de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, certificarea, registrul de intrări și de ieșiri, declarațiile obligatorii și notificările, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele relevante și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/561 al Comisiei
(JO L 058 28.2.2018, p. 60)
Astfel cum a fost modificat prin:
|
Jurnalul Oficial |
||||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
M1 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/1547 AL COMISIEI din 23 octombrie 2020 |
L 354 |
4 |
26.10.2020 |
|
►M2 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2021/1007 AL COMISIEI din 18 iunie 2021 |
L 222 |
8 |
22.6.2021 |
|
►M3 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/2567 AL COMISIEI din 13 octombrie 2022 |
L 330 |
139 |
23.12.2022 |
▼B
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/274 AL COMISIEI
din 11 decembrie 2017
de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, certificarea, registrul de intrări și de ieșiri, declarațiile obligatorii și notificările, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele relevante și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/561 al Comisiei
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII INTRODUCTIVE
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește norme pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 și, respectiv, a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește:
(a)
sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie;
(b)
certificarea;
(c)
registrul de intrări și de ieșiri;
(d)
declarațiile obligatorii;
(e)
controalele și banca analitică de date izotopice;
(f)
notificările.
CAPITOLUL II
SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
Articolul 2
Autorizații pentru plantări de viță-de-vie
(1)
Autorizațiile pentru plantări de viță-de-vie prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă în conformitate cu prezentul regulament.
(2)
Autorizațiile pentru plantări de viță-de-vie menționate la alineatul (1) se referă la plantări noi, la replantări și la drepturile de plantare care urmează să fie convertite.
(3)
Autorizațiile pentru plantări noi menționate la articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă anual.
▼M3
Articolul 3
Deciziile anterioare privind suprafețele care urmează să fie puse la dispoziție pentru plantări noi
(1)
Dacă decid să limiteze suprafața totală disponibilă pentru plantări noi care urmează să fie alocată sub formă de autorizații, în conformitate cu articolul 63 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre aduc la cunoștința publicului deciziile respective și motivele care au stat la baza acestora până la data de 1 martie a anului respectiv; deciziile lor includ, de asemenea, precizarea faptului dacă calculul suprafeței totale disponibile pentru plantări noi se realizează în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) litera (a) sau cu articolul 63 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv.
(2)
Statele membre pot stabili un termen limită pentru transmiterea recomandărilor din partea unor organizații profesionale sau a unor grupuri de producători interesate, astfel cum sunt menționate la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pentru a se asigura că recomandările respective sunt prezentate cu suficient timp înainte pentru a putea fi examinate înainte ca statul membru în cauză să ia decizia de limitare a suprafeței totale disponibile pentru plantări noi, menționată la alineatul (1). Aceste recomandări primite sunt de asemenea publicate.
▼B
Articolul 4
Criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi
(1)
Dacă statele membre decid să utilizeze criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi prevăzute la articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile respective sunt aduse la cunoștința publicului până la data de 1 martie a anului respectiv.
(2)
Deciziile menționate la alineatul (1) vizează:
(a)
aplicarea unuia sau mai multora dintre criteriile enumerate la articolul 64 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, inclusiv justificarea corespunzătoare în cazul în care statele membre decid să aplice articolul 64 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv, precum și a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273;
(b)
numărul hectarelor disponibile pentru acordarea de autorizații la nivel național:
(i)
în mod proporțional;
(ii)
în conformitate cu criteriile de prioritate enumerate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
▼M3
(3)
În cazul în care statele membre intenționează să aplice criteriile de prioritate menționate la alineatul (2) litera (b) punctul (ii), ele definesc care dintre aceste criterii de prioritate vor fi aplicate și dacă vor fi aplicate la nivel național sau regional. Statele membre pot decide, de asemenea, să atribuie o importanță diferită fiecăruia dintre criteriile de prioritate alese. Aceste decizii le permit statelor membre să stabilească un clasament al cererilor individuale la nivel național sau regional, pentru alocarea numărului de hectare în conformitate cu alineatul (2) litera (b) punctul (ii), pe baza conformității cererilor respective cu criteriile de prioritate alese.
▼B
Articolul 5
Normele standard pentru plantări noi
(1)
Dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile menționate la articolele 3 și 4 până la data de 1 martie a anului respectiv, pentru anul în cauză se aplică următoarele norme privind acordarea autorizațiilor pentru plantări noi:
(a)
disponibilitatea autorizațiilor pentru plantări noi corespunde cu 1 % din suprafața totală cultivată efectiv cu viță-de-vie pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, și fără alte limite;
(b)
distribuția proporțională a hectarelor între toți solicitanții eligibili, pe baza suprafeței pentru care au solicitat autorizația, în cazul în care cererile depășesc suprafața pusă la dispoziție.
(2)
Statele membre se asigură că sunt aduse la cunoștința publicului informațiile privind normele aplicabile acordării autorizațiilor într-un anumit an în temeiul alineatului (1).
Articolul 6
Depunerea de cereri pentru plantări noi
(1)
Odată ce deciziile menționate la articolele 3 și 4 sau informațiile privind normele aplicabile acordării autorizațiilor într-un anumit an menționate la articolul 5 alineatul (2) sunt aduse la cunoștința publicului și nu mai târziu de 1 mai, statele membre deschid perioada de depunere a cererilor individuale, care este de cel puțin o lună.
(2)
Cererile indică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care se solicită autorizația.
Dacă nu sunt luate decizii privind limitele sau criteriile care urmează să fie aplicate în conformitate cu articolele 3 și 4, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care se solicită autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.
(3)
Dacă statele membre decid să utilizeze anumite criterii pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi, în conformitate cu articolul 4, se aplică următoarele norme:
(a)
criteriile de eligibilitate menționate la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273: cererile indică produsul (produsele) viticol(e) pe care solicitantul intenționează să îl (le) producă pe suprafața (suprafețele) nou plantată(e), precizând dacă solicitantul intenționează să producă unul sau mai multe dintre următoarele produse:
(i)
vinuri cu denumire de origine protejată (DOP);
(ii)
vinuri cu indicație geografică protejată (IGP);
(iii)
vinuri fără indicație geografică, inclusiv cu o indicație privind soiul de struguri de vinificație;
▼M3
(aa)
criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: dacă este cazul, cererile indică soiul de viță-de-vie pe care solicitantul intenționează să îl cultive pe suprafața sau pe suprafețele nou-plantate, care trebuie să figureze pe o listă a soiurilor eligibile pentru conservarea resurselor genetice de viță-de-vie stabilită și făcută publică de autoritatea competentă a statului membru în cauză, care au fost clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) din regulamentul respectiv;
▼B
(b)
criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează sustenabilitatea economică a proiectului respectiv, pe baza uneia sau a mai multor metodologii standard de analiză financiară pentru proiecte de investiții agricole, metodologii menționate în partea E a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273;
▼M3
(c)
criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează creșterea eficienței din punctul de vedere al costurilor, a competitivității sau a prezenței pe piețe a exploatației pe baza considerațiilor prevăzute în partea F a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273;
▼B
(d)
criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații care demonstrează potențialul de îmbunătățire a produselor cu indicații geografice, pe baza uneia dintre condițiile stabilite în partea G a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273;
▼M3
(e)
criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile include informații care arată că dimensiunea suprafeței parcelelor viticole din exploatația solicitantului care nu beneficiază de exceptările prevăzute la articolul 62 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 respectă, la momentul depunerii cererii, pragurile care urmează să fie stabilite de statele membre pe baza dispozițiilor prevăzute în partea H a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273;
▼B
(f)
dacă statele membre impun solicitanților să își asume angajamentele menționate în anexa I părțile A și B și în părțile A, B, D, E, F și G și în partea I punctul II din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273 în raport cu criteriile respective, cererile includ angajamentele în cauză.
În cazul în care oricare dintre elementele menționate la primul paragraf literele (a)-(f) poate fi colectat direct de statele membre, statele membre pot scuti solicitanții de includerea respectivelor elemente în cererile lor.
(4)
După expirarea perioadei de depunere menționate la alineatul (1), statele membre informează solicitanții ineligibili cu privire la ineligibilitatea cererilor lor, în temeiul deciziei privind criteriile de eligibilitate adoptată de statele membre în conformitate cu articolul 4. Cererile respective sunt excluse din etapele ulterioare ale procedurii.
Articolul 7
Acordarea de autorizații pentru plantări noi
(1)
Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse nu depășește suprafața (suprafețele) pusă (puse) la dispoziție în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), statele membre acordă autorizațiile pentru toată suprafața solicitată de producători.
(2)
În cazul în care suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse depășește suprafața (suprafețele) pusă (puse) la dispoziție în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), statele membre aplică procedura de selecție prevăzută în anexa I.
Cel târziu la 1 august, statele membre acordă autorizațiile solicitanților selectați în funcție de rezultatul procedurii de selecție menționată la primul paragraf. În cazul în care cererile eligibile nu au fost satisfăcute în întregime, solicitanții sunt informați cu privire la motivele unei astfel de decizii.
(3)
În cazul în care autorizația acordată corespunde cu mai puțin de 50 % din suprafața solicitată în cererea respectivă, solicitantul poate refuza autorizația în termen de o lună de la data acordării ei.
În cazul menționat la primul paragraf, solicitantul nu face obiectul sancțiunilor administrative prevăzute la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Statele membre pot decide ca numărul de hectare corespunzător să fie pus la dispoziție în același an, cel târziu la 1 octombrie, pentru autorizațiile care urmează să fie acordate solicitanților cărora li s-a acordat doar o parte din suprafața solicitată în conformitate cu rezultatul procedurii de selecție menționate la alineatul (2) și care nu au refuzat autorizațiile corespunzătoare. De asemenea, statele membre pot decide să pună la dispoziție hectarele respective în anul următor, pe lângă procentul de 1 % din suprafața totală cultivată cu viță-de-vie prevăzut la articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Articolul 8
Restricțiile privind acordarea de autorizații pentru replantări
(1)
Dacă decid să limiteze acordarea de autorizații pentru replantări în zonele eligibile pentru producția de vinuri cu DOP sau cu IGP, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 6 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, statele membre trebuie să aducă deciziile la cunoștința publicului până la 1 martie.
Organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate menționate la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prezintă recomandări, care trebuie luate în considerare de statul membru în temeiul articolului 66 alineatul (3), cu suficient timp înaintea luării deciziei menționate la primul paragraf pentru a putea fi examinate. Statul membru în cauză aduce la cunoștința publicului recomandările respective.
(2)
Deciziile menționate la alineatul (1) se aplică timp de un an de la data la care au fost aduse la cunoștința publicului.
Dacă o recomandare a unei organizații profesionale sau a unui grup de producători interesat se face pentru o perioadă de timp mai mare de un an, dar nu mai mare de trei ani, astfel cum se prevede la articolul 65 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile în cauză se pot aplica, de asemenea, pentru o perioadă de timp de cel mult trei ani.
Dacă organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate nu prezintă recomandările relevante cu timp suficient înainte pentru a putea fi examinate în conformitate cu alineatul (1) sau dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile relevante până la 1 martie, statele membre autorizează în mod automat replantarea, astfel cum se prevede la articolul 9.
Articolul 9
Procedura de acordare a autorizațiilor pentru replantări
(1)
Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment în cursul aceluiași an vitivinicol în care are loc defrișarea. Totuși, statele membre pot decide că cererile de autorizații pentru replantări pot fi depuse până la sfârșitul celui de-al doilea an vitivinicol ulterior celui în care a avut loc defrișarea. În cazul în care nu sunt respectate perioadele de timp menționate, statele membre nu acordă o autorizație pentru replantare.
Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) defrișate și ale suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantate în exploatația aceluiași solicitant pentru care urmează să se acorde autorizația. Dacă nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 8, iar solicitantul nu și-a asumat niciunul dintre angajamentele menționate în partea A punctul 2 litera (b) și în partea B punctul 2 litera (b) din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și în partea B punctul 4 și în partea D din anexa II la regulamentul delegat menționat, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantată (replantate) și pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.
Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererilor. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele menționate la articolele 6 și 7 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi.
(2)
În cazul în care suprafața care urmează să fie replantată corespunde aceleiași suprafețe defrișate sau în cazul în care nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), se poate aplica o procedură simplificată la nivel național sau pentru anumite zone de pe teritoriul statului membru. În acest caz, autorizația pentru replantare poate fi considerată acordată la data când a fost defrișată suprafața. În acest scop, producătorul în cauză prezintă, cel târziu până la sfârșitul anului vitivinicol în care a fost efectuată defrișarea, o comunicare ex post care înlocuiește cererea de autorizare.
(3)
Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment al anului.
Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) care urmează a fi defrișată (defrișate) și ale suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantate în exploatația aceluiași solicitant pentru care urmează să se acorde autorizația. Cererile includ, de asemenea, angajamentul de a defrișa suprafața plantată cu viță-de-vie cel târziu până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor plante de viță-de-vie. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.
Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererii. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele prevăzute la articolele 6 și 7 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi.
Articolul 10
Procedura de acordare a autorizațiilor în conformitate cu dispozițiile tranzitorii
(1)
Dacă, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre au decis să prelungească termenul pentru prezentarea cererii de conversie a drepturilor de plantare în autorizații până la o dată ulterioară datei de 31 decembrie 2015 și au făcut publică decizia respectivă până la 14 septembrie 2015, cererile de conversie ale producătorului pot fi depuse în orice moment, până la sfârșitul perioadei de timp stabilite de statele membre în decizia respectivă.
Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.
(2)
După verificarea valabilității în continuare a drepturilor de plantare pentru care a fost solicitată conversia în conformitate cu alineatul (1), statele membre acordă în mod automat autorizațiile. Perioada dintre depunerea cererii de conversie și acordarea autorizațiilor nu trebuie să depășească trei luni.
▼M3
(3)
În cazul în care statele membre decid să pună la dispoziție autorizații în temeiul articolului 68 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pe lângă procentul de 1 % din suprafața totală plantată cu viță-de-vie care se prevede la articolul 63 alineatul (1) din regulamentul respectiv, ele notifică Comisiei suprafața care face obiectul respectivelor autorizații suplimentare până la data de 1 martie a anilor 2023, 2024 și 2025.
▼B
Articolul 11
Modificarea suprafeței specifice pentru care se acordă autorizația
În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, la cererea solicitantului, că o plantare de viță-de-vie se poate realiza pe o suprafață a exploatației care este diferită de suprafața specifică pentru care a fost acordată autorizația, cu condiția ca noua suprafață să aibă aceeași dimensiune în hectare și ca autorizația să fie valabilă în continuare, în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care autorizațiile au fost acordate pe baza respectării unor criterii specifice de eligibilitate sau de prioritate legate de locul indicat în cerere, iar cererea de modificare indică o nouă suprafață specifică în afara respectivului loc.
CAPITOLUL III
CERTIFICAREA PRODUSELOR VITIVINICOLE
Articolul 12
Procedura și criteriile tehnice aplicabile certificării
(1)
Procedura de certificare, aprobare și verificare a vinului fără DOP sau IGP în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 necesită probe administrative care să susțină veridicitatea informațiilor privind soiul (soiurile) de struguri de vinificație sau anul de recoltă menționate pe etichetă sau în prezentarea vinurilor în cauză.
De asemenea, statele membre pot decide cu privire la efectuarea:
(a)
unei examinări organoleptice a vinului pentru miros și gust pe eșantioane anonime în vederea verificării faptului că proprietățile esențiale ale vinului se datorează soiului sau soiurilor de struguri de vinificație utilizat(e);
(b)
unei examinări analitice în cazul unui vin obținut dintr-un singur soi de struguri de vinificație.
Procedura se desfășoară în statul membru în care se obține vinul. În cazul amestecurilor de vinuri din state membre diferite, astfel cum sunt menționate la articolul 120 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, certificarea poate fi efectuată de oricare dintre statele membre în cauză.
(2)
Certificarea se efectuează prin controale aleatorii și bazate pe riscuri, în conformitate cu articolele 36 și 37 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și cu capitolul VI din prezentul regulament.
Costurile certificării sunt suportate de către operatorii care se supun acesteia, cu excepția cazului în care statele membre decid altfel.
(3)
Operatorii implicați în comercializarea de produse vitivinicole produse, prelucrate sau îmbuteliate de aceștia trebuie să fie recunoscuți și să primească o autorizație din partea autorităților competente ale statelor membre care să certifice originea sau proveniența, caracteristicile, anul de recoltă sau soiul (soiurile) de struguri de vinificație, în conformitate cu articolele 11 și 12 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, sub supravegherea autorităților competente desemnate în conformitate cu articolul 146 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
CAPITOLUL IV
REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
Articolul 13
Domeniul de aplicare și forma registrului
(1)
Operatorii care au obligația de a ține registrul de intrări și de ieșiri, denumit, în prezentul capitol, „registrul”, înregistrează:
(a)
intrările în unitățile lor și ieșirile din unitățile lor, pentru fiecare lot de produse vitivinicole menționate la articolul 147 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(b)
categoria produsului, astfel cum este specificată la articolul 14;
(c)
operațiunile specificate la articolul 29 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, în cazul în care acestea sunt efectuate în unitățile lor.
Pentru fiecare mențiune în registru, operatorii menționați la primul paragraf trebuie să fie în măsură să prezinte unul dintre documentele însoțitoare menționate la articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 sau orice alt document comercial care a însoțit transportul corespunzător.
(2)
Registrul are una dintre următoarele forme:
(a)
foi fixe numerotate în ordine;
(b)
un registru electronic prezentat în conformitate cu normele detaliate stabilite de autoritățile competente;
(c)
un sistem de contabilitate modern și adecvat, aprobat de autoritățile competente;
(d)
o colecție de documente însoțitoare care menționează data la care au fost întocmite sau preluate de comercianți.
Cu toate acestea, statele membre pot prevedea ca registrele ținute de producători să aibă forma unor adnotări pe spatele declarațiilor de producție, de stocuri sau de recoltă prevăzute în capitolul VI din Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
Articolul 14
Produsele care trebuie înscrise în registru
(1)
În ceea ce privește produsele care fac obiectul înscrierii în registru, se țin conturi separate pentru:
(a)
fiecare dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, făcând distincție între:
(i)
fiecare vin cu DOP și produsele destinate prelucrării în vinuri cu DOP;
(ii)
fiecare vin cu IGP și produsele destinate prelucrării în vinuri cu IGP;
(iii)
fiecare vin fără DOP sau IGP produs dintr-un singur soi de struguri de vinificație și produsele destinate prelucrării într-un astfel de vin, cu trimiterea la clasificarea soiului de struguri de vinificație adoptată de statul membru în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu menționarea anului de recoltă;
(iv)
fiecare vin fără DOP sau IGP produs din două sau mai multe soiuri de struguri de vinificație și produsele destinate prelucrării într-un astfel de vin, cu menționarea anului de recoltă;
(v)
fiecare produs care nu respectă practicile oenologice și restricțiile prevăzute la articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau în Regulamentul (CE) nr. 606/2009 și care trebuie să fie distrus în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 606/2009;
(b)
fiecare dintre următoarele produse deținute în orice scop:
(i)
zaharoză;
(ii)
must de struguri concentrat;
(iii)
must de struguri concentrat rectificat;
(iv)
produse utilizate pentru acidificare;
(v)
produse utilizate pentru dezacidificare;
(vi)
distilate de vin;
(vii)
fiecare subprodus aferent produselor vitivinicole care trebuie eliminat în conformitate cu secțiunea D din partea II a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolele 14a și 14b din Regulamentul (CE) nr. 606/2009, menționând dacă este vorba de livrare pentru distilare, pentru producerea de oțet sau pentru o utilizare specifică ce nu implică producerea de vin.
(2)
Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), pot fi înregistrate în același cont vinuri diferite cu DOP sau IGP, prezentate în recipiente de maximum 60 de litri etichetate în conformitate cu legislația Uniunii care sunt achiziționate de la un terț și deținute în vederea vânzării, cu condiția ca intrările și ieșirile fiecărui vin cu DOP sau IGP să fie prezentate separat.
(3)
Pierderea utilizării DOP sau IGP se consemnează în registru. Produsele în cauză trebuie să fie înscrise într-unul din conturile aferente vinurilor fără DOP sau IGP.
Articolul 15
Informații referitoare la produsele vitivinicole care trebuie incluse în registru
(1)
Pentru fiecare intrare sau ieșire a produselor menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (a), în registru se menționează:
(a)
numărul lotului de produs [în cazul în care un astfel de număr este] impus de legislația Uniunii sau de legislația națională;
(b)
data operațiunii;
(c)
cantitatea intrată sau ieșită;
(d)
produsul în cauză, descris în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern relevant;
(e)
o trimitere la documentul însoțitor sau la certificatul care însoțește sau care a însoțit transportul în cauză în conformitate cu articolele 10, 11 și 20 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 9 din regulamentul respectiv.
(2)
Pentru vinurile menționate la punctele 1-9, 15 și 16 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, intrarea din registrele păstrate de operatori cuprinde indicațiile facultative specificate la articolul 120 din regulamentul menționat, cu condiția ca acestea să fie indicate în etichetare sau să se preconizeze indicarea lor în etichetare.
(3)
Recipientele pentru depozitarea vinurilor menționate la alineatul (2) sunt identificate în registru împreună cu volumul lor nominal. De asemenea, recipientele prezintă informațiile relevante solicitate de statele membre pentru a permite autorităților competente să identifice conținutul acestora cu ajutorul registrului.
Cu toate acestea, pentru recipientele a căror capacitate nu depășește 600 de litri, care conțin același produs și sunt depozitate împreună în același lot, în loc să se marcheze recipientele individuale, se poate marca lotul ca un întreg, cu condiția ca acesta să fie separat în mod clar de alte loturi.
(4)
În cazul unor transporturi anterioare ale produsului, se consemnează în registru o trimitere la documentul pe baza căruia produsul a fost transportat anterior.
Articolul 16
Informații referitoare la operațiuni care trebuie incluse în registru
(1)
Pentru fiecare dintre operațiunile specificate la articolul 29 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, registrul include:
(a)
operațiunile desfășurate;
(b)
în cazul operațiunilor menționate la articolul 29 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273:
(i)
data operațiunii;
(ii)
natura și cantitățile produselor utilizate;
(iii)
cantitatea de produs obținută prin operațiune, inclusiv alcoolul obținut prin corectarea tăriei alcoolice a vinului și cantitatea de zahăr conținută în soluția de zahăr eliminată din mustul inițial;
(iv)
cantitatea de produs utilizată pentru creșterea tăriei alcoolice, acidificare și dezacidificare și îndulcire;
(v)
descrierea produselor înainte și după operațiune, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern relevant;
(c)
marcajele recipientelor în care produsele înscrise în registru se aflau înaintea operațiunii respective și ale celor în care se află după efectuarea acesteia;
(d)
în cazul îmbutelierii, numărul de recipiente umplute și conținutul acestora;
(e)
în cazul îmbutelierii în regim contractual, numele și adresa îmbuteliatorului.
(2)
Atunci când un produs trece într-o altă categorie, fără să fie supus uneia dintre operațiunile menționate la articolul 29 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, în special în cazul fermentării mustului de struguri, se menționează în registru cantitățile și natura produsului obținut după modificarea categoriei.
Articolul 17
Informații referitoare la vinurile spumante și vinurile licoroase care trebuie incluse în registru
(1)
În ceea ce privește producția de vinuri spumante, registrele trebuie să menționeze pentru fiecare cupaj pregătit:
(a)
data preparării;
(b)
data îmbutelierii pentru toate categoriile de vinuri spumante de calitate;
(c)
volumul cupajului, precum și descrierea fiecărui component, împreună cu volumul, tăria alcoolică dobândită și potențială a fiecăruia;
(d)
volumul de licoare de tiraj utilizată;
(e)
volumul de licoare de expediție;
(f)
numărul de recipiente obținute cu precizarea, dacă este cazul, a tipului de vin spumant exprimat printr-un termen legat de conținutul său de zahăr rezidual, cu condiția ca acesta să apară și pe etichetă.
(2)
În ceea ce privește producția de vin licoros, registrele menționează pentru fiecare lot de vin licoros în curs de preparare:
(a)
data adaosului unuia dintre produsele menționate la punctul 3 literele (e) și (f) din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(b)
natura și volumul produsului adăugat.
Articolul 18
Informații referitoare la produse specifice care trebuie incluse în registru
(1)
Conturile separate pentru produsele menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (b) trebuie să indice, pentru fiecare produs:
(a)
în ceea ce privește intrările:
(i)
numele și adresa furnizorului, făcând referire, dacă este cazul, la documentul care a însoțit transportul produsului;
(ii)
cantitatea de produs;
(iii)
data intrării;
(b)
în ceea ce privește ieșirile:
(i)
cantitatea de produs;
(ii)
data utilizării sau a ieșirii;
(iii)
după caz, numele și adresa destinatarului.
(2)
În ceea ce privește subprodusele sau produsele vitivinicole care urmează să fie retrase în conformitate cu articolul 14a alineatul (2) și articolul 14b din Regulamentul (CE) nr. 606/2009, cantitățile care trebuie înscrise în registru sunt cele estimate de operatorii în cauză, în conformitate cu articolul 14a din regulamentul respectiv.
Articolul 19
Pierderile și consumul personal sau familial
(1)
Statele membre stabilesc procentele maxime acceptabile de pierderi rezultate din evaporarea în cursul depozitării, din operațiile de prelucrare sau din modificarea categoriei produsului.
(2)
Deținătorul registrului raportează pierderile în scris autorității competente teritorial, într-un termen stabilit de statele membre, atunci când pierderile reale depășesc:
(a)
în timpul transportului, toleranțele menționate la punctul 2.1 litera (d) din partea B a anexei V la Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și
(b)
în cazurile menționate la alineatul (1), procentele maxime stabilite de statele membre.
Autoritatea competentă menționată la primul paragraf ia măsurile necesare pentru a investiga pierderile.
(3)
Statele membre specifică modul în care trebuie să fie înregistrate în registru informațiile privind:
(a)
consumul personal al producătorului și al familiei sale;
(b)
eventualele variații accidentale de volum ale produselor respective.
Articolul 20
Termenele-limită pentru înscrierea informațiilor în registru
(1)
Informațiile menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (a) și la articolele 15 și 19 se înregistrează în registru:
(a)
în cazul intrărilor, cel târziu în prima zi lucrătoare după primire și
(b)
în cazul pierderilor, al consumului personal și familial sau al ieșirilor, cel târziu în a treia zi lucrătoare de la data recunoașterii, a consumului sau a expedierii.
(2)
Informațiile menționate la articolul 29 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și la articolele 16 și 17 din prezentul regulament se înregistrează în registru:
(a)
cel târziu în prima zi lucrătoare de după ziua operațiunii și
(b)
în cazul îmbogățirii, în aceeași zi.
(3)
Informațiile menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (b) și la articolul 18 din prezentul regulament se înregistrează în registru:
(a)
în cazul intrărilor și al ieșirilor, cel târziu în prima zi lucrătoare după primire sau expediere; și
(b)
în cazul utilizării, în ziua utilizării.
(4)
Cu toate acestea, statele membre pot autoriza termene mai lungi, de până la 30 de zile, în special atunci când se păstrează registre informatizate, cu condiția să se poată verifica în orice moment intrările și ieșirile, precum și operațiunile menționate la articolul 29 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, pe baza altor documente justificative, și ca aceste documente să fie considerate fiabile de către autoritățile competente.
În ceea ce privește operațiunile de îmbogățire menționate la articolul 29 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, statele membre pot impune ca acestea să fie înregistrate în registru înainte de efectuarea operațiunii de îmbogățire.
(5)
Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), ieșirile aceluiași produs pot fi înscrise în registru sub forma unui total lunar în cazul în care produsul este ambalat exclusiv în recipiente cu un volum nominal de 10 litri sau mai puțin, prevăzute cu un dispozitiv de închidere de unică folosință, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
Articolul 21
Închiderea registrului
Registrul se închide prin întocmirea, o dată pe an, a unui bilanț anual, la o dată care urmează să fie stabilită de către statele membre. În cadrul bilanțului anual, se efectuează inventarul stocurilor. Stocurile existente trebuie să fie reportate în următoarea perioadă de un an. Acestea trebuie să fie înscrise în registru ca „intrare”, la o dată ulterioară bilanțului anual. Dacă bilanțul anual indică diferențe între stocurile care rezultă din bilanț și stocurile existente, acest lucru trebuie consemnat în conturile închise.
CAPITOLUL V
DECLARAȚII
Articolul 22
Declarațiile de producție
(1)
Producătorii prezintă declarația de producție menționată la articolul 31 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 în ceea ce privește producția anului vitivinicol în curs până la data de 15 ianuarie a fiecărui an. Statele membre pot stabili o dată anterioară sau, pentru recolte târzii și anumite producții de vin, o dată care să nu depășească 1 martie.
(2)
Declarația de producție menționată la alineatul (1) conține cel puțin următoarele informații:
(a)
identitatea producătorului;
(b)
locul de deținere a produselor;
(c)
categoria de produse utilizate pentru producția de vin: struguri, must de struguri (must concentrat, must concentrat rectificat sau must fermentat parțial) sau vinuri noi aflate încă în fermentație;
(d)
numele și adresa furnizorilor;
(e)
suprafețele cultivate cu viță-de-vie aflată în producție, inclusiv cele în scopuri experimentale, din care provin strugurii, indicate în hectare și cu trimitere la localizarea parcelei viticole;
(f)
volumul, indicat în hectolitri sau 100 kg, al produselor vitivinicole obținute de la începutul anului vitivinicol și deținute la data întocmirii declarației, defalcat în funcție de culoare (roșu/roze sau alb), de categoria produselor utilizate (struguri, vinuri noi aflate încă în fermentație, must, inclusiv mustul parțial fermentat, dar excluzând mustul concentrat și mustul concentrat rectificat) și de unul dintre următoarele tipuri:
(i)
vin cu DOP;
(ii)
vin cu IGP;
(iii)
vin cu denumire de soi, fără DOP/IGP;
(iv)
vin fără DOP/IGP;
(v)
toate celelalte produse aferente anului vitivinicol, inclusiv mustul concentrat, mustul concentrat rectificat.
Statele membre pot autoriza prezentarea unei declarații per unitate de vinificare.
(3)
Cantitatea de vin care trebuie declarată în declarația de producție este cantitatea totală obținută la încheierea fermentației alcoolice principale, inclusiv drojdia de vin.
Pentru a transforma cantitățile de produse, altele decât vinul, în hectolitri de vin, statele membre pot stabili coeficienți în funcție de criterii obiective relevante pentru transformare. Statele membre notifică acești coeficienți Comisiei împreună cu notificările menționate la punctul 8 din anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185.
(4)
Statele membre le impun recoltatorilor și comercianților care comercializează produse destinate producției de vin să le ofere producătorilor datele necesare pentru completarea declarațiilor de producție.
Articolul 23
Declarațiile de stocuri
(1)
Producătorii, prelucrătorii, îmbuteliatorii și comercianții trebuie să depună declarația de stocuri menționată la articolul 32 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 până la data de 10 septembrie. Statele membre pot stabili o dată anterioară.
(2)
Declarația respectivă trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
(a)
identitatea producătorilor, a prelucrătorilor, a îmbuteliatorilor sau a comercianților;
(b)
locul de deținere a produselor;
(c)
în ceea ce privește vinurile, stocurile totale defalcate în funcție de culoare (roșu/roze sau alb), tipul de vin (cu DOP, cu IGP, cu denumire de soi fără DOP/IGP sau fără DOP/IGP), origine (Uniunea sau țări terțe) și tipul deținătorului de stoc (producător sau comerciant);
(d)
în ceea ce privește mustul, stocurile totale defalcate în funcție de culoare (roșu/roze sau alb), tipul de must de struguri (concentrat, concentrat rectificat sau alt tip), tipul deținătorului de stoc (producător sau comerciant).
Produsele vitivinicole ale Uniunii obținute din struguri recoltați în același an calendaristic nu se includ în această declarație.
Articolul 24
Declarațiile de recoltă
(1)
În cazul în care statele membre solicită declarația de recoltă menționată la articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, recoltatorii prezintă declarația respectivă până la data de 15 ianuarie. Statele membre pot stabili o dată anterioară sau, pentru recolte târzii, o dată care să nu depășească 1 martie.
(2)
Această declarație trebuie să conțină cel puțin următoarele informații, defalcate în funcție de categoriile prevăzute la punctul 1.2 subpunctul 3 din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2018/273:
(a)
identitatea recoltatorului [în conformitate cu informațiile solicitate la punctul 1.1 subpunctul 1 din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2018/273];
(b)
suprafața cultivată cu viță-de-vie aflată în producție (în hectare și cu trimitere la localizarea parcelei viticole);
(c)
cantitatea de struguri recoltată (în 100 kg);
(d)
destinația strugurilor (în hl sau 100 kg):
(i)
vinificați de declarant, în calitate de producător;
(ii)
livrați unei cooperative vinicole (sub formă de struguri sau de must);
(iii)
vânduți unui producător de vin (sub formă de struguri sau de must);
(iv)
alte destinații (sub formă de struguri sau must).
Articolul 25
Notificări și centralizarea informațiilor
Informațiile cuprinse în declarațiile de producție și de stocuri în conformitate cu articolele 22 și 23, în declarațiile de recoltă, în conformitate cu articolul 24 din prezentul regulament și în declarațiile de tratare sau de comercializare, în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, acolo unde este cazul, sunt centralizate la nivel național.
Statele membre stabilesc forma și modul în care aceste informații le sunt notificate.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE
SECȚIUNEA I
NORME COMUNE
Articolul 26
Eșantioane folosite în scopuri de control
(1)
În sensul capitolului VII din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, organismul de legătură al unui stat membru îi poate solicita organismului de legătură din alt stat membru să colecteze eșantioane, în conformitate cu instrucțiunile prevăzute în anexa II la prezentul regulament.
(2)
Organismul solicitant păstrează eșantioanele colectate și stabilește, printre altele, laboratorul în care urmează să fie analizate.
SECȚIUNEA II
BANCA ANALITICĂ DE DATE IZOTOPICE
Articolul 27
Eșantioanele pentru banca analitică de date
▼M2
(1)
Pentru crearea băncii analitice de date izotopice menționate la articolul 39 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, statele membre se asigură că eșantioanele de struguri proaspeți care urmează să fie analizate de laboratoarele desemnate ale statelor membre sunt prelevate, tratate și transformate în vin în conformitate cu instrucțiunile prevăzute în partea I din anexa III la prezentul regulament.
▼B
(2)
Eșantioanele de struguri proaspeți se colectează din plantații viticole situate într-o zonă vitivinicolă cu caracteristici bine definite privind tipul de sol, amplasarea, modul de conducere a viței-de-vie, soiul, vârsta, precum și practicile de cultivare.
▼M2
(3)
Numărul eșantioanelor care trebuie prelevate în fiecare an pentru banca de date este stabilit în anexa III partea II. Selectarea eșantioanelor trebuie să țină seama atât de situarea geografică a plantațiilor viticole din statele membre enumerate în anexa III partea II, cât și de proporția de vinuri cu DOP sau IGP per stat membru sau regiune. În fiecare an, cel puțin 25 % din eșantioane trebuie prelevate de pe aceleași parcele ca și în anul precedent.
▼M2
(3a)
statele membre pot decide, atunci când este cazul, că eșantioanele de struguri cultivați pentru producția de vinuri cu DOP sau IGP pot fi prelevate de entitatea care gestionează respectiva DOP sau IGP. În acest caz, prelevarea eșantioanelor trebuie coordonată de laboratoarele desemnate ale statelor membre în conformitate cu instrucțiunile prevăzute în anexa III partea I secțiunea A.
▼B
(4)
Eșantioanele se analizează prin metodele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 80 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 606/2009 de către laboratoare desemnate de statele membre. Laboratoarele desemnate trebuie să îndeplinească criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de încercări stabilite prin standardul ISO/IEC 17025:2005 și, mai ales, să participe la un sistem de testare a competențelor în ceea ce privește metodele de analiză izotopică. Laboratoarele trebuie să furnizeze, în scris, dovada respectării acestor criterii centrului european de referință pentru controlul în sectorul vitivinicol („ERC-CWS”) în scopul controlului calității și al validării datelor furnizate.
(5)
Laboratoarele întocmesc un raport de analiză în conformitate cu anexa III partea IV și o fișă de descriere pentru fiecare eșantion, în conformitate cu chestionarul prezentat în anexa III partea III.
▼M2
(6)
Laboratoarele transmit datele colectate către ERC-CWS, împreună cu o copie a raportului de analiză conținând rezultatele și interpretarea analizelor și cu o copie a fișei de descriere, în format electronic, cel târziu la data de [31 octombrie] a anului următor recoltării strugurilor.
▼B
(7)
Statele membre și ERC-CWS:
(a)
păstrează datele în banca analitică de date;
(b)
păstrează fiecare eșantion timp de cel puțin trei ani de la data prelevării;
(c)
utilizează banca de date exclusiv pentru monitorizarea aplicării legislației Uniunii și a legislației naționale în domeniul vitivinicol sau în scopuri statistice sau științifice;
(d)
iau măsurile necesare pentru protecția datelor, mai ales împotriva furtului sau a manipulării datelor;
(e)
►M2 pun dosarele la dispoziția celor care au generat informațiile din respectivele dosare, fără întârzieri sau costuri nejustificate, astfel încât orice inexactități să poată fi rectificate. ◄
(8)
ERC-CWS întocmește și actualizează anual lista laboratoarelor din statele membre desemnate să pregătească eșantioanele și să efectueze măsurătorile pentru banca analitică de date.
Articolul 28
▼M2
Comunicarea informațiilor cuprinse în banca analitică de date în cazul unei suspiciuni de nerespectare a normelor Uniunii în sectorul vitivinicol
▼B
(1)
Informațiile cuprinse în banca analitică de date izotopice se pun, la cerere, la dispoziția laboratoarelor desemnate de statele membre.
▼M2
(2)
Ori de câte ori este necesar în scopuri științifice, statistice, de control sau judiciare în cazuri justificate corespunzător, informațiile menționate la alineatul (1), atunci când sunt reprezentative, pot fi puse, la cerere, la dispoziția autorităților competente desemnate de statele membre pentru asigurarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol, precum și la dispoziția instanțelor naționale. Aceste informații trebuie utilizate numai în scopurile pentru care sunt solicitate și trebuie tratate drept confidențiale.
▼M2
(2a)
În cazul unui control într-un stat membru, pentru care sunt necesare date de referință din banca analitică de date izotopice referitoare la vinurile produse într-un alt stat membru, autoritatea competentă a statului membru solicită ERC-CWS să contacteze laboratorul desemnat al statului membru în care este produs vinul care face obiectul investigației, pentru a verifica suspiciunea cu ajutorul tuturor datelor relevante disponibile. În termen de o lună de la data primirii solicitării, laboratorul desemnat trebuie să verifice dacă vinul în cauză este conform cu normele Uniunii în sectorul vitivinicol. În cazul în care acest termen nu poate fi respectat din motive justificate corespunzător, laboratorul desemnat trebuie să informeze ERC-CWS în consecință, apoi ERC-CWS trebuie:
(i)
să extragă datele relevante ale măsurătorilor izotopice de referință referitoare la vinul în cauză din banca analitică de date izotopice și să le furnizeze organismului solicitant; sau,
(ii)
dacă datele relevante ale măsurătorilor izotopice de referință nu pot fi extrase din banca analitică de date izotopice, dar eșantioanele necesare sunt puse, la cerere, la dispoziția ERC-CWS, să furnizeze organismului solicitant sprijin analitic, inclusiv rezultatele datelor relevante ale măsurătorilor izotopice referitoare la vinul în cauză,
în termen de o lună din momentul în care devine clar că termenul inițial nu poate fi respectat. În ambele cazuri, datele relevante ale măsurătorilor izotopice trebuie interpretate și furnizate în termen de cel mult două luni de la data primirii solicitării de către autoritatea competentă a statului membru în care a fost produs vinul suspect.
▼B
(3)
Informațiile puse la dispoziție privesc doar datele analitice relevante necesare pentru interpretarea unei analize efectuate pe un eșantion cu caracteristici și origine comparabile. Orice notificare referitoare la informațiile puse la dispoziție este însoțită de o notă în care se reamintesc condițiile de utilizare a băncii de date, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (7) litera (c).
▼M2
(4)
ERC-CWS trebuie să publice un raport anual, anonimizat, referitor la rezultatele principale ale solicitărilor primite în conformitate cu alineatele (1) și (2) și la constatările principale ale controalelor efectuate de statele membre pe teritoriul lor cu ajutorul băncii analitice de date izotopice. ERC-CWS trebuie să se asigure că raportul nu include nicio informație sensibilă din punct de vedere comercial. Constatările respective trebuie raportate ERC-CWS înainte de sfârșitul lunii martie a anului care urmează perioadei de raportare, iar ERC-CWS trebuie să publice raportul în termen de două luni.
▼B
Articolul 29
Bănci naționale de date izotopice
Rezultatele analizelor izotopice cuprinse în băncile de date ale statelor membre se obțin prin analizarea eșantioanelor prelevate și tratate în conformitate cu articolul 27.
SECȚIUNEA III
DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND CONTROALELE
Articolul 30
Controale ale sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie
În scopul de a verifica conformarea cu normele prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în capitolul II din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și în capitolul II din prezentul regulament, statele membre utilizează registrul plantațiilor viticole menționat la articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Articolul 31
Verificarea informațiilor din registrul plantațiilor viticole
(1)
Statele membre pun la dispoziție datele din registrul plantațiilor viticole în scopuri de monitorizare și de verificare a măsurilor finanțate în cadrul programelor naționale de sprijin, menționate în partea II titlul I capitolul II secțiunea 4 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, la care se referă.
(2)
În ceea ce privește suprafețele cultivate cu viță-de-vie, se efectuează cel puțin următoarele verificări pentru a menține un registru al plantațiilor viticole actualizat:
(a)
controale administrative aplicate tuturor producătorilor vitivinicoli identificați în registrul plantațiilor viticole care:
(i)
au activat o autorizație de plantare sau de replantare sau au înregistrat sau au modificat date în registrul plantațiilor viticole în urma unei cereri sau a unei notificări depuse referitoare la sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie;
(ii)
depun o cerere pentru măsurile „restructurarea și reconversia plantațiilor viticole” sau „recoltarea înainte de coacere” în cadrul unui program național de sprijin, măsuri menționate la articolele 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(iii)
prezintă una dintre declarațiile menționate la articolele 31, 32 și 33 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273;
(b)
controale anuale la fața locului care vizează cel puțin 5 % din numărul total al producătorilor vitivinicoli identificați în registrul plantațiilor viticole.
În cazul în care producătorii vitivinicoli selectați în eșantion sunt supuși, în același an, controalelor la fața locului în cadrul măsurilor menționate la litera (a) punctele (i) și (ii), astfel de controale la fața locului se iau în calcul pentru atingerea pragului anual de 5 %, fără a mai fi nevoie de repetarea acestora;
(c)
controalele sistematice la fața locului se efectuează pentru suprafețele cultivate cu viță-de-vie care nu sunt incluse în dosarul producătorului vitivinicol, astfel cum se prevede în anexa IV la Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
Articolul 32
Controale privind declarațiile
În ceea ce privește declarațiile menționate la articolele 31-34 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, statele membre efectuează orice control necesar și iau orice măsură necesară pentru a se asigura exactitatea declarațiilor respective.
▼M2
Articolul 32a
Controale efectuate în cazul produselor vitivinicole neambalate
În ceea ce privește importurile de produse vitivinicole neambalate în cazul cărora nu se utilizează un sistem informatizat sau un sistem informatic menționat la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, pentru a permite efectuarea de controale, autoritatea competentă a statului membru în care este situat locul de descărcare poate solicita destinatarilor partidelor de produse vitivinicole neambalate să păstreze partidele respective la locul de descărcare în incintele lor pe o perioadă de maximum 10 zile lucrătoare. În perioada respectivă destinatarii nu pot expedia, transfera sau manipula o partidă din care au fost prelevate eșantioane de către autoritatea competentă până când nu sunt informați cu privire la rezultatul controalelor.
La cererea destinatarilor, în cazul în care decide să nu efectueze controale asupra partidei de produse în cauză, autoritatea competentă trebuie să permită expedierea partidei înainte de sfârșitul perioadei menționate la primul paragraf.
▼B
CAPITOLUL VII
NOTIFICĂRI
Articolul 33
Notificări privind sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie
(1)
Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre prezintă Comisiei:
(a)
comunicarea privind zonele vitivinicole menționată la articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, referitoare la situația la data de 31 iulie a anului vitivinicol anterior. Această comunicare se efectuează sub forma prevăzută în partea I din anexa IV la prezentul regulament;
▼M3
(b)
notificările prevăzute la articolul 63 alineatul (4) și la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 10 alineatul (3) din prezentul regulament. Aceste notificări se efectuează sub forma prevăzută în partea II a anexei IV la prezentul regulament;
▼B
(c)
o notificare cu privire la restricțiile stabilite de statele membre în ceea ce privește replantările în aceeași exploatație menționate la articolul 8 din prezentul regulament. Această notificare se efectuează sub forma prevăzută în tabelul A din partea V a anexei IV la prezentul regulament;
(d)
o listă națională actualizată a organizațiilor profesionale sau a grupurilor de producători interesate menționate la articolele 3 și 8 din prezentul regulament;
(e)
comunicarea cu privire la mărimea totală a suprafețelor stabilite ca fiind plantate cu viță-de-vie fără o autorizație, precum și la suprafețele neautorizate care au fost defrișate, în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Comunicarea respectivă se referă la anul vitivinicol precedent. Această comunicare se efectuează sub forma prevăzută în partea III din anexa IV la prezentul regulament;
(f)
în cazul în care statele membre hotărăsc să aplice criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pragurile stabilite în ceea ce privește dimensiunea minimă și cea maximă ale exploatațiilor, în conformitate cu punctul H din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
(2)
Până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, statele membre notifică Comisiei:
(a)
cererile de autorizații pentru plantări noi, autorizațiile acordate efectiv în cursul anului vitivinicol precedent în temeiul articolului 7 alineatul (1) sau (2) din prezentul regulament, precum și autorizațiile refuzate de solicitanți, precum și cele acordate altor solicitanți înainte de 1 octombrie, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din prezentul regulament. Aceste notificări se efectuează sub forma prevăzută în partea IV din anexa IV la prezentul regulament;
(b)
autorizațiile pentru replantări acordate în cursul anului vitivinicol precedent, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament. Aceste notificări se efectuează sub forma prevăzută în tabelul B din partea V a anexei IV la prezentul regulament;
(c)
autorizațiile acordate în cursul anului vitivinicol precedent, pe baza conversiei drepturilor de plantare valabile, în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament. Notificarea se efectuează sub forma prevăzută în partea VI a anexei IV la prezentul regulament și se realizează numai până la data de 1 noiembrie a anului următor după expirarea termenului de conversie prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau a termenului-limită stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament.
▼M3
Prin derogare de la primul paragraf litera (c), statele membre notifică Comisiei, până la 1 martie 2023, autorizațiile acordate între 1 august și 31 decembrie 2022 pe baza conversiei drepturilor de plantare valabile menționate la articolul 10 alineatul (3) din prezentul regulament.
▼B
(3)
Dacă un stat membru nu respectă normele prevăzute la alineatul (1) sau (2) sau dacă informațiile relevante par incorecte, Comisia poate suspenda parțial sau total plățile lunare menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește sectorul vitivinicol, până la momentul efectuării unei notificări corecte.
(4)
Prezentul articol nu aduce atingere obligațiilor statelor membre prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1337/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ).
Articolul 34
Norme generale privind notificările și disponibilitatea informațiilor
Notificările către Comisie menționate în Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și în prezentul regulament se efectuează în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1183 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185.
Articolul 35
Păstrarea documentelor însoțitoare, a informațiilor și a registrelor
(1)
Documentele însoțitoare și copiile acestora se păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la sfârșitul anului calendaristic în care au fost întocmite.
(2)
Informațiile privind sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie depuse în conformitate cu articolul 33 se păstrează timp de cel puțin zece ani vitivinicoli după anul vitivinicol în care au fost transmise.
(3)
Registrul de intrări și de ieșiri și documentele referitoare la operațiunile înregistrate în acest registru se păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani după închiderea conturilor la care se referă. Atunci când, într-un registru, figurează unul sau mai multe conturi încă neînchise, referitoare la cantități de vin nesemnificative, aceste conturi pot fi reportate într-un alt registru, cu condiția să se menționeze acest lucru în registrul inițial. În acest caz, perioada de cinci ani începe în ziua reportării.
(4)
Datele din registrul plantațiilor viticole prevăzute la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 se păstrează atât timp cât este necesar în scopul monitorizării și al verificării măsurilor sau sistemului la care se referă acestea și, în orice caz, timp de cel puțin cinci ani vitivinicoli în cazul datelor referitoare la măsuri sau timp de cel puțin zece ani vitivinicoli în cazul datelor referitoare la sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, după anul vitivinicol la care se referă.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 36
Abrogare
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/561 se abrogă.
Articolul 37
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXA I
PROCEDURA DE SELECȚIE MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 7 ALINEATUL (2)
A. ALOCAREA PROPORȚIONALĂ
Partea din numărul total al hectarelor disponibile pentru plantări noi pe care statele membre au decis să o aloce în mod proporțional tuturor solicitanților, la nivel național, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) punctul (i), se împarte între cererile eligibile individuale, conform următoarei formule, respectând în același timp eventualele limite menționate la articolul 3 alineatul (1):
A1 = Ar × (%Pr × Tar/Tap)
|
A1 |
= |
autorizație acordată unui solicitant individual în mod proporțional (în hectare); |
|
Ar |
= |
suprafața solicitată de producător în cererea sa (în hectare) |
|
%Pr |
= |
proporția din totalul disponibil care urmează să fie acordată în mod proporțional |
|
Tar |
= |
suprafața totală pusă la dispoziție în autorizații (în hectare) |
|
Tap |
= |
totalul tuturor cererilor depuse de producători (în hectare) |
▼M3
B. ALOCAREA CONFORM CRITERIILOR DE PRIORITATE
Partea din numărul total de hectare disponibile pentru plantări noi pe care statele membre au decis să o aloce la nivel național sau regional în conformitate cu criteriile de prioritate selectate, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (2) litera (b) punctul (ii), se împarte între cererile eligibile individuale după cum urmează:
(a)
Statele membre aleg criteriile de prioritate la nivel național sau regional și pot să acorde aceeași importanță tuturor criteriilor selectate sau să le atribuie o pondere diferită. Statele membre pot să aplice o astfel de ponderare în mod uniform la nivel național sau să modifice ponderarea criteriilor în funcție de zona de pe teritoriul statului membru.
În cazul în care statele membre atribuie aceeași importanță tuturor criteriilor selectate la nivel național sau regional, fiecăruia dintre criterii i se atribuie o valoare de unu (1).
În cazul în care statele membre atribuie criteriilor selectate la nivel național sau regional o pondere diferită, fiecăruia dintre criterii i se atribuie o valoare care variază între zero (0) și unu (1), iar suma tuturor valorilor individuale trebuie să fie întotdeauna egală cu unu (1).
În cazul în care ponderea criteriilor variază în funcție de regiunea de pe teritoriul statului membru, fiecăruia dintre criterii i se atribuie o valoare individuală care variază între zero (0) și unu (1) pentru fiecare dintre regiuni. În acest caz, suma tuturor ponderilor individuale ale criteriilor selectate pentru fiecare dintre regiunile respective trebuie să fie întotdeauna egală cu unu (1).
(b)
Statele membre evaluează fiecare cerere individuală eligibilă pe baza respectării criteriilor de prioritate selectate. Pentru a evalua nivelul de conformitate cu fiecare dintre criteriile de prioritate, statele membre stabilesc un barem unic la nivel național sau regional, pe baza căruia atribuie un număr de puncte fiecărei cereri în raport cu fiecare dintre criteriile respective.
(c)
Baremul unic predefinește numărul de puncte care urmează să fie atribuit în raport cu nivelul de conformitate cu fiecare dintre criterii, detaliind, de asemenea, numărul de puncte care se atribuie în raport cu fiecare dintre elementele fiecărui criteriu specific.
(d)
Statele membre stabilesc un clasament al cererilor individuale la nivel național sau regional, pe baza numărului total de puncte atribuite fiecărei cereri în parte în funcție de conformitatea sau nivelul de conformitate menționat la litera (b) și, dacă este cazul, importanța criteriilor menționată la litera (a). În acest scop, statele membre utilizează următoarea formulă:
Pt = W 1 × Pt 1 + W 2 × Pt 2 + … + W n × Pt n
|
Pt |
= |
totalul de puncte acordat unei cereri individuale specifice |
|
W 1, W 2 …, Wn |
= |
ponderea criteriilor 1, 2, …, n |
|
Pt 1, Pt 2, …, Pt n |
= |
nivelul de conformitate a cererii cu criteriile 1, 2, … n |
În zonele în care ponderea este zero pentru toate criteriile de prioritate, toate cererile eligibile primesc valoarea maximă a baremului în ceea ce privește nivelul de conformitate.
(e)
Statele membre acordă autorizații solicitanților individuali utilizând ordinea stabilită în clasamentul menționat la litera (d), până la epuizarea hectarelor care trebuie alocate în conformitate cu criteriile de prioritate. Trebuie să se atribuie, sub formă de autorizație, numărul total de hectare cerut de un solicitant, înainte de a se acorda o autorizație următorului solicitant conform clasificării.
În cazul în care hectarele disponibile se epuizează pe o poziție a clasamentului pe care se află mai multe cereri cu același număr de puncte, hectarele rămase se alocă cererilor respective în mod proporțional.
(f)
Dacă limita pentru o anumită regiune sau zonă eligibilă pentru o DOP sau IGP sau pentru o zonă fără indicație geografică este atinsă atunci când se acordă autorizații în conformitate cu punctul A și cu prezentul punct literele (a)-(e), nu se mai satisfac cereri care provin din regiunea sau din zona respectivă.
▼B
ANEXA II
EȘANTIOANELE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 26
PARTEA I
Metoda și procedura de eșantionare
1.
La prelevarea de eșantioane de vin, must de struguri sau alte produse lichide vitivinicole în contextul asistenței între organismele de control, organismul competent se asigură că:
(a)
în cazul produselor aflate în recipiente de maximum 60 l depozitate într-un singur lot, eșantioanele sunt reprezentative pentru întregul lot;
(b)
în cazul produselor aflate în recipiente cu capacitate nominală mai mare de 60 l, eșantioanele sunt reprezentative pentru conținutul recipientului din care au fost prelevate.
2.
Eșantioanele se prelevează prin turnarea produsului în cauză în cel puțin cinci recipiente curate, fiecare cu o capacitate nominală de cel puțin 75 cl. În cazul produselor menționate la punctul 1 litera (a), prelevarea eșantioanelor se poate face și prin luarea a cel puțin cinci recipiente cu o capacitate nominală de cel puțin 75 cl din lotul de examinat.
În cazul în care eșantioanele de distilat de vin se analizează prin rezonanța magnetică nucleară a deuteriului, eșantioanele se plasează în recipiente cu o capacitate nominală de 25 cl sau chiar de 5 cl, dacă trebuie trimise de la un laborator oficial la altul.
Eșantioanele se prelevează, se închid dacă este cazul și se sigilează în prezența unui reprezentant al unității unde s-a făcut prelevarea sau a unui reprezentant al transportatorului, dacă eșantionul se recoltează în timpul transportului. Dacă nu este prezent niciun reprezentant, raportul menționat la punctul 4 precizează acest lucru.
Fiecare eșantion este prevăzut cu un sistem de închidere inert și de unică folosință.
3.
Fiecărui eșantion i se aplică o etichetă conformă dispozițiilor din partea II punctul A.
În cazul în care recipientul este de dimensiuni prea mici pentru a i se atașa eticheta menționată, recipientul se marchează cu un număr indelebil, iar informațiile cerute se indică pe o fișă separată.
Reprezentantului unității în care s-a prelevat eșantionul sau reprezentantului transportatorului i se solicită să semneze eticheta sau, după caz, fișa.
4.
Funcționarul organismului competent autorizat să preleveze eșantioanele redactează un raport în care consemnează toate observațiile pe care le consideră importante pentru evaluarea eșantioanelor. În raport, acesta notează, după caz, observațiile reprezentantului transportatorului sau ale reprezentantului unității unde s-a făcut prelevarea și le cere acestora să semneze observațiile respective. Acesta mai notează cantitatea de produs din care s-a prelevat eșantionul. În cazul în care s-a refuzat aplicarea semnăturilor menționate mai sus și la punctul 3 al treilea paragraf, acest fapt se menționează în raport.
5.
Ori de câte ori se iau eșantioane, unul dintre acestea rămâne ca eșantion de control în unitatea de unde s-a luat, iar altul la organismul competent al cărui funcționar s-a ocupat de prelevarea eșantionului. Trei dintre eșantioane se trimit la un laborator oficial, care efectuează examinarea analitică sau organoleptică. Unul dintre eșantioane se examinează în laboratorul respectiv. Alt eșantion se păstrează ca eșantion de control. Eșantioanele de control se păstrează pentru o perioadă minimă de trei ani de la prelevare.
6.
Loturile de eșantioane poartă pe ambalajul exterior o etichetă roșie conformă cu modelul prezentat la punctul B din partea II. Eticheta are dimensiunile de 50 mm × 25 mm.
La expedierea eșantioanelor, organismul competent al statului membru din care se trimit eșantioanele aplică ștampila sa parțial pe ambalajul exterior al coletului și parțial pe eticheta roșie.
PARTEA II
A. Eticheta care descrie eșantionul în conformitate cu partea I punctul 3
1.
Informații obligatorii:
(a)
numele, adresa, inclusiv statul membru, numărul de telefon și de fax și e-mailul organismului competent care a dispus prelevarea eșantionului;
(b)
numărul de ordine al eșantionului;
(c)
data prelevării eșantionului;
(d)
numele funcționarului organismului competent autorizat să preleveze eșantionul;
(e)
numele, adresa, numărul de telefon și de fax, e-mailul întreprinderii în care a fost prelevat eșantionul;
(f)
identitatea recipientului din care s-a prelevat eșantionul (de exemplu numărul recipientului, numărul lotului de sticle etc.);
(g)
descrierea produsului, inclusiv zona de producție, anul recoltei, tăria alcoolică dobândită sau potențială și, în măsura posibilului, soiul de struguri de vinificație;
(h)
mențiunea: „Eșantionul de control pus deoparte poate fi examinat doar de către un laborator autorizat să efectueze analize de control. Ruperea sigiliului este o infracțiune care atrage după sine sancțiuni.”
2.
Observații:
3.
Dimensiunea minimă: 100 mm × 100 mm.
B. Modelul etichetei roșii menționate la punctul 6 din partea I
UNIUNEA EUROPEANĂ
Produse pentru examinări analitice și organoleptice în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/274
ANEXA III
EȘANTIOANELE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 27
PARTEA I
Instrucțiuni privind colectarea eșantioanelor de struguri proaspeți și prelucrarea lor în vin destinat analizării prin metodele izotopice menționate la articolul 27
A. Prelevarea eșantioanelor de struguri
1.
Fiecare eșantion trebuie să conțină minimum 10 kg de struguri copți din același soi. Ei se culeg în condițiile în care au fost găsiți. Prelevarea de eșantioane se efectuează în perioada în care se recoltează parcela respectivă. Strugurii recoltați trebuie să fie reprezentativi pentru întreaga parcelă. Eșantioanele de struguri proaspeți sau mustul obținut după presare pot fi păstrate prin înghețare până la utilizarea lor ulterioară. Doar în cazul în care se prevede măsurarea oxigenului-18 din apa mustului, după presarea întregului eșantion de struguri se poate pune deoparte și se conservă o parte alicotă din must.
2.
În momentul prelevării eșantioanelor trebuie întocmită și o fișă de descriere. Fișa trebuie să conțină o primă parte referitoare la prelevarea eșantioanelor de struguri și o a doua parte referitoare la vinificare. Aceasta se păstrează împreună cu eșantionul și trebuie să îl însoțească pe toată durata transportului. Fișa trebuie actualizată prin menționarea fiecărui tip de tratament la care este supus eșantionul. Fișa de descriere referitoare la eșantion trebuie alcătuită în conformitate cu punctul A al chestionarului din partea III.
B. Vinificarea
1.
Vinificarea trebuie realizată de către organismul competent sau de către o direcție autorizată în acest sens de organismul respectiv, ori de câte ori este posibil în condiții comparabile cu condițiile normale din zona de producție pentru care este reprezentativ eșantionul în cauză. Prin vinificare trebuie să se obțină transformarea totală a zahărului în alcool, adică prezența a mai puțin de 2 g/l de zaharuri reziduale. Însă, în anumite cazuri, de exemplu pentru a asigura o mai bună reprezentativitate, pot fi acceptate și valori mai mari de zaharuri reziduale. De îndată ce vinul s-a limpezit și s-a stabilizat cu ajutorul SO2, trebuie îmbuteliat în sticle de 75 cl și etichetat.
2.
Fișa de descriere referitoare la vinificare trebuie alcătuită în conformitate cu punctul B al chestionarului din partea III.
▼M3
PARTEA II
Numărul eșantioanelor care trebuie prelevate anual de statele membre pentru banca analitică de date în conformitate cu articolul 27 alineatul (3)
—
30 de eșantioane în Bulgaria,
—
20 de eșantioane în Cehia,
—
200 de eșantioane în Germania,
—
50 de eșantioane în Grecia,
—
200 de eșantioane în Spania,
—
400 de eșantioane în Franța,
—
Descărcă textul
Poți descărca textul prezent, sau întreg textul dacă acesta are dimensiuni mai mari, folosind butonul de mai jos.
