de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 291,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (¹), în special articolele 8, 11, 17, 25, 32, 37, 41, 50, 54, 58, 63, 66, 76, 100, 107, 123, 132, 138, 143, 152, 157, 161, 165, 169, 176, 178, 181, 184, 187, 193, 200, 207, 209, 213, 217, 222, 225, 232, 236, 266, 268, 273 și 276,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 („codul”), fiind coerent cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), conferă Comisiei competențe de executare pentru ca aceasta să specifice normele de procedură pentru unele dintre elementele acestui regulament, în interesul clarității, preciziei și previzibilității.

(2)

Utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, astfel cum este stabilită în Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), este un element fundamental în garantarea facilitării comerțului și, în același timp, a eficacității controalelor vamale, contribuind astfel la reducerea semnificativă a costurilor suportate de întreprinderi și a riscurilor la care este supusă societatea. Prin urmare, pentru schimbul de informații dintre autoritățile vamale, pe de o parte, și dintre operatorii economici și autoritățile vamale, pe de altă parte, precum și pentru stocarea acestor informații cu ajutorul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor este nevoie de norme specifice privind sistemele de informații utilizate. Stocarea și prelucrarea informațiilor vamale și o interfață armonizată cu operatorii economici ar trebui să constituie o componentă a sistemelor ce oferă acces direct și armonizat la nivelul UE la comerț, acolo unde este cazul. Toate stocările și prelucrările de date cu caracter personal în temeiul prezentului regulament sunt în deplină conformitate cu dispozițiile în vigoare la nivelul Uniunii și la nivel național referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

(3)	Toate prelucrările de date cu caracter personal în temeiul prezentului regulament sunt în deplină conformitate cu dispozițiile în vigoare la nivelul Uniunii și la nivel național referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

(4)	În cazurile în care unele autorități sau persoane din țări terțe vor utiliza sisteme electronice, accesul lor va fi restricționat la funcționalitatea necesară și va respecta dispozițiile legale ale Uniunii.

(5)	Cu scopul de a se asigura că există un singur număr de înregistrare și identificare a operatorilor economici (număr EORI) pentru fiecare operator economic, sunt necesare norme clare și transparente care să definească autoritatea vamală competentă să atribuie acest număr.

(6)	Pentru a facilita dezvoltarea și întreținerea adecvată a sistemului electronic referitor la informațiile tarifare obligatorii și utilizarea eficientă a informațiilor încărcate în acesta, ar trebui stabilite norme privind implementarea și operarea sistemului respectiv.

(7)	Ar trebui introdus un sistem electronic de comunicații și informații pentru a se realiza schimbul și stocarea de informații referitoare la dovezi ale statutului vamal de mărfuri unionale, în scopul de a se ajunge la facilitare și de a se asigura o monitorizare eficace.

(8)	Cerința de a transmite în prealabil datele care sunt necesare pentru depunerea declarației CN 23 în format electronic duce la ajustări ale prelucrării declarațiilor vamale referitoare la trimiterile poștale, în special trimiterile care beneficiază de scutirea de taxe vamale.

(9)	Simplificările în materie de tranzit ar trebui aliniate la mediul electronic prevăzut de cod, care este mai bine adaptat la nevoile operatorilor economici, asigurându-se totodată facilitarea comerțului legitim și eficacitatea controalelor vamale.

(10)

În scopul de a se asigura o funcționare mai eficientă și o monitorizare mai bună a regimurilor privitoare la mărfurile aflate în tranzit, care sunt în prezent realizate pe suport de hârtie sau sunt parțial computerizate, este de dorit ca regimurile de tranzit să fie complet computerizate pentru toate modurile de transport, definindu-se, în același timp, excepții pentru călători și pentru cazurile de asigurare a continuității activității.

(11)

Pentru a se putea asigura dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte ca autoritățile vamale să ia o decizie care ar avea consecințe nefavorabile pentru persoana respectivă, este necesar să se specifice normele de procedură pentru exercitarea dreptului respectiv, ținându-se seama, de asemenea, de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și de drepturile fundamentale care sunt parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii, în special dreptul la bună administrare.

(12)

Pentru ca sistemul de cereri de decizii referitoare la legislația vamală să devină funcțional și pentru a se asigura un proces armonios și eficace de luare a deciziilor de către autoritățile vamale, este extrem de important ca statele membre să comunice Comisiei o listă a propriilor autorități vamale competente la care trebuie depuse cereri de decizii.

(13)	Sunt necesare norme comune pentru depunerea și acceptarea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii, precum și pentru luarea acestor decizii, în scopul de a se asigura condiții egale pentru toți operatorii economici.

(14)	Deoarece sistemul electronic referitor la informațiile tarifare obligatorii urmează să fie actualizat, trebuie să se utilizeze formulare pe hârtie pentru cererile și deciziile ITO până când este actualizat sistemul.

(15)

Pentru a se respecta caracterul obligatoriu al deciziilor referitoare la informațiile obligatorii, ar trebui inclusă în declarația vamală o trimitere la decizia pertinentă. În plus, pentru a se sprijini o monitorizare eficace de către autoritățile vamale a respectării obligațiilor ce rezultă dintr-o decizie referitoare la informațiile tarifare obligatorii, este, de asemenea, necesar să se specifice normele de procedură pentru colectarea și utilizarea datelor în materie de supraveghere care sunt relevante pentru monitorizarea utilizării deciziei respective. Este, de asemenea, necesar să se precizeze cum trebuie să se desfășoare monitorizarea respectivă atât timp cât sistemele electronice nu sunt actualizate.

(16)

Pentru a se asigura uniformitatea, transparența și securitatea juridică, sunt necesare norme de procedură pentru utilizarea prelungită a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii și pentru notificarea autorităților vamale cu privire la faptul că procesul de luare a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii este suspendat pentru mărfurile a căror clasificare tarifară sau determinare a originii într-un mod corect și uniform nu poate fi asigurată.

(17)

Criteriile pentru acordarea statutului de operator economic autorizat (AEO) pentru simplificări vamale și pentru securitate și siguranță, care pot fi și combinate, precum și procedura de depunere a cererilor pentru statutul respectiv ar trebui stabilite într-un mod mai detaliat pentru a se garanta punerea în aplicare uniformă în ceea ce privește diferitele tipuri de autorizații pentru statutul de AEO.

(18)

Întrucât sistemul electronic necesar pentru aplicarea dispozițiilor din cod care reglementează atât cererea pentru statutul de operator economic autorizat (AEO), cât și autorizația pentru acordarea acestui statut urmează să fie modernizat, trebuie să se folosească în continuare mijloacele utilizate în prezent, în format pe hârtie și în format electronic, până la modernizarea sistemului.

(19)

Pentru aplicarea uniformă și eficace a controalelor vamale este nevoie de un schimb armonizat de informații privind riscul și de rezultate ale analizei de risc. Prin urmare, ar trebui utilizat un sistem electronic de comunicații și informații pentru comunicările în materie de riscuri dintre autoritățile vamale și dintre autoritățile în cauză și Comisie, precum și pentru stocarea informațiilor respective.

(20)

În scopul de a se asigura o aplicare corectă și uniformă a contingentelor tarifare, ar trebui stabilite norme referitoare la gestionarea acestora și la responsabilitățile autorităților vamale în privința acestei sarcini. Este, de asemenea, necesar să se instituie norme de procedură pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului electronic referitor la gestionarea contingentelor tarifare.

(21)

Sunt necesare norme de procedură prin care să se asigure colectarea de date în materie de supraveghere referitoare la declarațiile de punere în liberă circulație sau la declarațiile de export reprezentative pentru Uniune. Este, de asemenea, necesar să se instituie norme de procedură pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului electronic referitor la supravegherea respectivă. Este, de asemenea, necesar să se precizeze normele de procedură pentru colectarea datelor de supraveghere atât timp cât nu sunt actualizate sistemul electronic referitor la supravegherea respectivă și sistemele naționale referitoare la import și export.

(22)

În contextul regulilor de origine nepreferențială, sunt necesare norme de procedură pentru furnizarea și verificarea dovezii de origine în cazul în care legislația Uniunii în domeniul agriculturii sau în alt domeniu prevede această dovadă de origine pentru a se beneficia de regimuri speciale de import.

(23)

În cadrul sistemului generalizat de preferințe (SGP) al Uniunii și al măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii, ar trebui stabilite proceduri și formulare în scopul de a se asigura o aplicare comună a regulilor de origine. Ar trebui totodată instituite dispoziții care să vizeze asigurarea conformității cu normele pertinente de către țările beneficiare ale SGP și de către țările și teritoriile în cauză și ar trebui stabilite proceduri pentru o cooperare administrativă eficace cu Uniunea în scopul de a se facilita verificările și de a se preveni sau combate frauda.

(24)

În contextul regulilor de origine preferențială, sunt necesare proceduri pentru facilitarea procesului de eliberare a dovezilor de origine în Uniune, inclusiv dispoziții referitoare la schimbul de informații dintre operatorii economici prin intermediul declarațiilor furnizorului și a funcționării cooperării administrative dintre statele membre, în special prin eliberarea certificatelor de informații INF 4. Aceste proceduri ar trebui să ia în considerare și să reducă lacuna rezultată din faptul că Uniunea a încheiat acorduri de liber schimb care nu includ întotdeauna norme privind înlocuirea dovezilor de origine în scopul de a se expedia produse care nu sunt încă puse în liberă circulație în alt loc de pe teritoriul părților la aceste acorduri. Procedurile respective ar trebui să ia în considerare, de asemenea, faptul că este posibil ca Uniunea să nu includă, în acordurile viitoare de liber schimb, norme cuprinzătoare sau să nu includă niciun fel de norme în ceea ce privește certificarea originii și să se bazeze în totalitate pe legislația internă a părților. Este, prin urmare, necesar să se instituie proceduri generale pentru acordarea de autorizații de „exportatori autorizați” în vederea unor astfel de acorduri. Aplicând același raționament, ar trebui prevăzute și proceduri pentru înregistrarea exportatorilor în afara cadrului SGP.

(25)

În cadrul SGP, sunt necesare proceduri prin care să se faciliteze înlocuirea dovezilor de origine, indiferent dacă sunt certificate de origine tip A, declarații pe factură sau atestate de origine. Astfel de norme ar trebui să faciliteze circulația produselor care nu sunt încă puse în liberă circulație în altă parte în cadrul teritoriului vamal al Uniunii sau, dacă este cazul, către Norvegia, Elveția sau Turcia, odată ce țara respectivă îndeplinește anumite condiții. Ar trebui, de asemenea, prevăzute formulare care să fie utilizate pentru eliberarea certificatelor de origine tip A și a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, precum și formulare utilizate de exportatori pentru a depune o cerere în vederea obținerii statutului de exportatori înregistrați.

(26)

În scopul de a se asigura o aplicare uniformă și armonizată a dispozițiilor privind determinarea valorii în vamă, în conformitate cu normele internaționale, ar trebui adoptate norme de procedură care să specifice modul de determinare a valorii de tranzacție. Din aceleași motive, trebuie adoptate norme de procedură care să specifice cum trebuie aplicate metodele secundare de determinare a valorii în vamă, precum și modul în care se determină valoarea în vamă în cazuri și condiții specifice.

(27)

Având în vedere necesitatea de a se asigura o protecție adecvată a intereselor financiare ale Uniunii și ale statelor membre, precum și de a se garanta existența unor condiții echitabile în rândul operatorilor economici, este necesar să se stabilească norme de procedură referitoare la constituirea unei garanții, la stabilirea cuantumului acesteia și, luând în considerare riscul asociat diferitor regimuri vamale, la monitorizarea garanției de către operatorul economic în cauză și de către autoritățile vamale.

(28)	Pentru a se garanta recuperarea datoriei vamale, ar trebui asigurată acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale în cazurile în care ia naștere o datorie vamală într-un alt stat membru decât statul membru care a acceptat garanția.

(29)

În scopul de a se facilita interpretarea uniformă în întreaga Uniune a normelor privind rambursarea sau remiterea taxelor, este necesar să se stabilească proceduri și cerințe. Rambursarea sau remiterea este condiționată de satisfacerea cerințelor, precum și de îndeplinirea formalităților, care trebuie clarificate la nivelul Uniunii pentru a se facilita aplicarea codului în statele membre și a se evita diferențele de tratament. Trebuie specificate condițiile în care poate avea loc acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale, în scopul rambursării sau al remiterii, în cazuri în care trebuie să se obțină informații suplimentare. Trebuie asigurată, de asemenea, o aplicare uniformă în cazuri de rambursare sau de remitere în care exportul sau distrugerea a avut loc în lipsa supravegherii vamale. Trebuie stabilite condiții, împreună cu dovada necesară pentru a se demonstra că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost exportate sau distruse.

(30)

În anumite cazuri de rambursare sau remitere în care cuantumul implicat are o importanță mai redusă, statele membre ar trebui să țină la dispoziția Comisiei lista acestor cazuri, în scopul de a permite Comisiei să efectueze verificări în cadrul controalelor asupra propriilor resurse și să protejeze interesele financiare ale Uniunii.

(31)

În scopul de a se ține seama de cazurile în care anumite date ale declarației sumare de intrare trebuie prezentate într-un stadiu timpuriu al transportului mărfurilor pentru a se permite o protecție mai bună împotriva amenințărilor grave, precum și de cazurile în care, pe lângă transportator, mai depun date ale declarației sumare de intrare și alte persoane pentru a se crește eficacitatea analizei de risc în scopuri de securitate și siguranță, ar trebui să fie posibil ca declarația sumară de intrare să fie depusă prin mai mult de un set de date. Ar trebui stabilite reguli clare privind înregistrarea corespunzătoare a depunerilor și a modificărilor.

(32)

În scopul de a se evita perturbarea comerțului legitim, ar trebui realizată, de regulă, o analiză de risc în ceea ce privește securitatea și siguranța în termenele-limită prevăzute pentru depunerea declarației sumare de intrare, cu excepția cazurilor în care este identificat un risc sau trebuie efectuată o analiză suplimentară de risc.

(33)

Deoarece sistemul de control al importurilor, necesar pentru aplicarea dispozițiilor din cod care reglementează declarația sumară de intrare, nu este încă complet modernizat, trebuie să se utilizeze în continuare mijloacele utilizate în prezent pentru schimbul și stocarea de informații, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menționate la articolul 6 alineatul (1) din cod, și anume sistemul de control al importurilor în forma actuală.

(34)

În aceeași privință, deoarece în actualul sistem de control al importurilor se poate primi o declarație sumară de intrare numai prin depunerea unui singur set de date, ar trebui să se suspende temporar, până la modernizarea sistemului de control al importurilor, dispozițiile referitoare la furnizarea de date în mai mult de un set de date.

(35)

Este oportun să se stabilească normele de procedură care ar trebui să se aplice atunci când o navă maritimă sau o aeronavă care intră pe teritoriul vamal al Uniunii sosește mai întâi la un birou vamal dintr-un stat membru care nu a fost declarat ca țară de pe itinerar în declarația sumară de intrare.

(36)

Atunci când circulația mărfurilor aflate în depozitare temporară implică spații de depozitare localizate în mai mult de un stat membru, autoritatea vamală competentă ar trebui să consulte autoritățile vamale vizate în scopul de a asigura îndeplinirea condițiilor înainte de autorizarea acestei circulații.

(37)

În scopul de a se ameliora exploatarea eficace a depozitării temporare, este oportun să se stabilească dispoziții în cadrul legislației vamale a Uniunii care reglementează circulația mărfurilor dintr-un spațiu de depozitare temporară în altul în cazul în care fiecare dintre acestea face obiectul aceleiași autorizații sau al unor autorizații diferite, precum și cazurile în care titularii autorizațiilor respective pot fi una și aceeași persoană sau persoane diferite. În scopul de a se asigura o supraveghere vamală eficace, ar trebui prevăzute norme clare de stabilire a responsabilităților autorităților vamale de a căror competență ține locul de sosire a mărfurilor.

(38)

Pentru a se asigura o aplicare uniformă a normelor privind statutul vamal de mărfuri unionale, care va duce la câștiguri în materie de eficiență atât pentru administrațiile vamale, cât și pentru operatorii economici, ar trebuie specificate norme de procedură în ceea ce privește furnizarea și verificarea dovezii statutului vamal de mărfuri unionale, în special norme privind diversele modalități prin care pot fi furnizate dovezile respective, precum și simplificările legate de această furnizare de dovezi.

(39)

În scopul de a se asigura claritatea pentru operatorii economici, este oportun să se specifice care birou vamal este competent să primească și să prelucreze o declarație vamală în funcție de tipul de declarație vamală și de regimul vamal solicitat de operatorul economic. Este, de asemenea, oportun să se specifice condițiile pentru acceptarea unei declarații vamale și situațiile în care o declarație vamală poate fi modificată după acordarea liberului de vamă mărfurilor.

(40)	Pentru depunerea unei declarații vamale standard este nevoie de norme de procedură care să specifice că, atunci când o declarație vamală este depusă cu articole diferite ale mărfurilor, fiecare articol este considerat ca făcând obiectul unei declarații vamale separate.

(41)

Pentru cazurile autorizațiilor acordate pentru o utilizare regulată a declarațiilor simplificate este nevoie de o armonizare a practicilor în ceea ce privește termenele-limită pentru depunerea declarațiilor suplimentare și a documentelor justificative dacă acestea lipsesc în momentul în care este depusă declarația simplificată.

(42)	Pentru a permite o identificare cu ușurință a unei declarații vamale în scopul îndeplinirii unor formalități și al efectuării de controale după acceptarea unei declarații vamale, ar trebui stabilite norme de procedură care să specifice utilizarea unui număr de referință principal (MRN).

(43)

Ar trebui prevăzute măsuri uniforme în scopul de a se stabili subpoziția tarifară care s-ar putea aplica, în momentul depunerii cererii de către declarant, unei trimiteri alcătuite din mărfuri care se încadrează la subpoziții tarifare diferite și în cazul în care tratarea fiecăreia dintre aceste mărfuri în conformitate cu subpoziția sa tarifară ar crea sarcini de lucru și cheltuieli disproporționate față de taxa la import sau la export aplicabilă.

(44)

În scopul de a asigura o administrare corespunzătoare a acordării de autorizații pentru vămuirea centralizată, în cazul în care este implicată mai mult de o autoritate vamală, ar trebui standardizată procedura de consultare. În mod similar, ar trebui instituit un cadru adecvat pentru comunicarea în timp util dintre biroul vamal de supraveghere și biroul vamal de prezentare pentru a se permite statelor membre să acorde la timp liberul de vamă mărfurilor și să respecte totodată legislația privind taxa pe valoarea adăugată, pe cea în materie de accize, prohibițiile și restricțiile naționale, precum și cerințele referitoare la statistici.

(45)

Autoevaluarea a fost introdusă ca o nouă simplificare oferită de cod. Prin urmare, este extrem de important să se definească exact simplificarea legată de formalitățile și controalele vamale care trebuie realizate de titularul autorizației. Normele pertinente ar trebui să asigure o aplicare clară a autoevaluării în statul membru prin controale adecvate și proporționale.

(46)

Pentru distrugerea, vânzarea și abandonul mărfurilor în favoarea statului este nevoie de norme de procedură care să precizeze rolul autorităților vamale în raport cu tipul și cantitatea oricăror resturi sau deșeuri rezultate din distrugerea mărfurilor, precum și procedurile care trebuie urmate în ceea ce privește abandonul și vânzarea mărfurilor.

(47)

Scutirea de taxe la import în legătură cu mărfuri reintroduse ar trebui sprijinită prin informații care să stabilească faptul că au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea scutirii respective. Ar trebui să se aplice norme de procedură în materie în ceea ce privește informațiile necesare și schimbul informațiilor respective realizat între operatorii economici și autoritățile vamale și între autoritățile vamale.

(48)

Scutirea de taxe la import în legătură cu pescuitul maritim și produsele obținute din mare ar trebui sprijinită prin furnizarea de dovezi din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de această scutire. Ar trebui să se aplice norme de procedură în materie în ceea ce privește informațiile necesare.

(49)

Dat fiind că, în cazul unei cereri pentru acordarea unei autorizații pentru regimuri speciale, este necesară o examinare a condițiilor economice, dacă există dovezi că interesele esențiale ale producătorilor din Uniune sunt susceptibile de a fi afectate, ar trebui instituite norme clare și simple pentru o examinare corespunzătoare la nivelul Uniunii.

(50)	Este necesar să se stabilească norme de procedură cu privire la descărcarea unui regim special atunci când mărfurile au fost plasate sub un astfel de regim utilizându-se două sau mai multe declarații vamale, astfel încât să reiasă clar etapele în care a avut loc această descărcare.

(51)	Autoritățile vamale competente ar trebui să ia o decizie cu privire la o solicitare de a transfera drepturi și obligații de la titularul regimului către o altă persoană.

(52)	Circulația mărfurilor sub un regim special către biroul vamal de ieșire ar trebui permisă dacă sunt îndeplinite formalitățile aplicabile regimului de export.

(53)

Separarea contabilă ar trebui permisă atunci când sunt folosite mărfuri echivalente. Prin normele de procedură referitoare la schimbarea statutului vamal de mărfuri neunionale și de mărfuri echivalente trebuie să se asigure că un operator economic nu poate obține un avantaj nejustificat în privința taxelor la import.

(54)

În vederea facilitării comerțului legitim și a asigurării eficacității controalelor vamale, evitându-se totodată orice fel de discrepanțe între tratamentul aplicat de administrațiile vamale din diferite state membre, ar trebui stabilite norme de procedură care să reglementeze regimul de tranzit unional, regimul de tranzit în conformitate cu Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (3), inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (Convenția TIR), cu Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (Convenția ATA), cu Convenția privind admiterea temporară (4), inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (Convenția de la Istanbul) și cu regimurile de tranzit sub acoperirea formularului 302 și prin poștă. Respectivele norme de procedură stabilesc elementele principale ale proceselor și includ simplificări, permițând astfel atât administrațiilor vamale, cât și operatorilor economici să beneficieze pe deplin de regimuri armonizate eficiente ca exemplu concret de facilitare a comerțului.

(55)

Având în vedere specificitățile transportului aerian și maritim, este oportun să se prevadă simplificări suplimentare pentru modurile de transport respective care să permită utilizarea datelor disponibile în evidențele transportatorilor aerieni și maritimi ca declarații de tranzit. În plus, ar trebui introduse simplificări suplimentare pentru tehnicile de prelucrare electronică a datelor pentru mărfuri transportate pe calea ferată în scopul de a concilia dispozițiile aplicabile cu schimbările produse de liberalizarea pieței și cu modificările intervenite în normele de procedură din domeniul transportului feroviar.

(56)

Pentru a stabili echilibrul între eficacitatea sarcinilor autorităților vamale și așteptările operatorilor economici, analiza de risc în scopuri de securitate și siguranță realizată asupra unei declarații prealabile la ieșire ar trebui efectuată înainte să se acorde liberul de vamă mărfurilor, într-un termen-limită care să ia în considerare interesul legitim de a elimina barierele din calea comerțului în ceea ce privește transportul mărfurilor.

(57)	Ar trebui stabilite norme detaliate în ceea ce privește prezentarea mărfurilor, formalitățile la biroul de export și cele de la biroul de ieșire, în special cele care asigură confirmarea eficace și eficientă a ieșirii, precum și schimbul de informații dintre biroul de export și cel de ieșire.

(58)	Dată fiind existența unor similarități între export și reexport, este oportun să se extindă aplicarea anumitor norme privind exportul mărfurilor la mărfuri care sunt reexportate.

(59)

În scopul de a se proteja interesele legitime ale operatorilor economici și de a se asigura tranziția fără probleme la noile norme juridice, este necesar să se stabilească dispoziții tranzitorii cu scopul de a se stabili normele ce trebuie aplicate mărfurilor plasate sub anumite regimuri vamale înainte de 1 mai 2016 și cărora urmează să li se acorde liberul de vamă sau care urmează să fie descărcate de un regim vamal după această dată. În mod similar, ar trebui să li se permită operatorilor economici să depună cereri pentru autorizații în temeiul codului înainte de data aplicării sale, pentru ca aceștia să poată folosi autorizațiile acordate începând cu data de 1 mai 2016.

(60)

Normele generale pentru punerea în aplicare a codului sunt strâns legate între ele, iar acestea nu pot fi separate având în vedere interdependența strânsă a obiectului lor, deși conțin norme orizontale care se aplică în cadrul mai multor regimuri vamale. Prin urmare, este oportună gruparea lor într-un singur regulament în vederea garantării coerenței juridice.

(61)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal.

(62)	Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 mai 2016, pentru a permite aplicarea integrală a codului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

Domeniul de aplicare al legislației vamale, misiunea vămii și definiții

Articolul 1

Definiții

(1)   În scopul prezentului regulament, se aplică articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (⁵).

(2)   În scopul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„bagaj de mână” înseamnă, în cazul călătoriei pe cale aeriană, bagajul pe care persoana fizică îl poartă cu sine atunci când intră în cabina aeronavei și când iese din aceasta;

2.	„birou vamal de prezentare” înseamnă biroul vamal de a cărui competență ține locul în care sunt prezentate mărfurile;

3.	„bagaj de cală”, în cazul călătoriei pe cale aeriană, înseamnă bagajul care a fost înregistrat la aeroportul de plecare și la care persoana fizică nu are acces pe durata zborului și nici, dacă este cazul, pe durata eventualelor escale;

4.

„mărfuri identice” înseamnă, în contextul determinării valorii în vamă, mărfuri produse în aceeași țară și care sunt identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privința caracteristicilor fizice, a calității și a renumelui. Existența unor diferențe minore de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiției;

5.	„aeroport internațional din Uniune” înseamnă orice aeroport din Uniune care, după autorizarea de către autoritatea vamală, este deschis traficului aerian cu teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii;

6.	„zbor în interiorul Uniunii” înseamnă deplasarea unei aeronave între două aeroporturi din Uniune, care nu efectuează nicio escală între aceste două aeroporturi și nu are ca punct de pornire sau punct final un aeroport din afara Uniunii;

7.	„produse transformate principale” înseamnă produsele transformate pentru care a fost acordată autorizația pentru perfecționare activă;

8.	„activități de comercializare” înseamnă, în contextul determinării valorii în vamă, toate activitățile legate de acțiunile de publicitate sau comercializare și de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum și toate activitățile legate de garanțiile aferente;

9.	„produse transformate secundare” înseamnă produsele transformate care sunt un produs secundar necesar al operațiunii de transformare, altele decât produsele transformate principale;

10.	„aeronavă de turism sau de afaceri” înseamnă o aeronavă particulară destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;

11.	„antrepozit vamal public de tip III” înseamnă un antrepozit vamal exploatat de autoritățile vamale;

12.	„instalație de transport fixă” înseamnă mijloace tehnice utilizate pentru transportul continuu al unor mărfuri precum energia electrică, gazul și petrolul;

13.

„birou vamal de tranzit” înseamnă oricare dintre următoarele: (a) biroul vamal de a cărui competență ține punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii atunci când mărfurile părăsesc acest teritoriu în cursul unei operațiuni de tranzit printr-o frontieră cu un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii, altul decât o țară de tranzit comun; (b) biroul vamal de a cărui competență ține punctul de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii atunci când mărfurile au traversat un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii în cursul unei operațiuni de tranzit;

14.

„mărfuri similare”, în contextul determinării valorii în vamă, înseamnă mărfuri produse în aceeași țară, care, deși nu seamănă în toate privințele, prezintă caracteristici și materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor și existența unei mărci se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu.

CAPITOLUL 2

Drepturile și obligațiile persoanelor în ceea ce privește legislația vamală

Secțiunea 1

Furnizarea de informații

Subsecțiunea 1

Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date, schimb de date și stocare a datelor

Articolul 2

Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date

[Articolul 6 alineatul (2) din cod]

(1)   Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date menționate la articolul 6 alineatul (2) din cod și la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru schimbul și stocarea de informații necesare pentru cereri și decizii sunt prevăzute în anexa A.

(2)   Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date menționate la articolul 6 alineatul (2) din cod și la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru schimbul și stocarea de informații necesare pentru declarații, notificări și dovada statutului vamal sunt prevăzute în anexa B.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii primei etape a modernizării sistemului ITO și a sistemului Supraveghere 2, codurile și formatele din anexa A nu se aplică, iar codurile și formatele respective sunt cele prevăzute în anexele 2-5 la Regulamentul delegat (UE) …/… al Comisiei de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale (⁶).

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului AEO, codurile și formatele din anexa A nu se aplică, iar codurile și formatele respective sunt cele prevăzute în anexele 6-7 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale.

Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, până la datele introducerii sau modernizării sistemelor informatice relevante astfel cum sunt prevăzute în anexa 1 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale, formatele și codurile prevăzute în anexa B sunt opționale pentru statele membre.

Până la datele introducerii sau modernizării sistemelor informatice relevante astfel cum sunt prevăzute în anexa 1 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale, formatele și codurile necesare pentru declarații, notificări și dovada statutului vamal fac obiectul cerințelor în materie de date prevăzute în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale.

Până la data introducerii sistemului automatizat de export în cadrul CVU și respectiv până la data modernizării sistemelor naționale pentru import, astfel cum sunt menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE a Consiliului (⁷), statele membre se asigură că formatele și codurile pentru notificarea prezentării permit prezentarea mărfurilor în conformitate cu articolul 139 din cod.

(4)   Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, formatele și codurile prevăzute pentru următoarele cereri și autorizații în anexa A sunt opționale pentru statele membre:

(a)	cererile și autorizațiile legate de simplificare pentru determinarea cuantumurilor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor;

(b)	cererile și autorizațiile legate de garanțiile globale;

(c)	cererile și autorizațiile pentru amânarea plății;

(d)	cererile și autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară, astfel cum se menționează la articolul 148 din cod;

(e)	cererile și autorizațiile pentru serviciile de transport maritim regulat;

(f)	cererile și autorizațiile pentru statutul de emitent autorizat;

(g)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea declarației simplificate;

(h)	cererile și autorizațiile pentru vămuirea centralizată;

(i)	cererile și autorizațiile pentru înscrierea datelor în evidențele declarantului;

(j)	cererile și autorizațiile pentru autoevaluare;

(k)	cererea și autorizația pentru statutul de cântăritor autorizat de banane;

(l)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de perfecționare activă;

(m)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de perfecționare pasivă;

(n)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de destinație finală;

(o)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de admitere temporară;

(p)	cererile și autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare în scopul antrepozitării vamale a mărfurilor;

(q)	cererile și autorizațiile pentru acordarea statutului de destinatar agreat pentru operațiunile TIR;

(r)	cererile și autorizațiile pentru statutul de expeditor agreat pentru regimul de tranzit unional;

(s)	cererile și autorizațiile pentru statutul de destinatar agreat pentru regimul de tranzit unional;

(t)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea de sigilii speciale;

(u)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea unei declarații de tranzit cu set redus de date;

(v)	cererile și autorizațiile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație vamală.

Atunci când statele membre renunță la anumite coduri și formate în perioada de tranziție, acestea se asigură că au pus în aplicare proceduri eficiente care să le permită să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea autorizației vizate.

Articolul 3

Securitatea sistemelor electronice

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când dezvoltă, întrețin și utilizează sistemele electronice menționate la articolul 16 alineatul (1) din cod, statele membre instituie și mențin modalități adecvate în materie de securitate în vederea unei operări eficace, fiabile și sigure a diverselor sisteme. Acestea se asigură, de asemenea, că sunt instituite măsuri pentru verificarea sursei datelor și pentru protecția datelor împotriva riscului de acces neautorizat, pierdere, modificare sau distrugere.

(2)   Fiecare introducere, modificare și ștergere a datelor se înregistrează împreună cu informațiile referitoare la motivul și ora exactă a acestei prelucrări și identificându-se persoana care a efectuat-o.

(3)   Statele membre se informează reciproc, informează Comisia și, dacă este cazul, informează operatorul economic în cauză cu privire la toate încălcările efective sau suspectate în materie de securitate a sistemelor electronice.

Articolul 4

Stocarea datelor

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

Toate datele validate de sistemul electronic relevant sunt păstrate timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care au fost validate datele respective, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare.

Articolul 5

Disponibilitatea sistemelor electronice

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia și statele membre încheie acorduri operaționale care stabilesc cerințele practice legate de disponibilitatea și funcționarea sistemelor electronice, precum și de asigurarea continuității activității.

(2)   Acordurile operaționale menționate la alineatul (1) stabilesc, în special, timpul de reacție adecvat pentru schimbul și prelucrarea de informații în sistemele electronice relevante.

(3)   Se asigură disponibilitatea permanentă a sistemelor electronice. Această obligație nu se aplică însă:

(a)	în cazuri specifice legate de utilizarea sistemelor electronice stabilite în acordurile menționate la alineatul (1) sau, în absența acordurilor respective, la nivel național;

(b)	în caz de forță majoră.

Subsecțiunea 2

Înregistrarea persoanelor

Articolul 6

Autoritatea vamală competentă

(Articolul 9 din cod)

Autoritățile vamale responsabile cu înregistrarea sunt cele desemnate de statele membre. Statele membre comunică Comisiei denumirea și adresa autorităților respective. Comisia publică informațiile în cauză pe internet.

Articolul 7

Sistemul electronic referitor la numărul EORI

[Articolul 16 din cod]

(1)   Pentru a face schimb de informații referitoare la EORI și a stoca astfel de informații, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod („sistemul EORI”).

Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție informații de fiecare dată când se atribuie numere EORI noi sau când apar modificări ale datelor stocate în ceea ce privește înregistrările deja eliberate.

(2)   Fiecărei persoane i se alocă un singur număr EORI.

(3)   Formatul și codurile datelor stocate în sistemul EORI sunt prevăzute în anexa 12-01.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului EORI central, formatele și codurile prevăzute în anexa 12-01 nu se aplică.

Până la data modernizării sistemului EORI central, codurile pentru cerințele comune în materie de date pentru înregistrarea operatorilor economici și a altor persoane sunt stabilite în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale.

(5)   Atunci când statele membre colectează datele enumerate la punctul 4 din anexa 12-01, acestea se asigură că sunt utilizate formatele și codurile prevăzute în anexa 12-01.

Secțiunea 2

Decizii privind aplicarea legislației vamale

Subsecțiunea 1

Decizii luate de autoritățile vamale

Articolul 8

Procedura generală referitoare la dreptul de a fi ascultat

[Articolul 22 alineatul (6) din cod]

(1)   Comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod:

(a)	include o trimitere la documentele și informațiile pe care autoritățile vamale intenționează să își bazeze decizia;

(b)	indică termenul în care persoana în cauză trebuie să își exprime punctul de vedere, începând de la data la care această persoană primește sau se consideră că a primit comunicarea menționată;

(c)	include o trimitere la dreptul persoanei în cauză de a avea acces la documentele și informațiile menționate la litera (a), în conformitate cu dispozițiile aplicabile.

(2)   Dacă persoana respectivă își exprimă punctul de vedere înainte de expirarea termenului menționat la alineatul (1) litera (b), autoritățile vamale pot proceda la luarea deciziei, cu excepția cazului în care persoana în cauză își exprimă în același timp intenția de a continua să-și exprime punctul de vedere în termenul prevăzut.

Articolul 9

Procedura specifică referitoare la dreptul de a fi ascultat

[Articolul 22 alineatul (6) din cod]

(1)   Autoritățile vamale pot include comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod în procesul de verificare sau de control dacă intenționează să ia o decizie pe baza oricăruia dintre elementele enumerate în continuare:

(a)	rezultatele unei verificări efectuate în urma prezentării mărfurilor;

(b)	rezultatele unei verificări a declarației vamale menționate la articolul 191 din cod;

(c)	rezultatele controlului ulterior acordării liberului de vamă menționat la articolul 48 din cod, în cazul în care mărfurile se află încă sub supraveghere vamală;

(d)	rezultatele unei verificări a dovezii statutului vamal de mărfuri unionale sau, dacă este cazul, rezultatele verificării cererii de înregistrare a acestei dovezi sau de vizare a acestei dovezi;

(e)	eliberarea unei dovezi de origine de către autoritățile vamale;

(f)	rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus o declarație sumară, o declarație de depozitare temporară, o declarație de reexport sau o declarație vamală.

(2)   Dacă se efectuează o comunicare în conformitate cu alineatul (1), persoana în cauză poate:

(a)	să își exprime imediat punctul de vedere prin aceleași mijloace utilizate și pentru comunicarea realizată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446; sau

(b)	să solicite o comunicare în conformitate cu articolul 8, cu excepția cazurilor menționate la alineatul (1) litera (f).

Persoana în cauză este informată de autoritățile vamale în legătură cu cele două posibilități.

(3)   Dacă iau o decizie cu consecințe nefavorabile asupra persoanei în cauză, autoritățile vamale trebuie să înregistreze dacă persoana respectivă și-a exprimat punctul de vedere în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

Subsecțiunea 2

Decizii luate în momentul depunerii unei cereri

Articolul 10

Sistemul electronic referitor la decizii

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cereri și decizii care pot avea un impact în mai multe state membre, precum și referitoare la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei inițiale, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție fără întârziere informații, cel târziu în termen de șapte zile de la data la care autoritatea ia cunoștință de aceste informații.

(2)   O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații cu privire la cereri și decizii care pot avea un impact în mai multe state membre.

(3)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt aplicabile de la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, astfel cum este menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Articolul 11

Autoritatea vamală desemnată să primească cereri

[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]

Statele membre comunică Comisiei o listă a autorităților vamale menționate la articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, desemnate să primească cereri. Statele membre comunică, de asemenea, Comisiei orice modificare ulterioară a acestei liste.

Articolul 12

Acceptarea cererii

[Articolul 22 alineatul (2) din cod]

(1)   În cazul în care autoritatea vamală acceptă o cerere în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, data acceptării acestei cereri este data la care au fost primite de autoritatea vamală toate informațiile necesare în conformitate cu articolul 22 al doilea paragraf din cod.

(2)   În cazul în care stabilește că cererea nu conține toate informațiile necesare, autoritatea vamală cere solicitantului să furnizeze informațiile relevante într-un termen-limită rezonabil care nu depășește 30 de zile.

În cazul în care solicitantul nu furnizează informațiile solicitate de autoritățile vamale în termenul stabilit de autorități în acest scop, cererea nu este acceptată, iar solicitantul este informat în consecință.

(3)   Dacă solicitantului nu i se comunică acceptarea sau respingerea cererii, cererea se consideră acceptată. Data acceptării este data depunerii cererii sau, în cazurile în care solicitantul a furnizat informații suplimentare în urma unei solicitări a autorității vamale, astfel cum se menționează la alineatul (2), data la care a fost furnizată ultima informație.

Articolul 13

Stocarea informațiilor referitoare la decizii

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

Autoritatea vamală competentă să ia o decizie păstrează toate datele și informațiile justificative pe care s-a bazat la momentul luării deciziei timp de cel puțin trei ani de la data de încheiere a perioadei de valabilitate a deciziei.

Articolul 14

Consultarea dintre autoritățile vamale

[Articolul 22 din cod]

(1)   În cazul în care o autoritate vamală competentă să ia o decizie trebuie să consulte o autoritate vamală dintr-un alt stat membru în cauză cu privire la îndeplinirea condițiilor și a criteriilor necesare pentru luarea unei decizii favorabile, această consultare are loc în termenul prevăzut pentru decizia respectivă. Autoritatea vamală competentă să ia o decizie fixează un termen-limită pentru consultare, care începe la data comunicării de către autoritatea vamală respectivă a condițiilor și criteriilor care trebuie examinate de autoritatea vamală consultată.

În cazul în care, în urma examinării menționate la primul paragraf, autoritatea vamală consultată stabilește că solicitantul nu îndeplinește una/unul sau mai multe dintre condițiile și criteriile necesare pentru a lua o decizie favorabilă, rezultatele, documentate și justificate corespunzător, se transmit autorității vamale competente să ia decizia.

(2)   Termenul-limită stabilit pentru consultare în conformitate cu alineatul (1) poate fi prelungit de autoritatea vamală competentă să ia decizia în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)	dacă, din cauza naturii examinărilor ce urmează să fie efectuate, autoritatea consultată solicită mai mult timp;

(b)	dacă solicitantul efectuează ajustări pentru a asigura îndeplinirea condițiilor și a criteriilor menționate la alineatul (1) și le comunică autorității vamale competente să ia decizia, care informează în consecință autoritatea vamală consultată.

(3)   În cazul în care autoritatea vamală consultată nu răspunde în termenul-limită stabilit pentru consultare în conformitate cu alineatele (1) și (2), condițiile și criteriile pentru care a avut loc consultarea sunt considerate îndeplinite.

(4)   Procedura de consultare prevăzută la alineatele (1) și (2) se poate aplica și în scopul reevaluării și monitorizării unei decizii.

Articolul 15

Revocarea unei decizii favorabile

[Articolul 28 din cod]

O decizie suspendată în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 este revocată de autoritatea vamală competentă să ia o decizie în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulamentul menționat în cazul în care titularul deciziei nu ia, în termenul prevăzut, măsurile necesare pentru a îndeplini condițiile stabilite pentru decizie sau pentru a respecta obligațiile impuse prin decizia respectivă.

Subsecțiunea 3

Deciziile referitoare la informațiile obligatorii

Articolul 16

Cererea pentru obținerea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii

[Articolul 22 alineatul (1) din cod]

(1)   Dacă o cerere pentru o decizie referitoare la informațiile obligatorii este depusă în temeiul articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit solicitantul, autoritatea vamală la care a fost depusă cererea notifică acest lucru autorității vamale din statul membru în care este stabilit solicitantul în termen de șapte zile de la acceptarea cererii.

În cazul în care autoritatea vamală care primește notificarea deține orice fel de informații pe care le consideră relevante pentru prelucrarea cererii, aceasta transmite informațiile respective autorității vamale la care a fost depusă cererea cât mai curând posibil și cel târziu în termen de 30 de zile de la data notificării.

(2)   O cerere pentru o decizie referitoare la informațiile tarifare obligatorii („ITO”) se referă doar la mărfuri care au caracteristici similare și între care diferențele sunt nerelevante în scopul clasificării lor tarifare.

(3)   O cerere pentru o decizie referitoare la informațiile de origine obligatorii („IOO”) privește un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe pentru determinarea originii.

(4)   În scopul de a se asigura conformitatea cu cerința stabilită la articolul 33 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din cod în legătură cu o cerere pentru o decizie ITO, autoritatea vamală menționată la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 consultă sistemul electronic menționat la articolul 21 din prezentul regulament și ține o evidență a acestor consultări.

Articolul 17

Coerența cu deciziile ITO existente

[Articolul 22 alineatul (3) din cod]

În scopul de a se asigura că o decizie ITO pe care intenționează să o emită este coerentă cu deciziile ITO care au fost deja emise, autoritatea vamală competentă să ia o decizie consultă sistemul electronic menționat la articolul 21 și ține o evidență a acestor consultări.

Articolul 18

Notificarea deciziilor IOO

[Articolul 6 alineatul (3) din cod]

(1)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia notifică solicitantului decizia IOO utilizând alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, ea face acest lucru cu ajutorul formularului prevăzut în anexa 12-02.

(2)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia notifică solicitantului decizia IOO utilizând tehnici de prelucrare electronică a datelor, decizia respectivă trebuie să poată fi imprimată conform formatului prevăzut în anexa 12-02.

Articolul 19

Schimbul de date cu privire la deciziile IOO

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Autoritățile vamale transmit trimestrial Comisiei detaliile relevante privind deciziile IOO.

(2)   Comisia pune la dispoziția autorităților vamale din toate statele membre detaliile obținute în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 20

Monitorizarea deciziilor ITO

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

Dacă sunt îndeplinite formalități vamale de către titularul unei decizii ITO sau în numele său pentru mărfuri care fac obiectul deciziei ITO, acest lucru se indică în declarația vamală prin menționarea numărului de referință al deciziei ITO.

Articolul 21

Sistemul electronic referitor la ITO

[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cereri și decizii legate de ITO sau la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei inițiale, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție fără întârziere informații, cel târziu în termen de șapte zile de la data la care autoritatea ia cunoștință de aceste informații.

(2)   În plus față de informațiile menționate la alineatul (1):

(a)	supravegherea menționată la articolul 55 din prezentul regulament include date care sunt utile pentru a se monitoriza utilizarea deciziilor ITO;

(b)	autoritatea vamală care a primit cererea și a luat decizia ITO notifică prin sistemul menționat la alineatul (1) dacă se acordă o perioadă de utilizare prelungită a deciziei ITO, indicând data de încheiere a perioadei de utilizare prelungită și cantitățile de mărfuri acoperite de această perioadă.

(3)   Comisia comunică periodic statelor membre rezultatele monitorizării menționate la alineatul (2) litera (a), în scopul de a sprijini monitorizarea de către autoritățile vamale a respectării obligațiilor ce decurg din ITO.

(4)   O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații cu privire la cereri și decizii legate de ITO.

(5)   Atunci când prelucrează o cerere pentru o decizie ITO, autoritățile vamale indică stadiul în care se află cererea în sistemul menționat la alineatul (1).

(6)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului menționat la alineatul respectiv, în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre utilizează baza de date centrală a Comisiei creată în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (⁸).

(7)   Până la data introducerii primei etape a modernizării sistemului menționat la alineatul (1) din prezentul articol și a sistemului menționat la articolul 56 din prezentul regulament, autoritățile vamale realizează monitorizarea utilizării deciziilor ITO atunci când desfășoară controale vamale sau controale ulterioare acordării liberului de vamă în conformitate cu articolele 46 și 48 din cod. Prin derogare de la alineatul (3) din prezentul articol, până la data introducerii respective, Comisia nu este obligată să comunice statelor membre rezultatele monitorizării menționate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol.

Articolul 22

Utilizarea prelungită a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii

[Articolul 34 alineatul (9) din cod]

(1)   Dacă decid să acorde o perioadă de utilizare prelungită în conformitate cu articolul 34 alineatul (9) al treilea paragraf din cod, autoritățile vamale menționează data la care expiră perioada de utilizare prelungită a deciziei în cauză.

(2)   Dacă decid să acorde o perioadă de utilizare prelungită a unei decizii ITO în conformitate cu articolul 34 alineatul (9) al treilea paragraf din cod, autoritățile vamale specifică, pe lângă data menționată la alineatul (1), cantitățile de mărfuri care pot fi vămuite în perioada de utilizare prelungită.

Utilizarea unei decizii pentru care s-a acordat o perioadă de utilizare prelungită încetează imediat ce sunt atinse cantitățile respective.

Pe baza supravegherii menționate la articolul 55, Comisia informează statele membre imediat ce au fost atinse cantitățile în cauză.

Articolul 23

Acțiuni pentru a se asigura clasificarea tarifară uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii

[Articolul 34 alineatul (10) din cod]

(1)   Comisia notifică fără întârziere autorităților vamale suspendarea luării deciziilor ITO și IOO în conformitate cu articolul 34 alineatul (10) litera (a) din cod dacă:

(a)	Comisia a identificat decizii incorecte sau neuniforme;

(b)	autoritățile vamale au prezentat Comisiei cazuri în care nu au reușit să soluționeze, într-un interval maxim de 90 de zile, divergențele lor de opinie în ceea ce privește clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii.

De la data la care Comisia a notificat autorităților vamale suspendarea și până când se asigură clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii nu se emite nicio decizie referitoare la informațiile obligatorii pentru mărfuri care intră sub incidența literei (a) sau (b).

(2)   Clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii face obiectul unei consultări la nivelul Uniunii în cel mai scurt timp și cel mai târziu în termen de 120 de zile de la notificarea Comisiei menționată la alineatul (1).

(3)   De îndată ce suspendarea este retrasă, Comisia notifică imediat acest lucru autorităților vamale.

(4)   În scopul aplicării alineatelor (1)-(3), deciziile IOO sunt considerate neuniforme dacă conferă o origine diferită unor mărfuri care:

(a)	se încadrează la aceeași poziție tarifară și a căror origine a fost determinată pe baza acelorași reguli de origine; și

(b)	au fost obținute în condiții identice, folosindu-se același proces de fabricație și materiale echivalente, în special în ceea ce privește caracterul lor originar sau neoriginar.

Secțiunea 3

Operatorul economic autorizat

Articolul 24

Conformitate

[Articolul 39 litera (a) din cod]

(1)   Dacă solicitantul este o persoană fizică, criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod este considerat îndeplinit dacă, în ultimii trei ani, solicitantul și, dacă este cazul, angajatul responsabil cu chestiunile vamale ale solicitantului nu au comis nicio încălcare gravă sau încălcări repetate ale legislației vamale și ale dispozițiilor fiscale și nu au avut cazier conținând infracțiuni grave legate de activitatea lor economică.

Dacă solicitantul nu este o persoană fizică, criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod este considerat îndeplinit dacă, în ultimii trei ani, niciuna dintre următoarele persoane nu a comis nicio încălcare gravă sau încălcări repetate ale legislației vamale și ale dispozițiilor fiscale și nu a avut cazier conținând infracțiuni grave legate de activitatea sa economică:

(a)	solicitantul;

(b)	persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia;

(c)	angajatul responsabil cu chestiunile vamale ale solicitantului.

(2)   Criteriul menționat la articolul 39 litera (a) din cod poate fi însă considerat îndeplinit dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia consideră că o încălcare are importanță minoră, în raport cu numărul sau dimensiunea operațiunilor aferente, iar autoritatea vamală nu are îndoieli cu privire la buna-credință a solicitantului.

(3)   Dacă persoana menționată la alineatul (1) litera (b) este stabilită sau își are reședința într-o țară terță, autoritatea vamală competentă să ia decizia evaluează îndeplinirea criteriului menționat la articolul 39 litera (a) din cod pe baza evidențelor și a informațiilor aflate la dispoziția sa.

(4)   Dacă solicitantul este stabilit de mai puțin de trei ani, autoritatea vamală competentă să ia decizia evaluează îndeplinirea criteriului menționat la articolul 39 litera (a) din cod pe baza evidențelor și a informațiilor aflate la dispoziția sa.

Articolul 25

Sistemul adecvat de gestionare a evidențelor comerciale și de transport

[Articolul 39 litera (b) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (b) din cod este considerat respectat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

solicitantul menține un sistem contabil care este coerent cu principiile de contabilitate general acceptate aplicate în statul membru în care sunt ținute evidențele contabile, permite controale vamale bazate pe audit și menține un istoric al datelor care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt înscrise în dosar;

(b)	evidențele ținute de solicitant în scopuri vamale sunt integrate în sistemul contabil al solicitantului sau permit verificări încrucișate ale informațiilor cu sistemul contabil;

(c)	solicitantul permite accesul fizic al autorității vamale la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport;

(d)	solicitantul permite accesul electronic al autorității vamale la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport dacă sistemele sau evidențele respective sunt ținute în format electronic;

(e)	solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca mărfuri unionale sau neunionale și indică, acolo unde este cazul, localizarea acestora;

(f)

solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri și dispune de sisteme de control intern care permit prevenirea, detectarea și corectarea greșelilor, precum și prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;

(g)	dacă este cazul, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor și a autorizațiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială sau aferente schimburilor comerciale cu produse agricole;

(h)	solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor și a informațiilor, precum și de protecție împotriva pierderii datelor;

(i)	solicitantul se asigură că angajații vizați au primit instrucțiuni să informeze autoritățile vamale ori de câte ori sunt descoperite dificultăți în îndeplinirea cerințelor și instituie proceduri pentru informarea autorităților vamale cu privire la astfel de dificultăți;

(j)	solicitantul dispune de măsuri adecvate de securitate în scopul protejării sistemului informatic al solicitantului împotriva intruziunilor neautorizate și în scopul securizării documentelor acestuia;

(k)

dacă este cazul, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licențelor de import și de export legate de prohibiții și restricții, inclusiv de măsuri care vizează diferențierea mărfurilor ce fac obiectul unor prohibiții sau restricții de alte mărfuri, precum și de măsuri vizând asigurarea respectării prohibițiilor și restricțiilor respective.

(2)   Dacă solicitantul depune o cerere doar pentru o autorizație ca operator economic autorizat pentru securitate și siguranță menționată la articolul 38 alineatul (2) litera (b) din cod (AEOS), nu se aplică cerința prevăzută la alineatul (1) litera (e).

Articolul 26

Solvabilitate financiară

[Articolul 39 litera (c) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (c) din cod este considerat îndeplinit dacă solicitantul respectă următoarele condiții:

(a)	solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;

(b)	în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

(c)

solicitantul demonstrează, pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile pentru cei trei ani anteriori depunerii cererii, că are o situație financiară suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile și a-și respecta angajamentele, ținând seama de tipul și volumul activității economice, inclusiv că nu are active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.

(2)   Dacă solicitantul este stabilit de mai puțin de trei ani, solvabilitatea sa financiară menționată la articolul 39 litera (c) din cod trebuie verificată pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

Articolul 27

Standardele practice de competență sau calificările profesionale

[Articolul 39 litera (d) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (d) din cod este considerat respectat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)

solicitantul sau persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului respectă unul dintre următoarele standarde practice de competență: (i) o experiență practică dovedită de cel puțin trei ani în chestiuni vamale; (ii) un standard de calitate în domeniul vamal, adoptat de un organism european de standardizare.

(b)

solicitantul sau persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului a absolvit un curs de formare pe tema legislației vamale corespunzător implicării sale în activitățile din domeniul vamal și pertinent pentru această implicare, furnizat de oricare dintre următoarele entități: (i) o autoritate vamală a unui stat membru; (ii) o instituție de învățământ recunoscută pentru a furniza astfel de calificări de către autoritățile vamale sau de către un organism al unui stat membru care este responsabil cu formarea profesională; (iii) o asociație profesională sau comercială recunoscută de autoritățile vamale ale unui stat membru sau acreditată în Uniune pentru a furniza o astfel de calificare.

(2)   Dacă persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului este o persoană care acționează în temeiul unui contract, criteriul prevăzut la articolul 39 litera (d) din cod este considerat respectat dacă persoana care acționează în temeiul unui contract este un operator economic autorizat pentru simplificări vamale menționat la articolul 38 alineatul (2) litera (a) din cod (AEOC).

Articolul 28

Standarde de securitate și siguranță

[Articolul 39 litera (e) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (e) din cod este considerat respectat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	clădirile care urmează să fie folosite în cadrul operațiunilor legate de autorizația AEOS oferă protecție împotriva intruziunii ilegale și sunt construite din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal;

(b)	există măsuri adecvate pentru a împiedica accesul neautorizat la birouri, zone de expediere, cheiuri de încărcare, zone de încărcare și alte locuri relevante;

(c)	au fost luate măsuri pentru manipularea mărfurilor, care includ protecția împotriva introducerii neautorizate, substituirii sau manipulării greșite a mărfurilor, precum și împotriva oricărei intervenții neautorizate asupra unităților de încărcare;

(d)

solicitantul a luat măsuri care permit ca partenerii săi comerciali să fie identificați cu precizie și să se asigure că, prin punerea în aplicare a unor aranjamente contractuale adecvate sau a altor măsuri corespunzătoare în conformitate cu modelul de afaceri al solicitantului, partenerii comerciali respectivi garantează securitatea părții care le corespunde din lanțul de aprovizionare internațional;

(e)

solicitantul efectuează, în măsura în care legislația națională permite acest lucru, o anchetă de securitate privind eventualii viitori angajați care ocupă posturi sensibile sub aspectul securității și procedează la un control al antecedentelor angajaților existenți care ocupă astfel de posturi, în mod periodic și atunci când circumstanțele justifică acest lucru;

(f)	solicitantul dispune de proceduri corespunzătoare în materie de securitate pentru prestatorii externi de servicii contractați;

(g)	solicitantul se asigură că angajații săi cu responsabilități relevante pentru chestiuni de securitate participă în mod regulat la programe care vizează sensibilizarea lor față de aspectele de securitate respective;

(h)	solicitantul a numit o persoană de contact competentă pentru întrebările în materie de securitate și siguranță.

(2)   Dacă solicitantul este titularul unui certificat de securitate și siguranță eliberat în temeiul unei convenții internaționale sau al unui standard internațional al Organizației Internaționale de Standardizare ori al unui standard european al unui organism european de standardizare, aceste certificate sunt luate în considerare atunci când se verifică respectarea criteriilor stabilite la articolul 39 litera (e) din cod.

Criteriile trebuie considerate respectate în măsura în care se stabilește că criteriile pentru eliberarea certificatului respectiv sunt identice sau echivalente cu cele prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod.

Criteriile sunt considerate respectate atunci când solicitantul este deținătorul unui certificat de securitate și siguranță eliberat de o țară terță cu care Uniunea a încheiat un acord ce prevede recunoașterea certificatului respectiv.

(3)   În cazul în care solicitantul este un agent abilitat sau un expeditor cunoscut, conform definițiilor de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (⁹), și îndeplinește cerințele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei (¹⁰), criteriile stabilite la alineatul (1) sunt considerate îndeplinite în ceea ce privește amplasamentele și operațiunile pentru care solicitantul a obținut statutul de agent abilitat sau de expeditor cunoscut, în măsura în care criteriile pentru acordarea statutului de agent abilitat sau de expeditor cunoscut sunt identice sau echivalente cu cele prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod.

Articolul 29

Examinarea criteriilor

[Articolul 22 din cod]

(1)   În scopul de a examina criteriile prevăzute la articolul 39 literele (b) și (e) din cod, autoritatea vamală competentă să ia decizia se asigură că sunt realizate verificări la fața locului la toate spațiile care sunt relevante pentru activitățile solicitantului care au legătură cu domeniul vamal.

Dacă solicitantul deține un număr mare de spații, iar termenul-limită aplicabil pentru luarea deciziei nu permite examinarea tuturor spațiilor în cauză, autoritatea vamală poate decide să examineze doar o proporție reprezentativă din aceste spații dacă a stabilit că solicitantul aplică aceleași standarde de securitate și siguranță în toate spațiile sale și aplică aceleași standarde și proceduri comune pentru a-și ține evidențele la toate spațiile sale.

(2)   Autoritățile vamale competente să ia o decizie pot lua în considerare rezultatele evaluărilor sau ale auditurilor realizate în conformitate cu legislația Uniunii în măsura în care sunt pertinente pentru examinarea criteriilor menționate la articolul 39 din cod.

(3)   Cu scopul de a examina dacă sunt respectate criteriile prevăzute la articolul 39 literele (b), (c) și (e) din cod, autoritățile vamale pot lua în considerare concluziile unui expert furnizate de solicitant, dacă expertul care a întocmit concluziile nu este afiliat cu solicitantul în sensul articolului 127 din prezentul regulament.

(4)   Autoritățile vamale țin seama în mod corespunzător de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special ale întreprinderilor mici și mijlocii, atunci când examinează dacă au fost respectate criteriile prevăzute la articolul 39 din cod.

(5)   Examinarea criteriilor prevăzute la articolul 39 din cod, precum și rezultatele acesteia trebuie documentate de autoritatea vamală competentă să ia decizia.

Articolul 30

Sistemul electronic referitor la statutul AEO

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   În vederea schimbului și a stocării informațiilor referitoare la cererile pentru acordarea unei autorizații de operator economic autorizat (AEO), a celor referitoare la autorizațiile AEO acordate, precum și a celor referitoare la oricare alt eveniment sau act care ar putea avea ulterior efecte asupra deciziei inițiale, inclusiv anularea, suspendarea, revocarea sau modificarea ori rezultatele oricărei monitorizări sau reevaluări, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. Autoritatea vamală competentă pune la dispoziție informații prin intermediul acestui sistem fără întârziere și cel mai târziu în termen de șapte zile.

O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații cu privire la cereri și decizii legate de autorizații AEO.

(2)   Dacă este cazul, în special atunci când statutul AEO constituie baza pentru acordarea aprobării, a unor autorizații sau a unor facilități în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, autoritatea vamală competentă poate acorda acces la sistemul electronic menționat la alineatul (1) autorității naționale corespunzătoare responsabile pentru securitatea aviației civile. Accesul trebuie să fie legat de următoarele informații:

(a)	autorizațiile AEOS, inclusiv numele titularului autorizației și, dacă este cazul, modificarea sau revocarea acestora ori suspendarea statutului de operator economic autorizat, precum și motivele care stau la baza acestor decizii;

(b)	toate reevaluările autorizațiilor AEOS și rezultatele acestora.

Autoritățile naționale responsabile pentru securitatea aviației civile care prelucrează informațiile respective le utilizează exclusiv în scopul programelor relevante pentru agenții abilitați sau expeditorii cunoscuți și pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea acestor informații.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului AEO menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre utilizează acel sistem instituit în temeiul articolului 14x din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Articolul 31

Procedura de consultare și schimbul de informații dintre autoritățile vamale

[Articolul 22 din cod]

(1)   Autoritatea vamală competentă să ia decizia poate consulta autoritățile vamale ale altor state membre de a căror competență ține locul în care sunt păstrate informațiile necesare sau în care trebuie realizate verificări în scopul examinării unuia sau a mai multora dintre criteriile prevăzute la articolul 39 din cod.

(2)   Consultarea menționată la alineatul (1) este obligatorie atunci când:

(a)	cererea pentru acordarea statutului de AEO este depusă, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la autoritatea vamală din locul unde este ținută sau este accesibilă contabilitatea principală în scopuri vamale a solicitantului;

(b)

cererea pentru acordarea statutului de AEO este depusă, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la autoritățile vamale ale statului membru în care solicitantul are un sediu permanent și în care sunt păstrate sau sunt accesibile informațiile despre activitățile sale de gestionare generală a serviciilor logistice în Uniune;

(c)	o parte din evidențele și documentele care prezintă importanță în legătură cu cererea pentru acordarea statutului de AEO sunt păstrate în alt stat membru decât cel al autorității vamale competente să ia o decizie;

(d)	solicitantul statutului de AEO dispune de un spațiu de depozitare sau are alte activități legate de domeniul vamal într-un alt stat membru decât cel al autorității vamale competente.

(3)   Prin derogare de la termenul-limită prevăzut la articolul 14 alineatul (1) primul paragraf a doua teză din prezentul regulament, autoritățile vamale finalizează procesul de consultare în termen de 80 de zile de la data la care autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică condițiile și criteriile necesare care trebuie examinate de autoritatea vamală consultată.

(4)   Dacă autoritatea vamală a unui alt stat membru deține informații importante în legătură cu acordarea statutului de AEO, aceasta comunică informațiile respective autorității vamale competente să ia o decizie în termen de 30 de zile începând de la data la care este comunicată cererea prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 30 din prezentul regulament.

Articolul 32

Respingerea unei cereri

[Articolul 22 din cod]

Respingerea unei cereri pentru AEO nu afectează deciziile favorabile existente luate în privința solicitantului în conformitate cu legislația vamală, cu excepția cazului în care acordarea deciziilor favorabile menționate se bazează pe respectarea oricăruia dintre criteriile referitoare la AEO care s-a dovedit că nu a fost respectat în timpul examinării cererii AEO.

Articolul 33

Combinarea ambelor tipuri de autorizații

[Articolul 38 alineatul (3) din cod]

Atunci când solicitantul are dreptul să i se acorde atât o autorizație AEOC, cât și o autorizație AEOS, autoritatea vamală competentă să ia decizia eliberează o autorizație combinată.

Articolul 34

Revocarea unei autorizații

[Articolul 28 din cod]

(1)   Revocarea unei autorizații AEO nu afectează nicio decizie favorabilă care a fost luată cu privire la aceeași persoană, cu excepția cazului în care statutul AEO a reprezentat o condiție pentru decizia favorabilă respectivă sau în care decizia în cauză s-a întemeiat pe un criteriu enumerat la articolul 39 din cod care nu mai este respectat.

(2)   Revocarea sau modificarea unei decizii favorabile care a fost luată cu privire la titularul autorizației nu afectează în mod automat autorizația AEO a persoanei respective.

(3)   Dacă aceeași persoană este în același timp AEOC și AEOS, iar articolul 28 din cod sau articolul 15 din prezentul regulament este aplicabil din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 39 litera (d) din cod, autorizația AEOC este revocată, în timp ce autorizația AEOS rămâne valabilă.

Dacă aceeași persoană este în același timp AEOS și AEOC, iar articolul 28 din cod sau articolul 15 din prezentul regulament este aplicabil din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod, autorizația AEOS este revocată, în timp ce autorizația AEOC rămâne valabilă.

Articolul 35

Monitorizarea

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Autoritățile vamale ale statelor membre informează fără întârziere autoritatea vamală competentă cu privire la orice fel de factori ce intervin după acordarea statutului de AEO și care ar putea influența menținerea sau conținutul acestuia.

(2)   Autoritatea vamală competentă pune la dispoziție toate informațiile pertinente de care dispune pentru autoritățile vamale ale celorlalte state membre în care AEO desfășoară activități vamale.

(3)   Dacă o autoritate vamală revocă o decizie favorabilă care a fost luată pe baza statutului de AEO, aceasta notifică faptul menționat autorității vamale care a acordat statutul.

(4)   În cazul în care AEOS este un agent abilitat sau un expeditor cunoscut astfel cum sunt definiți la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 185/2010, autoritatea vamală competentă pune imediat la dispoziția autorității naționale corespunzătoare responsabile pentru securitatea aviației civile următoarele informații minime de care dispune referitoare la statutul AEO:

(a)	autorizația AEOS, inclusiv numele titularului autorizației și, dacă este cazul, modificarea sau revocarea acesteia ori suspendarea statutului de operator economic autorizat, precum și motivele care stau la baza acestor decizii;

(b)	informații privind o eventuală vizită efectuată de autoritățile vamale la amplasamentul specific, data ultimei vizite și precizarea scopului vizitei, și anume dacă aceasta a avut în vedere procesul de autorizare, reevaluarea sau monitorizarea;

(c)	eventualele reevaluări ale autorizației AEOS și rezultatele acestora.

Autoritățile vamale naționale, în acord cu autoritatea națională corespunzătoare responsabilă pentru securitatea aviației civile, stabilește modalități detaliate referitoare la schimbul de orice fel de informații care nu este acoperit de sistemul electronic menționat la articolul 30 din prezentul regulament.

Autoritățile naționale responsabile pentru securitatea aviației civile care prelucrează informațiile respective le utilizează exclusiv în scopul programelor relevante pentru agenții abilitați sau expeditorii cunoscuți și pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea informațiilor.

Secțiunea 4

Controlul mărfurilor

Subsecțiunea 1

Controalele vamale și gestionarea riscurilor

Articolul 36

Sistemul electronic referitor la gestionarea riscurilor și controalele vamale

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   În vederea schimbului și a stocării de informații privind comunicarea dintre autoritățile vamale ale statelor membre și Comisie a oricăror informații privind riscurile, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod („sistem de gestionare a riscurilor în domeniul vamal”).

(2)   Sistemul menționat la alineatul (1) se utilizează și pentru comunicarea dintre autoritățile vamale și dintre autoritățile vamale și Comisie în ceea ce privește punerea în aplicare a criteriilor și a standardelor de risc comune, domeniile de control prioritare comune, gestionarea crizelor vamale, schimbul de informații privind riscurile, de rezultate ale analizei de risc, și de rezultate ale controalelor vamale, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (5) din cod.

Subsecțiunea 2

Bagajele de mână și bagajele de cală transportate pe cale aeriană

Articolul 37

Zborurile de tranzit

(Articolul 49 din cod)

(1)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână și celor de cală ale persoanelor care efectuează un zbor cu plecare dintr-un aeroport din afara Uniunii la bordul unei aeronave care, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către un alt aeroport din Uniune se efectuează la ultimul aeroport internațional din Uniune.

Bagajele de mână și cele de cală sunt supuse regulilor aplicabile bagajelor persoanelor care sosesc dintr-o țară terță, cu excepția cazului în care persoana care transportă bagajele în cauză dovedește statutul mărfurilor pe care le conțin bagajele respective ca fiind mărfuri unionale.

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână și celor de cală ale persoanelor care efectuează un zbor dintr-un aeroport din Uniune la bordul unei aeronave care efectuează o escală la un alt aeroport din Uniune înainte de a-și continua zborul către un aeroport din afara Uniunii se efectuează la primul aeroport internațional din Uniune.

Bagajele de mână pot fi supuse unui control la ultimul aeroport internațional din Uniune în care aeronava efectuează escala pentru a se stabili statutul lor vamal de mărfuri unionale.

Articolul 38

Zboruri de tranzit în aeronave de turism și de afaceri

(Articolul 49 din cod)

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor la bordul aeronavelor de turism sau de afaceri se realizează la următoarele aeroporturi:

(a)	pentru zborurile care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și în care aeronava, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către alt aeroport din Uniune, la primul aeroport internațional din Uniune;

(b)	pentru zborurile care sosesc dintr-un aeroport din Uniune și în care aeronava, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către un aeroport din afara Uniunii, la ultimul aeroport internațional din Uniune.

Articolul 39

Zboruri de transfer de intrare

(Articolul 49 din cod)

(1)   Dacă bagajele care ajung într-un aeroport din Uniune la bordul unei aeronave care sosește dintr-un aeroport din afara Uniunii sunt transferate, în cadrul acelui aeroport din Uniune, pe o altă aeronavă care efectuează un zbor în interiorul Uniunii, se aplică alineatele (2) și (3).

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală se efectuează la ultimul aeroport internațional din Uniune de sosire a zborului din interiorul Uniunii. Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și sunt transferate, în cadrul unui aeroport internațional din Uniune, către o aeronavă care urmează să efectueze un zbor către un alt aeroport internațional din Uniune de pe teritoriul aceluiași stat membru pot fi însă realizate la aeroportul internațional din Uniune unde are loc transferul bagajelor de cală.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală pot fi efectuate, în cazuri excepționale și în plus față de controalele și formalitățile menționate la primul paragraf, la primul aeroport internațional din Uniune unde acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de mână.

(3)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână se efectuează la primul aeroport internațional din Uniune.

Se pot efectua controale și formalități vamale suplimentare aplicabile bagajelor de mână la aeroportul de sosire al unui zbor din interiorul Uniunii numai în cazuri excepționale în care acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de cală.

Articolul 40

Zboruri de transfer de ieșire

(Articolul 49 din cod)

(1)   Dacă bagajele sunt încărcate într-un aeroport din Uniune pe o aeronavă care efectuează un zbor în interiorul Uniunii și sunt transferate ulterior, într-un alt aeroport din Uniune, pe o altă aeronavă a cărei destinație este un aeroport din afara Uniunii, se aplică alineatele (2) și (3).

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală se efectuează la primul aeroport internațional de plecare din Uniune. Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală care au fost încărcate pe o aeronavă într-un aeroport internațional din Uniune și sunt transferate ulterior, în cadrul unui alt aeroport internațional din Uniune de pe teritoriul aceluiași stat membru, către o aeronavă care urmează să efectueze un zbor către un aeroport din afara Uniunii pot fi însă realizate la aeroportul internațional din Uniune unde are loc transferul bagajelor de cală.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală pot fi efectuate, în cazuri excepționale și în plus față de controalele și formalitățile menționate la primul paragraf, la ultimul aeroport internațional din Uniune unde acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de mână.

(3)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână se efectuează la ultimul aeroport internațional din Uniune.

Se pot efectua controale și formalități vamale suplimentare aplicabile bagajelor de mână la aeroportul de plecare al unui zbor din interiorul Uniunii numai în cazuri excepționale în care acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de cală.

Articolul 41

Transferul către o aeronavă de turism sau de afaceri

(Articolul 49 din cod)

(1)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor care sosesc într-un aeroport din Uniune la bordul unei curse regulate sau al unei curse charter dintr-un aeroport din afara Uniunii și sunt transferate, la aeroportul respectiv din Uniune, către o aeronavă de turism sau de afaceri care efectuează un zbor în interiorul Uniunii se efectuează la aeroportul de sosire a cursei regulate sau a cursei charter.

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor încărcate într-un aeroport din Uniune pe o aeronavă de turism sau de afaceri care efectuează un zbor în interiorul Uniunii în vederea transferului, la un alt aeroport din Uniune, pe o cursă regulată sau o cursă charter a cărei destinație este un aeroport din afara Uniunii se efectuează la aeroportul de plecare a cursei regulate sau a cursei charter.

Articolul 42

Transferuri între aeroporturi pe teritoriul aceluiași stat membru

(Articolul 49 din cod)

Autoritățile vamale pot realiza controale, la aeroportul internațional din Uniune unde are loc transferul bagajelor de cală, asupra:

(a)	bagajelor care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și sunt transferate în cadrul unui aeroport internațional din Uniune către o aeronavă care efectuează un zbor către un aeroport internațional din Uniune pe același teritoriu național;

(b)	bagajelor care au fost încărcate pe o aeronavă într-un aeroport internațional din Uniune în vederea transferului în cadrul altui aeroport internațional din Uniune pe același teritoriu național către o aeronavă ce efectuează un zbor către un aeroport din afara Uniunii.

Articolul 43

Măsuri de prevenire a transferului ilegal

(Articolul 49 din cod)

Statele membre trebuie să se asigure că:

(a)	la sosirea într-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, este monitorizat orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de mână înainte să fie efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;

(b)	la plecarea dintr-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, este monitorizat orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de mână după ce au fost efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;

(c)	la sosirea într-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, au fost luate măsuri corespunzătoare în scopul de a se evita orice transfer de mărfuri din bagajele de cală înainte să fie efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;

(d)	la plecarea dintr-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, au fost luate măsurile corespunzătoare în scopul de a se evita orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de cală după ce au fost efectuate aceste controale asupra bagajelor de cală.

Articolul 44

Eticheta aplicată pe bagaj

(Articolul 49 din cod)

Bagajele de cală înregistrate la un aeroport din Uniune sunt identificate printr-o etichetă aplicată pe bagaj. Anexa 12-03 include un model și caracteristicile tehnice ale etichetei.

Articolul 45

Lista aeroporturilor internaționale din Uniune

(Articolul 49 din cod)

Fiecare stat membru furnizează Comisiei o listă a aeroporturilor sale internaționale și informează Comisia cu privire la eventualele modificări aduse acestei liste.

Subsecțiunea 3

Bagajele transportate pe cale maritimă

Articolul 46

Ambarcațiunile de agrement

(Articolul 49 din cod)

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor aflate la bordul unei ambarcațiuni de agrement se realizează în toate porturile de escală din Uniune, indiferent de originea sau destinația ambarcațiunii. Ambarcațiunea de agrement este o ambarcațiune de agrement astfel cum este definită în Directiva 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului (¹¹).

Articolul 47

Traversări legate de transferuri

(Articolul 49 din cod)

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor care utilizează un serviciu maritim furnizat de aceeași navă și care comportă itinerarii succesive cu punctul de plecare, de escală sau de destinație într-un port din afara Uniunii se efectuează în orice port din Uniune în care sunt încărcate sau descărcate bagajele.

CAPITOLUL 3

Conversii monetare

Articolul 48

Dispoziții privind rata de schimb

(Articolul 53 din cod)

(1)   Contravaloarea monedei euro, acolo unde este necesară în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (b) din cod, se stabilește o dată pe lună.

Rata de schimb care trebuie utilizată este rata cea mai recentă stabilită de Banca Centrală Europeană înainte de penultima zi a lunii și se aplică pe toată durata lunii următoare.

Totuși, atunci când rata aplicabilă la începutul lunii diferă cu mai mult de 5 % de rata stabilită de Banca Centrală Europeană înainte de data de 15 a aceleiași luni, această din urmă rată se aplică începând cu data de 15 și până la sfârșitul lunii în cauză.

(2)   Atunci când este necesară conversia monetară din oricare dintre motivele menționate la articolul 53 alineatul (2) din cod, contravaloarea monedei euro în monede naționale care trebuie aplicată este rata stabilită de Banca Centrală Europeană în prima zi lucrătoare a lunii octombrie; această rată se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor.

(3)   Statele membre pot menține neschimbată contravaloarea în moneda națională a cuantumului stabilit în euro dacă, la momentul ajustării anuale, conversia acestui cuantum duce la o modificare cu mai puțin de 5 % a contravalorii exprimate în moneda națională.

Statele membre pot rotunji în sens ascendent sau descendent, până la cea mai apropiată zecimală, suma obținută în urma conversiei.

TITLUL II

FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI

CAPITOLUL 1

Tariful vamal comun și clasificarea tarifară a mărfurilor

Secțiunea 1

Gestionarea contingentelor tarifare

Articolul 49

Norme generale privind gestionarea uniformă a contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Contingentele tarifare deschise în conformitate cu legislația Uniunii referitoare la metoda de gestionare de la prezentul articol și de la articolele 50-54 din prezentul regulament sunt gestionate în conformitate cu ordinea cronologică a datelor de acceptare a declarațiilor vamale de punere în liberă circulație.

(2)   Fiecare contingent tarifar este identificat în cadrul legislației Uniunii printr-un număr de ordine care să faciliteze gestionarea acestuia.

(3)   În scopul prezentei secțiuni, declarațiile de punere în liberă circulație acceptate de autoritățile vamale pe data de 1, 2 sau 3 ianuarie se consideră ca fiind acceptate pe data de 3 ianuarie a aceluiași an. Totuși, dacă una din aceste date cade într-o sâmbătă sau într-o duminică, se consideră că acceptarea a avut loc pe data de 4 ianuarie a aceluiași an.

(4)   În scopul prezentei secțiuni, zile lucrătoare înseamnă zile care nu sunt sărbători legale pentru instituțiile Uniunii din Bruxelles.

Articolul 50

Responsabilitățile autorităților vamale ale statelor membre pentru gestionarea uniformă a contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Autoritățile vamale verifică dacă o cerere pentru a beneficia de un contingent tarifar făcută de declarant în declarația vamală de punere în liberă circulație este valabilă în conformitate cu legislația Uniunii privind deschiderea contingentului tarifar.

(2)   În cazul în care se acceptă o declarație vamală de punere în liberă circulație care conține o cerere valabilă din partea declarantului pentru a beneficia de un contingent tarifar și toate documentele justificative necesare pentru acordarea contingentului tarifar au fost puse la dispoziția autorităților vamale, autoritățile vamale transmit Comisiei cererea respectivă fără întârziere, specificând data acceptării declarației vamale și cantitatea exactă care face obiectul cererii.

Articolul 51

Alocarea cantităților în cadrul contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Comisia face alocări în zilele lucrătoare. Totuși, Comisia poate decide să nu aloce cantități într-o anumită zi lucrătoare, cu condiția ca autoritățile competente ale statelor membre să fi fost informate în prealabil.

(2)   Cantitățile din cadrul contingentelor tarifare nu se pot aloca mai devreme de a doua zi lucrătoare de la data acceptării declarației vamale în care declarantul a formulat cererea pentru a beneficia de contingentul tarifar.

Orice alocare de către Comisie ia în considerare toate cererile nesoluționate pentru a beneficia de contingente tarifare pe baza declarațiilor vamale acceptate până și inclusiv în a doua zi lucrătoare anterioară zilei de alocare, pe care autoritățile vamale le-au transmis către sistemul menționat la articolul 54 din prezentul regulament.

(3)   Pentru fiecare contingent tarifar, Comisia alocă cantitățile pe baza cererilor primite pentru a beneficia de respectivul contingent tarifar, în ordinea cronologică a datelor de acceptare a declarațiilor vamale relevante și în măsura în care soldul contingentului tarifar permite.

(4)   Dacă în ziua de alocare suma cantităților din toate cererile pentru a beneficia de un contingent tarifar care sunt incluse în declarațiile acceptate la aceeași dată este mai mare decât soldul contingentului tarifar, Comisia repartizează cantitățile pentru cererile respective proporțional, în funcție de cantitățile solicitate.

(5)   Atunci când se deschide un nou contingent tarifar, Comisia nu alocă cantități în cadrul acestui contingent tarifar înainte de a 11-a zi lucrătoare de la data publicării actului Uniunii prin care se deschide contingentul tarifar respectiv.

Articolul 52

Anularea cererilor și returnarea cantităților alocate neutilizate din cadrul contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Autoritățile vamale returnează de îndată în sistemul electronic menționat la articolul 54 din prezentul regulament orice cantitate care a fost alocată în mod eronat. Totuși, obligația de returnare nu se aplică în cazul în care o alocare eronată reprezentând o datorie vamală mai mică de 10 EUR se descoperă după prima lună de la încheierea perioadei de valabilitate a contingentului tarifar respectiv.

(2)   În cazul în care autoritățile vamale invalidează o declarație vamală pentru mărfuri care fac obiectul unei cereri pentru a beneficia de un contingent tarifar înainte de a fi alocat Comisia cantitatea solicitată, autoritățile vamale anulează întreaga cerere pentru a beneficia de contingentul tarifar.

În cazul în care Comisia a alocat deja cantitatea solicitată pe baza unei declarații vamale invalidate, autoritatea vamală returnează imediat cantitatea atribuită în sistemul electronic menționat la articolul 54 din prezentul regulament.

Articolul 53

Starea critică a contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   În scopul articolului 153 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, un contingent tarifar este considerat critic atunci când s-a utilizat 90 % din volumul total al contingentului tarifar respectiv.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale, în oricare din următoarele cazuri:

(a)	contingentul tarifar este deschis pentru o perioadă de mai puțin de trei luni;

(b)	în cursul celor doi ani precedenți nu s-au deschis contingente tarifare referitoare la aceleași produse, cu aceeași origine și având o durată echivalentă cu a contingentului tarifar respectiv („contingente tarifare echivalente”);

(c)	un contingent tarifar echivalent deschis în cursul celor doi ani precedenți a fost epuizat cel târziu în ultima zi din a treia lună de durată stabilită a contingentului sau a avut un volum inițial mai mare decât contingentul tarifar respectiv.

(3)   Un contingent tarifar al cărui singur scop este aplicarea fie a unei măsuri de salvgardare, fie a unei măsuri care rezultă din suspendarea concesiilor astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (¹²) este considerat critic atunci când s-a utilizat 90 % din volumul total, indiferent dacă au fost sau nu deschise contingente tarifare echivalente în cursul celor doi ani precedenți.

Articolul 54

Sistemul electronic pentru gestionarea contingentelor tarifare

[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Pentru gestionarea contingentelor tarifare, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru:

(a)	schimburile de informații între autoritățile vamale și Comisie cu privire la cererile pentru a beneficia de contingente tarifare, returnările în cadrul contingentelor tarifare și statutul contingentelor tarifare și pentru stocarea informațiilor respective;

(b)	gestionarea de către Comisie a cererilor pentru a beneficia de contingente tarifare și a returnărilor în cadrul contingentelor tarifare;

(c)	schimburile de informații între autoritățile vamale și Comisie cu privire la alocarea cantităților în cadrul contingentelor tarifare și stocarea informațiilor respective;

(d)	înregistrarea oricărui eveniment sau act ulterior care ar putea afecta tragerile inițiale sau returnările în cadrul contingentelor tarifare ori alocarea lor.

(2)   Comisia pune la dispoziție informațiile referitoare la rezultatele alocărilor prin sistemul respectiv.

Secțiunea 2

Supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri

Articolul 55

Normele generale privind supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri

[Articolul 56 alineatul (5) din cod]

(1)   În cazul în care Comisia stabilește o cerință conform căreia anumite mărfuri fac obiectul supravegherii la punerea în liberă circulație sau la export, aceasta transmite în timp util autorităților vamale codurile NC ale mărfurilor respective și datele necesare în scopul supravegherii, înainte ca cerința de supraveghere să devină aplicabilă.

Lista datelor care pot fi solicitate de Comisie în scopul supravegherii este stabilită în anexa 21-01.

(2)   În cazul în care mărfurile au fost supuse supravegherii la punerea în liberă circulație sau la export, autoritățile vamale furnizează Comisiei date privind declarațiile vamale pentru procedura relevantă cel puțin o dată pe săptămână.

În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din cod, autoritățile vamale furnizează Comisiei datele fără întârziere.

(3)   Comisia divulgă datele prevăzute la alineatul (1), care au fost furnizate de autoritățile vamale, numai în formă agregată și numai utilizatorilor autorizați în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) din prezentul regulament.

(4)   În cazul în care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate, astfel cum se menționează la articolul 166 din cod, sau prin înscrierea în evidențele declarantului, astfel cum se menționează la articolul 182 din cod, iar datele solicitate de Comisie nu erau disponibile în momentul în care mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din cod, autoritățile vamale furnizează Comisiei informațiile respective fără întârziere după primirea declarației suplimentare depuse în conformitate cu articolul 167 din cod.

(5)   În cazul în care se acordă o derogare de la obligația de a depune o declarație suplimentară în conformitate cu articolul 167 alineatul (3) din cod sau în cazul în care declarația suplimentară este depusă sau pusă la dispoziție în conformitate cu articolul 225 din prezentul regulament, titularul autorizației trimite autorităților vamale cel puțin o dată pe lună datele solicitate de Comisie sau autoritățile vamale colectează aceste date din sistemul declarantului.

Autoritățile vamale introduc fără întârziere datele respective în sistemul electronic menționat la articolul 56 din prezentul regulament.

(6)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii primei etape a actualizării sistemului menționat la alineatul (1) din articolul 56 și a sistemelor naționale referitoare la import și export menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, lista datelor care pot fi solicitate de Comisie în scopul supravegherii este prevăzută în anexa 21-02.

Articolul 56

Sistemul electronic pentru supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri

[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 56 alineatul (5) din cod]

(1)   Pentru supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru transmiterea și stocarea informațiilor următoare:

(a)	datele de supraveghere privind punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri;

(b)	informații care pot actualiza datele de supraveghere introduse și stocate în sistemul electronic privind punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri.

(2)   Comisia poate să autorizeze accesul utilizatorilor la sistemul electronic menționat la alineatul (1) pe baza cererilor statelor membre.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii primei etape a actualizării sistemului menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, pentru transmiterea și stocarea datelor menționate la literele (a) și (b) de la alineatul respectiv se utilizează sistemul Supraveghere 2 al Comisiei.

CAPITOLUL 2

Originea mărfurilor

Secțiunea 1

Dovada de origine nepreferențială

Articolul 57

Certificatul de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale

[Articolul 61 alineatele (1) și (2) din cod]

(1)   Un certificat de origine referitor la produse care își au originea în țări terțe pentru care se instituie regimuri speciale de import nepreferențiale, dacă regimurile respective se referă la prezentul articol, se eliberează utilizându-se formularul care figurează în anexa 22-14 în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite în anexa respectivă.

(2)   Certificatele de origine se eliberează de către autoritățile competente ale țării terțe în care își au originea produsele cărora li se aplică regimuri speciale de import nepreferențiale sau de către o agenție fiabilă, autorizată în mod corespunzător de autoritățile competente respective în acest scop (autorități emitente), cu condiția ca originea produselor să fi fost determinată în conformitate cu articolul 60 din cod.

Autoritățile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat de origine eliberat.

(3)   Certificatele de origine se eliberează înainte ca produsele la care se referă acestea să fie declarate pentru export în țara terță de origine.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), certificatele de origine pot fi eliberate în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, în cazul în care nu au fost eliberate la data exportului ca urmare a unei erori, a unei omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale.

Autoritățile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la alineatul (1) decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul de export corespunzător.

Articolul 58

Furnizarea de informații privind cooperarea administrativă referitoare la regimurile speciale de import nepreferențiale

(Articolul 61 din cod)

(1)   Atunci când regimurile speciale de import nepreferențiale pentru anumite produse prevăd folosirea certificatului de origine menționat la articolul 57 din prezentul regulament, aplicarea regimurilor respective este condiționată de instituirea unei proceduri de cooperare administrativă, fără a aduce atingere unei eventuale derogări prevăzute în regimurile în cauză.

În scopul instituirii procedurii de cooperare administrativă sus-menționate, țările terțe vizate transmit Comisiei:

(a)	denumirile și adresele autorităților emitente, precum și specimenele de ștampile utilizate de autoritățile respective;

(b)	denumirile și adresele autorităților guvernamentale cărora trebuie să li se trimită cererile de verificare ulterioară a certificatelor de origine prevăzute la articolul 59 din prezentul regulament.

Comisia transmite informațiile de mai sus autorităților competente ale statelor membre.

(2)   În cazul în care o țară terță nu transmite Comisiei informațiile specificate la alineatul (1), autoritățile competente din Uniune refuză utilizarea regimului special de import nepreferențial.

Articolul 59

Verificarea ulterioară a certificatelor de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale

(Articolul 61 din cod)

(1)   Verificarea certificatelor de origine menționate la articolul 57 din prezentul regulament se efectuează în conformitate cu prezentul articol după acceptarea declarației vamale (verificare ulterioară).

(2)   Atunci când autoritățile vamale au îndoieli întemeiate în ceea ce privește autenticitatea unui certificat de origine sau exactitatea informațiilor pe care le conține acesta și atunci când efectuează verificări ulterioare prin sondaj, autoritățile vamale solicită autorității menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament să verifice dacă respectivul certificat de origine este autentic sau dacă originea declarată a fost determinată în mod corect și în conformitate cu articolul 60 din cod sau ambele.

În aceste scopuri, autoritățile vamale restituie certificatul de origine sau o copie a acestuia autorității menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. În cazul în care o factură a însoțit declarația, factura originală sau o copie a acesteia se anexează la certificatul de origine restituit.

Autoritățile vamale specifică, dacă este cazul, motivele verificării ulterioare și furnizează orice informații aflate în posesia lor care sugerează că informațiile înscrise pe certificatul de origine sunt incorecte sau că certificatul de origine nu este autentic.

(3)   Autoritatea menționată la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament comunică autorităților vamale rezultatele verificărilor în cel mai scurt timp posibil.

În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termen de șase luni de la trimiterea unei solicitări în conformitate cu alineatul (2), autoritățile vamale refuză utilizarea regimului special de import nepreferențial pentru produsele în cauză.

Secțiunea 2

Originea preferențială

Articolul 60

În scopul prezentei secțiuni, se aplică definițiile stabilite la articolul 37 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Subsecțiunea 1

Proceduri pentru facilitarea eliberării sau întocmirii dovezilor de origine

Articolul 61

Declarațiile furnizorului și utilizările acestora

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un furnizor oferă exportatorului sau comerciantului informațiile necesare pentru a determina caracterul originar al mărfurilor în scopul dispozițiilor care reglementează schimburile comerciale preferențiale între Uniune și anumite țări sau teritorii (caracterul originar preferențial), furnizorul face acest lucru prin intermediul unei declarații a furnizorului.

Pentru fiecare trimitere de mărfuri se întocmește separat câte o declarație a furnizorului, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 62 din prezentul regulament.

(2)   Furnizorul atașează declarația la factura comercială privind trimiterea respectivă, la un aviz de expediție sau la orice alt document comercial în care descrierea mărfurilor este suficient de detaliată pentru a permite identificarea lor.

(3)   Furnizorul poate întocmi declarația în orice moment, chiar și după livrarea mărfurilor.

Articolul 62

Declarația pe termen lung a furnizorului

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un furnizor aprovizionează regulat un exportator sau un comerciant cu trimiteri de mărfuri, iar caracterul originar al mărfurilor din toate trimiterile respective ar trebui să fie aceleași, furnizorul poate întocmi o singură declarație care acoperă trimiterile ulterioare de mărfuri de același tip (declarație pe termen lung a furnizorului). O declarație pe termen lung a furnizorului poate fi întocmită pentru o perioadă de valabilitate de până la doi ani de la data eliberării.

(2)   O declarație pe termen lung a furnizorului poate fi întocmită cu efect retroactiv pentru mărfurile livrate înainte de întocmirea declarației. O astfel de declarație pe termen lung a furnizorului poate fi întocmită pentru o perioadă de valabilitate de până la un an înainte de data eliberării. Perioada de valabilitate se încheie la data la care a fost întocmită declarația pe termen lung a furnizorului.

(3)   Furnizorul informează imediat exportatorul sau comerciantul vizat în cazul în care declarația pe termen lung a furnizorului nu este valabilă pentru unele sau pentru toate trimiterile de mărfuri livrate și care urmează a fi livrate.

Articolul 63

Întocmirea declarațiilor furnizorului

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru produsele care au obținut caracterul originar preferențial, declarațiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-15. Cu toate acestea, declarațiile pe termen lung ale furnizorului pentru produsele respective se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-16.

(2)   Pentru produsele care au fost supuse prelucrării sau transformării în Uniune fără să fi obținut caracterul originar preferențial, declarațiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-17. Cu toate acestea, pentru declarațiile pe termen lung ale furnizorului, declarațiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-18.

(3)   Declarația furnizorului poartă o semnătură olografă a furnizorului. Totuși, în cazul în care atât declarația furnizorului, cât și factura se întocmesc prin mijloace electronice, acestea pot fi autentificate electronic sau furnizorul poate să furnizeze exportatorului sau comerciantului o declarație scrisă prin care își asumă integral răspunderea pentru orice declarație eliberată de furnizor care îl identifică, ca și cum ar purta semnătura sa olografă.

Articolul 64

Eliberarea certificatelor de informații INF 4

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale pot solicita exportatorului sau comerciantului să obțină de la furnizor un certificat de informații INF 4 care atestă exactitatea și autenticitatea declarației furnizorului.

(2)   La cererea furnizorului, certificatul de informații INF 4 este eliberat de autoritățile vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului, utilizând formularul prevăzut în anexa 22-02 în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite în anexa respectivă. Autoritățile pot solicita orice dovadă și pot efectua verificări ale evidențelor contabile ale furnizorului sau alte controale pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale îi eliberează furnizorului certificatul de informații INF 4 în termen de 90 de zile de la primirea cererii acestuia, precizând dacă declarația furnizorului este exactă și autentică.

(4)   Autoritatea vamală căreia i se solicită eliberarea unui certificat de informații INF 4 păstrează formularul de cerere timp de cel puțin trei ani sau pentru o perioadă mai lungă dacă acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea dispozițiilor care reglementează schimburile comerciale preferențiale între Uniune și anumite țări sau teritorii.

Articolul 65

Cooperarea administrativă dintre statele membre

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Autoritățile vamale își oferă reciproc asistență pentru a verifica exactitatea informațiilor furnizate în declarațiile furnizorilor.

Articolul 66

Controlul declarațiilor furnizorilor

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un exportator nu poate să prezinte un certificat de informații INF 4 în termen de 120 de zile de la data solicitării autorităților vamale, autoritățile vamale ale statului membru de export pot solicita autorităților vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului să confirme originea produselor vizate în scopul aplicării dispozițiilor care reglementează schimburile comerciale preferențiale între Uniune și anumite țări.

(2)   În scopul alineatului (1), autoritățile vamale ale statului membru de export trimit autorităților vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului toate informațiile și documentele de care dispun, specificând motivele care justifică solicitarea.

(3)   În scopul alineatului (1), autoritățile vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului pot să solicite furnizorului dovezi sau pot efectua verificările corespunzătoare pentru declarația respectivă.

(4)   Autoritățile vamale care au solicitat verificarea sunt informate în cel mai scurt timp cu privire la rezultate prin intermediul unui certificat de informații INF 4.

(5)   În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termen de 150 de zile de la data cererii de verificare sau în cazul în care răspunsul nu conține suficiente informații pentru a determina originea produselor vizate, autoritățile vamale ale țării de export declară nulă dovada de origine stabilită pe baza declarației furnizorului.

Articolul 67

Autorizația de „exportator autorizat”

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care Uniunea dispune de un regim preferențial cu o țară terță care prevede că o dovadă de origine trebuie să ia forma unei declarații pe factură sau a unei declarații de origine întocmite de un exportator autorizat, exportatorii stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii pot să solicite o autorizație de „exportator autorizat” în scopul întocmirii și al înlocuirii declarațiilor respective.

(2)   Articolul 11 alineatul (1) litera (d) și articolele 16, 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 privind condițiile de admisibilitate a cererilor și suspendarea deciziilor și articolele 10 și 15 din prezentul regulament referitoare la utilizarea mijloacelor electronice pentru schimbul și stocarea de informații și la revocarea deciziilor favorabile aplicabile cererilor și deciziilor nu se aplică deciziilor referitoare la autorizațiile de „exportator autorizat”.

(3)   Autorizațiile de „exportator autorizat” se acordă numai persoanelor care îndeplinesc condițiile stabilite în dispozițiile referitoare la originea mărfurilor din cadrul acordurilor încheiate de Uniune cu anumite țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii sau din cadrul măsurilor adoptate în mod unilateral de Uniune în ceea ce privește respectivele țări sau teritorii.

(4)   Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care apare pe dovezile de origine preferențială. Numărul de autorizație vamală este precedat de codul de țară ISO 3166-1-alpha-2 al statului membru care eliberează autorizația.

(5)   Comisia pune la dispoziția țărilor terțe în cauză adresele autorităților vamale responsabile cu controlul dovezilor de origine preferențială întocmite de exportatori autorizați.

(6)   Dacă în regimul preferențial aplicabil nu se precizează formatul în care trebuie prezentate declarațiile pe factură sau declarațiile de origine, aceste declarații se întocmesc în conformitate cu formularul care figurează în anexa 22-09.

(7)   Dacă în regimul preferențial aplicabil nu se precizează valoarea limită până la care un exportator care nu este exportator autorizat poate întocmi o declarație pe factură sau o declarație de origine, atunci valoarea limită este de 6 000 EUR pentru fiecare trimitere.

Articolul 68

Înregistrarea exportatorilor în afara cadrului SGP al Uniunii

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care Uniunea dispune de un regim preferențial cu o țară terță care prevede că un document de origine poate fi întocmit de un exportator în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, un exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii poate solicita să fie înregistrat în acest scop. Subsecțiunile 2-9 din prezenta secțiune se aplică mutatis mutandis.

(2)   În scopul prezentului articol, articolul 11 alineatul (1) litera (d), articolele 16, 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 privind condițiile pentru acceptarea cererilor și suspendarea deciziilor, precum și articolele 10 și 15 din prezentul regulament nu se aplică. Cererile și deciziile referitoare la prezentul articol nu se transmit printr-un sistem electronic de comunicații și informații și nici nu se stochează într-un astfel de sistem, astfel cum se prevede la articolul 10 din prezentul regulament.

(3)   Comisia pune la dispoziția țării terțe cu care Uniunea aplică un regim preferențial adresele autorităților vamale responsabile cu verificarea unui document de origine întocmit de un exportator înregistrat în Uniune în conformitate cu prezentul articol.

(4)   Dacă în regimul preferențial aplicabil nu se precizează valoarea limită până la care un exportator care nu este exportator înregistrat poate întocmi un document de origine, atunci valoarea limită este de 6 000 EUR pentru fiecare trimitere.

(5)   Până la datele introducerii sistemului exportatorilor înregistrați (REX) menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, se aplică următoarele dispoziții:

(a)	un exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii poate solicita să fie autorizat în conformitate cu articolul 67 din prezentul regulament în scopul de a acționa ca exportator înregistrat în conformitate cu alineatul (1);

(b)	un exportator care este deja titular al unei autorizații de „exportator autorizat” în Uniune poate solicita ca aceasta să fie extinsă pentru a acționa ca exportator înregistrat în conformitate cu alineatul (1);

numărul autorizației de „exportator autorizat” pe care o deține se utilizează ca număr de exportator înregistrat.

După datele introducerii sistemului exportatorilor înregistrați (REX), un exportator menționat la litera (a) sau la litera (b) de la primul paragraf, care dorește să continue să acționeze ca exportator înregistrat în conformitate cu alineatul (1), se înregistrează în sistemul respectiv.

Articolul 69

Înlocuirea dovezilor de origine preferențială eliberate sau întocmite în afara cadrului SGP al Uniunii

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care produsele originare care fac obiectul unei dovezi de origine preferențială eliberate sau întocmite anterior în scopul unei măsuri tarifare preferențiale astfel cum se menționează la articolul 56 alineatul (2) litera (d) sau litera (e) din cod, alta decât SGP al Uniunii, nu au fost încă puse în liberă circulație și sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Uniune, dovada de origine inițială poate fi înlocuită cu una sau mai multe dovezi înlocuitoare în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre aceste produse în altă parte în cadrul Uniunii.

(2)   În cazul în care dovada de origine necesară pentru scopurile măsurii tarifare preferențiale menționate la alineatul (1) este un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, un alt certificat guvernamental de origine, o declarație de origine sau o declarație pe factură, dovada de origine înlocuitoare se eliberează sau se întocmește sub forma unuia dintre următoarele documente:

(a)	o declarație de origine înlocuitoare sau o declarație pe factură înlocuitoare întocmită de un exportator autorizat care reexpediază mărfurile;

(b)	o declarație de origine înlocuitoare sau o declarație pe factură înlocuitoare întocmită de orice reexpeditor al mărfurilor atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată nu depășește valoarea limită aplicabilă;

(c)

o declarație de origine înlocuitoare sau o declarație pe factură întocmită de orice reexpeditor al mărfurilor atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește valoarea limită aplicabilă, iar reexpeditorul atașează o copie a dovezii de origine inițiale la declarația de origine înlocuitoare sau la declarația pe factură;

(d)

un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberat de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate mărfurile, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (i) reexpeditorul nu este un exportator autorizat și nu este de acord să se atașeze o copie a dovezii de origine inițiale la dovada înlocuitoare; (ii) valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială depășește valoarea limită aplicabilă dincolo de care exportatorul trebuie să fie exportator autorizat pentru a putea întocmi o dovadă înlocuitoare.

(3)   În cazul în care dovada de origine înlocuitoare este eliberată în conformitate cu alineatul (2) litera (d), viza biroului vamal emitent al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 înlocuitor se aplică în caseta 11 a certificatului. Datele din caseta 4 a certificatului privind țara de origine trebuie să fie identice cu datele respective din dovada de origine inițială. Caseta 12 este semnată de reexpeditor. Un reexpeditor care semnează cu bună-credință caseta 12 nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise pe dovada de origine inițială.

Biroul vamal căruia i se cere să elibereze certificatul înlocuitor notează pe dovada de origine inițială sau pe un document atașat acesteia greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și țara de destinație a acestora și indică numărul de serie al certificatului înlocuitor corespunzător sau numerele de serie ale certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează dovada de origine inițială timp de cel puțin trei ani.

(4)   Dacă dovada de origine necesară pentru scopurile măsurii tarifare preferențiale astfel cum se menționează la alineatul (1) este un atestat de origine, dovada de origine înlocuitoare este întocmită de reexpeditor sub forma unui atestat înlocuitor.

Dacă valoarea totală a produselor din trimiterea pentru care s-a întocmit dovada de origine nu depășește valoarea limită aplicabilă, reexpeditorul unor părți din trimiterea respectivă nu trebuie să fie un exportator înregistrat pentru a întocmi atestate de origine înlocuitoare.

Dacă valoarea totală a produselor din trimiterea pentru care s-a întocmit dovada de origine depășește valoarea limită aplicabilă, pentru a întocmi atestate de origine înlocuitoare, reexpeditorul trebuie să îndeplinească una din următoarele condiții:

(a)	să fie un exportator înregistrat în Uniune;

(b)	să atașeze o copie a atestatului de origine inițial la atestatul de origine înlocuitor.

Subsecțiunea 2

Obligațiile țărilor beneficiare în cadrul SGP al Uniunii

Articolul 70

Obligația de a asigura cooperarea administrativă în cadrul sistemului REX

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru a asigura aplicarea adecvată a SGP, țările beneficiare se angajează:

(a)

să creeze și să mențină structurile și sistemele administrative necesare pentru aplicarea și gestionarea, pe teritoriile lor, a normelor și a procedurilor prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 inclusiv, acolo unde este cazul, dispozițiile necesare pentru aplicarea cumulului;

(b)	să asigure cooperarea autorităților lor competente cu Comisia și cu autoritățile vamale ale statelor membre.

(2)   Cooperarea menționată la alineatul (1) litera (b) constă în:

(c)	furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în țara respectivă, inclusiv vizite de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre;

(d)

fără a aduce atingere articolelor 108 și 109 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.

(3)   Pentru a avea dreptul să aplice sistemul exportatorilor înregistrați, țările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menționat la alineatul (1) cu cel puțin trei luni înainte de data la care intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

(4)   În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (¹³), obligația de a asigura cooperarea administrativă prevăzută la articolul 55 alineatul (8) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și la articolele 72, 80 și 108 din prezentul regulament se aplică în continuare pentru acea țară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.

Articolul 71

Proceduri și metode de cooperare administrativă aplicabile cu privire la exporturile care utilizează certificate de origine tip A și declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Fiecare țară beneficiară aplică sau se asigură că sunt aplicate:

(a)	regulile de origine pentru produsele exportate, prevăzute în subsecțiunea 2 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(b)	normele privind completarea și eliberarea certificatelor de origine tip A;

(c)	dispozițiile cu privire la utilizarea declarațiilor pe factură, care urmează să fie elaborate în conformitate cu cerințele stabilite în anexa 22-09;

(d)	dispozițiile cu privire la obligațiile de notificare menționate la articolul 73 din prezentul regulament;

(e)	dispozițiile cu privire la acordarea derogărilor menționate la articolul 64 alineatul (6) din cod.

(2)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special prin:

(a)	furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în țara respectivă, inclusiv vizite de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre;

(b)

fără a aduce atingere articolelor 73 și 110 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.

(3)   În cazul în care, într-o țară beneficiară, se desemnează o autoritate competentă care să elibereze certificate de origine tip A, se verifică documente care constituie dovezi de origine și se eliberează certificate de origine tip A în vederea exporturilor către Uniune, se consideră că respectiva țară beneficiară a acceptat condițiile prevăzute la alineatul (1).

(4)   În cazul în care o țară este admisă sau readmisă ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea țară beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția să fi fost exportate din țara beneficiară la data menționată la articolul 73 alineatul (2) din prezentul regulament sau după această dată.

(5)   În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, obligația de a asigura cooperarea administrativă prevăzută la articolul 55 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și la articolele 110 și 111 din prezentul regulament se aplică în continuare pentru acea țară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.

(6)   Obligațiile menționate la alineatul (5) se aplică Republicii Singapore timp de trei ani începând de la 1 ianuarie 2014.

Articolul 72

Obligațiile de notificare aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați (REX)

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările beneficiare notifică Comisiei denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților situate pe teritoriul lor care:

(a)	fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză sau acționează sub autoritatea guvernului și dețin competența de a înregistra exportatorii în sistemul REX, de a modifica și de a actualiza datele privind înregistrarea, precum și de a revoca înregistrările;

(b)

fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză și sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu Comisia și cu autoritățile vamale ale statelor membre, astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Notificarea se transmite Comisiei cu cel puțin trei luni înainte de data la care țările beneficiare intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

(3)   Țările beneficiare informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în temeiul alineatului (1).

Articolul 73

Obligațiile de notificare aplicabile până la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați (REX)

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările beneficiare comunică Comisiei denumirile și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și denumirile și adresele autorităților guvernamentale responsabile cu controlul certificatelor de origine tip A și al declarațiilor pe factură.

Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre. Atunci când informațiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ștampile conform instrucțiunilor date de autoritățile guvernamentale competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ștampilelor.

Țările beneficiare care au furnizat deja informațiile prevăzute la primul paragraf nu au obligația de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.

(2)   În scopul aplicării articolului 71 alineatul (4) din prezentul regulament, Comisia va publica pe site-ul său web data la care o țară admisă sau readmisă ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012 și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la prezentul articol, alineatul (1).

Subsecțiunea 3

Proceduri la export în țările beneficiare și în Uniune aplicabile în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 74

Procedura de eliberare a unui certificat de origine tip A

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Certificatele de origine tip A se eliberează pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul acestuia, însoțită de orice alte documente justificative care dovedesc că produsele destinate exportului îndeplinesc condițiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine tip A. Certificatele de origine tip A se eliberează utilizând formularul prevăzut în anexa 22-08.

(2)   Autoritățile competente din țările beneficiare pun certificatul de origine tip A la dispoziția exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, autoritățile competente din țările beneficiare pot, de asemenea, să elibereze un certificat de origine tip A după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:

(a)	certificatul nu a fost eliberat la momentul exportului din cauza unor erori sau omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale; sau

(b)	s-a dovedit autorităților competente că certificatul de origine tip A a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice; sau

(c)	destinația finală a produselor vizate a fost stabilită în timpul transportului sau al depozitării și după o eventuală divizare a trimiterii, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Autoritățile competente din țările beneficiare pot elibera retroactiv un certificat numai după ce verifică dacă informațiile furnizate în cererea exportatorului pentru un certificat de origine tip A eliberat retroactiv coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare și dacă nu a fost eliberat un certificat de origine tip A în momentul exportului produselor respective, cu excepția situației în care certificatul de origine tip A nu a fost acceptat din motive tehnice. Mențiunea „Issued retrospectively”, „Délivré à posteriori” sau „emitido a posteriori” trebuie să figureze în caseta 4 a certificatului de origine tip A eliberat retroactiv.

(4)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităților competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Cuvintele „Duplicate”, „Duplicata” sau „Duplicado”, data eliberării și numărul de serie al certificatului original sunt indicate în caseta 4 a duplicatului certificatului de origine tip A. Duplicatul este valabil de la aceeași dată ca și originalul.

(5)   Pentru a verifica dacă produsul pentru care se solicită un certificat de origine tip A respectă regulile de origine aplicabile, autoritățile guvernamentale competente au dreptul să solicite prezentarea oricăror documente justificative sau să efectueze orice verificări pe care le consideră adecvate.

(6)   Completarea casetelor 2 și 10 din certificatul de origine tip A este opțională. Caseta 12 poartă mențiunea „Uniunea Europeană” sau numele unuia dintre statele membre. Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în caseta 11. Semnătura înscrisă în caseta respectivă rezervată autorităților guvernamentale competente care eliberează certificatul, precum și semnătura semnatarului autorizat al exportatorului înscrisă în caseta 12 trebuie să fie olografe.

Articolul 75

Condiții pentru întocmirea unei declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Declarația pe factură poate fi întocmită de orice exportator care își desfășoară activitatea într-o țară beneficiară pentru orice trimitere formată din unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR, cu condiția ca pentru această procedură să se aplice cooperarea administrativă menționată la articolul 67 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2)   Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente din țara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care fac dovada caracterului originar al produselor vizate.

(3)   O declarație pe factură se întocmește de către exportator în limba franceză, în limba engleză sau în limba spaniolă, prin dactilografierea, ștampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediție sau pe orice alt document comercial, a declarației al cărei text este prezentat în anexa 22-09. Dacă declarația este scrisă de mână, se utilizează cerneală și se scrie cu litere de tipar. Declarațiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului.

(4)   Utilizarea unei declarații pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

(a)	se întocmește o declarație pe factură pentru fiecare trimitere;

(b)	dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în țara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiția noțiunii de „produse originare”, exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură.

Articolul 76

Condițiile pentru eliberarea unui certificat de origine tip A în caz de cumul

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 53, 54, 55 sau 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară cărora li s-a solicitat eliberarea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este permis cumulul se bazează pe următoarele elemente:

(a)	în cazul cumulului bilateral, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu dispozițiile de la articolul 77 din prezentul regulament;

(b)	în cazul cumulului cu Norvegia, Elveția sau Turcia, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu regulile de origine relevante ale Norvegiei, Elveției sau Turciei, după caz;

(c)	în cazul cumulului regional, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului, și anume un certificat de origine tip A, eliberat pe baza formularului prevăzut în anexa 22-08, sau, după caz, o declarație pe factură, al cărei text este prezentat în anexa 22-09;

(d)	în cazul cumulului extins, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniune și țara vizată.

În cazurile menționate la literele (a), (b), (c) și (d) de la primul paragraf, caseta 4 din certificatul de origine tip A conține, după caz, indicația:

—	„EU cumulation”, „Norway cumulation”, „Switzerland cumulation”, „Turkey cumulation”, „Regional cumulation”, „Extended cumulation with country x”; sau

—	„Cumul UE”, „Cumul Norvège”, „Cumul Suisse”, „Cumul Turquie”, „Cumul régional”, „Cumul étendu avec le pays x”; sau

—	„Acumulación UE”, „Acumulación Noruega”, „Acumulación Suiza”, „Acumulación Turquía”, „Acumulación regional”, „Acumulación ampliada con el país x”.

Articolul 77

Dovada caracterului originar din Uniune în scopul cumulului bilateral și exportatorul autorizat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Dovada caracterului originar al produselor unionale se face:

(a)	fie prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; fie

(b)

prin prezentarea unei declarații pe factură, al cărei text este prevăzut în anexa 22-09 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446. O declarație pe factură poate fi întocmită de orice exportator pentru trimiterile care conțin produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR sau de un exportator autorizat din Uniune.

(2)   Exportatorul sau reprezentantul său introduce în caseta 2 a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 mențiunile „GSP beneficiary countries” și „EU” sau „Pays bénéficiaires du SPG” și „UE”.

(3)   Dispozițiile din prezenta subsecțiune, din subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și din subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 cu privire la eliberarea, utilizarea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și, cu excepția dispozițiilor privind eliberarea lor, declarațiilor pe factură.

(4)   Autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, denumit în continuare „exportator autorizat”, care expediază frecvent produse originare din Uniune în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor vizate, dacă respectivul exportator oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare verificării următoarelor aspecte:

(a)	caracterul originar al produselor;

(b)	respectarea celorlalte cerințe aplicabile în statul membru respectiv.

(5)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate. Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care apare pe declarația pe factură.

(6)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat. Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment.

Autoritățile vamale retrag autorizația în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)	exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (4);

(b)	exportatorul autorizat nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (5);

(c)	exportatorul autorizat se folosește în mod abuziv de autorizație.

(7)   Un exportator autorizat nu are obligația să semneze declarațiile pe factură dacă furnizează autorităților vamale o declarație scrisă prin care își asumă integral răspunderea pentru orice declarație pe factură care îl identifică, ca și cum ar purta semnătura sa olografă.

Subsecțiunea 4

Proceduri la export în țările beneficiare și în Uniune aplicabile în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 78

Obligația ca exportatorii să fie înregistrați și derogarea de la această obligație

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   SGP se aplică în următoarele cazuri:

(a)	în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerințele din prezenta subsecțiune, din subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și din subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 exportate de un exportator înregistrat;

(b)	în cazul oricărei trimiteri formate din unul sau mai multe colete care conține produse originare exportate de orice exportator, dacă valoarea totală a produselor originare expediate nu depășește 6 000 EUR.

(2)   Valoarea produselor originare dintr-o trimitere este valoarea tuturor produselor originare dintr-o trimitere acoperite de un atestat de origine întocmit în țara de export.

Articolul 79

Procedura de înregistrare în țările beneficiare și procedurile la export aplicabile în perioada de tranziție până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările beneficiare încep înregistrarea exportatorilor la 1 ianuarie 2017.

Cu toate acestea, în cazul în care țara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta notifică Comisiei în scris până la 1 iulie 2016 faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.

(2)   Pentru o perioadă de 12 luni de la data la care țara beneficiară începe înregistrarea exportatorilor, autoritățile competente din țara beneficiară respectivă continuă să elibereze certificate de origine tip A la cererea exportatorilor care nu sunt încă înregistrați la momentul depunerii cererii de eliberare a certificatului.

Fără a aduce atingere articolului 94 alineatul (2) din prezentul regulament, certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.

Autoritățile competente ale unei țări beneficiare care întâmpină dificultăți în ceea ce privește încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăși șase luni.

(3)   Exportatorii dintr-o țară beneficiară, înregistrați sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care țara beneficiară intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.

(4)   Toate țările beneficiare aplică sistemul exportatorilor înregistrați cel târziu de la 30 iunie 2020.

Subsecțiunea 5

Articolul 80

Baza de date a exportatorilor înregistrați: obligațiile autorităților

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia instituie un sistem pentru înregistrarea exportatorilor care sunt autorizați să certifice originea mărfurilor (sistemul REX) și îl pune la dispoziție până la 1 ianuarie 2017.

(2)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare și autoritățile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 22-06, atribuie fără întârziere numărul de exportator înregistrat exportatorului sau, după caz, reexpeditorului de mărfuri și introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare și data de la care este valabilă înregistrarea în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.

Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, reexpeditorul mărfurilor cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau reexpeditor de mărfuri și cu privire la data de la care este valabilă înregistrarea.

(3)   În cazul în care autoritățile competente consideră că informațiile furnizate în cerere sunt incomplete, acestea informează exportatorul fără întârziere.

(4)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare și autoritățile vamale ale statelor membre actualizează datele pe care le-au înregistrat. Acestea modifică datele menționate imediat după ce au fost informate de exportatorul înregistrat în conformitate cu articolul 89 din prezentul regulament.

Articolul 81

Data de aplicare a anumitor dispoziții

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Articolele 70, 72, 78-80, 82-93, 99-107, 108, 109 și 112 din prezentul regulament se aplică în ceea ce privește exportul mărfurilor de către exportatori înregistrați în sistemul REX într-o țară beneficiară de la data la care țara beneficiară respectivă începe înregistrarea exportatorilor în sistemul menționat. În ceea ce privește exportatorii din Uniune, articolele sus-menționate se aplică de la 1 ianuarie 2017.

(2)   Articolele 71, 73, 74-77, 94-98 și 110-112 din prezentul regulament se aplică în ceea ce privește exportul de mărfuri de către exportatori care nu sunt înregistrați în sistemul REX într-o țară beneficiară. În ceea ce privește exportatorii din Uniune, articolele sus-menționate se aplică până la 31 decembrie 2017.

Articolul 82

Baza de date a exportatorilor înregistrați: drepturile de acces la baza de date

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia se asigură că accesul la sistemul REX se acordă în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Comisia are acces să consulte toate datele.

(3)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare au acces să consulte datele privind exportatorii înregistrați de către acestea.

(4)   Autoritățile vamale ale statelor membre au acces să consulte datele înregistrate de acestea, de către autoritățile vamale ale altor state membre, de către autoritățile competente ale țărilor beneficiare, precum și de Norvegia, Elveția și Turcia. Accesul la date menționat se acordă în scopul verificării declarațiilor vamale în conformitate cu articolul 188 din cod sau în scopul controlului vamal ulterior acordării liberului de vamă în conformitate cu articolul 48 din cod.

(5)   Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităților competente ale țărilor beneficiare.

(6)   În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, autoritățile competente respective își păstrează accesul la sistemul REX atât cât este necesar pentru a le permite să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolului 70 din prezentul regulament.

(7)   Comisia pune următoarele date la dispoziția publicului, cu acordul dat de exportator prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 22-06:

(a)	numele exportatorului înregistrat;

(b)	adresa locului în care este stabilit exportatorul înregistrat;

(c)	detaliile de contact, astfel cum se specifică în caseta 2 din formularul prevăzut în anexa 22-06;

(d)	o descriere cu titlu orientativ a mărfurilor care fac obiectul tratamentului preferențial, inclusiv o listă orientativă a pozițiilor sau a capitolelor din Sistemul armonizat, astfel cum se specifică în caseta 4 din formularul prevăzut în anexa 22-06;

(e)	numărul EORI sau numărul de identificare al comerciantului (TIN) corespunzător exportatorului înregistrat.

Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.

(8)   Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziția publicului:

(a)	numărul exportatorului înregistrat;

(b)	data de la care este valabilă înregistrarea;

(c)	data revocării înregistrării, după caz;

(d)	informații care indică dacă înregistrarea este valabilă și pentru exporturile în Norvegia, Elveția sau Turcia;

(e)	data ultimei sincronizări între sistemul REX și site-ul web public.

Articolul 83

Baza de date a exportatorilor înregistrați: protecția datelor

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Datele înregistrate în sistemul REX se prelucrează numai în scopul aplicării SGP astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune.

(2)   Exportatorii înregistrați primesc informațiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (¹⁴) sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (¹⁵). În plus, aceștia primesc, de asemenea, următoarele informații:

(a)	informații privind temeiul juridic al operațiunilor de prelucrare la care urmează să fie supuse datele;

(b)	perioada de păstrare a datelor.

Exportatorii înregistrați primesc aceste informații prin intermediul unei notificări anexate cererii de obținere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 22-06.

(3)   Fiecare autoritate competentă dintr-o țară beneficiară și fiecare autoritate vamală dintr-un stat membru care a introdus date în sistemul REX este considerată ca fiind operatorul responsabil cu prelucrarea acestor date.

Comisia este considerată operator asociat în ceea ce privește prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistrați își vor obține drepturile.

(4)   Drepturile exportatorilor înregistrați cu privire la prelucrarea datelor care sunt stocate în sistemul REX enumerate în anexa 22-06 și prelucrate în cadrul sistemelor naționale se exercită în conformitate cu legislația în materie de protecție a datelor care transpune Directiva 95/46/CE din statul membru care stochează datele lor.

(5)   Statele membre care copiază în sistemele lor naționale datele din sistemul REX la care au acces, mențin actualizate datele copiate.

(6)   Drepturile exportatorilor înregistrați cu privire la prelucrarea datelor lor de înregistrare de către Comisia Europeană se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(7)   Orice cerere formulată de un exportator înregistrat pentru exercitarea dreptului de acces, rectificare, ștergere sau blocare a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se depune la operatorul de date și este prelucrată de acesta.

În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere la Comisie fără să fi încercat să își obțină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date al exportatorului înregistrat.

În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reușit să își obțină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere Comisiei, care acționează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a șterge sau de a bloca datele.

(8)   Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, cooperează și asigură o supraveghere coordonată a datelor de înregistrare.

Autoritățile menționate, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, fac schimb de informații relevante, își oferă reciproc asistență la efectuarea auditurilor și a inspecțiilor, examinează dificultățile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluții comune la orice probleme survenite și promovează cunoașterea drepturilor privind protecția datelor, după caz.

Articolul 84

Obligațiile de notificare aplicabile statelor membre pentru implementarea sistemului exportatorilor înregistrați (REX)

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Statele membre notifică Comisiei denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților lor vamale care:

(a)	dețin competența de a înregistra exportatorii și reexpeditorii de mărfuri în sistemul REX, de a modifica și de a actualiza datele de înregistrare, precum și de a revoca înregistrarea;

(b)

sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu autoritățile competente ale țărilor beneficiare, astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 subsecțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în temeiul primului paragraf.

Articolul 85

Procedura de înregistrare în statele membre și procedurile la export aplicabile în perioada de tranziție până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   La 1 ianuarie 2017, autoritățile vamale ale statelor membre încep înregistrarea exportatorilor stabiliți pe teritoriile lor.

(2)   Începând cu 1 ianuarie 2018, autoritățile vamale din toate statele membre încetează eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 în scopul cumulului în temeiul articolului 53 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Până la 31 decembrie 2017, autoritățile vamale ale statelor membre eliberează certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau certificate de origine tip A înlocuitoare la cererea exportatorilor sau a reexpeditorilor de mărfuri care nu sunt încă înregistrați. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care produsele originare trimise către Uniune sunt însoțite de atestate de origine întocmite de un exportator înregistrat într-o țară beneficiară.

(4)   Exportatorii din Uniune, înregistrați sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depășește 6 000 EUR, începând cu 1 ianuarie 2017.

După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.

(5)   Reexpeditorii de mărfuri care sunt înregistrați pot întocmi atestate de origine înlocuitoare din data de la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament. Această dispoziție se aplică indiferent dacă mărfurile sunt însoțite de un certificat de origine tip A eliberat în țara beneficiară, de o declarație pe factură sau de un atestat de origine întocmit de către exportator.

Articolul 86

Cererea de obținere a statutului de exportator înregistrat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator depune o cerere la autoritățile competente din țara beneficiară în care are sediul central sau în care este stabilit permanent.

Cererea se redactează folosind formularul prevăzut în anexa 22-06.

(2)   Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator sau un reexpeditor de mărfuri stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii depune o cerere la autoritățile vamale ale statelor membre respective. Cererea se redactează folosind formularul prevăzut în anexa 22-06.

(3)   În scopul exportării în cadrul SGP și în cadrul sistemelor generalizate de preferințe ale Norvegiei, Elveției sau Turciei exportatorilor li se cere să se înregistreze o singură dată.

Exportatorului i se atribuie un număr de exportator înregistrat de către autoritățile competente ale țării beneficiare în vederea exportului în cadrul SGP-ului Uniunii, al Norvegiei, al Elveției, precum și al Turciei, în măsura în care aceste țări au recunoscut țara în care a avut loc înregistrarea ca țară beneficiară.

(4)   Înregistrarea este valabilă de la data la care autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru primesc o cerere completă de înregistrare, în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(5)   În cazul în care exportatorul este reprezentat în scopul efectuării formalităților de export, iar reprezentantul exportatorului este, de asemenea, un exportator înregistrat, reprezentantul respectiv nu utilizează numărul propriu de exportator înregistrat.

Articolul 87

Baza de date a exportatorilor înregistrați: măsuri de publicitate

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În scopul articolului 70 alineatul (4) din prezentul regulament, Comisia publică pe site-ul său web datele la care țările beneficiare încep să aplice sistemul exportatorilor înregistrați. Comisia actualizează aceste informații.

Articolul 88

Înregistrarea automată a exportatorilor pentru o țară care devine țară beneficiară a SGP al Uniunii

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În cazul în care se adaugă o țară la lista țărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat pentru SGP-ul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistrați în țara respectivă, cu condiția ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX și să fie valabile cel puțin pentru SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei.

În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puțin pentru SGP-ul Norvegiei, al Elveției sau al Turciei nu trebuie să depună o cerere la autoritățile sale competente pentru a se înregistra pentru SGP-ul Uniunii.

Articolul 89

Retragerea din registrul exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Exportatorii înregistrați informează imediat autoritățile competente ale țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru cu privire la modificarea informațiilor pe care le-au furnizat în scopul înregistrării lor.

(2)   Exportatorii înregistrați care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul SGP sau care nu mai intenționează să exporte mărfuri în cadrul SGP, informează în acest sens autoritățile competente ale țării beneficiare respective sau autoritățile vamale ale statului membru respectiv.

(3)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:

(a)	nu mai există;

(b)	nu mai îndeplinește condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul SGP;

(c)	a informat autoritatea competentă a țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru că nu mai intenționează să exporte mărfuri în cadrul SGP;

(d)	intenționat sau din neglijență, întocmește sau permite întocmirea unui atestat de origine care conține informații incorecte și care duce la obținerea tratamentului tarifar preferențial în mod incorect.

(4)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru pot revoca înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat nu își menține actualizate datele de înregistrare.

(5)   Revocarea înregistrării produce efecte numai în viitor, și anume pentru atestatele de origine întocmite după data revocării. Revocarea înregistrării nu are niciun efect asupra valabilității atestatelor de origine întocmite înainte de informarea exportatorului înregistrat cu privire la revocare.

(6)   Autoritatea competentă a unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru informează exportatorul înregistrat cu privire la revocarea înregistrării sale și cu privire la data de la care revocarea produce efecte.

(7)   Exportatorul sau reexpeditorul de mărfuri dispune de căi de atac în cazul revocării înregistrării sale.

(8)   Revocarea unui exportator înregistrat se anulează în cazul unei revocări incorecte. Exportatorul sau reexpeditorul de mărfuri este autorizat să utilizeze numărul de exportator înregistrat care îi este atribuit în momentul înregistrării.

(9)   Exportatorii sau reexpeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată pot depune o nouă cerere pentru a deveni exportator înregistrat în conformitate cu articolul 86 din prezentul regulament. Exportatorii sau reexpeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată în conformitate cu alineatul (3) litera (d) și cu alineatul (4) pot fi înregistrați din nou numai dacă dovedesc autorității competente a țării beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru care i-a înregistrat faptul că au remediat situația care a condus la revocarea înregistrării.

(10)   Datele referitoare la o înregistrare revocată se păstrează în sistemul REX de către autoritatea competentă a țării beneficiare sau de către autoritățile vamale ale statului membru care le-a introdus în sistemul respectiv maximum 10 ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După cei 10 ani calendaristici, autoritatea competentă a țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru șterg datele respective.

Articolul 90

Retragerea automată din registrul exportatorilor înregistrați atunci când o țară este eliminată de pe lista țărilor beneficiare

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia revocă toate înregistrările exportatorilor înregistrați într-o țară beneficiară în cazul în care țara beneficiară este eliminată de pe lista țărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 sau dacă preferințele tarifare acordate țării beneficiare au fost retrase temporar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012.

(2)   În cazul în care țara respectivă este reintrodusă pe lista menționată sau retragerea temporară a preferințelor tarifare acordate țării beneficiare ia sfârșit, Comisia reactivează înregistrările tuturor exportatorilor înregistrați în țara respectivă, cu condiția ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în sistem și să fi rămas valabile cel puțin pentru SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei. În caz contrar, exportatorii se înregistrează din nou în conformitate cu articolul 86 din prezentul regulament.

(3)   În cazul revocării înregistrărilor tuturor exportatorilor înregistrați într-o țară beneficiară în conformitate cu alineatul (1), datele privind înregistrările revocate se păstrează în sistemul REX cel puțin 10 ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După perioada de 10 ani și dacă țara beneficiară nu mai este de mai mult de 10 ani țară beneficiară a SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei, Comisia va șterge datele privind înregistrările revocate din sistemul REX.

Articolul 91

Obligațiile exportatorilor

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Exportatorii și exportatorii înregistrați îndeplinesc următoarele obligații:

(a)	țin o contabilitate comercială adecvată privind producția și furnizarea de mărfuri eligibile pentru tratament preferențial;

(b)	pun la dispoziție toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare;

(c)	păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare;

(d)

păstrează, timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislația națională prevede astfel, registre: (i) ale atestatelor de origine întocmite; (ii) cu evidența materialelor originare și neoriginare utilizate, precum și cu evidența producției și a stocurilor.

Registrele și atestatele de origine menționate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate și confirmarea caracterului originar al acestora.

(2)   Obligațiile prevăzute la alineatul (1) se aplică și furnizorilor care întocmesc pentru uzul exportatorilor declarații ale furnizorului care atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.

(3)   Reexpeditorii de mărfuri, indiferent dacă sunt înregistrați sau nu, care întocmesc atestate de origine înlocuitoare păstrează atestatele de origine inițiale pe care le-au înlocuit timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine înlocuitor sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislația națională prevede acest lucru.

Articolul 92

Dispoziții generale privind atestatul de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Un atestat de origine poate fi întocmit în momentul exportului către Uniune sau în momentul în care exportul în Uniune este asigurat.

În cazul în care produsele vizate sunt considerate originare din țara exportatoare beneficiară sau din altă țară beneficiară în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau în conformitate cu articolul 55 alineatul (6) al doilea paragraf din regulamentul menționat, atestatul de origine este întocmit de exportator în țara exportatoare beneficiară.

În cazul în care produsele vizate sunt exportate fără prelucrare sau transformare ulterioară sau după ce au fost supuse doar operațiunilor descrise la articolul 47 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și, prin urmare, și-au păstrat originea în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) al treilea paragraf și cu articolul 55 alineatul (6) al treilea paragraf din regulamentul menționat, atestatul de origine este întocmit de către exportator în țara beneficiară de origine.

(2)   Se poate întocmi un atestat de origine și după efectuarea exportului produselor vizate („atestat retroactiv”). Un astfel de atestat de origine retroactiv se acceptă în cazul în care este prezentat autorităților vamale din statul membru de depunere a declarației vamale de punere în liberă circulație în termen de maximum doi ani după efectuarea importului.

Dacă divizarea unei trimiteri are loc în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și dacă se respectă termenul de doi ani menționat la primul paragraf, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din țara exportatoare a produselor. Această dispoziție se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unei trimiteri are loc în altă țară beneficiară ori în Norvegia, Elveția sau Turcia.

(3)   Atestatul de origine este furnizat de către exportator clientului său din Uniune și conține informațiile prevăzute în anexa 22-07. Acesta se întocmește în limba engleză, în limba franceză sau în limba spaniolă.

Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv și a mărfurilor vizate.

(4)   Alineatele (1)-(3) se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine întocmite în Uniune în scopul cumulului bilateral.

Articolul 93

Atestatul de origine în cazul cumulului

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul cumulului bilateral sau regional, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare dintr-o țară cu care este posibil cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul materialelor respective. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator conține, după caz, mențiunea „EU cumulation”, „Regional cumulation”, „Cumul UE”, „Cumul regional” sau „Acumulación UE”, „Acumulación regional”.

(2)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării unui cumul în temeiul articolului 54 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare din Norvegia, Elveția sau Turcia se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiția ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu regulile de origine din cadrul SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei, după caz. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conține mențiunea „Norway cumulation”, „Switzerland cumulation”, „Turkey cumulation”, „Cumul Norvège”, „Cumul Suisse”, „Cumul Turquie” sau „Acumulación Noruega”, „Acumulación Suiza”, „Acumulación Turquía”.

(3)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării cumulului extins în temeiul articolului 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este permis cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiția ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu dispozițiile acordului de liber schimb relevant încheiat între Uniune și partea în cauză.

În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conține mențiunea „Extended cumulation with country x”, „Cumul étendu avec le pays x” sau „Acumulación ampliada con el país x”.

Subsecțiunea 6

Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniune aplicabile în cadrul SGP al Uniunii până la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 94

Depunerea și valabilitatea certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură și prezentarea cu întârziere a acestora

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Certificatele de origine tip A sau declarațiile pe factură sunt prezentate autorităților vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile privind declarația vamală.

(2)   Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data eliberării sale în țara exportatoare și trebuie prezentată în acest interval de timp autorităților vamale ale țării importatoare.

Dovezile de origine prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale.

În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

Articolul 95

Înlocuirea certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care produsele originare care nu au fost încă puse în liberă circulație sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui stat membru, biroul vamal respectiv, la cererea scrisă a reexpeditorului, înlocuiește certificatul de origine tip A inițial sau declarația pe factură inițială cu unul sau mai multe certificate de origine tip A (certificat înlocuitor) în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre produse în altă parte în Uniune, în Norvegia sau în Elveția. Reexpeditorul indică în cererea sa dacă poate fi anexată o fotocopie a dovezii de origine inițiale la certificatul înlocuitor.

(2)   Certificatul înlocuitor se întocmește în conformitate cu anexa 22-19.

Biroul vamal verifică dacă certificatul înlocuitor este în conformitate cu dovada de origine inițială.

(3)   Dacă cererea de eliberare a unui certificat înlocuitor este făcută de un reexpeditor care acționează cu bună-credință, acesta nu este responsabil de corectitudinea datelor înscrise pe dovada de origine inițială.

(4)   Biroul vamal căruia i se solicită să elibereze certificatul înlocuitor notează pe dovada de origine inițială sau pe un document atașat acesteia greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și țara de destinație a acestora și indică numărul de serie al certificatului înlocuitor corespunzător sau numerele de serie ale certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează dovada de origine inițială timp de cel puțin trei ani.

(5)   În cazul produselor care beneficiază de preferințe tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) din cod, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt destinate Uniunii.

Articolul 96

Importul eșalonat folosind certificate de origine tip A sau declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe.

(2)   La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile:

(a)	sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue cu o valoare comercială semnificativă;

(b)	fac obiectul aceluiași contract de vânzare, iar părțile contractante sunt stabilite în țara exportatoare sau în statul membru (statele membre);

(c)	sunt clasificate la același cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;

(d)	provin exclusiv de la același exportator, sunt destinate aceluiași importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal din același stat membru.

Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale competente.

Articolul 97

Scutiri de la obligația de a furniza un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferințele tarifare ale SGP, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură, cu condiția:

(a)	ca respectivele produse: (i) să nu constituie importuri cu caracter comercial; (ii) să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de SGP;

(b)	să nu existe îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (a) punctul (ii).

(2)   Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

(a)	importurile au un caracter ocazional;

(b)	importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;

(c)	este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

(3)   Valoarea totală a produselor menționate la alineatul (2) nu depășește 500 EUR, în cazul coletelor mici, sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.

Articolul 98

Neconcordanțe și erori formale în certificatele de origine tip A sau în declarațiile pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Constatarea unor mici neconcordanțe între datele declarate în certificatul de origine tip A sau în declarația pe factură și cele din documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la considerarea certificatului sau a declarației ca nul(ă) și neavenit(ă) dacă se stabilește în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.

(2)   Erorile formale evidente dintr-un certificat de origine tip A, dintr-un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau dintr-o declarație pe factură nu conduc la respingerea documentului dacă nu sunt de natură să ridice dubii în privința corectitudinii datelor declarate din respectivul document.

Subsecțiunea 7

Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniune aplicabile în cadrul SGP al Uniunii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 99

Valabilitatea atestatului de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru fiecare trimitere se întocmește un atestat de origine.

(2)   Un atestat de origine este valabil timp de 12 luni de la data întocmirii.

(3)   Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe trimiteri dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	sunt prezentate neasamblate sau demontate în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat;

(b)	sunt clasificate la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat; și

(c)	sunt destinate să fie importate în tranșe.

Articolul 100

Admisibilitatea unui atestat de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Pentru ca importatorii să aibă dreptul de a beneficia de SGP la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care țara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 79 din prezentul regulament.

În cazul în care o țară este admisă sau readmisă ca țară beneficiară în ceea ce privește produsele menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea țară beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția să fi fost exportate din țara beneficiară la sau după data la care țara beneficiară a început să aplice sistemul exportatorilor înregistrați menționat la articolul 70 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 101

Înlocuirea atestatelor de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care produsele originare care nu au fost încă puse în liberă circulație sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui stat membru, reexpeditorul poate înlocui atestatul de origine inițial cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare (atestate înlocuitoare) în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre produse în altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în Norvegia sau în Elveția.

Atestatul înlocuitor se întocmește în conformitate cu cerințele specificate în anexa 22-20.

Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar dacă atestatul de origine inițial a fost întocmit în conformitate cu articolele 92, 93, 99 și 100 din prezentul regulament și cu anexa 22-07.

(2)   Reexpeditorii trebuie să fie înregistrați în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare pentru produse originare care urmează să fie expediate în altă parte pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește 6 000 EUR.

Cu toate acestea, reexpeditorii care nu sunt înregistrați pot întocmi atestate de origine înlocuitoare când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește 6 000 EUR dacă atașează o copie a atestatului de origine inițial întocmit în țara beneficiară.

(3)   Numai reexpeditorii înregistrați în sistemul REX pot întocmi atestate de origine înlocuitoare în ceea ce privește produsele care urmează să fie trimise în Norvegia sau în Elveția.

(4)   Un atestat de origine înlocuitor este valabil 12 luni de la data întocmirii atestatului de origine inițial.

(5)   Alineatele (1)-(4) se aplică și în cazul atestatelor care înlocuiesc atestate de origine înlocuitoare.

(6)   În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) din cod, atestatul înlocuitor prevăzut la prezentul articol poate fi întocmit numai dacă produsele respective sunt destinate Uniunii.

Articolul 102

Principiile generale și măsurile de precauție care trebuie luate de către declarant

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un declarant solicită tratament preferențial în cadrul SGP, acesta face trimitere la atestatul de origine în declarația vamală de punere în liberă circulație. Trimiterea la atestatul de origine va fi data eliberării sale în format aaaallzz, unde aaaa este anul, ll este luna, iar zz este ziua. În cazul în care valoarea totală a produselor originare expediate depășește 6 000 EUR, declarantul indică și numărul exportatorului înregistrat.

(2)   Dacă declarantul solicită aplicarea SGP în conformitate cu alineatul (1) fără a deține un atestat de origine la momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație, respectiva declarație este considerată incompletă în sensul articolului 166 din cod și tratată ca atare.

(3)   Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulație, declarantul se asigură că mărfurile respectă normele prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în special verificând:

(a)	pe site-ul web public, dacă exportatorul este înregistrat în sistemul REX, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate depășește 6 000 EUR; și

(b)	dacă atestatul de origine este întocmit în conformitate cu anexa 22-07 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Articolul 103

Scutiri de la obligația de a furniza un atestat de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru următoarele produse, întocmirea și prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:

(a)	produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici a căror valoare totală nu depășește 500 EUR;

(b)	produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor, a căror valoare totală nu depășește 1 200 EUR.

(2)   Produsele prevăzute la alineatul (1) îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	nu constituie importuri cu caracter comercial;

(b)	au fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de SGP;

(c)	nu există îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (b).

(3)   În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

(a)	importurile au un caracter ocazional;

(b)	importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;

(c)	este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

Articolul 104

Neconcordanțe și erori formale în atestatele de origine; prezentarea cu întârziere a atestatelor de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Constatarea unor mici neconcordanțe între datele incluse într-un atestat de origine și cele menționate în documentele prezentate autorităților vamale în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu duce ipso facto la considerarea atestatului de origine ca nul și neavenit dacă se stabilește în mod clar că documentul respectiv corespunde produselor vizate.

(2)   Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-un atestat de origine, nu au drept consecință respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea datelor declarate în documentul respectiv.

(3)   Atestatele de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menționate la articolul 99 din prezentul regulament pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul-limită stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale. În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

Articolul 105

Importul eșalonat folosind atestate de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Procedura menționată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale ale statelor membre.

(2)   Autoritățile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile succesive în liberă circulație verifică dacă trimiterile succesive corespund produselor neasamblate sau demontate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.

Articolul 106

Suspendarea aplicării preferinței

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autoritățile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicației de origine de pe declarație sau îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Autoritățile vamale pot suspenda aplicarea preferinței tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 109 din prezentul regulament dacă:

(a)	informațiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau la articolul 43 din regulamentul menționat;

(b)	declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (1).

(3)   În așteptarea fie a informațiilor solicitate declarantului, menționate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menționate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauție considerate necesare.

Articolul 107

Refuzul de a acorda o preferință tarifară

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferințe tarifare, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită țării beneficiare o cerere de verificare, dacă:

(a)	mărfurile nu sunt aceleași cu cele menționate în atestatul de origine;

(b)	declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele vizate, în cazul în care se solicită un astfel de atestat;

(c)	fără a aduce atingere articolului 78 alineatul (1) litera (b) și articolului 79 alineatul (3) din prezentul regulament, atestatul de origine deținut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în țara beneficiară;

(d)	atestatul de origine nu este întocmit în conformitate cu anexa 22-07;

(e)	nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   În urma unei cereri de verificare în sensul articolului 109 adresate autorităților competente ale țării beneficiare, autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferințe tarifare dacă:

(a)	au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu avea dreptul să întocmească atestatul de origine;

(b)	au primit un răspuns conform căruia produsele vizate nu sunt originare dintr-o țară beneficiară sau nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(c)

atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privința valabilității atestatului de origine sau a exactității informațiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor vizate și sunt îndeplinite oricare dintre condițiile următoare: (i) nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 109 din prezentul regulament; sau (ii) au primit un răspuns care nu oferă explicații satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere.

Subsecțiunea 8

Controlul originii în cadrul SGP al Uniunii

Articolul 108

Obligațiile autorităților competente în ceea ce privește controlul originii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autoritățile competente din țara beneficiară procedează la:

(a)	verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităților vamale ale statelor membre;

(b)	controale regulate asupra exportatorilor, din proprie inițiativă.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităților Norvegiei și Elveției pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, cu scopul de a solicita acestor autorități să asigure legătura cu autoritățile competente din țara beneficiară.

Cumulul extins este permis, în temeiul articolului 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, doar dacă o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să furnizeze sprijin țării beneficiare în materie de cooperare administrativă în același mod în care ar fi furnizat un astfel de sprijin autorităților vamale ale statelor membre, în conformitate cu dispozițiile relevante din acordul de liber schimb în cauză.

(2)   Controalele menționate la alineatul (1) litera (b) asigură respectarea continuă de către exportatori a obligațiilor care le revin. Controalele se efectuează la intervale stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. În acest scop, autoritățile competente din țările beneficiare solicită exportatorilor să furnizeze copii ale atestatelor de origine sau o listă cu atestatele de origine pe care le-au întocmit.

(3)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative, să efectueze orice verificări ale evidențelor contabile ale exportatorului și, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv ale spațiilor acestora sau să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare.

Articolul 109

Verificarea ulterioară a atestatelor de origine și a atestatelor de origine înlocuitoare

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Verificarea ulterioară a atestatelor de origine sau a atestatelor de origine înlocuitoare se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității lor, a caracterului originar al produselor vizate sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Atunci când solicită cooperarea autorităților competente dintr-o țară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autoritățile vamale ale unui stat membru indică în cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate în privința valabilității atestatului de origine sau a caracterului originar al produselor.

În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine sau a atestatului de origine înlocuitor și orice alte informații sau documente suplimentare care sugerează că informațiile indicate în atestat sau în atestatul înlocuitor sunt incorecte.

Pentru comunicarea rezultatelor verificării, statul membru solicitant stabilește un termen inițial de șase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepția cererilor adresate Norvegiei sau Elveției pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor pe baza unui atestat de origine întocmit într-o țară beneficiară, în cazul cărora termenul se prelungește la opt luni.

(2)   În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul menționat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităților competente. Această comunicare stabilește un termen suplimentar care nu trebuie să depășească șase luni. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de șase luni de la data trimiterii celei de a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare.

(3)   În cazul în care verificarea prevăzută la alineatul (1) sau orice alte informații disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre sau a Comisiei efectuează de urgență investigațiile necesare sau dispune efectuarea unor investigații pentru identificarea și prevenirea unor asemenea contravenții. În acest scop, Comisia sau autoritățile vamale ale statelor membre pot participa la investigațiile respective.

Articolul 110

Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității acestor documente, a caracterului originar al produselor vizate sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Atunci când solicită o verificare ulterioară, autoritățile vamale ale statelor membre înapoiază autorităților guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A și factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, și declarația pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de verificare.

Dacă autoritățile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferințelor tarifare pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție pe care le consideră necesare.

(3)   Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, verificarea se efectuează în termen de maximum șase luni, iar rezultatele se comunică autorităților vamale ale statelor membre în același termen sau, în cazul cererilor adresate Norvegiei, Elveției sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, pe baza unui certificat de origine tip A sau a unei declarații pe factură întocmite într-o țară beneficiară, în termen de maximum opt luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de așa natură încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară.

(4)   În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include o copie a certificatului (copii ale certificatelor) de circulație a mărfurilor EUR.1 sau, dacă este necesar, o copie a declarației (copii ale declarațiilor) pe factură corespunzătoare.

(5)   În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul de șase luni menționat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili autenticitatea documentului vizat sau pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităților competente. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare, cu excepția unor situații excepționale.

(6)   Atunci când procedura de verificare sau orice alte informații disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre, efectuează de urgență investigațiile necesare sau dispune efectuarea unor investigații pentru identificarea și prevenirea unor asemenea contravenții. În acest scop, Comisia sau autoritățile vamale ale statelor membre pot participa la investigații.

(7)   În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor vizate, iar autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor și ale tuturor documentelor de export aferente. Documentele se păstrează timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost eliberat certificatul de origine tip A.

Articolul 111

Verificarea ulterioară a dovezilor de origine referitoare la produsele a căror origine a fost dobândită prin cumul

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Articolele 73 și 110 din prezentul regulament se aplică, de asemenea, țărilor din același grup regional în vederea furnizării de informații Comisiei sau autorităților vamale ale statelor membre și în vederea verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură eliberate în conformitate cu regulile privind cumulul regional de origine.

Subsecțiunea 9

Alte dispoziții aplicabile în cadrul SGP al Uniunii

Articolul 112

Ceuta și Melilla

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Articolele 41-58 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 se aplică pentru a determina dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o țară beneficiară când sunt exportate în Ceuta sau Melilla sau dacă pot fi considerate originare din Ceuta și Melilla când sunt exportate într-o țară beneficiară în scopul cumulului bilateral.

(2)   Articolele 74-79 și articolele 84-93 din prezentul regulament se aplică produselor exportate dintr-o țară beneficiară în Ceuta sau Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla într-o țară beneficiară în scopul cumulului bilateral.

(3)   În scopurile menționate la alineatele (1) și (2), Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

Subsecțiunea 10

Dovezile de origine aplicabile în cadrul regulilor de origine în scopul aplicării măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii

Articolul 113

Cerințe generale

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Produsele originare din una dintre țările sau teritoriile beneficiare beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la prezentarea unuia dintre următoarele documente:

(a)	un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; sau

(b)

în cazurile menționate la articolul 119 alineatul (1), o declarație, al cărei text apare în anexa 22-13, dată de exportator pe o factură, pe un aviz de expediție sau pe orice alt document comercial care descrie produsele vizate îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lor (denumită în continuare „declarație pe factură”).

Caseta 7 din certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 sau declarațiile pe factură conțin mențiunea „Autonomous trade measures” sau „Mesures commerciales autonomes”.

Articolul 114

Procedura de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Produsele originare în sensul titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt eligibile, la importul în Uniune, pentru a beneficia de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu condiția să fi fost transportate direct în Uniune în sensul articolului 69 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități guvernamentale competente ale unei țări beneficiare sau ale unui teritoriu beneficiar, cu condiția ca țara beneficiară respectivă sau teritoriul beneficiar respectiv:

(a)	să fi comunicat Comisiei informațiile necesare în conformitate cu articolul 124 din prezentul regulament; și

(b)	să acorde sprijin Uniunii permițând autorităților vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informațiilor referitoare la adevărata origine a produselor vizate.

(2)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca document justificativ necesar în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai la cererea scrisă a exportatorului sau a reprezentantului său. Cererea sus-menționată se depune utilizându-se formularul prevăzut în anexa 22-10 și se completează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol și ale articolelor 113, 115, 116, 117, 118, 121 și 123 din prezentul regulament.

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se păstrează de către autoritățile competente ale țării beneficiare exportatoare, ale teritoriului beneficiar exportator sau ale statului membru exportator timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost eliberat certificatul de circulație a mărfurilor.

(4)   Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare care fac dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferențial și se angajează să permită controale ale evidențelor sale contabile și verificări de către autoritățile menționate privind împrejurările în care au fost obținute produsele.

(5)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile guvernamentale competente ale țării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori de către autoritățile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(6)   Întrucât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 constituie documentul justificativ pentru aplicarea regimurilor preferențiale prevăzute la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autorităților guvernamentale competente ale țării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii produselor și a celorlalte date declarate în certificat.

(7)   Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condițiile prevăzute la alineatul (5), autoritățile guvernamentale competente ale țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru exportator au dreptul să solicite orice documente justificative sau să facă orice verificări pe care le consideră adecvate.

(8)   Autorităților guvernamentale competente din țara beneficiară sau din teritoriul beneficiar ori autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să se asigure că formularele menționate la alineatul (1) sunt completate corespunzător.

(9)   Data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităților vamale.

(10)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile competente ale țării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori de către autoritățile vamale ale statului membru exportator atunci când sunt exportate produsele care fac obiectul certificatului. Acesta este pus la dispoziția exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.

Articolul 115

Importul eșalonat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII ori la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe.

Articolul 116

Prezentarea dovezii de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Dovezile de origine se depun la autoritățile vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 163 din cod. Autoritățile menționate pot solicita traducerea unei dovezi de origine și pot solicita, de asemenea, ca declarația de import să fie însoțită de o declarație prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni.

Articolul 117

Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Prin derogare de la articolul 114 alineatul (10), un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)	nu a fost eliberat în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale; sau

(b)	se demonstrează într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente că un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.

(2)   Autoritățile competente pot elibera un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare și dacă nu s-a eliberat un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni în momentul exportului produselor vizate.

(3)   Pe certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să figureze una dintre următoarele mențiuni:

BG: „ИЗДАДЕН ВПОСЛЕДСТВИЕ”

ES: „EXPEDIDO A POSTERIORI”

HR: „IZDANO NAKNADNO”

CS: „VYSTAVENO DODATEČNĚ”

DA: „UDSTEDT EFTERFØLGENDE”

DE: „NACHTRÄGLICH AUSGESTELLT”

ET: „VÄLJA ANTUD TAGASIULATUVALT”

EL: „ΕΚΔΟΘΕΝ ΕΚ ΤΩΝ ΥΣΤΕΡΩΝ”

EN: „ISSUED RETROSPECTIVELY”

FR: „DÉLIVRÉ À POSTERIORI”

IT: „RILASCIATO A POSTERIORI”

LV: „IZSNIEGTS RETROSPEKTĪVI”

LT: „RETROSPEKTYVUSIS IŠDAVIMAS”

HU: „KIADVA VISSZAMENŐLEGES HATÁLLYAL”

MT: „MAĦRUĠ RETROSPETTIVAMENT”

NL: „AFGEGEVEN A POSTERIORI”

PL: „WYSTAWIONE RETROSPEKTYWNIE”

PT: „EMITIDO A POSTERIORI”

RO: „ELIBERAT ULTERIOR”

SL: „IZDANO NAKNADNO”

SK: „VYDANÉ DODATOČNE”

FI: „ANNETTU JÄLKIKÄTEEN”

SV: „UTFÄRDAT I EFTERHAND”

(4)   Mențiunea prevăzută la alineatul (3) se introduce în caseta „Observații” a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 118

Eliberarea unui duplicat al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita autorităților competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora.

(2)   Pe duplicatul eliberat astfel trebuie să figureze una dintre următoarele mențiuni:

BG: „ДУБЛИКАТ”

ES: „DUPLICADO”

HR: „DUPLIKAT”

CS: „DUPLIKÁT”

DA: „DUPLIKÁT”

DE: „DUPLIKAT”

ET: „DUPLIKAAT”

EL: „ΑΝΤΙΓΡΑΦΟ”

EN: „DUPLICATE”

FR: „DUPLICATA”

IT: „DUPLICATO”

LV: „DUBLIKĀTS”

LT: „DUBLIKATAS”

HU: „MÁSODLAT”

MT: „DUPLIKAT”

NL: „DUPLICAAT”

PL: „DUPLIKAT”

PT: „SEGUNDA VIA”

RO: „DUPLICAT”

SL: „DVOJNIK”

SK: „DUPLIKÁT”

FI: „KAKSOISKAPPALE”

SV: „DUPLIKAT”

(3)   Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se introduce în caseta „Observații” a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

(4)   Duplicatul, care poartă data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 original, produce efecte de la data respectivă.

Articolul 119

Condiții pentru întocmirea unei declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Declarația pe factură poate fi întocmită de oricare dintre următorii:

(a)	un exportator autorizat din Uniune în sensul articolului 120 din prezentul regulament;

(b)	orice exportator pentru orice trimitere de mărfuri formată din unul sau mai multe colete care conține produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR și cu condiția ca sprijinul menționat la articolul 114 alineatul (1) din prezentul regulament să se aplice acestei proceduri.

(2)   Se poate întocmi o declarație pe factură dacă produsele vizate pot fi considerate ca originare din Uniune, dintr-o țară beneficiară sau dintr-un teritoriu beneficiar și dacă îndeplinesc celelalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente ale țării exportatoare sau ale teritoriului exportator toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor vizate și respectarea celorlalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(4)   Declarația pe factură se întocmește de către exportator prin dactilografierea, ștampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediție sau pe orice alt document comercial, a declarației al cărei text figurează în anexa 22-13 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispozițiile legislației interne a țării exportatoare. Dacă declarația este scrisă de mână, se utilizează cerneală și se scrie cu litere de tipar.

(5)   Declarațiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 120 din prezentul regulament nu are obligația să semneze declarațiile pe factură dacă furnizează autorităților vamale o declarație scrisă prin care își asumă integral răspunderea pentru orice declarație pe factură care îl identifică, ca și cum ar purta semnătura sa olografă.

(6)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură face obiectul următoarelor condiții speciale:

(a)	se întocmește o declarație pe factură pentru fiecare trimitere;

(b)	dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în țara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiția noțiunii de „produse originare”, exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură.

Dispozițiile de la primul paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a îndeplini orice alte formalități necesare în temeiul regulamentelor vamale sau poștale.

Articolul 120

Exportatorul autorizat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale din Uniune pot autoriza orice exportator stabilit pe teritoriului vamal al Uniunii, denumit în continuare „exportator autorizat”, care expediază frecvent produse originare din Uniune în sensul articolului 59 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și care oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor și respectarea celorlalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor vizate.

(2)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care apare pe declarația pe factură.

(4)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat.

(5)   Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Autoritățile vamale retrag autorizația când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație.

Articolul 121

Valabilitatea dovezii de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   O dovadă de origine este valabilă pentru o perioadă de patru luni de la data eliberării în țara exportatoare și se prezintă autorităților vamale ale țării importatoare în perioada respectivă.

(2)   Dovezile de origine care se prezintă autorităților vamale din țara importatoare după termenul limită de prezentare precizat la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, atunci când neprezentarea acestor documente până la termenul limită se datorează unor circumstanțe excepționale.

(3)   În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

(4)   La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue cu o valoare comercială semnificativă;

(b)	fac obiectul aceluiași contract de vânzare, ale cărui părți contractante sunt stabilite în țara exportatoare sau în Uniune;

(c)	sunt clasificate la același cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;

(d)	provin exclusiv de la același exportator, sunt destinate aceluiași importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal din Uniune.

Această procedură se aplică pentru perioada și cantitățile stabilite de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate depăși în niciun caz trei luni.

(5)   Procedura descrisă la alineatul precedent se aplică și în cazul în care se prezintă autorităților vamale o singură dovadă de origine la importul eșalonat în conformitate cu articolul 115 din prezentul regulament. Totuși, în acest caz, autoritățile vamale competente pot acorda o perioadă de aplicare mai mare de trei luni.

Articolul 122

Scutiri de la obligația prezentării dovezii de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare care beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau a unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste produse să nu constituie importuri cu caracter comercial, să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea acestei declarații.

(2)   Importurile cu un caracter ocazional și care constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri lipsite de caracter comercial, dacă este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

În plus, valoarea totală a produselor nu trebuie să depășească 500 EUR în cazul coletelor mici și 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.

Articolul 123

Neconcordanțe și erori formale

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele declarate în dovada de origine și cele din documentele prezentate biroului vamal în scopul îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca nulă și neavenită dacă se stabilește în mod clar că documentul respectiv corespunde produselor prezentate.

Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu au drept consecință respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea datelor declarate în documentul respectiv.

Subsecțiunea 11

Metodele de cooperare administrativă în scopul verificării originii în cadrul măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii

Articolul 124

Cooperarea administrativă

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările sau teritoriile beneficiare comunică Comisiei denumirile și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt abilitate să elibereze certificate de circulație a mărfurilor EUR.1, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și denumirile și adresele autorităților guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și al declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre. Atunci când aceste comunicări au loc în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia indică data intrării în vigoare a noilor ștampile în conformitate cu instrucțiunile autorităților guvernamentale competente ale țărilor sau teritoriilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ștampilelor menționate la prezentul alineat.

(2)   Comisia trimite țărilor sau teritoriilor beneficiare specimenele ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 125

Verificarea dovezilor de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Verificările ulterioare ale certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau ale declarațiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile guvernamentale competente ale țărilor sau teritoriilor beneficiare au îndoieli justificate legate de autenticitatea documentelor, de caracterul originar al produselor respective în sensul titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau de îndeplinirea celorlalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   În scopul aplicării dispozițiilor de la alineatul (1), autoritățile competente ale statului membru importator, ale țării beneficiare importatoare sau ale teritoriului beneficiar importator înapoiază certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 și factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, și declarația pe factură sau o copie a acestor documente, autorităților competente din țara beneficiară exportatoare, din teritoriul beneficiar exportator sau din statul membru exportator, indicând, dacă este cazul, motivele verificării. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de verificare.

Dacă autoritățile vamale din statul membru importator iau hotărârea să suspende acordarea preferențelor tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, se acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție considerate necesare.

(3)   Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară în conformitate cu alineatul (1), verificarea se efectuează în termen de maximum șase luni, iar rezultatele se comunică în același termen autorităților vamale ale statului membru importator sau autorităților guvernamentale competente ale țării beneficiare importatoare sau ale teritoriului beneficiar importator. Rezultatele trebuie să fie de așa natură încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară, din teritoriul beneficiar sau din Uniune.

(4)   În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul de șase luni menționat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili autenticitatea documentului vizat sau pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităților competente. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare, cu excepția unor situații excepționale.

(5)   Atunci când procedura de verificare sau orice alte informații disponibile par să indice că sunt încălcate dispozițiile din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, țara beneficiară exportatoare sau teritoriul beneficiar exportator, din proprie inițiativă sau la cererea Uniunii, efectuează de urgență investigațiile necesare sau dispune efectuarea unor investigații pentru identificarea și prevenirea unor asemenea contravenții. În acest scop, Uniunea poate participa la investigații.

(6)   În scopul verificării ulterioare a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, copiile certificatelor, precum și orice documente de export aferente, sunt păstrate de autoritățile guvernamentale competente ale țării beneficiare exportatoare sau ale teritoriului beneficiar exportator ori de autoritățile vamale ale statului membru exportator timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care au fost eliberate certificatele de circulație a mărfurilor.

Subsecțiunea 12

Alte dispoziții aplicabile în cadrul regulilor de origine în scopul aplicării măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii

Articolul 126

Ceuta și Melilla

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Prezenta subsecțiune se aplică mutatis mutandis pentru a se determina dacă produsele pot fi considerate ca fiind originare din țările sau teritoriile beneficiare exportatoare care beneficiază de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau ca fiind originare din Ceuta și Melilla.

(2)   Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

(3)   Dispozițiile prezentei subsecțiuni privind eliberarea, utilizarea și verificarea ulterioară a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta și Melilla.

(4)   Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile pentru aplicarea prezentei subsecțiuni în Ceuta și Melilla.

CAPITOLUL 3

Valoarea în vamă a mărfurilor

Articolul 127

Dispoziții generale

[Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]

(1)   În scopul prezentului capitol, două persoane sunt considerate a fi afiliate dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)	una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administrație al întreprinderii celeilalte persoane;

(b)	au calitatea juridică de asociați;

(c)	una este angajatorul celeilalte;

(d)	o terță parte posedă, controlează sau deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din acțiunile sau părțile emise cu drept de vot de ambele persoane;

(e)	una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

(f)	ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terță persoană;

(g)	împreună, acestea controlează direct sau indirect o terță persoană;

(h)	sunt membre ale aceleiași familii.

(2)   Persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt considerate afiliate numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).

(3)   În scopurile alineatului (1) literele (e), (f) și (g), se consideră că o persoană controlează o altă persoană atunci când aceasta deține, de drept sau de fapt, putere de decizie asupra celei din urmă.

Articolul 128

Valoarea de tranzacție

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

(1)   Valoarea de tranzacție a mărfurilor vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii se determină la momentul acceptării declarației vamale pe baza vânzării care a avut loc imediat înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal respectiv.

(2)   În cazul în care mărfurile sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii nu înainte de a fi introduse pe teritoriul vamal respectiv, ci în timp ce se află în depozitare temporară sau sunt plasate sub un alt regim special decât regimul vamal de tranzit intern, regimul de destinație finală sau regimul de perfecționare pasivă, valoarea de tranzacție se va determina pe baza vânzării respective.

Articolul 129

Prețul efectiv plătit sau de plătit

[Articolul 70 alineatele (1) și (2) din cod]

(1)   Prețul efectiv plătit sau de plătit în sensul articolului 70 alineatele (1) și (2) din cod include toate plățile efectuate sau care trebuie efectuate drept condiție a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către oricare dintre următoarele persoane:

(a)	vânzătorul;

(b)	o terță parte în beneficiul vânzătorului;

(c)	o terță parte afiliată cu vânzătorul;

(d)	o terță parte atunci când plata este efectuată către partea respectivă pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului.

Plățile se pot face cu acreditive sau instrumente negociabile și se pot efectua direct sau indirect.

(2)   Activitățile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător sau de o societate afiliată cu cumpărătorul în numele cumpărătorului sau în nume propriu, altele decât cele pentru care este prevăzută o ajustare la articolul 71 din cod, nu se consideră plată indirectă către vânzător.

Articolul 130

Reducerile

[Articolul 70 alineatele (1) și (2) din cod]

(1)   În scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod, reducerile se iau în considerare dacă, la momentul acceptării declarației vamale, în contractul de vânzare se prevede aplicarea reducerilor și cuantumul lor.

(2)   Reducerile pentru plata anticipată se iau în considerare pentru mărfurile al căror preț nu a fost plătit efectiv la momentul acceptării declarației vamale.

(3)   Reducerile care rezultă din modificări ale contractului survenite după momentul acceptării declarației vamale nu se iau în considerare.

Articolul 131

Livrarea parțială

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care mărfurile declarate pentru un regim vamal reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare din aceleași mărfuri cumpărate în contextul unei tranzacții unice, prețul efectiv plătit sau de plătit se calculează, în scopul articolului 70 alineatul (1) din cod, proporțional cu prețul pentru cantitatea totală cumpărată.

(2)   O repartizare proporțională a prețului efectiv plătit sau de plătit se aplică și în cazul pierderii unei părți din trimitere sau în cazul în care mărfurile au fost deteriorate înainte de punerea lor în liberă circulație.

Articolul 132

Ajustările de preț pentru mărfurile cu defecte

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

O ajustare făcută de către vânzător, în favoarea cumpărătorului, a prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri poate fi luată în considerare pentru determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	mărfurile erau defecte în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație;

(b)	vânzătorul a făcut ajustarea pentru a compensa defectele în vederea îndeplinirii: (i) fie a unei obligații contractuale asumate înainte de acceptarea declarației vamale; (ii) fie a unei obligații legale aplicabile mărfurilor;

(c)	ajustarea se face în termen de un an de la data acceptării declarației vamale.

Articolul 133

Evaluarea condițiilor și a prestațiilor

[Articolul 70 alineatul (3) litera (b) din cod]

În cazul în care vânzarea sau prețul mărfurilor importate face obiectul unei condiții sau al unei prestații a cărei valoare poate fi determinată în raport cu mărfurile care se evaluează, se consideră că această valoare face parte din prețul efectiv plătit sau de plătit, cu excepția cazului în care aceste condiții sau prestații se referă la oricare dintre următoarele:

(a)	o activitate în cazul căreia se aplică articolul 129 alineatul (2) din prezentul regulament;

(b)	un element al valorii în vamă în temeiul articolului 71 din cod.

Articolul 134

Tranzacțiile între persoane afiliate

[Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]

(1)   În cazul în care cumpărătorul și vânzătorul sunt afiliați și pentru a stabili dacă această afiliere nu influențează prețul, se examinează circumstanțele vânzării, după cum este necesar, iar declarantului i se oferă posibilitatea de a furniza informații suplimentare detaliate care ar putea fi necesare cu privire la aceste circumstanțe.

(2)   Totuși, mărfurile se evaluează în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod dacă declarantul demonstrează că valoarea de tranzacție declarată este foarte apropiată de una dintre următoarele valori de referință determinate la aceeași dată sau în jurul aceleiași date:

(a)	valoarea de tranzacție în vânzările, între cumpărători și vânzători care nu sunt afiliați în niciun caz special, de mărfuri identice sau similare pentru export către teritoriul vamal al Uniunii;

(b)	valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod;

(c)	valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod.

(3)   La stabilirea valorii mărfurilor identice sau similare menționate la alineatul (2) se iau în considerare următoarele elemente:

(a)	diferențele demonstrate la nivelurile comerciale;

(b)	nivelurile cantitative;

(c)	elementele enumerate la articolul 71 alineatul (1) din cod;

(d)	costurile suportate de vânzător în cadrul vânzărilor în care acesta și cumpărătorul nu sunt afiliați, unde astfel de costuri nu sunt suportate de vânzător în cadrul vânzărilor între persoane afiliate.

(4)   Valorile de referință enumerate la alineatul (2) trebuie utilizate la cererea declarantului. Acestea nu înlocuiesc valoarea de tranzacție declarată.

Articolul 135

Mărfuri și servicii utilizate la fabricarea mărfurilor importate

[Articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod]

(1)   În cazul în care un cumpărător furnizează vânzătorului oricare dintre mărfurile sau serviciile enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod, valoarea mărfurilor și a serviciilor respective se consideră a fi egală cu prețul de achiziție a acestora. Prețul de achiziție include toate plățile pe care cumpărătorul mărfurilor sau serviciilor enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) este obligat să le facă pentru a achiziționa mărfurile sau serviciile respective.

În cazul în care mărfurile sau serviciile au fost produse de cumpărător sau de o persoană afiliată cu acesta, valoarea lor este corespunzătoare costului de producție.

(2)   În cazul în care valoarea mărfurilor și a serviciilor enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod nu poate fi determinată în conformitate cu alineatul (1), aceasta se determină pe baza altor date obiective și cuantificabile.

(3)   În cazul în care mărfurile menționate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod au fost utilizate de cumpărător înainte de a fi furnizate, valoarea acestora se ajustează pentru a ține seama de orice depreciere.

(4)   Valoarea serviciilor menționate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod include costurile activităților de dezvoltare nefinalizate cu succes în măsura în care costurile respective au fost suportate în legătură cu proiectele sau cu comenzile referitoare la mărfurile importate.

(5)   În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare și costurile schițelor preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.

(6)   Valoarea mărfurilor și a serviciilor furnizate, astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1)-(5), se repartizează proporțional între mărfurile importate.

Articolul 136

Redevențe și drepturi de licență

[Articolul 71 alineatul (1) litera (c) din cod]

(1)   Redevențele și drepturile de licență sunt legate de mărfurile importate dacă, în special, drepturile transferate în temeiul contractului de licență sau al contractului de redevențe sunt încorporate în mărfurile respective. Metoda de calculare a cuantumului redevenței sau dreptului de licență nu constituie factorul decisiv.

(2)   În cazul în care metoda de calculare a cuantumului redevențelor sau drepturilor de licență derivă din prețul mărfurilor importate, se presupune că plata respectivelor redevențe sau drepturi de licență este legată de mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedește altfel.

(3)   Dacă redevențele sau drepturile de licență sunt legate parțial de mărfurile care se evaluează și parțial de alte ingrediente ori părți componente adăugate mărfurilor după import sau de alte activități sau servicii ulterioare importului, se efectuează o ajustare corespunzătoare.

(4)   Redevențele și drepturile de licență sunt considerate a fi plătite ca o condiție a vânzării pentru mărfurile importate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)	vânzătorul sau o persoană afiliată cu vânzătorul cere cumpărătorului să efectueze această plată;

(b)	cumpărătorul face plata pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului, în conformitate cu obligațiile contractuale;

(c)	mărfurile nu pot fi vândute cumpărătorului sau nu pot fi cumpărate de către cumpărător fără a se efectua plata unei redevențe sau a unui drept de licență către un licențiator.

(5)   Țara în care este stabilit beneficiarul plății redevențelor sau al drepturilor de licență nu se ia în considerare.

Articolul 137

Locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii

[Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]

(1)   În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (e) din cod, locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este:

(a)	pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii;

(b)

pentru mărfurile transportate pe cale maritimă în unul din departamentele franceze de peste mări care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii și transportate direct către o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, sau viceversa, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiția ca acestea să fi fost descărcate sau transbordate acolo;

(c)	pentru mărfurile transportate pe cale maritimă și apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea;

(d)	pentru mărfurile transportate pe calea ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat biroul vamal de intrare;

(e)	pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera teritoriului vamal al Uniunii.

(2)   În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (e) din cod, în cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii și apoi transportate la o destinație dintr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii prin teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii, locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este locul în care mărfurile au fost introduse prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiția ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile respective pe o rută obișnuită la locul de destinație.

(3)   Alineatul (2) se aplică și în cazul în care mărfurile sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii din motive strict legate de transport.

(4)   Dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b), la alineatul (2) și la alineatul (3), locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este următorul:

(a)	pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare;

(b)	pentru mărfurile transportate cu alte mijloace de transport, locul specificat la alineatul (1) literele (c), (d) sau (e) situat în acea parte a teritoriului vamal al Uniunii în care sunt expediate mărfurile.

Articolul 138

Cheltuieli de transport

[Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]

(1)   În cazul în care mărfurile se transportă cu același mijloc de transport până la un punct situat dincolo de locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, cheltuielile de transport se evaluează proporțional cu distanța până la locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu articolul 137 din prezentul regulament, dacă nu se prezintă autorităților vamale dovezi care să indice cheltuielile care ar fi fost suportate pe baza unui tarif standard pentru transportul mărfurilor până la locul în care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Cheltuielile de transport aerian, inclusiv cheltuielile de livrare expres pe cale aeriană, care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se determină în conformitate cu anexa 23-01.

(3)   Dacă transportul este gratuit sau este asigurat de cumpărător, cheltuielile de transport care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se calculează în conformitate cu tariful uzual practicat pentru aceleași moduri de transport.

Articolul 139

Taxe percepute pentru trimiterile poștale

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

Taxele poștale achitate până la locul de destinație pentru mărfurile expediate prin poștă se includ în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepția taxelor poștale suplimentare percepute pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 140

Neacceptarea valorilor de tranzacție declarate

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care autoritățile vamale au îndoieli întemeiate că valoarea de tranzacție declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se menționează la articolul 70 alineatul (1) din cod, pot solicita declarantului să furnizeze informații suplimentare.

(2)   În cazul în care îndoielile lor nu sunt eliminate, autoritățile vamale pot decide că valoarea mărfurilor nu se poate determina în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod.

Articolul 141

Valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare

[Articolul 74 alineatul (2) literele (a) și (b) din cod]

(1)   La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (a) sau litera (b) din cod se utilizează valoarea de tranzacție a unor mărfuri identice sau similare, vândute la același nivel comercial și substanțial în aceleași cantități ca și mărfurile care se evaluează.

În cazul în care nu se identifică o astfel de vânzare, valoarea în vamă se determină având în vedere valoarea de tranzacție a mărfurilor identice sau similare vândute la un nivel comercial diferit sau în cantități diferite. Această valoare de tranzacție ar trebui ajustată pentru a ține cont de diferențele care pot fi atribuite nivelului comercial și/sau cantității.

(2)   Se efectuează o ajustare pentru a ține seama de diferențe semnificative la nivelul costurilor și al taxelor dintre mărfurile importate și mărfurile identice sau similare vizate care se datorează diferențelor de distanță și moduri de transport.

(3)   În cazul în care se constată că există mai multe valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare, se utilizează cea mai mică dintre aceste valori de tranzacție pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor importate.

(4)   Expresiile „mărfuri identice” și „mărfuri similare”, după caz, nu includ mărfuri care încorporează sau reflectă activități de inginerie și de dezvoltare, artă, design, planuri sau schițe pentru care nu s-a făcut nicio ajustare în temeiul articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activități au fost executate în Uniune.

(5)   Valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană se ia în considerare numai în cazul în care nu se pot găsi valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare produse de persoana care a produs mărfurile care se evaluează.

Articolul 142

Metoda deductivă

[Articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod]

(1)   Prețul unitar utilizat pentru a determina valoarea în vamă în temeiul articolului 74 alineatul (2) litera (c) din cod este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute în Uniune, în starea în care sunt importate, în același moment sau aproximativ în același moment cu importul mărfurilor care se evaluează.

(2)   În absența unui preț unitar astfel cum se menționează la alineatul (1), prețul unitar utilizat este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute, în starea în care sunt importate, pe teritoriul vamal al Uniunii, la data cea mai apropiată după importul mărfurilor care se evaluează și, în orice caz, în termen de 90 de zile de la data importului.

(3)   În absența unui preț unitar, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), la cererea declarantului se utilizează prețul unitar la care mărfurile importate sunt vândute pe teritoriul vamal al Uniunii după ce au fost prelucrate sau transformate ulterior, ținând cont în mod corespunzător de valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare.

(4)   Vânzările următoare nu se iau în considerare în scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod:

(a)	vânzările de mărfuri la un alt nivel comercial în afară de primul nivel comercial după import;

(b)	vânzările către persoane afiliate;

(c)	vânzările către persoane care furnizează, în mod direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, mărfurile sau serviciile enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod pentru a fi utilizate la fabricarea și vânzarea la export a mărfurilor importate;

(d)	vânzările în cantități care nu sunt suficiente pentru a permite să se determine prețul unitar.

(5)   La determinarea valorii în vamă, din prețul unitar determinat în conformitate cu alineatele (1)-(4) se deduc următoarele elemente:

(a)

fie comisioanele plătite în mod obișnuit sau convenite a fi plătite, fie elementele adăugate în mod obișnuit pentru profit și cheltuielile generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) în legătură cu vânzarea pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor importate din aceeași categorie sau de același tip care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de un anumit sector industrial;

(b)	cheltuieli uzuale de transport și de asigurare, precum și cheltuielile conexe care se suportă pe teritoriul vamal al Uniunii;

(c)	taxele la import și alte taxe de plătit pe teritoriul vamal al Uniunii pentru importul sau vânzarea mărfurilor.

(6)   Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile, astfel cum se menționează în anexa 23-02, importate în regim de consignație poate fi determinată direct în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod. În acest scop, prețurile unitare sunt notificate Comisiei de către statele membre, iar Comisia le transmite prin intermediul TARIC în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (¹⁶).

Aceste prețuri unitare se pot utiliza la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate pentru perioade de 14 zile. Fiecare perioadă începe într-o zi de vineri.

Prețurile unitare se calculează și se notifică după cum urmează:

(a)	după aplicarea deducerilor prevăzute la alineatul (5), statele membre notifică Comisiei un preț unitar per 100 kg net pentru fiecare categorie de mărfuri. Statele membre pot stabili sume forfetare pentru costurile menționate la alineatul (5) litera (b) care se vor aduce la cunoștința Comisiei;

(b)	perioada de referință pentru determinarea prețurilor unitare este perioada precedentă de 14 zile care se încheie în ziua de joi care precede săptămâna în cursul căreia urmează să fie stabilite noi prețuri unitare;

(c)

statele membre notifică Comisiei prețurile unitare în euro nu mai târziu de ora 12.00 a zilei de luni din săptămâna în cursul căreia noile prețuri unitare sunt transmise de către Comisie. În cazul în care această zi nu este lucrătoare, notificarea se efectuează în ziua lucrătoare imediat precedentă. Prețurile unitare se aplică numai dacă notificarea respectivă este transmisă de către Comisie.

Articolul 143

Metoda valorii calculate

[Articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod]

(1)   La aplicarea articolului 74 alineatul (2) litera (d) din cod, autoritățile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu este stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii să prezinte spre examinare sau să permită accesul la documente contabile sau alte documente pentru determinarea valorii în vamă.

(2)   Costul sau valoarea materialelor și a fabricării menționate la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (i) din cod include costul elementelor precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) din cod. Acesta include, de asemenea, costul repartizat proporțional al oricărui produs sau serviciu precizat la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod care a fost furnizat direct sau indirect de cumpărător pentru a fi utilizat la fabricarea mărfurilor care se evaluează. Valoarea elementelor precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se execută în Uniune se include numai în măsura în care elementele respective intră în sarcina producătorului.

(3)   Costul de producție include toate cheltuielile suportate în operațiunile de creare de bunuri economice, în cele în care se fac adăugiri bunurilor economice sau în cele care ameliorează în mod substanțial bunurile economice. Acesta include și costurile precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctele (ii) și (iii) din cod.

(4)   Cheltuielile generale menționate la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (ii) din cod acoperă costurile directe și indirecte de producție și de vânzare a mărfurilor la export care nu sunt incluse la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (i) din cod.

Articolul 144

Metoda determinării valorii în vamă pe baza datelor disponibile (metoda „fall-back”)

[Articolul 74 alineatul (3) din cod]

(1)   La determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 74 alineatul (3) din cod, se poate da dovadă de o flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor prevăzute la articolul 70 și la articolul 74 alineatul (2) din cod. Valoarea determinată astfel se bazează, în cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.

(2)   Dacă nu se poate determina valoarea în vamă în conformitate cu alineatul (1), se utilizează alte metode adecvate. În acest caz valoarea în vamă nu se determină pe baza niciunuia dintre elementele următoare:

(a)	prețul de vânzare pe teritoriul vamal al Uniunii pentru mărfuri produse pe teritoriul vamal al Uniunii;

(b)	un sistem prin care, pentru determinarea valorii în vamă, se utilizează cea mai mare dintre două valori alternative;

(c)	prețul mărfurilor pe piața internă a țării exportatoare;

(d)	costul de producție, altul decât valorile calculate care s-au determinat pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod;

(e)	prețurile pentru exportul într-o țară terță;

(f)	valorile în vamă minime;

(g)	valori arbitrare sau fictive.

Articolul 145

Documente justificative referitoare la valoarea în vamă

[Articolul 163 alineatul (1) din cod]

Factura care se referă la valoarea de tranzacție declarată este necesară ca document justificativ.

Articolul 146

Conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă

[Articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod]

(1)   În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod, se utilizează următoarele rate de schimb pentru conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă:

(a)	rata de schimb publicată de Banca Centrală Europeană, pentru statele membre a căror monedă este euro;

(b)	rata de schimb publicată de autoritatea națională competentă sau, atunci când autoritatea națională a desemnat o bancă privată în scopul publicării ratei de schimb, rata publicată de banca privată respectivă, pentru statele membre a căror monedă nu este euro.

(2)   Rata de schimb care se utilizează în conformitate cu alineatul (1) este rata de schimb publicată în penultima zi de miercuri a fiecărei luni.

În cazul în care nu s-a publicat nicio rată de schimb în acea zi, se aplică rata de schimb cea mai recent publicată.

(3)   Rata de schimb se aplică timp de o lună, începând din prima zi a lunii următoare.

(4)   În cazul în care rata de schimb nu a fost publicată, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), rata utilizată pentru aplicarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) din cod se determină de către statul membru vizat. Această rată trebuie să reflecte cât se poate de bine valoarea monedei statului membru vizat.

TITLUL III

DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII

CAPITOLUL 1

Garanția pentru o datorie vamală existentă sau potențială

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 147

Sistemul electronic referitor la garanții

[Articolul 16 din cod]

Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la garanțiile care pot fi utilizate în mai multe state membre, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii sistemului de gestionare a garanțiilor în cadrul CVU menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Articolul 148

Garanția izolată pentru o datorie vamală potențială

[Articolul 90 alineatul (1) al doilea paragraf din cod]

(1)   În cazul în care constituirea unei garanții este obligatorie, o garanție care acoperă o singură operațiune (garanție izolată) pentru o datorie vamală potențială acoperă cuantumul taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale care ar putea lua naștere, calculat pe baza celor mai ridicate taxe vamale aplicabile mărfurilor de același tip.

(2)   În cazul în care alte taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri trebuie să fie acoperite de garanția izolată, calculul acestora se bazează pe cele mai ridicate rate aplicabile mărfurilor de același tip în statul membru în care mărfurile vizate sunt plasate sub regimul vamal sau sunt în depozitare temporară.

Articolul 149

Garanții facultative

[Articolul 91 din cod]

În cazul în care autoritățile vamale decid să solicite o garanție care este facultativă, se aplică articolele 150-158 din prezentul regulament.

Articolul 150

Garanție sub forma unui depozit în numerar

[Articolul 92 alineatul (1) litera (a) din cod]

În cazul în care se solicită o garanție pentru regimuri speciale sau depozitare temporară și care constă într-o garanție izolată sub forma unui depozit în numerar, această garanție se constituie la autoritățile vamale din statul membru în care mărfurile sunt plasate sub regimul special respectiv sau sunt în depozitare temporară.

În cazul în care un regim special, altul decât regimul de destinație finală, a fost descărcat sau supravegherea mărfurilor sub regim de destinație finală ori depozitarea temporară s-a încheiat corect, garanția se rambursează de către autoritatea vamală din statul membru în care a fost constituită.

Articolul 151

Garanție sub forma unui angajament al unui garant

[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) și articolul 94 din cod]

(1)   Angajamentul asumat de un garant se aprobă de biroul vamal unde este constituită garanția (biroul vamal de garanție) care notifică persoanei căreia i se solicită constituirea garanției faptul că angajamentul este aprobat.

(2)   Biroul vamal de garanție poate revoca aprobarea angajamentului unui garant în orice moment. Biroul vamal de garanție notifică garantului și persoanei căreia i se solicită constituirea garanției faptul că aprobarea angajamentului a fost revocată.

(3)   Garantul își poate rezilia angajamentul în orice moment. Garantul notifică biroului vamal de garanție rezilierea angajamentului.

(4)   Rezilierea angajamentului garantului nu afectează mărfurile care, la momentul în care rezilierea produce efecte, au fost deja plasate și se află încă sub un regim vamal sau în depozitare temporară în temeiul angajamentului reziliat.

(5)   O garanție izolată constituită sub forma unui angajament se întocmește folosind formularul prevăzut în anexa 32-01.

(6)   O garanție globală constituită sub forma unui angajament se întocmește folosind formularul prevăzut în anexa 32-03.

(7)   Fără a aduce atingere alineatelor (5) și (6) și articolului 160, fiecare stat membru poate permite, în conformitate cu legislația națională, ca angajamentul asumat de un garant să ia o formă diferită de cele prevăzute în anexele 32-01, 32-02 și 32-03, cu condiția ca acesta să aibă același efect juridic.

Articolul 152

Garanție izolată constituită sub forma unui angajament al unui garant

[Articolul 89 și articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]

(1)   În cazul în care o garanție izolată este constituită sub formă de angajament al unui garant, dovada respectivului angajament se păstrează de către biroul vamal de garanție pentru perioada de valabilitate a garanției.

(2)   În cazul în care o garanție izolată este constituită sub formă de angajament al unui garant, titularul regimului nu modifică codul de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

Articolul 153

Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale

[Articolul 92 alineatul (1) litera (c) din cod]

Atunci când ia naștere o datorie vamală într-un alt stat membru decât statul membru care a acceptat o garanție în una dintre formele menționate la articolul 83 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care poate fi utilizată în mai multe state membre, statul membru care a acceptat garanția transferă către statul membru în care ia naștere datoria vamală, la cererea formulată de acesta din urmă după expirarea termenului-limită de plată, cuantumul taxelor la import sau la export în limitele garanției acceptate și ale taxelor neachitate.

Transferul respectiv se efectuează în termen de o lună de la primirea cererii.

Articolul 154

Numărul de referință al garanției și codul de acces

[Articolul 89 alineatul (2) din cod]

(1)   Atunci când o garanție izolată poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanție îi comunică persoanei care a constituit garanția sau, în cazul unei garanții sub formă de titluri, garantului, următoarele informații:

(a)	un număr de referință al garanției;

(b)	un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

(2)   Atunci când o garanție globală poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanție îi comunică persoanei care a constituit garanția următoarele informații:

(a)	un număr de referință al garanției pentru fiecare parte din cuantumul de referință care urmează să fie monitorizat în conformitate cu articolul 157 din prezentul regulament;

(b)	un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

La cererea persoanei care a constituit garanția, biroul vamal de garanție atribuie unul sau mai multe coduri de acces suplimentare garanției respective pentru a fi utilizate de persoana respectivă sau de reprezentanții săi.

(3)   O autoritate vamală verifică existența și valabilitatea garanției de fiecare dată când o persoană îi comunică un număr de referință al garanției.

Secțiunea 2

Garanția globală

Articolul 155

Cuantumul de referință

[Articolul 90 din cod]

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 158 din prezentul regulament, cuantumul garanției globale este egal cu un cuantum de referință stabilit de către biroul vamal de garanție în conformitate cu articolul 90 din cod.

(2)   În cazul în care trebuie constituită o garanție globală pentru taxe la import sau la export și alte taxe al căror cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanția este solicitată, partea din cuantumul de referință care acoperă aceste taxe corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe de plătit.

(3)   În cazul în care trebuie constituită o garanție globală pentru taxe la import sau la export și alte taxe al căror cuantum nu poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanția este solicitată sau al căror cuantum variază în timp, partea din cuantumul de referință care acoperă aceste taxe se stabilește după cum urmează:

(a)	pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export și alte taxe care au luat naștere, cuantumul de referință corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe de plătit;

(b)

pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export și alte taxe care pot lua naștere, cuantumul de referință corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe care ar putea deveni exigibile în legătură cu fiecare declarație vamală sau declarație de depozitare temporară pentru care este constituită garanția, în cursul perioadei cuprinse între plasarea mărfurilor sub regimul vamal relevant sau în depozitare temporară și momentul în care este descărcat regimul vamal sau momentul în care se încheie supravegherea mărfurilor sub regim de destinație finală sau depozitarea temporară.

În scopurile literei (b), se iau în considerare cele mai ridicate taxe la import sau la export aplicabile mărfurilor de același tip și cele mai ridicate alte taxe datorate în legătură cu importul sau cu exportul de mărfuri de același tip în statul membru unde se află biroul vamal de garanție.

În cazul în care biroul vamal de garanție nu dispune de informațiile necesare pentru a determina partea din cuantumul de referință în temeiul primului paragraf, cuantumul este fixat la 10 000 EUR pentru fiecare declarație.

(4)   Biroul vamal de garanție determină cuantumul de referință în cooperare cu persoana căreia i se solicită constituirea garanției. Atunci când determină partea din cuantumul de referință în conformitate cu alineatul (3), biroul vamal de garanție determină cuantumul respectiv pe baza informațiilor privind mărfurile plasate sub regimurile vamale relevante sau în depozitare temporară în cele 12 luni precedente și pe baza unei estimări a volumului de operațiuni avute în vedere, astfel cum reiese, printre altele, din documentația comercială și din evidențele contabile ale persoanei căreia i se solicită constituirea garanției.

(5)   Biroul vamal de garanție efectuează o verificare a cuantumului de referință, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri adresate de persoana căreia i se solicită constituirea garanției, și îl ajustează pentru a se conforma dispozițiilor de la prezentul articol și de la articolul 90 din cod.

Articolul 156

Monitorizarea cuantumului de referință de către persoana căreia i se solicită constituirea garanției

(Articolul 89 din cod)

Persoana căreia i se solicită constituirea garanției se asigură că cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul mărfurilor în cazul în care acestea urmează să fie acoperite de garanție, de plătit sau care ar putea deveni exigibil, nu depășește cuantumul de referință.

Persoana respectivă informează biroul vamal de garanție când cuantumul de referință nu se mai situează la un nivel suficient pentru a acoperi operațiunile sale.

Articolul 157

Monitorizarea cuantumului de referință de către autoritățile vamale

[Articolul 89 alineatul (6) din cod]

(1)   Monitorizarea părții din cuantumul de referință care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri, care vor deveni exigibile în ceea ce privește mărfurile plasate sub regimul de punere în liberă circulație, se asigură pentru fiecare declarație vamală la momentul plasării mărfurilor sub regimul respectiv. Atunci când declarațiile vamale de punere în liberă circulație sunt depuse în conformitate cu o autorizație menționată la articolul 166 alineatul (2) sau la articolul 182 din cod, monitorizarea părții relevante din cuantumul de referință se asigură pe baza declarațiilor suplimentare sau, dacă este cazul, pe baza datelor înscrise în evidențe.

(2)   Monitorizarea părții din cuantumul de referință care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri, care pot deveni exigibile în ceea ce privește mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional, se asigură, prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament, pentru fiecare declarație vamală la momentul plasării mărfurilor sub regimul respectiv. Această monitorizare nu se aplică mărfurilor plasate sub regimul de tranzit unional care utilizează simplificarea menționată la articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod, în cazul în care declarația vamală nu este prelucrată prin sistemul electronic menționat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament.

(3)   Monitorizarea părții din cuantumul de referință care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul mărfurilor în cazul în care acestea urmează să fie acoperite de garanție, care vor lua naștere sau care pot lua naștere în alte cazuri decât cele menționate la alineatele (1) și (2), se asigură prin audit periodic corespunzător.

Articolul 158

Nivelul garanției globale

[Articolul 95 alineatele (2) și (3) din cod]

(1)   În scopurile articolului 95 alineatul (2) din cod, cuantumul garanției globale se reduce la:

(a)	50 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(b)	30 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 84 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446; sau

(c)	0 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 84 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   În scopurile articolului 95 alineatul (3) din cod, cuantumul garanției globale se reduce la 30 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din prezentul regulament.

Secțiunea 3

Dispoziții pentru regimul de tranzit unional și regimul în temeiul convențiilor TIR și ATA

Subsecțiunea 1

Tranzitul unional

Articolul 159

Calculul în scopul tranzitului comun

[Articolul 89 alineatul (2) din cod]

În scopul calculului menționat la articolul 148 și la articolul 155 alineatul (3) litera (b) al doilea paragraf din prezentul regulament, mărfurile unionale transportate în conformitate cu Convenția privind un regim de tranzit comun (¹⁷) sunt considerate mărfuri neunionale.

Articolul 160

Garanție izolată sub formă de titluri

[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]

(1)   În contextul regimului de tranzit unional, o garanție izolată sub forma unui angajament al unui garant poate fi constituită de garant și prin emiterea de titluri în favoarea persoanelor care intenționează să fie titularii regimului.

Dovada angajamentului respectiv se face utilizând formularul prevăzut în anexa 32-02, iar titlurile se întocmesc utilizând formularul prevăzut în anexa 32-06.

Fiecare titlu acoperă un cuantum de 10 000 EUR pentru care garantul este responsabil.

Perioada de valabilitate a unui titlu este de un an de la data emiterii.

(2)   Garantul furnizează biroului vamal de garanție orice detalii solicitate cu privire la titlurile de garanție izolată pe care le-a emis.

(3)   Pentru fiecare titlu, garantul îi comunică persoanei care intenționează să fie titularul regimului următoarele informații:

(a)	un număr de referință al garanției;

(b)	un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

Persoana care intenționează să fie titularul regimului nu modifică codul de acces.

(4)   Persoana care intenționează să fie titularul regimului depune la biroul vamal de plecare un număr de titluri corespunzător multiplului de 10 000 EUR necesar pentru a acoperi integral suma cuantumurilor menționate la articolul 148 din prezentul regulament.

Articolul 161

Revocarea sau rezilierea unui angajament constituit în cazul unei garanții izolate sub formă de titluri

[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) și articolul 94 din cod]

Autoritatea vamală responsabilă de biroul vamal de garanție relevant introduce în sistemul electronic menționat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament informații privind orice revocare sau reziliere a unui angajament constituit în cazul unei garanții izolate sub formă de titluri și data de la care revocarea sau rezilierea produce efecte.

Articolul 162

Garanția globală

[Articolul 89 alineatul (5) și articolul 95 din cod]

(1)   În contextul regimului de tranzit unional, garanția globală poate fi furnizată numai sub forma unui angajament al unui garant.

(2)   Dovada respectivului angajament se păstrează de către biroul vamal de garanție pentru perioada de valabilitate a garanției.

(3)   Titularul regimului nu modifică codul de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

Subsecțiunea 2

Proceduri în temeiul convențiilor TIR și ATA

Articolul 163

Responsabilitatea asociațiilor garante pentru operațiunile TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) din cod]

În scopurile articolului 8 alineatul (4) din Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (¹⁸), inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția TIR), în cazul în care o operațiune TIR are loc pe teritoriul vamal al Uniunii, orice asociație garantă stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii poate deveni răspunzătoare de plata cuantumului garantat aferent mărfurilor care fac obiectul operațiunii TIR până la limita de 60 000 EUR sau echivalentul său în moneda națională, pentru fiecare carnet TIR.

Articolul 164

Notificarea nedescărcării unui regim către asociațiile garante

[Articolul 226 alineatul (3) literele (b) și (c) din cod]

O notificare valabilă de nedescărcare a unui regim în conformitate cu Convenția TIR, cu Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția ATA) sau cu Convenția privind admiterea temporară (¹⁹), inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția de la Istanbul), efectuată de autoritățile vamale ale unui stat membru către o asociație garantă, constituie o notificare către orice altă asociație garantă din alt stat membru identificată ca răspunzătoare pentru plata oricărui cuantum reprezentând taxe la import sau la export ori alte taxe.

CAPITOLUL 2

Recuperarea, plata, rambursarea și remiterea cuantumului taxelor la import sau la export

Secțiunea 1

Determinarea cuantumului taxelor la import sau la export, notificarea datoriei vamale și înscrierea în evidențele contabile

Subsecțiunea 1

Articolul 165

Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale

[Articolul 101 alineatul (1) și articolul 102 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când ia naștere o datorie vamală, autoritățile vamale de a căror competență ține recuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale informează celelalte autorități vamale implicate în legătură cu următoarele aspecte:

(a)	faptul că a luat naștere o datorie vamală;

(b)	măsura luată împotriva debitorului în vederea recuperării sumelor în cauză.

(2)   Statele membre își acordă reciproc asistență pentru recuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale.

(3)   Fără a se aduce atingere articolului 87 alineatul (4) din cod, în cazul în care autoritatea vamală a statului membru în care mărfurile au fost plasate sub un regim special altul decât cel de tranzit ori s-au aflat în depozitare temporară obține, înainte de expirarea termenului-limită menționat la articolul 80 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, dovezi conform cărora, în alt stat membru, s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale sau care se consideră că sunt la originea acesteia, acea autoritate vamală trimite imediat și în orice caz în termenul-limită respectiv toate informațiile disponibile autorității vamale responsabile pentru locul în discuție. Această din urmă autoritate vamală confirmă primirea comunicării și indică dacă este responsabilă pentru recuperare. Dacă nu primește niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritatea vamală care trimite informațiile procedează imediat la recuperare.

(4)   Fără a se aduce atingere articolului 87 alineatul (4) din cod, în cazul în care autoritatea vamală a statului membru în care s-a constatat că a luat naștere datoria vamală în ceea ce privește mărfuri care nu au fost plasate nici sub un regim vamal, nici în depozitare temporară obține, înainte de notificarea datoriei vamale, dovezi conform cărora, în alt stat membru, s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale sau care se consideră că sunt la originea acesteia, acea autoritate vamală trimite imediat și în orice caz înainte de notificare toate informațiile disponibile autorității vamale responsabile pentru locul în discuție. Această din urmă autoritate vamală confirmă primirea comunicării și indică dacă este responsabilă pentru recuperare. Dacă nu primește niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritatea vamală care trimite informațiile procedează imediat la recuperare.

Articolul 166

Biroul vamal centralizator legat de carnetele ATA sau CPD

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]

(1)   Autoritățile vamale desemnează un birou vamal centralizator responsabil pentru orice măsură legată de datoriile vamale care iau naștere în urma nerespectării obligațiilor sau condițiilor referitoare la carnetele ATA sau CPD în temeiul articolului 79 din cod.

(2)   Fiecare stat membru comunică Comisiei biroul vamal centralizator, împreună cu numărul de referință al acestuia. Comisia pune la dispoziție aceste informații pe site-ul său.

Articolul 167

Recuperarea altor taxe în cadrul regimului de tranzit unional și de tranzit în conformitate cu Convenția TIR

[Articolul 226 alineatul (3) literele (a) și (b) din cod]

(1)   În cazul în care autoritățile vamale care au notificat datoria vamală și obligația de a plăti alte taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional sau sub regimul de tranzit în conformitate cu Convenția TIR obțin dovezi referitoare la locul în care s-au petrecut faptele care sunt la originea datoriei vamale și a intervenit obligația de a plăti alte taxe, autoritățile vamale în cauză suspendă procedura de recuperare și trimit imediat toate documentele necesare, inclusiv o copie autentificată a dovezilor, autorităților responsabile pentru locul respectiv. Autoritățile care trimit documentele solicită simultan confirmarea responsabilității din partea autorităților care le primesc în ceea ce privește recuperarea celorlalte taxe.

(2)   Autoritățile care primesc documentele confirmă primirea comunicării și indică dacă recuperarea celorlalte taxe ține de competența lor. Dacă nu primesc niciun răspuns în termen de 28 de zile, autoritățile care trimit documentele reiau imediat procedurile de recuperare pe care le-au inițiat.

(3)   Toate procedurile în curs pentru recuperarea altor taxe, inițiate de autoritățile care trimit documentele, sunt suspendate imediat ce autoritățile care primesc documentele au confirmat primirea comunicării și au indicat că ține de competența lor să recupereze celelalte taxe.

Imediat ce autoritățile care primesc documentele furnizează dovezi că au recuperat sumele în discuție, autoritățile care trimit documentele rambursează oricare alte taxe deja recuperate sau anulează procedurile de recuperare.

Articolul 168

Notificarea recuperării taxelor și a altor impuneri în cadrul regimului de tranzit unional și de tranzit în conformitate cu Convenția TIR

[Articolul 226 alineatul (3) literele (a) și (b) din cod]

Atunci când ia naștere o datorie vamală în ceea ce privește mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional sau sub regimul de tranzit în conformitate cu Convenția TIR, autoritățile vamale de a căror competență ține recuperarea informează biroul vamal de plecare în legătură cu recuperarea taxelor și a altor impuneri.

Articolul 169

Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub un regim de tranzit în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]

(1)   În cazul în care autoritățile vamale care au notificat datoria vamală și obligația de a plăti alte taxe aferente unor mărfuri plasate sub un regim de tranzit în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul obțin dovezi referitoare la locul în care s-au petrecut faptele care sunt la originea datoriei vamale și a intervenit obligația de a plăti alte taxe, autoritățile vamale în cauză trimit imediat toate documentele necesare, inclusiv o copie autentificată a dovezilor, autorităților de a căror competență ține locul respectiv. Autoritățile care trimit documentele solicită simultan confirmarea responsabilității din partea autorităților care le primesc în ceea ce privește recuperarea celorlalte taxe.

(2)   Autoritățile care primesc documentele confirmă primirea comunicării și indică dacă recuperarea celorlalte taxe ține de competența lor. În acest scop, autoritățile care primesc documentele utilizează modelul de descărcare prevăzut în anexa 33-05, indicând că au fost inițiate proceduri de recuperare în ceea ce privește asociația garantă în statul membru care primește documentele. Dacă nu primesc niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritățile care trimit documentele reiau imediat procedurile de recuperare pe care le-au inițiat.

(3)   Dacă ține de competența lor, autoritățile care primesc documentele inițiază noi proceduri de recuperare a altor taxe, dacă este cazul după perioada menționată la alineatul (2), și informează imediat autoritățile care trimit documentele.

Dacă este necesar, autoritățile care primesc documentele colectează de la asociația garantă de care sunt legate cuantumul taxelor și al altor impuneri datorate la ratele aplicabile în statul membru unde se află autoritățile respective.

(4)   De îndată ce autoritățile care primesc documentele indică faptul că ține de competența lor să recupereze alte taxe, autoritățile care trimit documentele restituie către asociația garantă de care sunt legate sumele pe care respectiva asociație le-a depus sau le-a plătit provizoriu.

(5)   Procedurile sunt transferate în decursul unei perioade de un an de la data expirării valabilității carnetului, cu excepția cazului în care plata a devenit definitivă în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau (3) din Convenția ATA sau al articolului 9 alineatul (1) literele (b) și (c) din anexa A la Convenția de la Istanbul.

Articolul 170

Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]

În cazul recuperării altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul, articolul 169 se aplică mutatis mutandis.

Subsecțiunea 2

Notificarea datoriei vamale și cererea de plată adresată asociației garante

Articolul 171

Cererea de plată adresată unei asociații garante în cadrul regimului prevăzut de Convenția ATA și de Convenția de la Istanbul

[Articolul 98 din cod]

(1)   Dacă stabilesc că a luat naștere datoria vamală în legătură cu mărfuri acoperite de un carnet ATA, autoritățile vamale formulează fără întârziere o solicitare către asociația garantă. Biroul vamal centralizator care formulează solicitarea menționată la articolul 86 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trimite, în același timp, biroului vamal centralizator în a cărui jurisdicție este situat biroul vamal de plasare sub regim de admitere temporară o notă de informare privind cererea de plată trimisă asociației garante. Acesta utilizează formularul prevăzut în anexa 33-03.

(2)   Nota de informare este însoțită de o copie a voletului nedescărcat dacă acesta se află în posesia biroului vamal centralizator. Nota de informare poate fi folosită ori de câte ori acest lucru este considerat necesar.

(3)   Formularul de impunere menționat la articolul 86 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 poate fi trimis după ce se formulează solicitarea către asociația garantă, dar la nu mai mult de trei luni de la solicitare și în orice caz la nu mai mult de șase luni de la data la care autoritățile vamale inițiază procedurile de recuperare. Formularul de impunere este prevăzut în anexa 33-04.

Secțiunea 2

Rambursarea și remiterea

Articolul 172

Cererea de rambursare sau remitere

[Articolul 22 alineatul (1) din cod]

Cererile de rambursare sau remitere se depun de către persoana care a achitat sau căreia îi revine obligația de a achita cuantumul taxelor la import sau la export sau de către oricare altă persoană care a preluat drepturile și obligațiile acesteia.

Articolul 173

Prezentarea mărfurilor ca o condiție pentru rambursare sau remitere

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

Rambursarea sau remiterea este condiționată de prezentarea mărfurilor. Dacă mărfurile nu pot fi prezentate autorităților vamale, autoritatea vamală competentă să ia decizia acordă rambursarea sau remiterea numai în cazul în care deține dovezi care arată că mărfurile în cauză sunt mărfuri pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea.

Articolul 174

Restricție privind transferul mărfurilor

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

Fără a aduce atingere articolului 176 alineatul (4) din prezentul regulament și până în momentul luării unei decizii cu privire la o cerere de rambursare sau de remitere, mărfurile pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea nu sunt transferate către un alt amplasament decât cel menționat în cerere cu excepția cazului în care solicitantul notifică în prealabil acest lucru autorității vamale menționate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care informează autoritatea vamală competentă să ia decizia.

Articolul 175

Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale

[Articolul 22 și articolul 116 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când, în scopul rambursării sau al remiterii, trebuie să se obțină informații suplimentare de la autoritatea vamală a unui alt stat membru decât cel în care a fost notificată datoria vamală sau în care trebuie examinate mărfurile de către autoritatea respectivă pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile pentru rambursare sau remitere, autoritatea vamală competentă să ia decizia solicită asistența autorității vamale a statului membru în care se află mărfurile, precizând natura informațiilor care trebuie obținute sau a verificărilor care trebuie efectuate.

Cererea de informații este însoțită de datele cererii și de toate documentele necesare pentru a se permite autorității vamale a statului membru în care se află mărfurile să obțină informațiile sau să efectueze verificările solicitate.

(2)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia trimite cererea menționată la alineatul (1) prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, aceasta trimite autorității vamale a statului membru în care se află mărfurile două copii ale cererii întocmite în scris utilizând formularul prevăzut în anexa 33-06.

(3)   Autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile răspunde prompt cererii menționate la alineatul (1).

Autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile trebuie ca, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii, să obțină informațiile sau să efectueze verificările solicitate de autoritatea vamală competentă să ia decizia. Autoritatea respectivă înregistrează rezultatele obținute în partea corespunzătoare a exemplarului original al cererii menționate la alineatul (1) și returnează documentul respectiv autorității vamale competente să ia decizia, împreună cu toate documentele menționate la alineatul (1) al doilea paragraf.

Dacă autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile nu poate obține informațiile sau nu poate realiza verificările solicitate în perioada prevăzută la al doilea paragraf, aceasta returnează cererea, adnotată corespunzător, în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.

Articolul 176

Îndeplinirea formalităților vamale

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

(1)   Dacă rambursarea sau remiterea este condiționată de îndeplinirea unor formalități vamale, titularul deciziei de rambursare sau de remitere informează biroul vamal de monitorizare că a îndeplinit formalitățile respective. Dacă decizia precizează că mărfurile pot fi exportate sau plasate sub un regim special, iar debitorul folosește această posibilitate, biroul vamal de monitorizare este biroul vamal în care mărfurile sunt plasate sub regimul respectiv.

(2)   Biroul vamal de monitorizare notifică autorității vamale competente să ia decizia faptul că au fost îndeplinite formalitățile vamale care reprezintă o condiție pentru rambursare sau remitere prin intermediul unui răspuns menționat la articolul 95 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, utilizând formularul prevăzut în anexa 33-07 la prezentul regulament.

(3)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia a hotărât că rambursarea sau remiterea este justificată, cuantumul taxelor se rambursează sau se remite numai după ce autoritatea vamală în cauză a primit informațiile menționate la alineatul (2).

(4)   Autoritatea vamală competentă să ia decizia poate autoriza, înainte de luarea acesteia, îndeplinirea formalităților vamale a căror îndeplinire poate reprezenta o condiție pentru orice rambursare sau remitere. Această autorizare nu aduce atingere deciziei respective. În aceste cazuri, alineatele (1)-(3) sunt aplicabile mutatis mutandis.

(5)   În sensul prezentului articol, biroul vamal de monitorizare înseamnă biroul vamal care se asigură, dacă este cazul, că sunt îndeplinite formalitățile sau cerințele care reprezintă condiția pentru rambursarea sau remiterea cuantumului taxelor la import și la export.

Articolul 177

Formalitățile legate de decizia privind rambursarea sau remiterea

[Articolul 116 alineatul (2) din cod]

 

Descărcă textul

Poți descărca textul prezent, sau întreg textul dacă acesta are dimensiuni mai mari, folosind butonul de mai jos.