2

(1)   

Normele referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale prevăzute în prezenta secțiune se aplică produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1, 3-6, 8, 9, 11, 15 și 16.

▼M7

Cu toate acestea, normele prevăzute în prezenta secțiune nu se aplică produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1, 4, 5, 6, 8 și 9 atunci când aceste produse au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare totală în conformitate cu anexa VIII partea I secțiunea E.

▼B

(2)   

Normele menționate la alineatul (1) se bazează pe:

(a) 

protecția intereselor legitime ale consumatorilor și ale producătorilor;

(b) 

asigurarea bunei funcționări a pieței interne pentru produsele vizate; și

(c) 

promovarea producerii unor produse de calitate astfel cum sunt menționate în prezenta secțiune, permițând, în același timp, adoptarea unor măsuri naționale în materie de politică a calității.

Subsecțiunea 2

Denumiri de origine și indicații geografice

Articolul 93

Definiții

(1)   

În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

▼M7

(a) 

„denumire de origine” înseamnă o denumire, inclusiv o denumire utilizată în mod tradițional, care identifică un produs menționat la articolul 92 alineatul (1):

(i) 

a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali și umani inerenți;

(ii) 

ca fiind originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepționale, dintr-o anumită țară;

(iii) 

produs din struguri care provin exclusiv din aria geografică respectivă;

(iv) 

a cărui producere are loc în aria geografică respectivă; și

(v) 

care este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

▼M8

(b) 

„indicație geografică” înseamnă o denumire, inclusiv o denumire utilizată în mod tradițional, care identifică un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) prin faptul că:

(i) 

calitatea, reputația sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;

(ii) 

este originar dintr-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară;

(iii) 

strugurii utilizați la producția sa sunt originari, în proporție de cel puțin 85 %, numai din aria geografică respectivă;

(iv) 

este produs în aria geografică respectivă; și

(v) 

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

▼M7 —————

▼B

(3)   

Denumirile de origine și indicațiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din țări terțe, sunt eligibile pentru protecție în Uniune conform normelor prevăzute în prezenta subsecțiune.

▼M7

(4)   

Producția, astfel cum este menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (iv) și litera (b) punctul (iv), include toate operațiunile realizate, de la recoltarea strugurilor până la încheierea procesului de vinificare, cu excepția recoltării strugurilor care nu provin din zona geografică vizată, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b) punctul (iii), și cu excepția oricăror procese ulterioare producției.

▼B

(5)   

În sensul aplicării alineatului (1) litera (b) punctul (ii), cel mult 15 % din cantitatea de struguri care poate proveni din afara ariei delimitate provine din statul membru sau din țara terță în care se află aria delimitată.

▼M8

Articolul 94

Caietul de sarcini

(1)   

Caietul de sarcini permite părților interesate să verifice respectarea condițiilor de producție relevante asociate denumirii de origine sau indicației geografice. Caietul de sarcini cuprinde:

(a) 

denumirea care urmează a fi protejată;

(b) 

categoriile de produse viticole;

(c) 

tipul indicației geografice, și anume o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată;

(d) 

o descriere a vinului sau a vinurilor:

(i) 

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

(ii) 

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

(e) 

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și restricțiile relevante pentru producerea acestora;

(f) 

definirea ariei geografice delimitate în ceea ce privește legătura menționată la litera (i) de la prezentul alineat;

(g) 

producția maximă la hectar;

(h) 

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care a fost obținut vinul sau vinurile;

(i) 

detaliile referitoare la legătura menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i) sau, după caz, la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i):

(i) 

în ceea ce privește o denumire de origine protejată, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i); detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv pot, dacă este cazul, să se limiteze la o descriere a gestionării solului, a materialului vegetal și a peisajului, la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricăror alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționați la punctul respectiv;

(ii) 

în ceea ce privește o indicație geografică protejată, legătura dintre o calitate specifică, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

(j) 

alte cerințe aplicabile, dacă sunt prevăzute de statele membre sau, dacă este cazul, de un grup de producători recunoscut, cu condiția ca aceste cerințe să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

(2)   

Caietul de sarcini poate conține practici durabile în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului ( ⁹ ).

(3)   

În cazul în care vinul sau vinurile pot fi parțial dezalcoolizate, caietul de sarcini conține, de asemenea, o descriere a vinului sau a vinurilor parțial dezalcoolizate, în conformitate cu alineatul (1) litera (d), mutatis mutandis, și, dacă este cazul, a practicilor oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau vinurilor parțial dezalcoolizate, precum și restricțiile relevante privind producerea acestora.

Articolul 95

Documentul unic

(1)   

Documentul unic cuprinde următoarele:

(a) 

denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicație geografică;

(b) 

statul membru sau țara terță căreia îi aparține aria delimitată;

(c) 

tipul indicației geografice;

(d) 

o descriere a vinului sau a vinurilor:

(e) 

categoriile de produse viticole;

(f) 

producția maximă la hectar;

(g) 

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care este obținut vinul sau din care sunt obținute vinurile;

(h) 

o definiție concisă a ariei geografice delimitate;

(i) 

o descriere a legăturii menționate la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i) sau la articolul 94 alineatul (1) litera (i);

(j) 

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și restricțiile relevante pentru producerea acestora;

(k) 

dacă este cazul, normele specifice privind ambalarea și etichetarea, precum și orice alte cerințe esențiale relevante.

(2)   

Dacă o cerere vizează diferite categorii de produse viticole, elementele care confirmă legătura menționată la articolul 94 alineatul (1) litera (i) se demonstrează pentru fiecare categorie de produse viticole în cauză.

▼M8 —————

▼B

Articolul 100

Omonimie

▼M8 —————

▼B

(3)   

Atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor agricole.

Pentru a lua în considerare practicile de etichetare existente, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc excepții de la regula respectivă.

(4)   

Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor care intră sub incidența articolului 93 din prezentul regulament nu aduce atingere indicațiilor geografice protejate care se aplică băuturilor spirtoase definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( ¹⁰ ).

▼M8 —————

▼M8

Articolul 103

Protecție

Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate menționate în prezentul regulament sunt protejate în conformitate cu articolele 26-31, 35 și 36 din Regulamentul (UE) 2024/1143.

▼M8 —————

▼M7

Articolul 106a

Etichetarea temporară și prezentarea

După transmiterea către Comisie a unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, producătorii pot indica în etichetarea și prezentarea produsului că a fost depusă o cerere și pot utiliza logourile și indicațiile naționale, în conformitate cu dreptul Uniunii, în special cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Simbolurile Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată și indicațiile Uniunii „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” pot să figureze pe etichetă numai după publicarea deciziei de acordare a protecției în privința denumirii de origine sau a indicației geografice respective.

Dacă o cerere este respinsă, eventualele produse viticole etichetate în conformitate cu primul paragraf pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor.

▼B

Articolul 107

Denumiri de vinuri protejate în prezent

(1)   

Denumirile de vinuri menționate la articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului ( ¹¹ ) și la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei ( ¹² ) sunt protejate în mod automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament.

▼M8 —————

▼B

Articolul 108

Taxe

Statele membre pot solicita plata unor taxe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare formulate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Articolul 109

Competențe delegate

(1)   

Pentru a lua în considerare particularitățile producției în aria geografică delimitată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

criteriile suplimentare aplicabile delimitării ariei geografice și

(b) 

restricțiile și derogările referitoare la producția în aria geografică delimitată.

(2)   

Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(3)   

Pentru a garanta protecția drepturilor sau a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

tipul de solicitant care poate cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice;

(b) 

condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate;

(c) 

condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere;

(d) 

condițiile aplicabile cererilor privind arii geografice dintr-o țară terță;

(e) 

data de la care se aplică o protecție sau o modificare a unei protecții;

(f) 

condițiile referitoare la modificări ale caietelor de sarcini.

(4)   

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(5)   

Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentei subsecțiuni în ceea ce privește denumirile vinurilor cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009 sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să stabilească norme tranzitorii referitoare la:

(a) 

denumirile de vinuri recunoscute de statele membre ca denumiri de origine sau indicații geografice până la data de 1 august 2009 și denumirile de vinuri pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate;

(b) 

vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și

(c) 

modificarea caietelor de sarcini ale produselor.

▼M8

Articolul 110

Competențe de executare

(1)   

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind:

(a) 

modelul caietului de sarcini;

(b) 

definirea formatului și a prezentării online a documentului unic menționat la articolul 95;

(c) 

eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal.

(2)   

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1143.

▼M7 —————

▼B

Subsecțiunea 3

Mențiuni tradiționale

Articolul 112

Definiții

„Mențiune tradițională” înseamnă o mențiune folosită în mod tradițional în statele membre pentru produsele menționate la articolul 92 alineatul (1) pentru a desemna:

(a) 

faptul că produsul are o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată în temeiul legislației Uniunii sau în temeiul legislației naționale; sau

(b) 

metoda de producție sau de maturare, calitatea, culoarea, tipul locului de proveniență sau un eveniment deosebit legat de istoria produsului cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

Articolul 113

Protecție

(1)   

O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 112.

Mențiunile tradiționale sunt protejate împotriva utilizării ilicite.

(2)   

Mențiunile tradiționale sunt protejate doar în limba și pentru categoriile de produse vinicole menționate în cerere împotriva:

(a) 

oricărei utilizări abuzive, inclusiv atunci când denumirea protejată este însoțită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs la fel ca în”, „imitație”, „gust”, „la fel ca” sau altele similare;

(b) 

oricărei alte indicații false sau înșelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente;

(c) 

oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplinește condițiile mențiunii tradiționale protejate.

(3)   

Mențiunile tradiționale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii.

▼M8

Articolul 113a

Legătura cu denumirile de origine și indicațiile geografice

(1)   

Înregistrarea unei mențiuni tradiționale a cărei utilizare ar contraveni articolului 26 din Regulamentul (UE) 2024/1143 este respinsă dacă cererea de înregistrare a mențiunii tradiționale este depusă după data la care se depune la Comisie cererea de înregistrare a denumirii de origine sau a indicației geografice.

(2)   

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia declară invalidă și elimină din registrul menționat la articolul 25 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 al Comisiei ( ¹³ ) orice mențiuni tradiționale înregistrate cu încălcarea alineatului (1) din prezentul articol.

(3)   

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼B

Articolul 114

Competențe delegate

(1)   

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(2)   

Pentru a garanta protecția drepturilor și a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

tipul solicitanților care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale;

(b) 

condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale;

(c) 

motivele pentru care se pot prezenta obiecții la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale;

(d) 

domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de soiuri de struguri de vinificație;

(e) 

motivele anulării unei mențiuni tradiționale;

(f) 

data depunerii unei cereri sau a unei solicitări de opoziție sau de anulare;

(g) 

procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedurile de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

(3)   

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe, și se prevăd derogări de la articolul 112 și de la articolul 113 alineatul (2).

Articolul 115

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)   

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare cu privire la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei mențiuni tradiționale, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție sau de anulare, în special în ceea ce privește:

(a) 

modelele de documente și forma de comunicare;

(b) 

termenele;

(c) 

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul cererii sau al solicitării;

(d) 

normele detaliate privind punerea la dispoziția publicului a mențiunilor tradiționale.

(2)   

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se admite sau se respinge o cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale sau o solicitare de modificare a unei mențiuni protejate ori de anulare a protecției unei mențiuni tradiționale.

(3)   

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se dispune protecția mențiunilor tradiționale pentru care o cerere de protecție a fost admisă, în special prin clasificarea lor conform articolului 112 și prin publicarea unei definiții și/sau a condițiilor de utilizare.

(4)   

Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 116

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care o respinge ca inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

▼M8

Subsecțiunea 4

Controale menite să verifice conformitatea cu caietul de sarcini al denumirilor de origine și al indicațiilor geografice și conformitatea cu definiția și condițiile de utilizare ale mențiunilor tradiționale, precum și controlul respectării condițiilor de utilizare a mențiunilor tradiționale protejate

Articolul 116a

Controale

(1)   

Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilegală a mențiunilor tradiționale protejate prevăzute în prezentul regulament.

(2)   

Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă să verifice conformitatea cu caietele de sarcini în ceea ce privește denumirile de origine și indicațiile geografice și conformitatea cu definiția și condițiile de utilizare ale mențiunilor tradiționale, precum și să efectueze controlul respectării condițiilor de utilizare a mențiunilor tradiționale. În acest scop, se aplică articolul 4 alineatele (2) și (4) și articolul 5 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului ( ¹⁴ )

(3)   

În cadrul Uniunii, autoritatea competentă menționată la alineatul (2) din prezentul articol sau unul sau mai multe organisme delegate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2017/625 care acționează în calitate de organism de certificare a produselor în conformitate cu criteriile prevăzute la titlul II capitolul III din regulamentul respectiv verifică anual conformitatea cu caietul de sarcini, atât pe parcursul producerii vinului, cât și în timpul sau după condiționarea acestuia, și verifică conformitatea cu definiția prevăzută la articolul 112 din prezentul regulament și, după caz, condițiile de utilizare a mențiunii tradiționale, astfel cum sunt menționate la articolul 115 alineatul (3) din prezentul regulament.

Fiecare operator care dorește să participe la orice activitate care face obiectul caietului de sarcini al unui produs desemnat printr-o denumire de origine sau printr-o indicație geografică notifică acest lucru autorității competente sau organismelor delegate menționate la primul paragraf. Statele membre întocmesc și actualizează permanent o listă a operatorilor care desfășoară activități supuse uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini al unei denumiri de origine sau al unei indicații geografice înscrise în registrul de indicații geografice al Uniunii care este originară de pe teritoriul lor.

(4)   

Comisia adoptă acte de punere în aplicare referitoare la:

(a) 

comunicarea pe care statele membre trebuie să o transmită Comisiei;

(b) 

normele care reglementează autoritatea responsabilă cu verificarea conformității cu caietul de sarcini în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, inclusiv în cazul în care aria geografică se află într-o țară terță, și cu verificarea conformității cu definiția prevăzută la articolul 112 și, după caz, cu condițiile de utilizare a mențiunilor tradiționale;

(c) 

acțiunile care trebuie puse în aplicare de statele membre pentru a preveni utilizarea ilegală a mențiunilor tradiționale protejate;

(d) 

controalele pentru verificarea conformității cu caietul de sarcini care trebuie efectuate de statele membre, inclusiv testările.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼B

Secțiunea 3

Etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol

Articolul 117

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

(a) 

„etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile de fabrică sau comerciale, imaginile sau semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă, care însoțesc un anumit produs sau care se referă la acesta;

(b) 

„prezentare” înseamnă toate informațiile transmise consumatorilor prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma și tipul sticlelor.

Articolul 118

Condiții de aplicare a normelor orizontale

În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, în Directiva 89/396/CEE a Consiliului ( ¹⁵ ), Directiva 2000/13/CE, Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( ¹⁶ ), Directiva 2008/95/CE și în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se aplică etichetării și prezentării.

Etichetele produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 nu pot fi completate cu alte indicații decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepția cazului în care aceste indicații îndeplinesc cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE sau de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Articolul 119

Indicații obligatorii

(1)   

Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 comercializate în Uniune sau destinate exportului conțin următoarele indicații obligatorii:

▼M7

(a) 

denumirea categoriei de produse viticole în conformitate cu anexa VII partea II. Pentru categoriile de produse viticole definite în anexa VII partea II punctele 1 și 4-9, atunci când aceste produse au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare în conformitate cu anexa VIII partea I secțiunea E, denumirea categoriei este însoțită de:

(i) 

termenul „dezalcoolizat”, în cazul în care titrul alcoolic volumic dobândit al produsului este de maximum 0,5 %; sau

(ii) 

termenul „parțial dezalcoolizat”, în cazul în care titrul alcoolic volumic dobândit al produsului este de peste 0,5% și este sub minimul titrului alcoolic volumic dobândit al categoriei înainte de dezalcoolizare;

▼B

(b) 

pentru vinurile cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată:

(i) 

mențiunea „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” și

(ii) 

denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(c) 

titrul alcoolic volumic dobândit;

(d) 

indicarea provenienței;

(e) 

indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al vânzătorului;

(f) 

indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate și

(g) 

în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, indicarea conținutului de zahăr;

▼M7

(h) 

declarația nutrițională, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

(i) 

lista ingredientelor, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 și

(j) 

în cazul produselor viticole care au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare în conformitate cu anexa VIII partea I secțiunea E și cu un titru alcoolic volumic dobândit mai mic de 10 %, data durabilității minimale în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

▼M7

(2)   

Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), în cazul altor produse viticole decât cele care au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare în conformitate cu anexa VIII partea I secțiunea E, trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conțin o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată.

▼B

(3)   

Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), referirea la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

(a) 

atunci când o mențiune tradițională în conformitate cu articolul 112 litera (a) figurează pe etichetă în conformitate cu caietul de sarcini menționat la articolul 94 alineatul (2);

(b) 

în cazuri excepționale și justificate corespunzător care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 227 pentru a asigura conformitatea cu practicile de etichetare existente.

▼M7

(4)   

Prin derogare de la alineatul (1) litera (h), declarația nutrițională de pe ambalaj sau de pe eticheta aplicată pe acesta poate fi limitată la valoarea energetică, care poate fi exprimată prin utilizarea simbolului „E” pentru energie. În aceste cazuri, declarația nutrițională integrală este furnizată prin mijloace electronice identificate pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta. Respectiva declarație nutrițională nu se afișează împreună cu alte informații destinate vânzării sau comercializării și nu se colectează sau monitorizează datele utilizatorului.

(5)   

Prin derogare de la alineatul (1) litera (i), lista ingredientelor poate fi furnizată prin mijloace electronice identificate pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta. În aceste cazuri, se aplică următoarele cerințe:

(a) 

nu se colectează sau monitorizează datele utilizatorului;

(b) 

lista ingredientelor nu este afișată împreună cu alte informații destinate unor scopuri comerciale sau de marketing; și

(c) 

informațiile menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 figurează direct pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta.

Informațiile menționate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat cuprind cuvântul „conține” urmat de numele substanței sau al produsului, astfel cum sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

▼B

Articolul 120

Indicații facultative

(1)   

Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 pot conține în special următoarele indicații facultative:

(a) 

anul de recoltă;

(b) 

denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificație;

(c) 

în cazul altor vinuri decât cele menționate la articolul 119 alineatul (1) litera (g), mențiuni indicând conținutul de zahăr;

(d) 

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, mențiunile tradiționale în conformitate cu articolul 112 litera (b);

(e) 

simbolul Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(f) 

mențiuni referitoare la anumite metode de producție;

(g) 

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, numele altei unități geografice care este mai restrânsă sau mai extinsă decât zona care determină denumirea de origine sau indicația geografică;

▼M8

(h) 

abrevierea „DOP” sau „IGP”, corespunzând indicației „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată”.

▼B

(2)   

Fără a aduce atingere articolului 100 alineatul (3), în ceea ce privește utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol pentru vinurile fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată:

(a) 

statele membre adoptă acte cu putere de lege și acte administrative pentru a asigura procedurile de certificare, aprobare și verificare în vederea garantării veridicității informațiilor respective;

(b) 

statele membre pot întocmi, pe baza unor criterii nediscriminatorii și obiective și fără a afecta concurența loială, să întocmească, pentru vinul produs din soiuri de struguri de vinificație de pe propriul teritoriu, liste de soiuri de struguri de vinificație excluse, în special în cazul în care:

(i) 

există riscul creării unei confuzii în rândul consumatorilor cu privire la adevărata origine a vinului, din cauza faptului că soiul de struguri de vinificație formează o parte integrantă a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate existente;

(ii) 

controalele nu ar fi rentabile, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificație reprezintă o parte foarte redusă din suprafața plantațiilor viticole a statului membru în cauză;

(c) 

amestecurile de vinuri din state membre diferite nu conduc la o etichetare a soiului de struguri de vinificație decât dacă statele membre vizate convin altfel și asigură fezabilitatea procedurilor de certificare, aprobare și verificare relevante.

Articolul 121

Limbile

(1)   

Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicațiile obligatorii și facultative menționate la articolele 119 și 120 figurează în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

(2)   

Prin derogare de la alineatul (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei mențiuni tradiționale în sensul articolului 112 litera (b) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecția. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei denumiri naționale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

Articolul 122

Competențe delegate

(1)   

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme și restricții cu privire la:

(a) 

prezentarea și utilizarea altor indicații de etichetare decât cele prevăzute în prezenta secțiune;

(b) 

indicații obligatorii privind:

(i) 

termenii care trebuie utilizați pentru formularea indicațiilor obligatorii și condițiile de utilizare a acestora;

▼M7 —————

▼B

(iii) 

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor obligatorii;

(iv) 

dispozițiile care permit și alte derogări decât cele menționate la articolul 119 alineatul (2) în ceea ce privește omiterea trimiterii la categoria de produse viticole; și

(v) 

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

▼M7

(vi) 

normele referitoare la indicarea și denumirea ingredientelor pentru aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (i).

▼B

(c) 

indicații facultative privind:

(i) 

termenii care trebuie utilizați pentru a formula indicațiile facultative și condițiile de utilizare a acestora;

(ii) 

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor opționale;

▼M7

(iii) 

termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora.

▼B

(d) 

prezentarea privind:

▼M7

(i) 

condițiile de utilizare a anumitor forme de sticle și a sistemelor de închidere, precum și o listă a anumitor forme specifice de sticle;.

▼B

(ii) 

condițiile de utilizare a sticlelor și a dispozitivelor de închidere tip „vin spumant”;

(iii) 

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința prezentării;

(iv) 

dispozițiile privind utilizarea limbilor.

(2)   

Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(3)   

Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt prejudiciați, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispoziții tranzitorii cu privire la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(4)   

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la prezenta secțiune în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele dreptului din țara terță vizată.

Articolul 123

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedurile și la criteriile tehnice aplicabile prezentei secțiuni, inclusiv măsurile necesare procedurilor de certificare, aprobare și verificare aplicabile vinurilor fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Dispoziții speciale aplicabile anumitor sectoare

Secțiunea 1

Sectorul zahărului

▼M7 —————

▼B

Articolul 125

Acorduri în sectorul zahărului

(1)   

Condițiile de achiziție a sfeclei și a trestiei de zahăr, inclusiv contractele de livrare anterioare însămânțărilor, sunt reglementate de acorduri intraprofesionale scrise încheiate, pe de o parte, între producătorii de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, între organizațiile din care aceștia fac parte și, pe de altă parte, întreprinderile producătoare de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, organizațiile din care acestea fac parte.

(2)   

Acordurile intraprofesionale, astfel cum sunt descrise în anexa II partea II secțiunea A punctul 6, sunt notificate de către întreprinderile producătoare de zahăr autorităților competente ale statului membru în care produc zahăr.

▼M7

(3)   

Acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa X.

▼B

(4)   

Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice sectorului zahărului și de evoluțiile sectorului în perioada următoare desființării cotelor de producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a) 

actualizarea condițiilor menționate în anexa II partea II secțiunea A;

(b) 

actualizarea condițiilor de achiziționare a sfeclei de zahăr prevăzute în anexa X;

(c) 

stabilirea unor noi norme de determinare a greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al sfeclei de zahăr livrat unei întreprinderi, precum și de norme privind pulpa de sfeclă de zahăr.

(5)   

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv în ceea ce privește respectarea procedurilor, notificările și asistența administrativă în cazul acordurilor interprofesionale care vizează mai multe state membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 126

Notificări de prețuri pe piața zahărului

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilește un sistem de raportare a prețurilor practicate pe piața zahărului, inclusiv acorduri privind publicarea nivelurilor de prețuri pe această piață. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Sistemul menționat la primul paragraf funcționează în baza informațiilor comunicate de întreprinderile producătoare de zahăr alb sau de alți operatori participanți la comerțul cu zahăr. Informațiile respective sunt confidențiale.

Comisia se asigură că nu sunt făcute publice prețurile specifice sau denumirile unor operatori economici individuali.

▼M7 —————

▼B

Secțiunea 2

Produse vitivinicole

Articolul 145

Registrul plantațiilor viticole și inventarul privind potențialul de producție

(1)   

Statele membre țin un registru al plantațiilor viticole care conține informații actualizate privind potențialul de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, această obligație se aplică doar dacă statele membre pun în aplicare sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie prevăzute la Titlul I Capitolul III sau un program național de sprijin.

(2)   

Până la data de 31 decembrie 2015, statelor membre a căror suprafață totală cultivată cu viță-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate conform articolului 81 alineatul (2) este mai mică de 500 de hectare nu le revine obligația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)   

►M7   Statele membre care prevăd măsura de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole în cadrul planurilor lor strategice PAC, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115, transmit Comisiei, pe baza registrului plantațiilor viticole, până la data de 1 martie a fiecărui an, un inventar actualizat al potențialului lor de producție. ◄ Începând cu 1 ianuarie 2016, detaliile privind comunicările adresate Comisiei pe tema zonelor viticole se stabilesc de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)   

Pentru a facilita monitorizarea și controlul potențialului de producție de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc normele referitoare la conținutul registrului plantațiilor viticole și exonerările de la respectivele norme.

Articolul 146

Autoritățile naționale competente în sectorul vitivinicol

(1)   

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea autorităților naționale competente, statele membre desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu controlarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

(2)   

Statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților și ale laboratoarelor menționate la alineatul (1). Comisia publică aceste informații și le actualizează periodic.

Articolul 147

Documentele însoțitoare și registrul

(1)   

Produsele din sectorul vitivinicol circulă în interiorul Uniunii însoțite de un document autorizat oficial.

(2)   

Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane care dețin produse cărora li se aplică reglementările din sectorul vitivinicol, pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii, procesatorii și comercianții au obligația să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse.

(3)   

Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

normele privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia;

(b) 

condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate;

(c) 

obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia;

(d) 

entitatea care are obligația de a ține un registru și exonerările de la această obligație;

(e) 

operațiunile care trebuie incluse în registru.

(4)   

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a) 

norme referitoare la constituirea registrelor, la produsele care trebuie înscrise în acesta, la termenele pentru înscrierea în registru și pentru închiderea acestuia;

(b) 

măsuri care să impună statelor membre să fixeze procentajul maxim acceptabil de pierderi;

(c) 

dispoziții generale și tranzitorii privind ținerea registrelor;

(d) 

norme care stabilesc durata de păstrare a documentelor de însoțire și a registrelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M7

Articolul 147a

Întârzieri în efectuarea plăților pentru vânzarea de vinuri vrac

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/633, statele membre pot, la cererea unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 din prezentul regulament care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol, să prevadă că interdicția menționată la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva (UE) 2019/633 nu se aplică plăților efectuate în temeiul acordurilor de furnizare între producători sau revânzători de vinuri și cumpărătorii lor direcți pentru tranzacțiile de vânzare privind vinuri vrac, cu următoarele condiții:

(a) 

în contractele standard să fie prevăzute condiții specifice care permit efectuarea de plăți după 60 de zile pentru tranzacțiile de vânzare privind vinuri vrac cărora statul membru le-a conferit, înainte de 30 octombrie 2021, caracter obligatoriu în temeiul articolului 164 din prezentul regulament, iar această extindere a aplicării contractelor standard să fie reînnoită de statul membru cu începere de la data respectivă fără nicio modificare semnificativă a condițiilor de plată care ar fi în dezavantajul furnizorilor de vinuri vrac; și

(b) 

acordurile de furnizare dintre furnizorii de vinuri vrac și cumpărătorii lor direcți să fie multianuale sau să devină multianuale.

▼B

Secțiunea 3

Lapte și produse lactate

Articolul 148

Relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   

Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

În cazul în care un stat membru decide că livrarea laptelui crud de către fermieri unui procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul respectiv decide, de asemenea, care etapă sau etape ale livrării laptelui crud trebuie să facă obiectul unui astfel de contract în cazul în care aceasta se face prin intermediul unuia sau mai multor colectori.

În sensul prezentului articol, „colector” înseamnă o întreprindere care transportă lapte crud de la un fermier sau de la alt colector la un procesator de lapte crud sau un alt colector, caz în care proprietatea laptelui crud este transferată de fiecare dată.

▼M5

(1a)   

Dacă statele membre nu se folosesc de posibilitățile prevăzute la prezentul articol alineatul (1), un producător, o organizație de producători sau o asociație a organizațiilor de producători poate solicita ca orice livrare de lapte crud către o întreprindere de prelucrare a laptelui crud să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau să facă obiectul unei oferte scrise pentru un contract din partea primilor cumpărători, în condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (4) primul paragraf.

Dacă primul cumpărător este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE, contractul și/sau oferta de contract nu este obligatoriu(e), fără a aduce atingere posibilității pe care o au părțile de a utiliza un contract standard redactat de o organizație interprofesională.

▼M5

(2)   

Contractul și/sau oferta de contract menționat(ă) la alineatele (1) și (1a):

▼B

(a) 

se întocmește anterior livrării;

(b) 

se întocmește în scris; și

(c) 

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

▼M7

(i) 

prețul datorat pentru livrare, care:

— 

este fix și este indicat în contract; și/sau

— 

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care pot include indicatori obiectivi, indici și metode de calcul al prețului final care sunt ușor de accesat și de înțeles și care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat; indicatorii respectivi se pot baza pe prețurile, producția și costurile de piață relevante; în acest scop, statele membre pot stabili indicatori, în conformitate cu criterii obiective, pe baza unor studii privind producția și lanțul de aprovizionare cu alimente; părțile contractante au posibilitatea de a face trimitere la acești indicatori sau la orice alți indicatori pe care îi consideră relevanți,

▼B

(ii) 

volumul de lapte crud care poate și/sau trebuie să fie livrat precum și calendarul livrărilor respective;

(iii) 

durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;

(iv) 

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v) 

modalitățile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; și

(vi) 

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

▼M5

(3)   

Prin derogare de la alineatele (1) și (1a), nu este necesar(ă) un contract și/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un membru al unei cooperative chiar cooperativei al cărei membru este, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în acest statut sau întemeiate pe acesta conțin dispoziții având efecte similare dispozițiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

▼B

(4)   

Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părți.

▼M5

În pofida primului paragraf, se aplică una sau mai multe dintre situațiile de mai jos:

(a) 

în cazul în care decide că încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud este obligatorie, în conformitate cu alineatul (1), un stat membru poate stabili:

(i) 

o obligație pentru părți de a conveni asupra unei relații între o anumită cantitate livrată și prețul datorat pentru respectiva livrare;

(ii) 

o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

▼B

(b) 

în cazul în care statul membru decide că primul cumpărător al laptelui crud trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract fermierului în conformitate cu alineatul (1), acesta poate prevedea că oferta trebuie să includă o durată minimă a contractului stabilită în dreptul intern în acest sens; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf nu aduce atingere dreptului fermierului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c).

(5)   

Statele membre care recurge la posibilitățile menționate la prezentul articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.

(6)   

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) și (b) și a alineatului (3) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 149

Negocieri contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate

▼M5

(1)   

O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 161 alineatul (1) poate negocia, în numele membrilor săi fermieri, pentru o parte a producției lor colective sau pentru totalitatea acesteia, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.

▼B

(2)   

Negocierile pot fi purtate de către o organizație de producători:

(a) 

fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate a laptelui crud de la fermieri către organizația de producători;

(b) 

fie că prețul negociat este sau nu identic pentru producția colectivă a tuturor fermierilor membri ai organizației sau numai pentru unii dintre ei;

(c) 

cu condiția ca, pentru organizația de producători respectivă toate condițiile următoare să fie îndeplinite:

▼M7

(i) 

volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective să nu depășească 4 % din producția totală a Uniunii;.

▼B

(ii) 

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv; și

(iii) 

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv;

(d) 

cu condiția ca fermierii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când fermierii dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(e) 

cu condiția ca laptele crud să nu facă obiectul unei obligații de livrare ce decurge din calitatea de membru al unei cooperative a fermierului în conformitate cu condițiile stabilite în statutele cooperativei sau normele și deciziile prevăzute în acestea sau care decurg din acestea; și

(f) 

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care își desfășoară activitatea cu privire la volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor.

(3)   

Prin derogare de la condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) punctele (ii) și (iii), o organizație de producători poate negocia în temeiul alineatului (1), cu condiția ca volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective pentru organizația de producători respectivă și care este produs sau livrat într-un stat membru care are o producție anuală totală de lapte crud mai mică de 500 000 de tone să nu depășească 45 % din producția totală națională a statului membru respectiv.

(4)   

În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ asociațiile unor astfel de organizații de producători.

(5)   

În scopul aplicării alineatului (2) litera (c) și a alineatului (3), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate și pe baza celor mai recente informații disponibile, cantitățile corespunzătoare producției de lapte crud din Uniune și din statele membre.

(6)   

Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) și de la alineatul (3), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau pentru a evita prejudicierea gravă a IMM-urilor prelucrătoare de lapte crud de pe teritoriul său.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, respectiva decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru a cărui producție face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

(7)   

În sensul prezentului articol:

(a) 

o „autoritate națională în domeniul concurenței” înseamnă autoritatea menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului ( ¹⁷ );

(b) 

o „IMM” înseamnă o microîntreprindere, o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE.

(8)   

Statele membre în care se desfășoară negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (f) și a alineatului (6).

▼M7 —————

▼B

Articolul 151

Declarații obligatorii în sectorul laptelui și al produselor lactate

▼M7

Primii cumpărători de lapte crud declară autorității naționale competente cantitatea de lapte crud care le-a fost livrată în cursul fiecărei luni și prețul mediu plătit. Se face distincția între laptele provenit din agricultura ecologică și cel provenit din agricultura neecologică.

▼B

În sensul prezentului articol și al articolului 148, un „prim cumpărător” înseamnă o întreprindere sau grup care cumpără lapte de la producători pentru:

(a) 

a-l supune uneia sau mai multor operațiuni de colectare, ambalare, depozitare, răcire sau transformare, inclusiv în temeiul unui contract;

(b) 

a-l vinde uneia sau mai multor întreprinderi care tratează sau prelucrează laptele sau alte produse lactate.

▼M7

Statele membre notifică imediat Comisiei cantitățile de lapte crud și prețurile medii menționate la primul paragraf.

▼B

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind conținutul, formatul și periodicitatea unor astfel de declarații și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Organizații și asociații ale producătorilor și organizații interprofesionale

Secțiunea 1

Definiție și recunoaștere

Articolul 152

Organizații de producători

(1)   

Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizațiile de producători care:

(a) 

sunt alcătuite și controlate, în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (c), de producătorii dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2);

▼M5

(b) 

sunt constituite la inițiativa producătorilor și desfășoară cel puțin una dintre următoarele activități:

(i) 

procesare comună;

(ii) 

distribuție comună, inclusiv prin platforme de vânzare comune sau transport comun;

(iii) 

ambalare, etichetare sau promovare comună;

(iv) 

organizare comună a controlului calității;

(v) 

utilizare comună a echipamentului sau a instalațiilor de depozitare;

(vi) 

gestionare comună a deșeurilor direct legate de producție;

(vii) 

achiziții publice comune de factori de producție;

(viii) 

orice alte activități comune ale serviciilor care vizează unul din obiectivele menționate la prezentul alineat litera (c);

▼B

(c) 

urmăresc un scop specific care poate include cel puțin unul dintre următoarele obiective:

(i) 

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii) 

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor, inclusiv prin comercializare directă;

(iii) 

optimizarea costurilor de producție și a randamentului investițiilor ca reacție la standardele de mediu și la cele privind bunăstarea animalelor, precum și stabilizarea prețurilor de producție;

(iv) 

realizarea de studii și elaborarea de inițiative privind metodele de producție durabile, practicile inovatoare, competitivitatea economică și evoluția pieței;

(v) 

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea unor practici de cultivare și a unor tehnici de producție care protejează mediul, precum și a unor practici și tehnici solide în domeniul bunăstării animalelor;

(vi) 

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea standardelor de producție, îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu o denumire de origine protejată, o indicație geografică protejată sau care intră sub incidența unei etichete de calitate naționale;

▼M7

(vii) 

gestionarea și valorificarea produselor secundare, a fluxurilor reziduale și a deșeurilor, în special pentru protecția calității apelor, a solului și a peisajului, ocrotirea sau favorizarea biodiversității și promovarea circularității;

▼B

(viii) 

contribuția la utilizarea durabilă a resurselor naturale și la atenuarea schimbărilor climatice;

(ix) 

elaborarea de inițiative în domeniul promovării și al comercializării;

▼M7

(x) 

gestionarea fondurilor mutuale;.

▼B

(xi) 

furnizarea de asistență tehnică necesară pentru utilizarea piețelor la termen și a sistemelor de asigurare.

▼M5

(1a)   

Prin derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE, o organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol își poate planifica producția, optimiza costurile de producție, comercializa produse și negocia contracte pentru furnizarea produselor agricole, în numele membrilor săi, pentru întreaga lor producție sau pentru o parte a acesteia.

Activitățile menționate la primul paragraf pot avea loc:

(a) 

cu condiția ca una sau mai multe dintre activitățile menționate la alineatul (1) litera (b) punctele (i)-(vii) să fie exercitate efectiv, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE;

(b) 

cu condiția ca organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsele membrilor săi, indiferent dacă are loc sau nu un transfer de proprietate a produselor agricole de la producători la organizația de producători;

(c) 

indiferent dacă prețul negociat este identic pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(d) 

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători, în ceea ce privește produsele care fac obiectul activităților menționate la primul paragraf;

(e) 

cu condiția ca produsul agricol să nu facă obiectul unei obligații de furnizare care decurge din statutul fermierului de membru al unei cooperative care ea însăși nu este membră a organizațiilor de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta.

Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la condiția prevăzută la al doilea paragraf litera (b) în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite.

(1b)   

În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1) dacă astfel de asociații întrunesc criteriile enunțate la prezentul articol alineatul (1).

(1c)   

Autoritatea națională în domeniul concurenței menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 poate decide în cazuri individuale că, în viitor, una sau mai multe dintre activitățile menționate la alineatul (1a) primul paragraf trebuie modificate, întrerupte sau să nu aibă loc sub nicio formă în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a evita excluderea concurenței sau că sunt periclitate obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Atunci când acționează în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea națională din domeniul concurenței informează Comisia în scris înainte de sau imediat după inițierea primei măsuri oficiale și anunță Comisia în privința deciziilor, imediat după adoptarea acestora.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

▼B

(2)   

O organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) poate să fie în continuare recunoscută dacă se implică în comercializarea produselor încadrate la codul NC ex  22 08 , altele decât cele menționate în anexa I la tratate, cu condiția ca proporția de astfel de produse să nu depășească 49 % din volumul total al producției comercializate de organizația de producători și ca produsele respective să nu beneficieze de sprijin din partea Uniunii. Produsele respective nu sunt luate în calcul, în cazul organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor, la calcularea valorii producției comercializate în sensul articolului 34 alineatul (2).

▼M5 —————

▼B

Articolul 153

Statutul organizațiilor de producători

(1)   

Statutul unei organizații de producători impune membrilor săi, în special, următoarele obligații:

(a) 

să aplice normele adoptate de organizația de producători cu privire la raportarea producției, producție, comercializare și protecția mediului;

(b) 

să aparțină unei singure organizații de producători pentru un anumit produs al producătorului; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(c) 

să pună la dispoziție informațiile solicitate de organizația de producători în vederea întocmirii statisticilor.

(2)   

Statutul unei organizații de producători prevede, de asemenea:

(a) 

proceduri de stabilire, adoptare și modificare a normelor prevăzute la alineatul (1) litera (a);

(b) 

obligația membrilor de a plăti contribuțiile financiare necesare pentru finanțarea organizației de producători;

▼M7

(c) 

norme care să permită producătorilor membri să exercite un control democratic asupra organizației și deciziilor sale, precum și asupra conturilor și a bugetelor sale;

▼B

(d) 

sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din statut, în special pentru neplata contribuțiilor financiare, sau pentru nerespectarea normelor stabilite de organizația de producători;

(e) 

reguli de admitere a noilor membri, în special durata minimă a calității de membru care nu poate fi mai mică de un an;

(f) 

norme contabile și bugetare necesare pentru funcționarea organizației.

▼M7

(2a)   

Statutul unei organizații de producători poate prevedea posibilitatea ca membrii producători să fie în contact direct cu cumpărătorii, cu condiția ca un astfel de contact direct să nu pună în pericol funcția de concentrare a ofertei și de introducere pe piață a produselor exercitată de către organizația de producători. Se consideră că a fost asigurată concentrarea ofertei dacă elementele esențiale ale vânzării, cum ar fi prețul, calitatea și volumul, sunt negociate și stabilite de organizația de producători.

▼M7

(3)   

Alineatele (1), (2) și (2a) nu se aplică organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate.

▼B

Articolul 154

Recunoașterea organizațiilor de producători

(1)   

Pentru a fi recunoscută de un stat membru, organizația de producători care solicită o astfel de recunoaștere trebuie să fie o entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice care:

(a) 

îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 152 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

▼M7

(b) 

are un număr minim de membri și/sau acoperă un volum minim sau valoarea minimă de producție comercializabilă, care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză, în domeniul în care activează; astfel de dispoziții nu împiedică recunoașterea organizațiilor de producători care se ocupă de producția la scară mică;.

▼B

(c) 

oferă probe suficiente în ceea ce privește faptul că își poate îndeplini în mod corespunzător activitățile atât din punctul de vedere al timpului, cât și din punctul de vedere al eficacității, al furnizării de sprijin uman, material și tehnic pentru membrii săi, precum și, după caz, al concentrării aprovizionării;

(d) 

are un statut care respectă literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

▼M5

(1a)   

Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoașteri unei organizații de producători care își desfășoară activitatea în mai multe sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2), cu condiția ca organizația de producători să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pentru fiecare sector pentru care dorește să obțină recunoaștere.

▼M5

(2)   

Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018 și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sunt considerate a fi recunoscute ca organizații de producători în temeiul articolului 152.

(3)   

În cazul în care organizațiilor de producători au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018, dar nu îndeplinesc condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre retrag recunoașterea nu mai târziu de 31 decembrie 2020.

▼B

(4)   

Statele membre:

(a) 

decid cu privire la acordarea recunoașterii unei organizații de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b) 

efectuează, la intervale stabilite de ele, controale pentru a se asigura că organizațiile de producători recunoscute respectă prezentul capitol;

(c) 

aplică acestor organizații și asociații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d) 

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Articolul 155

Externalizarea

Statele membre pot permite unei organizații de producători recunoscute sau unei asociații a organizațiilor de producători recunoscute din sectoarele specificate de Comisie în conformitate cu articolul 173 alineatul (1) litera (f) să își externalizeze oricare dintre activitățile sale (în afară de producție), inclusiv către sucursale, cu condiția ca organizația de producători sau asociația de organizații de producători să rămână responsabilă de asigurarea desfășurării activității externalizate și de controlul gestionării și supravegherea la nivel general a acordului comercial încheiat pentru desfășurarea activității.

Articolul 156

Asociațiile organizațiilor de producători

(1)   

Statele membre pot recunoaște, la cerere, asociații ale organizațiilor de producători într-un sector specific care figurează pe lista de la articolul 1 alineatul (2), care sunt constituite la inițiativa organizațiilor de producători recunoscute.

Sub rezerva normelor adoptate în temeiul articolului 173, asociațiile organizațiilor de producători pot desfășura oricare dintre activitățile organizațiilor de producători sau pot îndeplini oricare dintre funcțiile acestora.

(2)   

Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot recunoaște, la cerere, o asociație formată din organizații ale producătorilor recunoscute în sectorul laptelui și al produselor lactate în cazul în care statul membru în cauză consideră că asociația respectivă este capabilă să desfășoare în mod eficient toate activitățile desfășurate de o organizație de producători recunoscută și că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 161 alineatul (1).

Articolul 157

Organizațiile interprofesionale

▼M7

(1)   

Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizații interprofesionale la nivel național și regional și la nivelul zonelor economice menționate la articolul 164 alineatul (2), dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2) care:

▼B

(a) 

sunt constituite din reprezentanți ai activităților economice legate de producție și de cel puțin una dintre următoarele etape ale lanțului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuirea, produselor din unul sau mai multe sectoare;

(b) 

sunt formate la inițiativa tuturor organizațiilor sau asociațiilor care le alcătuiesc sau a unei părți din acestea;

(c) 

urmăresc un scop specific, care ia în considerare interesele membrilor lor și de cele ale consumatorilor și care poate include, în special, unul dintre următoarele obiective:

(i) 

ameliorarea cunoștințelor și a transparenței producției și a pieței, inclusiv prin publicarea de date statistice agregate cu privire la costurile de producție, prețuri, care sunt însoțite, dacă este cazul, de indici de prețuri, volume și durata contractelor încheiate anterior, precum și prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluție ale pieței la nivel regional, național sau internațional;

(ii) 

estimarea potențialului de producție, precum și înregistrarea prețurilor pieței;

(iii) 

contribuția la o coordonare mai bună în privința introducerii produselor pe piață, în special prin cercetare și studii de piață;

(iv) 

explorarea piețelor de export potențiale;

(v) 

fără a aduce atingere articolelor 148 și 168, elaborarea unor modele de contracte compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea de produse agricole către cumpărători și/sau pentru furnizarea de produse procesate distribuitorilor și comercianților cu amănuntul, ținând seama de necesitatea de a obține condiții de concurență echitabile și de a evita denaturarea piețelor;

(vi) 

exploatarea în mai mare măsură a potențialului produselor, inclusiv la nivelul piețelor de desfacere, și dezvoltarea de inițiative pentru consolidarea competitivității economice și a inovării;

▼M7

(vii) 

furnizarea de informații și realizarea cercetării necesare inovării, raționalizării, ameliorării și ajustării producției și, dacă este cazul, a procesării și a comercializării spre produse mai adaptate cerințelor pieței, gusturilor și așteptărilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor, inclusiv particularitățile produselor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, de protecție a mediului, de acțiune climatică și de sănătate și bunăstare a animalelor;

▼B

(viii) 

căutarea unor metode de restricționare a utilizării produselor destinate sănătății animalelor și a produselor de protecție a plantelor, de îmbunătățire a gestionării altor resurse, de garantare a calității produselor, a protecției solului și a apelor, de promovare a siguranței alimentare, îndeosebi prin intermediul trasabilității produselor, și de îmbunătățire a sănătății și bunăstării animalelor;

(ix) 

elaborarea unor metode și instrumente de îmbunătățire a calității produselor în toate stadiile de producție și, după caz, de procesare și de comercializare;

(x) 

adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru apărarea, protecția și promovarea agriculturii ecologice și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(xi) 

promovarea și realizarea unei cercetări în materie de producție integrată, durabilă, sau de alte metode de producție care protejează mediul;

(xii) 

încurajarea consumului sănătos și responsabil de produse existente pe piața internă; și/sau difuzarea de informații privind efectele nocive ale modelelor de consum periculoase;

(xiii) 

promovarea consumului și/sau furnizarea de informații cu privire la produsele existente pe piața internă și pe cea externă;

▼M7

(xiv) 

contribuția la gestionarea produselor secundare și conceperea de inițiative pentru valorificarea acestora și contribuția la reducerea și gestionarea deșeurilor;

▼M5

(xv) 

stabilirea unor clauze standard de repartizare a valorii în sensul articolului 172a, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a determina modul în care urmează să fie repartizată între ei orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață ale produselor în cauză sau de pe alte piețe ale materiilor prime;

▼M7

(xvi) 

promovarea și punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire, control și gestionare a sănătății animalelor, a protecției plantelor și a riscurilor de mediu, inclusiv prin crearea și gestionarea unor fonduri mutuale sau prin contribuția la astfel de fonduri, pentru a plăti o compensație financiară fermierilor pentru costurile și pierderile economice rezultate din promovarea și aplicarea acestei categorii de măsuri;

(1a)   

Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoașteri unei organizații interprofesionale care își desfășoară activitatea în mai multe sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2), cu condiția ca organizația interprofesională să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (1) pentru fiecare sector pentru care dorește să obțină recunoaștere.

▼B

(2)   

În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că prin limitarea numărului de organizații interprofesionale la nivel regional sau național este respectată condiția de la articolul 158 alineatul (1) litera (c), dacă normele interne în vigoare prevăd acest lucru, anterior datei de 1 ianuarie 2014, și în cazul în care acest lucru nu afectează buna funcționare a pieței interne.

▼M7 —————

▼B

Articolul 158

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale

(1)   

Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care depun cereri în acest sens, cu condiția ca acestea:

(a) 

să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 157;

(b) 

să își desfășoare activitățile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;

(c) 

să reprezinte o cotă importantă din activitățile economice menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (a);

▼M7

(ca) 

să urmărească obținerea unei reprezentări echilibrate a organizațiilor din etapele lanțului de aprovizionare menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (a) care constituie organizația interprofesională;

▼B

(d) 

să nu desfășoare ele însele activități de producție, procesare sau comercializare, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 162.

(2)   

Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157.

(3)   

Organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol își pot desfășura în continuare activitatea în conformitate cu legislația națională până la 1 ianuarie 2015.

▼M7

(4)   

Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din toate sectoarele existente anterior datei de 1 ianuarie 2014, indiferent dacă au fost recunoscute la cerere sau au fost instituite prin lege, chiar dacă nu îndeplinesc condiția prevăzută la articolul 157 alineatul (1) litera (b).

▼B

(5)   

Atunci când recunosc o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

(a) 

decid cu privire la acordarea recunoașterii în termen de patru luni de la depunerea unei cereri însoțite de toate documentele justificative relevante; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b) 

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizațiile interprofesionale recunoscute respectă condițiile legate de recunoașterea lor;

(c) 

aplică acestor organizații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d) 

retrag recunoașterea dacă cerințele și condițiile de recunoaștere prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;

(e) 

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Secțiunea 2

Norme suplimentare pentru anumite sectoare

Articolul 159

▼M5

Obligativitatea recunoașterii

▼B

Prin derogare de la articolele 152-158, statele membre recunosc, la cerere:

(a) 

organizațiile de producători din:

(i) 

sectorul fructelor și al legumelor în ceea ce privește unul sau mai multe produse din acest sector și/sau astfel de produse destinate exclusiv prelucrării;

(ii) 

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iii) 

sectorul viermilor de mătase;

(iv) 

sectorul hameiului;

(b) 

organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului.

Articolul 160

Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor

În sectorul fructelor și legumelor, organizațiile de producători urmăresc îndeplinirea a cel puțin unuia dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii).

 

Descărcă textul

Poți descărca textul prezent, sau întreg textul dacă acesta are dimensiuni mai mari, folosind butonul de mai jos.