(1)

Comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” prezintă provocările, obiectivele și orientările viitoarei politici agricole comune (PAC) ulterior anului 2020. Respectivele obiective includ orientarea PAC mai mult către obținerea de rezultate și către piață, stimularea modernizării și a durabilității, inclusiv a durabilității economice, sociale, de mediu și climatice a zonelor agricole, forestiere și rurale, precum și contribuția la reducerea sarcinii administrative a beneficiarilor legate de legislația Uniunii.

(2)

Pentru a aborda dimensiunea globală și implicațiile PAC, Comisia ar trebui să asigure coerența cu politicile și instrumentele externe ale Uniunii, în special în domeniul cooperării pentru dezvoltare și al comerțului. Angajamentul Uniunii în ceea ce privește coerența politicilor în favoarea dezvoltării necesită luarea în considerare a obiectivelor și principiilor de dezvoltare în elaborarea politicilor.

(3)

Întrucât PAC trebuie să asigure răspunsuri mai eficace la provocări și oportunități pe măsură ce acestea se manifestă la nivel internațional, la nivelul Uniunii, la nivel național, la nivel regional, la nivel local și la nivelul fermelor, este necesar să se raționalizeze guvernanța PAC și să se îmbunătățească performanța acesteia în materie de îndeplinire a obiectivelor Uniunii, precum și să se reducă în mod semnificativ sarcina administrativă. PAC ar trebui să se bazeze pe obținerea performanței (denumit în continuare „modelul de performanță”). Prin urmare, Uniunea ar trebui să stabilească parametrii de bază ai politicii, cum ar fi obiectivele PAC și cerințele de bază ale acesteia, iar statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare în privința modului în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele. Subsidiaritatea sporită face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, precum și a naturii specifice a activității agricole, care rezultă din structura socială a agriculturii și din disparitățile structurale și naturale dintre diferitele regiuni agricole, prin personalizarea sprijinului în scopul maximizării contribuției la îndeplinirea obiectivelor Uniunii.

(4)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (⁵) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și prevăd în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii sau gestiune indirectă și prevăd verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(5)

Normele privind măsurile care leagă eficacitatea fondurilor Uniunii de buna guvernanță economică, privind dezvoltarea teritorială și privind vizibilitatea sprijinului din fondurile Uniunii prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (⁶) ar trebui să se aplice, de asemenea, sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat în temeiul prezentului regulament, pentru a se asigura coerența cu fondurile în cauză ale Uniunii în legătură cu aspectele respective.

(6)

Sinergiile dintre FEADR și Orizont Europa, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (⁷), ar trebui să încurajeze FEADR să utilizeze la maximum rezultatele cercetării și inovării, în special pe cele care derivă din proiectele finanțate prin intermediul Orizont Europa și al Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI), generând inovații în sectorul agricol și în zonele rurale.

(7)

Având în vedere importanța combaterii declinului dramatic al biodiversității, sprijinul în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor în materie de biodiversitate în politicile Uniunii și la realizarea obiectivului general ambițios de a aloca pentru obiectivele în materie de biodiversitate 7,5 % din cheltuielile anuale din cadrul financiar multianual (CFM) în 2024 și 10 % din cheltuielile anuale din CFM în 2026 și 2027.

(8)

Statele membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a specifica anumite definiții și condiții în propriile planuri strategice PAC. Totuși, în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile comune, trebuie instituit un anumit cadru la nivelul Uniunii care să conțină elementele comune necesare ce trebuie incluse în definițiile și condițiile respective (denumite în continuare „definițiile-cadru”).

(9)

Pentru a consolida rolul agriculturii în furnizarea de bunuri publice, este necesar să se stabilească o definiție-cadru adecvată pentru „activitatea agricolă”. În plus, pentru a se asigura faptul că Uniunea își poate îndeplini obligațiile internaționale referitoare la sprijinul intern, prevăzute în Acordul OMC privind agricultura, în special obligația ca sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității și tipurile de intervenții conexe să fie notificate în continuare ca sprijin din categoria „cutie verde”, ale cărui efecte asupra producției sau de denaturare a comerțului sunt nule sau cel mult minime, definiția-cadru a „activității agricole” ar trebui să cuprindă atât producția de produse agricole, cât și menținerea suprafețelor agricole, lăsând fermierilor posibilitatea să aleagă între cele două tipuri de activități. În scopul adaptării la condițiile locale, statele membre ar trebui să prevadă definiția exactă a „activității agricole” și condițiile relevante în propriile planuri strategice PAC.

(10)

Pentru a nu se pierde elemente esențiale pentru întreaga Uniune, care asigură comparabilitatea între deciziile statelor membre, ar trebui stabilită o definiție-cadru pentru „suprafața agricolă”, care să nu limiteze totuși statele membre în îndeplinirea obiectivelor Uniunii. Definițiile-cadru conexe pentru „teren arabil”, „culturi permanente” și „pajiște permanentă” ar trebui stabilite în linii mari, pentru a permite statelor membre să elaboreze definiții mai detaliate în conformitate cu propriile condiții locale.

(11)

Definiția-cadru pentru „teren arabil” ar trebui formulată în așa fel încât să permită statelor membre să cuprindă forme de producție diferite și să impună includerea suprafețelor de terenuri lăsate în pârloagă pentru a se asigura natura decuplată a intervențiilor.

(12)

Definiția-cadru pentru „culturi permanente” ar trebui să includă atât suprafețele utilizate efectiv pentru producție, cât și cele care nu sunt utilizate în acest scop, precum și pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt, care urmează a fi definite de statele membre.

(13)

Definiția-cadru pentru „pajiște permanentă” ar trebui formulată în așa fel încât, în cazurile în care iarba și alte plante furajere erbacee rămân predominante, să nu excludă alte specii care sunt bune pentru pășunat. În plus, ar trebui să le permită statelor membre să specifice criterii suplimentare și să le dea posibilitatea să includă alte specii decât iarba sau alte plante furajere erbacee care pot produce hrană pentru animale, indiferent dacă sunt sau nu utilizate pentru producția efectivă. Printre acestea s-ar putea număra specii de plante ale căror părți, cum ar fi frunzele, florile, tulpinile sau fructele, pot fi consumate direct sau atunci când cad pe pământ. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată decide să limiteze terenurile cu zone de pășunat în care iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente, inclusiv să limiteze respectivele terenuri la terenurile utilizate în conformitate cu practicile locale consacrate.

(14)

Ar trebui să se asigure faptul că statele membre includ în definițiile-cadru pentru „suprafața agricolă” sistemele agrosilvice, care constau în cultivarea de arbori pe parcele agricole pe care se desfășoară activități agricole în vederea îmbunătățirii utilizării durabile a terenurilor.

(15)

Pentru a se garanta securitatea juridică a faptului că sprijinul este plătit pentru o suprafață agricolă care se află la dispoziția fermierului și pe care se desfășoară o activitate agricolă, ar trebui prevăzută o definiție-cadru a „hectarului eligibil” cu elementele esențiale. În special, statele membre ar trebui să stabilească condițiile pe baza cărora să se determine dacă terenul se află la dispoziția fermierului. Având în vedere probabilitatea utilizării ocazionale și temporare a terenului agricol pentru o activitate care nu este strict agricolă și dat fiind potențialul anumitor activități neagricole de a contribui la diversificarea veniturilor exploatațiilor agricole, statele membre ar trebui să stabilească condiții adecvate pentru includerea la categoria „hectare eligibile” a suprafețelor care sunt utilizate și pentru activități neagricole.

(16)

Având în vedere nivelul ridicat de ambiție în materie de mediu al PAC, suprafața eligibilă nu ar trebui să fie redusă ca urmare a punerii în aplicare a anumitor norme privind condiționalitatea și a schemelor pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor (denumite în continuare „eco-scheme”) în cadrul plăților directe. Suprafețele agricole nu ar trebui să devină neeligibile pentru plăți directe în cazul cultivării în scopul obținerii de produse neagricole, și anume în cazul cultivării în sistem de paludicultură în cadrul schemelor Uniunii sau al schemelor naționale care contribuie la îndeplinirea unuia sau a mai multor obiective ale Uniunii legate de mediu sau de climă. În plus, suprafețele agricole ar trebui să rămână eligibile pentru plăți directe atunci când fac obiectul anumitor cerințe ale Uniunii referitoare la protecția mediului sau sunt împădurite în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală, inclusiv suprafețele împădurite în cadrul schemelor naționale conforme sau suprafețele care fac obiectul anumitor angajamente de scoatere temporară din circuitul agricol.

(17)

De asemenea, ținând seama de nevoia de simplificare, statelor membre ar trebui să li se permită să decidă ca elementele de peisaj care nu împiedică în mod semnificativ desfășurarea activității agricole pe o parcelă să facă parte în continuare din suprafața eligibilă. La calcularea suprafeței eligibile de pajiști permanente, deducând suprafețele ocupate de elemente neeligibile, statelor membre ar trebui să li se permită să aplice o metodologie simplificată.

(18)

În ceea ce privește suprafețele utilizate pentru producția de cânepă, în vederea protejării sănătății publice și pentru a se asigura consecvența cu alte reglementări legislative, utilizarea soiurilor de semințe de cânepă cu un conținut de tetrahidrocanabinol mai mic de 0,3 % ar trebui cuprinsă în definiția „hectarului eligibil”.

(19)

Pentru ca performanța PAC să fie și mai bună, sprijinul pentru venit ar trebui să fie direcționat spre fermierii activi. Pentru a se asigura o abordare comună la nivelul Uniunii, ar trebui prevăzută o definiție-cadru a „fermierului activ” care să conțină elementele esențiale. Statele membre ar trebui să stabilească în propriile planuri strategice PAC, pe baza unor criterii obiective, care fermieri sunt considerați fermieri activi. Pentru a se reduce sarcina administrativă, statelor membre ar trebui să li se permită să acorde plăți directe fermierilor mai mici care contribuie, la rândul lor, la vitalitatea zonelor rurale și să stabilească o listă negativă a activităților neagricole în comparație cu care activitățile agricole sunt în general marginale. Lista negativă nu ar trebui să fie singurul mod în care este stabilită definiția, ci ar trebui utilizată ca instrument complementar care să ajute la identificarea unor astfel de activități neagricole, fără a aduce atingere faptului că persoanele în cauză trebuie să dovedească îndeplinirea criteriilor pentru încadrarea în definiția „fermierului activ”. În vederea garantării unor venituri mai bune, a consolidării structurii socioeconomice a zonelor rurale sau a urmăririi unor obiective conexe, definiția „fermierului activ” nu ar trebui să împiedice acordarea de sprijin fermierilor care desfășoară mai multe activități sau a fermierilor cu fracțiune de normă care, pe lângă activitățile agricole, sunt implicați și în activități neagricole.

(20)

Pentru a se asigura consecvența între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală atunci când obiectivul vizat este reînnoirea generațională, ar trebui stabilită la nivelul Uniunii o definiție-cadru a „tânărului fermier” care să conțină elementele esențiale.

(21)

Pentru a se asigura consecvența între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală atunci când obiectivul vizat este facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale, ar trebui stabilită la nivelul Uniunii o definiție-cadru a „noului fermier”, care să conțină elemente comune.

(22)

Pentru a da substanță obiectivelor PAC stabilite la articolul 39 din TFUE, precum și pentru a garanta că Uniunea face față în mod corespunzător celor mai recente provocări cu care se confruntă, este oportun să se prevadă o serie de obiective generale care să reflecte orientările prezentate în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”. De asemenea, la nivelul Uniunii ar trebui stabilit un set de obiective specifice care să fie urmărite de statele membre prin intermediul planurilor lor strategice PAC, ținând seama de faptul că în statele membre agricultura reprezintă un sector strâns legat de economie în ansamblu. Obiectivele specifice respective ar trebui nu doar să stabilească un echilibru între dimensiunile dezvoltării durabile, potrivit evaluării impactului, ci și să transpună obiectivele generale ale PAC în priorități mai concrete și să țină seama de legislația relevantă a Uniunii, în special în ceea ce privește clima, energia și mediul.

(23)

O PAC mai inteligentă, modernizată și mai durabilă trebuie să fie deschisă față de cercetare și inovare, pentru a reflecta caracterul multifuncțional al sistemelor agricole, forestiere și alimentare ale Uniunii, investind în dezvoltarea tehnologică și în digitalizare și îmbunătățind totodată adoptarea și implementarea efectivă a tehnologiilor, în special a tehnologiilor digitale, precum și accesul la cunoștințe imparțiale, temeinice, relevante și noi și intensificarea schimbului de astfel de cunoștințe.

(24)

Uniunea trebuie să promoveze un sector agricol modern, competitiv, rezilient și diversificat, care să beneficieze de pe urma unei producții de înaltă calitate și a unei utilizării eficiente a resurselor și care să asigure securitatea alimentară pe termen lung ca parte a unui sector agroalimentar competitiv și productiv, protejând, în același timp, modelul fermei de familie.

(25)

Pentru a sprijini obținerea de venituri viabile de către ferme și reziliența sectorului agricol din întreaga Uniune în vederea sporirii securității alimentare pe termen lung, este necesar să se îmbunătățească poziția fermierilor în lanțul valoric, în special prin încurajarea formelor de cooperare care îi implică pe fermieri și sunt în beneficiul acestora, precum și prin promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare și prin îmbunătățirea transparenței pieței.

(26)

Este necesar ca Uniunea să îmbunătățească răspunsul la exigențele societale referitoare la hrană și sănătate, inclusiv în ceea ce privește alimentele de înaltă calitate, sigure și hrănitoare produse într-un mod durabil. Pentru a progresa în această direcție, este necesară promovarea de practici agricole durabile specifice, cum ar fi agricultura ecologică, gestionarea integrată a dăunătorilor, agroecologia, agrosilvicultura sau agricultura de precizie. În mod similar, ar trebui stimulate, de asemenea, acțiuni de promovare a unor niveluri mai ridicate de bunăstare a animalelor și inițiative de combatere a rezistenței la antimicrobiene.

(27)

Modelul de performanță nu ar trebui să conducă la o situație în care să existe 27 de politici agricole naționale diferite, punând astfel în pericol caracterul comun al PAC și piața internă. Acesta ar trebui, totuși, să le permită statelor membre un anumit grad de flexibilitate într-un cadru de reglementare comun solid. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească obiectivele Uniunii și să definească tipurile de intervenții, precum și cerințele comune ale Uniunii aplicabile statelor membre, asigurând astfel caracterul comun al PAC. Statele membre, beneficiind de un nivel sporit de flexibilitate, ar trebui să fie responsabile de transpunerea acestui cadru de reglementare al Uniunii în mecanisme de sprijin aplicabile beneficiarilor. În acest context, statele membre ar trebui să acționeze în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu principiile generale ale dreptului Uniunii și să se asigure că, într-adevăr, cadrul juridic pentru acordarea sprijinului din partea Uniunii către beneficiari se bazează pe planurile strategice PAC ale statelor membre și este în conformitate cu principiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului (⁸). Ele ar trebui, totodată, să își pună în aplicare planurile strategice PAC așa cum au fost aprobate de Comisie.

(28)

Pentru a promova un sector agricol inteligent și rezilient, plățile directe constituie în continuare o parte esențială a garantării unui sprijin acordat fermierilor pentru un venit echitabil. De asemenea, investițiile în restructurarea, modernizarea, inovarea și diversificarea fermelor și în adoptarea unor noi practici și tehnologii sunt necesare pentru îmbunătățirea atractivității pieței pentru fermieri.

(29)

În contextul unei mai puternice orientări spre piață a PAC, prezentată în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, expunerea la piață, schimbările climatice și frecvența și gravitatea fenomenelor meteorologice extreme aferente acestora, precum și crizele sanitare și fitosanitare pot genera riscuri legate de volatilitatea prețurilor și de presiunile tot mai mari asupra veniturilor, în special ale producătorilor primari. Astfel, deși fermierii sunt cei care poartă responsabilitatea finală a elaborării propriilor strategii și a îmbunătățirii rezilienței în cadrul propriilor ferme, ar trebui să se instituie un cadru robust care să garanteze gestionarea adecvată a riscurilor.

(30)

Sprijinirea și îmbunătățirea protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de mediu și de climă constituie o prioritate extrem de importantă pentru viitorul agriculturii și silviculturii din Uniune. PAC ar trebui să joace un rol atât în reducerea impactului negativ asupra mediului și climei, inclusiv asupra biodiversității, cât și în sporirea furnizării de bunuri publice de mediu – pe toate tipurile de terenuri agricole și forestiere (inclusiv zonele cu valoare naturală ridicată) și în zonele rurale în ansamblu. Așadar, structura PAC ar trebui să reflecte un nivel de ambiție mai ridicat în privința respectivelor obiective. Aceasta ar trebui să includă elemente care sprijină sau, într-o formă sau alta, stimulează o gamă largă de acțiuni în vederea atingerii obiectivelor în agricultură, producția de alimente, silvicultură și zonele rurale în ansamblu.

(31)

Combinația optimă de tipuri de acțiuni pentru abordarea respectivelor obiective va varia de la un stat membru la altul. Concomitent cu necesitatea de a intensifica eforturile de adaptare la schimbările climatice, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității de sechestrare a carbonului sunt în egală măsură importante pentru atenuarea schimbărilor climatice. Producția și utilizarea energiei sprijinite prin PAC ar trebui să vizeze energia care prezintă în mod clar caracteristicile durabilității, inclusiv în ceea ce privește gazele cu efect de seră. În ceea ce privește gestionarea resurselor naturale, reducerea dependenței de substanțe chimice precum îngrășămintele artificiale și pesticidele ar putea fi deosebit de utilă, inclusiv pentru protejarea biodiversității, în condițiile în care în multe părți ale Uniunii devine urgentă nevoia reducerii dependenței de pesticide și a unor măsuri de stopare și inversare a declinului populațiilor de polenizatori.

(32)

Deoarece multe zone rurale din Uniune suferă din cauza unor probleme structurale cum ar fi lipsa oportunităților de angajare atractive, lipsa de personal calificat și investițiile insuficiente în bandă largă și în conectivitate, infrastructuri digitale și de altă natură și servicii esențiale, precum și din cauza exodului tinerilor, este fundamentală consolidarea structurii socioeconomice a zonelor respective, în conformitate cu Declarația de la Cork 2.0 „O viață mai bună în zonele rurale”, în special prin crearea de locuri de muncă și reînnoirea generațională, aducând în zonele rurale locurile de muncă și creșterea economică dorite de Comisie, promovând incluziunea socială, sprijinul acordat tinerilor, reînnoirea generațională și dezvoltarea de „sate inteligente” în mediul rural al întregii Europe și contribuind la atenuarea depopulării.

(33)

Egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii, iar integrarea perspectivei de gen este un instrument important pentru includerea acestui principiu în PAC. Prin urmare, ar trebui să se pună un accent deosebit pe promovarea participării femeilor la dezvoltarea socioeconomică a zonelor rurale, cu acordarea unei atenții speciale agriculturii, sprijinind rolul-cheie al femeilor. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a evalua situația femeilor în agricultură și de a aborda provocările în propriile planuri strategice PAC. Principiul egalității de gen ar trebui să facă parte integrantă din pregătirea, punerea în aplicare și evaluarea intervențiilor PAC. De asemenea, statele membre ar trebui să își consolideze capacitatea în ceea ce privește integrarea dimensiunii de gen și colectarea de date defalcate pe genuri.

(34)

În vederea stabilizării și diversificării economiei rurale, ar trebui sprijinite dezvoltarea, crearea și menținerea întreprinderilor neagricole. Astfel cum se indică în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, noile lanțuri valorice rurale, cum ar fi energia din surse regenerabile, bioeconomia emergentă, economia circulară și ecoturismul, pot oferi zonelor rurale un bun potențial pentru creștere și locuri de muncă, conservând totodată resursele naturale. În acest context, instrumentele financiare și utilizarea garanției UE din cadrul InvestEU, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (⁹), pot avea un rol crucial în asigurarea accesului la finanțare și în stimularea capacității de creștere a fermelor și întreprinderilor. Există potențial pentru ocuparea forței de muncă în zonele rurale pentru resortisanții țărilor terțe cu drept de ședere legală, ceea ce ar promova integrarea lor socială și economică, în special în cadrul strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(35)

PAC ar trebui să asigure în continuare securitatea alimentară, care ar trebui înțeleasă ca însemnând acces permanent la alimente suficiente, sigure și hrănitoare. Mai mult, PAC ar trebui să contribuie la îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii noilor exigențe societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la producția agricolă durabilă, la o alimentație mai sănătoasă, la bunăstarea animalelor și la reducerea deșeurilor alimentare. PAC ar trebui să promoveze în continuare producția cu caracteristici specifice și valoroase, ajutând fermierii să-și ajusteze proactiv producția în funcție de semnalele de pe piață și de exigențele consumatorilor.

(36)

Având în vedere amploarea reformei necesare pentru îndeplinirea obiectivelor avute în vedere și pentru a se răspunde preocupărilor exprimate, este oportun să se prevadă un nou cadru juridic, într-un singur regulament, care să cuprindă sprijinul din partea Uniunii finanțat prin Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și care să înlocuiască măsurile prevăzute în prezent în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹⁰) și în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹¹).

(37)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme care să se aplice sprijinului din partea Uniunii finanțat prin FEGA și prin FEADR și acordat sub forma unor tipuri de intervenții specificate în planuri strategice PAC elaborate de statele membre și aprobate de Comisie.

(38)

Pentru a se asigura faptul că Uniunea își poate îndeplini obligațiile internaționale referitoare la sprijinul intern, prevăzute în Acordul OMC privind agricultura, anumite tipuri de intervenții prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie notificate în continuare ca sprijin din categoria „cutie verde”, ale cărui efecte asupra producției sau de denaturare a comerțului sunt nule sau cel mult minime, sau să fie notificate ca sprijin din categoria „cutie albastră” în cadrul programelor de limitare a producției, fiind astfel exceptate de la angajamentele de reducere. Deși dispozițiile din prezentul regulament referitoare la astfel de tipuri de intervenții sunt deja în conformitate cu cerințele „cutiei verzi” prevăzute în anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura sau cu cerințele „cutiei albastre” prevăzute la articolul 6.5 din acordul menționat, ar trebui să se garanteze că intervențiile planificate de statele membre în planurile lor strategice PAC pentru aceste tipuri de intervenții îndeplinesc în continuare cerințele respective. În special, plata specifică pentru cultura de bumbac efectuată în temeiul prezentului regulament ar trebui concepută în continuare astfel încât să respecte dispozițiile „cutiei albastre”.

(39)

Ar trebui asigurată conformitatea intervențiilor, inclusiv a sprijinului cuplat pentru venit, cu angajamentele internaționale ale Uniunii. Acestea includ cerințele Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT (¹²), astfel cum sunt aplicabile ca urmare a modificărilor la nivelul suprafeței de bază separate pentru plantele oleaginoase a Uniunii survenite în urma schimbării alcătuirii Uniunii.

(40)

Informațiile privind performanța PAC și evaluarea acesteia pe baza punerii în aplicare a planurilor strategice PAC vor fi luate în considerare în evaluările periodice ale coerenței politicilor în favoarea dezvoltării durabile, stabilite pe baza Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, realizate de Comisie.

(41)

Având ca bază sistemul precedent al ecocondiționalității implementat până în 2022, sistemul noii condiționalități leagă primirea integrală a sprijinului PAC de respectarea de către fermieri și de către alți beneficiari a standardelor de bază referitoare la mediu, schimbările climatice, sănătatea publică, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Standardele de bază cuprind, într-o formă simplificată, o listă de cerințe legale în materie de gestionare (SMR) și standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor (standarde GAEC). Respectivele standarde de bază ar trebui să țină seama într-o mai mare măsură de provocările legate de mediu și de climă și de noua componentă de mediu a arhitecturii PAC, atingând astfel nivelul superior de ambiție în ceea ce privește mediul și clima prevăzut de Comisie în comunicarea sa privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” și în CFM pentru perioada 2021-2027, stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (¹³).

(42)

Condiționalitatea are menirea de a contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile, printr-o sensibilizare mai puternică a beneficiarilor în legătură cu necesitatea respectării standardelor de bază. De asemenea, condiționalitatea vizează ca PAC să devină mai compatibilă cu așteptările societății, prin îmbunătățirea coerenței dintre PAC și obiectivele privind mediul, sănătatea publică, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Condiționalitatea ar trebui să fie o parte integrantă a componentei de mediu a arhitecturii PAC, ca element al nivelului de bază pe care se sprijină angajamente mai ambițioase în materie de mediu și de climă, și ar trebui aplicată în mod exhaustiv în întreaga Uniune. Statele membre ar trebui să se asigure că se aplică sancțiuni proporționale, eficace și disuasive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2116 fermierilor și altor beneficiari care nu îndeplinesc cerințele respective.

(43)

Cadrul standardelor GAEC este menit să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, să abordeze provocările legate de apă, protejarea și calitatea solului, precum și protejarea și calitatea biodiversității. Cadrul trebuie îmbunătățit pentru a ține seama în special de practicile prevăzute pentru perioada de până în anul 2022 în cadrul înverzirii plăților directe, de atenuarea schimbărilor climatice și de necesitatea îmbunătățirii sustenabilității fermelor, precum și de contribuția acestora la biodiversitate. Este recunoscut faptul că fiecare standard GAEC contribuie la îndeplinirea mai multor obiective. Pentru a implementa acest cadru, statele membre ar trebui să instituie câte un standard național pentru fiecare dintre standardele stabilite la nivelul Uniunii, ținând seama de caracteristicile specifice ale zonei respective, inclusiv condițiile pedologice și climatice, de condițiile agricole existente, de practicile agricole, de dimensiunile și structurile fermelor, de utilizarea terenurilor și de specificul regiunilor ultraperiferice. Statele membre ar trebui să poată stabili alte standarde la nivel național în ceea ce privește obiectivele principale ale standardelor GAEC pentru a îmbunătăți performanța în materie de mediu și de climă a cadrului de standarde GAEC. Având în vedere practicile existente în cadrul sistemului de agricultură ecologică, nu ar trebui aplicată nicio cerință suplimentară fermierilor care practică sistemul de agricultură ecologică în ceea ce privește rotația culturilor. În plus, în ceea ce privește standardele privind rotația culturilor și ponderea minimă a terenurilor arabile pentru biodiversitate, statele membre ar trebui să poată lua în considerare anumite excepții pentru a evita o sarcină excesivă asupra fermelor mai mici sau pentru a exclude anumite ferme care îndeplinesc deja obiectivul standardelor GAEC deoarece sunt acoperite într-o măsură semnificativă de pajiști, de terenuri lăsate în pârloagă sau de culturi de leguminoase. Ar trebui să se prevadă, de asemenea, o excepție în ceea ce privește cerința în materie de biodiversitate privind ponderea minimă a terenurilor arabile în cazul statelor membre a căror suprafață este predominant împădurită.

(44)

SMR trebuie să fie implementate pe deplin de statele membre pentru a deveni operaționale la nivel de fermă și pentru a se asigura aplicarea unui tratament egal fermierilor. Pentru a se asigura consecvența normelor privind condiționalitatea din punctul de vedere al sporirii durabilității politicii, SMR ar trebui să includă principalele acte din legislația Uniunii referitoare la mediu, sănătatea publică, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor, astfel cum au fost puse în aplicare la nivel național, care prevăd obligații precise pentru fermierii individuali și alți beneficiari, inclusiv obligații în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului (¹⁴) și al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (¹⁵) sau al Directivei 91/676/CEE a Consiliului (¹⁶). Pentru a se da curs declarației comune emise de Parlamentul European și de Consiliu anexate la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹⁷), dispozițiile relevante din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (¹⁸) și din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (¹⁹) ar trebui să fie incluse ca SMR în domeniul de aplicare al condiționalității, iar lista standardelor GAEC ar trebui să fie adaptată în consecință.

(45)

Pentru a contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile din punct de vedere social printr-o mai bună conștientizare de către beneficiarii sprijinului PAC a standardelor sociale și de ocupare a forței de muncă, ar trebui introdus un nou mecanism care să integreze preocupările de ordin social.

(46)

Un astfel de mecanism ar trebui să coreleze primirea integrală a plăților directe din cadrul PAC, precum și a plăților pentru angajamentele în materie de mediu și de climă și alte angajamente în materie de gestionare, a plăților pentru constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone și a plăților pentru dezavantaje specifice anumitor zone, generate de anumite cerințe obligatorii, cu respectarea de către fermieri și alți beneficiari a standardelor de bază privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă pentru lucrătorii agricoli și securitatea și sănătatea în muncă, în special a anumitor standarde în temeiul Directivei 89/391/CEE a Consiliului (²⁰) și al Directivelor 2009/104/CE (²¹) și (UE) 2019/1152 (²²) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Până în 2025, Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea includerii articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (²³) și, dacă este cazul, ar trebui să propună acte legislative în acest scop.

(47)

Statele membre ar trebui să se asigure că se aplică sancțiuni proporționale, eficace și disuasive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2116 fermierilor și altor beneficiari care nu îndeplinesc standardele respective. Datorită principiului independenței justiției, nu este posibil să se impună sistemelor judiciare cerințe specifice privind modul în care sunt pronunțate hotărârile și condamnările, altele decât cele prevăzute de legislația pe care se bazează hotărârile și condamnările respective.

(48)

La instituirea mecanismului de condiționalitate socială, pentru a respecta dreptul statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemelor lor sociale și de muncă, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de diferitele cadre naționale. Prin urmare, ar trebui luată în considerare preferința statului membru în materie de metode de asigurare a respectării legislației, de negociere colectivă și de rolul partenerilor sociali, inclusiv, după caz, în cadrul punerii în aplicare a directivelor în domeniul social și al ocupării forței de muncă. Ar trebui să fie respectate modelele naționale ale pieței forței de muncă și autonomia partenerilor sociali. Prezentul regulament nu ar trebui să impună nicio obligație partenerilor sociali sau statelor membre în ceea ce privește asigurarea respectării legislației sau controalele în domenii care, în conformitate cu modelele naționale ale pieței forței de muncă, țin de responsabilitatea partenerilor sociali.

(49)

Din cauza complexității instituirii unor sisteme la nivel național care să respecte autonomia și specificitatea sistemelor naționale, ar trebui să li se permită statelor membre p să pună în aplicare condiționalitatea socială la o dată ulterioară, dar în orice caz nu mai târziu de 1 ianuarie 2025.

(50)

Statele membre ar trebui să se asigure că există servicii de consiliere agricolă specifice diferitelor tipuri de producții, menite a îmbunătăți gestionarea durabilă și performanța generală a exploatațiilor agricole și a întreprinderilor rurale, vizând aspectele economice, de mediu și sociale, și a identifica îmbunătățirile necesare în privința tuturor măsurilor luate la nivel de fermă prevăzute în planurile strategice PAC, inclusiv în privința digitalizării. Aceste servicii de consiliere agricolă ar trebui să îi ajute pe fermieri și pe alți beneficiari ai sprijinului PAC să devină mai conștienți în privința relației dintre gestionarea fermei și gestionarea terenurilor, pe de o parte, și anumite standarde, cerințe și informații, inclusiv referitoare la mediu și climă, pe de altă parte. Lista acestora din urmă include standarde aplicabile fermierilor și altor beneficiari ai PAC, inclusiv cooperativelor, sau necesare acestora și prevăzute în planul strategic PAC, precum și standardele aferente legislației privind apa, utilizarea durabilă a pesticidelor, gestionarea nutrienților și, totodată, inițiativele de combatere a rezistenței la antimicrobiene. De asemenea, ar trebui să se poată oferi consiliere privind gestionarea riscurilor și sprijinul pentru inovare în vederea pregătirii și punerii în aplicare a proiectelor grupurilor operaționale emergente din cadrul PEI, obținându-se și punându-se în practică totodată idei inovatoare de la nivel local. Pentru a spori calitatea și eficacitatea consilierii, statele membre ar trebui să integreze toți consilierii publici și privați și rețelele de consiliere în sistemele de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), în scopul furnizării de informații tehnologice și științifice la zi obținute prin cercetare și inovare.

(51)

Pentru a sprijini atât performanța agronomică, cât și performanța de mediu a fermelor, informațiile privind gestionarea nutrienților, cu accent pe azot și fosfat, nutrienții care, din punctul de vedere al mediului, pot reprezenta provocări specifice și, prin urmare, merită o atenție deosebită, ar trebui furnizate cu ajutorul unui instrument electronic specific pentru sustenabilitatea fermelor pus la dispoziția fermierilor individuali de către statele membre. Instrumentul pentru sustenabilitatea fermelor ar trebui să ofere sprijin pentru luarea deciziilor în cadrul fermelor. Pentru a se asigura condiții de concurență echitabile în rândul fermierilor și în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să poată oferi statelor membre sprijin în ceea ce privește proiectarea instrumentului pentru sustenabilitatea fermelor.

(52)

Pentru o mai bună informare și consiliere a fermierilor cu privire la obligațiile care le revin față de lucrătorii lor în ceea ce privește dimensiunea socială a PAC, serviciile de consiliere agricolă ar trebui să informeze cu privire la cerințele privind furnizarea, în scris, a informațiilor menționate la articolul 4 din Directiva (UE) 2019/1152 și cu privire la standardele de sănătate și securitate aplicabile în cadrul fermelor.

(53)

Pentru a se asigura o distribuire mai echitabilă a sprijinului pentru venit, statelor membre ar trebui să li se permită să plafoneze sau să reducă cuantumurile plăților directe care depășesc un anumit plafon, iar rezultatul reducerii fie ar trebui utilizat pentru plăți directe decuplate și, în mod prioritar, pentru sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, fie ar trebui transferat spre FEADR. Pentru evitarea efectelor negative asupra ocupării forței de muncă, statelor membre ar trebui să li se permită să țină seama de forța de muncă atunci când aplică acest mecanism.

(54)

Pentru a se evita sarcina administrativă excesivă generată de gestionarea unui număr mare de plăți în cuantumuri mici și a se asigura o contribuție eficace a sprijinului la îndeplinirea obiectivelor PAC la care contribuie plățile directe, statele membre ar trebui să stabilească, în planurile lor strategice PAC, cerințe în ceea ce privește suprafața minimă sau cuantumul minim legat de sprijin pentru care se acordă plăți directe. Atunci când decid să acorde sprijin pentru venit legat de animale care se plătește per animal, statele membre ar trebui să stabilească întotdeauna un prag în ceea ce privește cuantumul minim pentru a evita penalizarea fermierilor care sunt eligibili pentru acest sprijin, dar a căror suprafață este sub prag. Având în vedere structura foarte specifică a agriculturii din insulele mici din Marea Egee, Grecia ar trebui să poată decide dacă în zona respectivă ar trebui sau nu să se aplice vreun prag minim.

(55)

Având în vedere importanța participării fermierilor la instrumentele de gestionare a riscurilor, statelor membre ar trebui să li se permită să aloce un anumit procent din plățile directe pentru a sprijini contribuțiile fermierilor la astfel de instrumente.

(56)

În vederea garantării unui nivel minim de sprijin pentru venitul agricol pentru toți fermierii activi, precum și în scopul îndeplinirii obiectivului de a se asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă prevăzut la articolul 39 alineatul (1) litera (b) din TFUE, ar trebui stabilită o plată decuplată anuală bazată pe suprafață, ca tip de intervenție numit „sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității”. Pentru a se îmbunătăți direcționarea respectivului sprijin, ar trebui să fie posibilă stabilirea unor cuantumuri diferite ale plăților pe grupuri de teritorii pe baza condițiilor socioeconomice sau agronomice sau reducerea acestora luându-se în considerare alte intervenții. Pentru a evita efectele disruptive asupra veniturilor fermierilor, statelor membre ar trebui să li se permită să implementeze sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității pe baza drepturilor la plată. În cazul respectiv, valoarea drepturilor la plată de dinaintea oricărei convergențe suplimentare ar trebui să fie proporțională cu valoarea lor astfel cum a fost stabilită în cadrul schemelor de plată de bază în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, ținând seama de plățile pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu. Statele membre ar trebui să realizeze, de asemenea, o convergență suplimentară pentru a continua să se îndepărteze progresiv de valorile istorice.

(57)

Când prevăd plăți directe decuplate pe baza sistemului de drepturi la plată, statele membre ar trebui să continue să gestioneze o rezervă națională sau mai multe rezerve per grup de teritorii. Aceste rezerve ar trebui utilizate, în mod prioritar, pentru tinerii fermieri și pentru noii fermieri. De asemenea, pentru a se garanta funcționarea fără probleme a sistemului, sunt necesare norme privind utilizarea și transferul drepturilor la plată.

(58)

Fermele mici rămân un element esențial al agriculturii Uniunii, deoarece au un rol vital în sprijinirea ocupării forței de muncă în mediul rural și contribuie la dezvoltarea teritorială. Pentru a se promova o distribuire mai echilibrată a sprijinului și pentru a se reduce sarcina administrativă pentru cei care beneficiază de sume mici, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a concepe o intervenție specifică pentru micii fermieri, care să înlocuiască celelalte intervenții sub formă de plăți directe. Pentru a se asigura o mai bună direcționare a sprijinului respectiv, ar trebui să fie posibilă o diferențiere a plății. Pentru a permite micilor fermieri să aleagă sistemul care corespunde cel mai bine nevoilor lor, participarea fermierilor la intervenție ar trebui să fie opțională.

(59)

Având în vedere nevoia recunoscută de a se promova o distribuire mai echilibrată a sprijinului către exploatațiile mici și mijlocii într-un mod vizibil și măsurabil, statele membre ar trebui să implementeze un sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității și să aloce unui astfel de sprijin cel puțin 10 % din pachetul financiar al plăților directe. Pentru a se permite o mai bună direcționare a acestui sprijin complementar și având în vedere diferențele dintre structurile fermelor din întreaga Uniune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea cuantumuri diferite ale sprijinului complementar pentru diferite intervale de hectare, precum și de a diferenția sprijinul în funcție de nivelul regional sau de aceleași grupuri de teritorii, astfel cum se prevede în planurile lor strategice PAC, pentru sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității.

(60)

Este responsabilitatea statelor membre să asigure o distribuție specifică a plăților directe și să consolideze sprijinul pentru venit pentru cei care au cea mai mare nevoie de acesta. Diferitele instrumente disponibile pentru statele membre pot contribui în mod eficace la îndeplinirea respectivului obiectiv, inclusiv plafonarea și degresivitatea, precum și intervenții precum sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității și plata pentru micii fermieri. Planurile strategice PAC ale statelor membre ar trebui să conțină o prezentare generală a eforturilor depuse de statele respective în acest sens. Pe baza nevoilor în ceea ce privește distribuirea mai echitabilă a plăților directe, inclusiv a nevoilor bazate pe structura specifică a fermelor, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta fie pentru aplicarea unei plăți redistributive obligatorii și a procentului minim corespunzător, fie pentru alte măsuri adecvate, inclusiv plata redistributivă la un procent mai mic.

(61)

Crearea și dezvoltarea de către tinerii fermieri a unor noi activități economice în sectorul agricol reprezintă o provocare din punct de vedere financiar și constituie un element de care ar trebui să se țină seama atunci când se concepe strategia de intervenție la alocarea și direcționarea plăților directe. Această dezvoltare este esențială pentru competitivitatea sectorului agricol din Uniune și, din acest motiv, statelor membre ar trebui să li se permită să instituie un sprijin complementar pentru venit pentru tinerii fermieri. Acest tip de intervenție ar trebui să le ofere tinerilor fermieri un sprijin pentru venit suplimentar, după perioada inițială de instalare. Pe baza evaluării nevoilor lor, statele membre ar trebui să poată decide cu privire la o metodă de calcul pentru plată, fie pe hectar, fie sub formă de sumă forfetară, și eventual limitată la un număr maxim de hectare. Deoarece ar trebui să acopere numai perioada inițială de activitate a întreprinderii, o astfel de plată ar trebui acordată pe o durată maximă numai după depunerea cererii de ajutor și la scurt timp după instalarea inițială. În cazul în care durata plății depășește anul 2027, statele membre ar trebui să se asigure că beneficiarilor nu li se creează așteptări juridice în ceea ce privește perioada de după anul respectiv.

(62)

PAC ar trebui să garanteze că statele membre sporesc nivelul de realizare în ceea ce privește mediul grație respectării nevoilor locale și a circumstanțelor reale ale fermierilor. În cadrul plăților directe din planurile strategice PAC, statele membre ar trebui să instituie eco-scheme voluntare pentru fermieri și care ar trebui să fie întru totul coordonate cu celelalte intervenții relevante. Acestea ar trebui să fie stabilite de statele membre ca o plată acordată fie pentru stimularea și remunerarea furnizării de bunuri publice prin intermediul practicilor agricole benefice pentru mediu și climă, fie drept compensație pentru desfășurarea respectivelor practici. În ambele cazuri, acestea ar trebui să vizeze sporirea performanței PAC în materie de mediu și de climă și ar trebui, prin urmare, să fie concepute astfel încât să depășească cerințele obligatorii prevăzute deja de sistemul condiționalității.

(63)

Pentru a asigura eficiența, eco-schemele ar trebui, în principiu, să acopere cel puțin două domenii de acțiune pentru climă, mediu, bunăstarea animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene. În același scop, deși compensația ar trebui să se bazeze pe costurile suportate, pe pierderile de venit și pe costurile tranzacționale care decurg din practicile agricole angajate, ținându-se seama de obiectivele stabilite în cadrul eco-schemelor, plățile suplimentare față de sprijinul de bază pentru venit trebuie să reflecte nivelul de ambiție al practicilor angajate. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să instituie eco-scheme pentru practicile agricole desfășurate de fermieri pe suprafețe agricole, în special activități agricole, dar și anumite practici care depășesc activitățile agricole. Practicile respective pot include gestionarea îmbunătățită a pajiștilor permanente și a elementelor de peisaj, reumidificarea turbăriilor, cultivarea în sistem de paludicultură și agricultura ecologică.

(64)

Agricultura ecologică, reglementată prin Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁴), este un sistem agricol care are potențialul de a contribui în mod semnificativ la îndeplinirea mai multor obiective specifice ale PAC, în special la îndeplinirea obiectivelor specifice în materie de mediu și de climă. Având în vedere efectele pozitive ale agriculturii ecologice asupra mediului și climei, statele membre ar trebui să poată lua în considerare, în special, agricultura ecologică atunci când instituie eco-scheme pentru practicile agricole și pot evalua, în acest context, nivelul de sprijin necesar pentru terenurile agricole gestionate în cadrul sistemului de agricultură ecologică.

(65)

Statele membre ar trebui să poată elabora eco-scheme ca „scheme de bază”, drept o condiție pentru fermieri de a-și asuma angajamente mai ambițioase în materie de mediu, climă și bunăstare a animalelor în cadrul dezvoltării rurale. Pentru a asigura simplificarea, statele membre ar trebui să poată elabora eco-scheme consolidate. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să elaboreze eco-scheme pentru sprijinirea practicilor privind bunăstarea animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene.

(66)

În scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile între fermieri, ar trebui să se stabilească o alocare maximă pentru sprijinul cuplat în cadrul plăților directe care este permis să fie acordat de către statele membre pentru a îmbunătăți competitivitatea, sustenabilitatea sau calitatea anumitor sectoare și producții care sunt deosebit de importante din motive sociale, economice sau de mediu și care se confruntă cu anumite dificultăți. La conceperea acestor intervenții, statele membre ar trebui să țină seama de impactul lor potențial asupra pieței interne.

(67)

Întrucât este recunoscut pe scară largă faptul că producția de culturi proteice se confruntă cu dificultăți grave în Uniune, nu este necesar să se demonstreze astfel de dificultăți în cazul intervențiilor sub formă de sprijin cuplat pentru venit care vizează respectivele culturi. Ar trebui să li se permită statelor membre să utilizeze o parte suplimentară a plafonului lor financiar disponibil pentru plățile directe în scopul acordării unui sprijin cuplat pentru venit în mod specific pentru sprijinirea producției de culturi proteice, pentru a reduce deficitul Uniunii în această privință. În plus, statele membre ar trebui să poată sprijini amestecul de leguminoase și ierburi în cadrul sprijinului cuplat pentru venit, atât timp cât leguminoasele rămân predominante în amestec.

(68)

În conformitate cu obiectivele prevăzute în Protocolul nr. 4 privind bumbacul anexat la Actul de aderare din 1979, este necesar să se continue o „plată specifică pentru cultură” per hectar eligibil legată de cultivarea bumbacului, precum și sprijinul pentru organizațiile interprofesionale din regiunile producătoare de bumbac. Totuși, deoarece alocarea bugetară pentru bumbac este fixă și nu poate fi utilizată în alte scopuri și deoarece temeiul juridic al executării plății specifice pentru cultură se regăsește în tratate, plata pentru bumbac nu ar trebui să facă parte din intervențiile aprobate în planul strategic PAC și nu ar trebui să facă obiectul verificării performanței și analizei performanței. Prin urmare, ar trebui stabilite norme specifice, precum și derogări de la prezentul regulament și de la Regulamentul (UE) 2021/2116. Din motive de coerență, este oportun ca acestea să fie stabilite în prezentul regulament.

(69)

Tipurile de intervenții în anumite sectoare sunt necesare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC și pentru consolidarea sinergiilor cu alte instrumente ale PAC. În armonie cu modelul de performanță, ar trebui să fie stabilite la nivelul Uniunii cerințe minime referitoare la conținutul și obiectivele unor astfel de tipuri de intervenții în anumite sectoare, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile pe piața internă și pentru a se evita condițiile de concurență inegale și neloiale. Statele membre ar trebui să justifice includerea acestora în planurile lor strategice PAC și să asigure consecvența cu alte intervenții la nivel sectorial. Tipurile generale de intervenții care urmează a fi stabilite la nivelul Uniunii ar trebui să fie prevăzute pentru sectorul fructelor și legumelor, cel al vinului, cel al produselor apicole, cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și cel al hameiului, precum și pentru alte sectoare din rândul celor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁵) și sectoare care acoperă produsele care urmează a fi enumerate într-o anexă la prezentul regulament, în cazul cărora se consideră că instituirea unor intervenții specifice va avea efecte benefice asupra îndeplinirii unora sau a tuturor obiectivelor generale și specifice ale PAC vizate de prezentul regulament. În special, având în vedere deficitul Uniunii în ceea ce privește proteinele vegetale și beneficiile pentru mediu pe care le aduce producția acestora, leguminoasele ar trebui incluse printre produsele enumerate în anexa respectivă, respectând totodată lista OMC a UE privind semințele oleaginoase, iar beneficiile respective ar trebui promovate în rândul fermierilor, printre altele prin intermediul serviciilor de consiliere agricolă.

(70)

Pachetele financiare naționale sau alte limitări sub forma unor plafoane sunt necesare pentru menținerea specificității intervenției și pentru facilitarea programării unor intervenții pentru produse apicole, vin, uleiul de măsline și măslinele de masă, hamei și pentru alte sectoare care urmează a fi specificate în prezentul regulament. Totuși, pentru a nu fi subminată îndeplinirea obiectivelor tipurilor de intervenții în sectorul fructelor și legumelor, nu ar trebui să se aplice restricții financiare în conformitate cu abordarea actuală. În cazurile în care statele membre ar introduce un sprijin pentru tipuri de intervenții în alte sectoare în planurile lor strategice PAC, alocarea financiară corespunzătoare ar trebui dedusă din alocările pentru plăți directe ale statului membru în cauză, pentru a se menține neutralitatea financiară. În cazul în care un stat membru ar decide să nu implementeze intervențiile specifice pentru sectorul hameiului sau pentru sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, alocările conexe destinate statului membru respectiv ar trebui puse la dispoziție ca alocări suplimentare pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe.

(71)

În cazul intervențiilor pentru dezvoltare rurală, principiile sunt stabilite la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește cerințele de bază referitoare la aplicarea criteriilor de selecție de către statele membre. Totuși, statele membre ar trebui să aibă o amplă marjă de discreție pentru a stabili condiții specifice în funcție de propriile nevoi. Tipurile de intervenții pentru dezvoltare rurală includ plățile pentru angajamentele în materie de mediu și de climă și pentru alte angajamente în materie de gestionare pe care statele membre ar trebui să le sprijine pe întregile lor teritorii, în funcție de propriile nevoi specifice naționale, regionale sau locale. Statele membre ar trebui să acorde plăți fermierilor și altor gestionari de terenuri care își asumă în mod voluntar angajamente în materie de gestionare care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și la protejarea și ameliorarea mediului, inclusiv a calității și cantității apei, a calității aerului, a solului, a biodiversității și a serviciilor ecosistemice, precum și angajamente voluntare în cadrul Natura 2000 și sprijin pentru diversitatea genetică. Sprijinul din cadrul plăților pentru angajamentele în materie de gestionare poate fi acordat, de asemenea, sub forma unor abordări locale, integrate sau cooperative și a unor intervenții axate pe rezultate.

(72)

Sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare poate, în special, include prime destinate agriculturii ecologice pentru conversia la terenuri ecologice și menținerea acestora. Pe baza analizei lor aprofundate a sectorului agriculturii ecologice și ținând seama de obiectivele pe care intenționează să le atingă în ceea ce privește producția ecologică, statele membre ar trebui să analizeze agricultura ecologică sub aspectul angajamentelor în materie de gestionare în funcție de nevoile lor teritoriale specifice, să aloce sprijin pentru a crește ponderea terenurilor agricole gestionate în cadrul sistemului de agricultură ecologică și să se asigure că bugetele alocate corespund creșterii preconizate a producției ecologice. Sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare ar putea include, de asemenea, plăți pentru alte tipuri de intervenții de sprijin pentru sistemele de producție care respectă mediul, cum ar fi agroecologia, agricultura de conservare și producția integrată, servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor, prime pentru păduri și pentru crearea de sisteme agrosilvice, bunăstarea animalelor, conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice, în special prin metode tradiționale de reproducere. În funcție de propriile nevoi, ar trebui să li se permită statelor membre să elaboreze alte scheme în cadrul acestui tip de intervenții. Acest tip de plăți ar trebui să se acorde doar pentru costurile suplimentare și pierderile de venit rezultate din angajamentele care depășesc nivelul de bază al standardelor și cerințelor obligatorii prevăzute în dreptul Uniunii și în cel intern, precum și condiționalitatea, astfel cum este prevăzută în planul strategic PAC. Ar trebui să fie posibil ca angajamentele legate de acest tip de intervenții să fie asumate pentru o perioadă anuală sau multianuală prestabilită și să depășească șapte ani în cazuri în care acest lucru este justificat corespunzător.

(73)

Intervențiile forestiere ar trebui să contribuie la implementarea comunicării Comisiei din 16 iulie 2021 intitulată „ Noua strategie UE pentru păduri pentru 2030” și, acolo unde este oportun, la extinderea utilizării sistemelor agrosilvice. Acestea ar trebui să se bazeze pe programele silvicole naționale sau regionale ale statelor membre sau pe instrumente echivalente, care ar trebui să fie fondate pe angajamentele aferente Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁶) și pe angajamentele asumate în cadrul Conferințelor Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa. Intervențiile ar trebui să se bazeze pe planuri sustenabile de gestionare a pădurilor sau pe instrumente echivalente care să aibă în vedere în mod corespunzător stocarea și sechestrarea eficientă a carbonului din atmosferă, îmbunătățind totodată protecția biodiversității, și pot cuprinde dezvoltarea zonelor forestiere și gestionarea durabilă a pădurilor, inclusiv împădurirea terenurilor, prevenirea incendiilor și crearea și regenerarea de sisteme agrosilvice, protejarea, refacerea și îmbunătățirea resurselor forestiere ținând seama de nevoile de adaptare, investițiile pentru garantarea și îmbunătățirea conservării și rezilienței pădurilor și pentru garantarea și îmbunătățirea furnizării de servicii ecosistemice forestiere și de servicii climatice, precum și măsuri și investiții în sprijinul energiei din surse regenerabile și al bioeconomiei.

(74)

Pentru a asigura un venit echitabil și un sector agricol rezilient pe întregul teritoriu al Uniunii, ar trebui să li se permită statelor membre să acorde sprijin fermierilor din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice anumitor zone, inclusiv din zonele montane și insulare. În ceea ce privește plățile pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, ar trebui să se aplice în continuare desemnarea efectuată în temeiul articolului 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(75)

Pentru ca PAC să genereze mai multă valoare adăugată la nivelul Uniunii în ceea ce privește mediul și să își consolideze sinergiile cu finanțarea investițiilor în natură și biodiversitate, este necesar să se mențină o măsură separată care să vizeze compensarea beneficiarilor pentru dezavantajele legate de implementarea rețelei Natura 2000 stabilită prin Directiva 92/43/CEE și punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE. Prin urmare, ar trebui să se acorde în continuare sprijin fermierilor și deținătorilor de păduri, pentru a-i ajuta să facă față dezavantajelor specifice care rezultă din punerea în aplicare a Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE și pentru a contribui la gestionarea eficace a siturilor Natura 2000. Totodată, ar trebui să fie pus la dispoziția fermierilor un sprijin care să îi ajute să facă față dezavantajelor din zonele bazinelor hidrografice, cauzate de punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE. Sprijinul ar trebui să fie legat de cerințele specifice descrise în planurile strategice PAC care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că plățile acordate fermierilor nu duc la dubla finanțare prin suprapunerea cu eco-schemele, permițând o flexibilitate suficientă în planurile strategice PAC pentru a facilita complementaritatea dintre diferitele intervenții. În plus, nevoile specifice ale zonelor Natura 2000 ar trebui luate în considerare de către statele membre în cadrul elaborării generale a planurilor lor strategice PAC.

(76)

De asemenea, obiectivele PAC ar trebui urmărite prin sprijinirea investițiilor, atât a celor productive, cât și a celor neproductive, atât în cadrul fermelor cât și în afara lor. Aceste investiții pot viza, printre altele, infrastructurile legate de dezvoltarea, modernizarea și adaptarea la schimbările climatice a agriculturii și a silviculturii, inclusiv accesul la terenurile agricole și la cele forestiere, consolidarea și îmbunătățirea terenurilor, practicile agrosilvice, precum și furnizarea energiei și a apei și economisirea acestora. Sprijinul poate viza totodată investițiile în refacerea potențialului agricol sau forestier în urma unor dezastre naturale, a unor fenomene climatice nefavorabile sau a unor evenimente catastrofale, inclusiv incendii, furtuni, inundații, dăunători și boli. Pentru o mai bună asigurare a consecvenței planurilor strategice PAC cu obiectivele Uniunii, precum și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile între statele membre, în prezentul regulament ar trebui să fie inclusă o listă negativă a domeniilor investiționale. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim fondurile disponibile pentru investiții aliniind sprijinul pentru investiții la normele relevante ale Uniunii în domeniile mediului și bunăstării animalelor.

(77)

Tinerii fermieri în special trebuie să își modernizeze fermele pentru ca acestea să devină viabile pe termen lung. Cu toate acestea, ei se confruntă cu o cifră de afaceri scăzută în primii ani de activitate. Prin urmare, este important ca statele membre să faciliteze intervențiile investiționale întreprinse de tinerii fermieri și să acorde prioritate acestor intervenții. În acest scop ar trebui să li se permită statelor membre să prevadă în planurile lor strategice PAC rate de sprijin mai ridicate și alte condiții preferențiale pentru investițiile direcționate către exploatațiile tinerilor fermieri. Ar trebui, de asemenea, să li se permită statelor membre să acorde un sprijin sporit pentru investiții fermelor mici.

(78)

Atunci când oferă sprijin pentru investiții, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită obiectivului transversal al modernizării agriculturii și a zonelor rurale prin stimularea și partajarea cunoștințelor, a inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale și prin încurajarea utilizării acestora. În descrierea din planurile strategice PAC a contribuției planurilor respective la obiectivul transversal ar trebui inclus sprijinul pentru investiții în instalarea de tehnologii digitale în agricultură, silvicultură și zonele rurale, cum ar fi investițiile în agricultura de precizie, în „satele inteligente”, în întreprinderile rurale și în infrastructurile tehnologiei informației și comunicațiilor.

(79)

Având în vedere obiectivul Uniunii care vizează o stare bună a corpurilor de apă și nevoia ca investițiile să respecte acest obiectiv, este important să se stabilească norme în ceea privește sprijinul pentru modernizarea și dezvoltarea infrastructurilor de irigații, astfel încât utilizarea apei în scopuri agricole să nu pericliteze respectivul obiectiv.

(80)

Având în vedere necesitatea eliminării lacunelor în materie de investiții din sectorul agricol al Uniunii și pentru a se îmbunătăți accesul la finanțare pentru grupurile prioritare, în special pentru tinerii fermieri și pentru noii fermieri cu profiluri de risc mai ridicat, ar trebui să se încurajeze utilizarea garanției UE din cadrul InvestEU și combinarea granturilor cu instrumentele financiare. Deoarece utilizarea instrumentelor financiare în statele membre variază considerabil ca urmare a diferențelor în ceea ce privește accesul la finanțare, dezvoltarea sectorului bancar, prezența capitalului de risc, familiaritatea în rândul administrațiilor publice și potențiala gamă de beneficiari, statele membre ar trebui să prevadă în planurile lor strategice PAC ținte, beneficiari și condiții preferențiale adecvate și alte norme de eligibilitate posibile.

(81)

Tinerii fermieri, noii fermieri și alți nou-intrați se confruntă în continuare cu bariere semnificative în ceea ce privește accesul la terenuri, prețurile ridicate sau accesul la credite. Întreprinderile lor sunt mai puternic amenințate de volatilitatea prețurilor (atât ale factorilor de producție, cât și ale produselor), iar nevoile lor în ceea ce privește formarea profesională în materie de competențe antreprenoriale, de prevenire și de gestionare a riscurilor sunt mari. Așadar, este esențială continuarea sprijinului pentru înființarea de noi întreprinderi și de noi ferme. Ar trebui, de asemenea, să li se permită statelor membre să prevadă în planurile lor strategice PAC condiții preferențiale pentru instrumentele financiare pentru tinerii fermieri, pentru noii fermieri și pentru alți nou-intrați. Cuantumul maxim al ajutorului acordat pentru instalarea tinerilor fermieri și pentru întreprinderile rurale nou-înființate ar trebui să fie majorat până la 100 000 EUR, acest cuantum putând fi accesat și prin intermediul ajutorului acordat sub forma instrumentelor financiare sau în combinație cu acesta.

(82)

Dată fiind necesitatea de a se asigura instrumente adecvate de gestionare a riscurilor, sprijinul prin care fermierii sunt ajutați să își gestioneze riscurile aferente producției și veniturilor ar trebui menținut și extins în cadrul FEADR. În mod specific, primele de asigurare și fondurile mutuale, inclusiv instrumentul de stabilizare a veniturilor, ar trebui să rămână o posibilitate, însă ar trebui să fie pus la dispoziție și un sprijin pentru alte instrumente de gestionare a riscurilor. Mai mult, toate tipurile de instrumente de gestionare a riscurilor ar trebui să aibă posibilitatea de a acoperi riscurile aferente producției sau veniturilor, precum și să poată fi direcționate către sectoare agricole sau zone teritoriale, în funcție de nevoi. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a recurge la simplificări procedurale, cum ar fi utilizarea de indici pentru calcularea producției și veniturilor fermierilor, asigurându-se totodată calibrarea adecvată a instrumentelor la performanța individuală a fermierilor și evitându-se supracompensarea pierderilor.

(83)

Sprijinul ar trebui să permită instituirea și implementarea cooperării între cel puțin două entități în vederea îndeplinirii obiectivelor PAC. Sprijinul ar trebui să poată viza toate aspectele unei astfel de cooperări, cum ar fi organizarea de sisteme de calitate și de activități de informare și promovare a acestora; acțiuni colective în domeniul mediului și în cel al climei; promovarea lanțurilor de aprovizionare scurte și a piețelor locale; proiecte-pilot; proiecte ale grupurilor operaționale din cadrul PEI, proiecte de dezvoltare locală, proiecte ale satelor inteligente, cluburilor cumpărătorilor și asociațiilor de utilizare în comun a utilajelor agricole; parteneriate între ferme; planuri de gestionare a pădurilor; rețele și grupuri; agricultura socială; agricultura sprijinită de comunitate; acțiuni din sfera de aplicare a inițiativei LEADER; și instituirea de grupuri de producători și de organizații de producători, precum și de alte forme de cooperare considerate necesare pentru îndeplinirea obiectivelor specifice ale PAC.

(84)

Este importantă sprijinirea pregătirilor pentru anumite tipuri de cooperare, în special în ceea ce privește grupurile operaționale din cadrul PEI, grupurile LEADER și strategiile „sate inteligente”.

(85)

Comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” menționează schimburile de cunoștințe și accentul pe inovare ca fiind un obiectiv transversal al noii PAC. PAC ar trebui să continue să sprijine modelul de inovare interactivă, care stimulează colaborarea dintre actori în scopul utilizării optime a cunoștințelor complementare, în vederea diseminării soluțiilor gata de pus în practică. Serviciile de consiliere agricolă ar trebui consolidate în cadrul AKIS. Planul strategic PAC ar trebui să furnizeze informații privind modul în care consilierii, cercetătorii și rețeaua națională PAC vor funcționa împreună. Pentru a consolida AKIS și în conformitate cu abordarea sa strategică privind AKIS, fiecare stat membru sau regiune, după caz, ar trebui să poată finanța mai multe acțiuni vizând schimburile de cunoștințe și inovarea, precum și să faciliteze elaborarea de către fermieri de strategii la nivel de fermă pentru a consolida reziliența exploatațiilor lor, folosind tipurile de intervenții dezvoltate în prezentul regulament. În plus, fiecare stat membru ar trebui să stabilească o strategie pentru dezvoltarea tehnologiilor digitale și pentru utilizarea acestora, pentru a demonstra modul în care va fi stimulată digitalizarea în agricultură și în zonele rurale.

(86)

FEGA ar trebui să continue să finanțeze tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții în anumite sectoare, iar FEADR ar trebui să continue să finanțeze tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. Normele privind gestiunea financiară a PAC ar trebui stabilite separat pentru cele două fonduri și pentru activitățile sprijinite de fiecare dintre ele, având în vedere că noul model de performanță acordă mai multă flexibilitate și subsidiaritate statelor membre pentru ca acestea să își poată îndeplini obiectivele. Tipurile de intervenții în temeiul prezentului regulament ar trebui să vizeze perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027.

(87)

Sprijinul pentru plățile directe acordat în temeiul planurilor strategice PAC ar trebui acordat în limita unor alocări naționale care urmează a fi stabilite în prezentul regulament. Alocările naționale respective ar trebui să reflecte continuarea schimbărilor prin care alocările către statele membre cu cel mai redus nivel de sprijin per hectar sunt majorate treptat în vederea reducerii cu 50 % a discrepanței față de media de 90 % de la nivelul Uniunii. Pentru a se ține seama de mecanismul de reducere a plăților și de utilizarea rezultatului acestui mecanism în statul membru, ar trebui să se permită ca alocările financiare indicative anuale totale din planul strategic PAC al unui stat membru să depășească alocarea națională.

(88)

Pentru a se facilita gestionarea fondurilor FEADR, ar trebui stabilită o singură rată de contribuție pentru sprijinul din FEADR în raport cu cheltuielile publice din statele membre. Pentru a se ține seama de importanța deosebită sau de natura anumitor tipuri de operațiuni, ar trebui stabilite rate specifice ale contribuției în legătură cu acestea. Pentru a se atenua constrângerile specifice cauzate de nivelul lor de dezvoltare, de depărtarea acestora sau de insularitatea acestora, ar trebui stabilită o rată adecvată a contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate, pentru regiunile ultraperiferice, pentru insulele mici din Marea Egee și pentru regiunile de tranziție.

(89)

Ar trebui stabilite criterii obiective pentru clasificarea regiunilor și a zonelor la nivelul Uniunii în vederea obținerii unui sprijin din FEADR. În acest scop, identificarea regiunilor și a zonelor la nivelul Uniunii ar trebui să se bazeze pe sistemul comun de clasificare a regiunilor stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁷). Ar trebui utilizate cele mai recente clasificări și date pentru a asigura un sprijin adecvat, în special pentru a trata problema regiunilor cu dezvoltare întârziată și a discrepanțelor dintre regiuni în interiorul unui stat membru.

(90)

FEADR nu ar trebui să ofere sprijin pentru investiții care ar dăuna mediului. Așadar, este necesar ca prezentul regulament să prevadă o serie de norme de excludere. În special, FEADR nu ar trebui să finanțeze investițiile în irigații care nu contribuie la obținerea sau menținerea unei stări bune a corpului de apă vizat sau a corpurilor de apă vizate și investițiile în împădurire care nu sunt consecvente cu obiectivele în materie de mediu și de climă conforme cu principiile gestionării sustenabile a pădurilor.

(91)

Pentru a se asigura finanțarea adecvată a anumitor priorități, ar trebui stabilite norme privind alocările financiare minime și maxime destinate acestor priorități. Statele membre ar trebui să rezerve un cuantum care să echivaleze cu cel puțin 3 % din pachetul lor financiar anual al plăților directe, înainte de efectuarea oricăror transferuri pentru intervenții vizând reînnoirea generațională. Astfel de intervenții pot include sprijin pentru un venit mai mare și sprijin pentru instalare. Având în vedere cât este de important sprijinul pentru investiții pentru ca tinerii fermieri să își facă fermele viabile pe termen lung și pentru creșterea atractivității sectorului, o parte din cheltuielile pentru intervențiile investiționale cu o rată mai ridicată a sprijinului pentru tinerii fermieri ar trebui, de asemenea, să fie luată în calcul la stabilirea cuantumului minim care trebuie rezervat pentru contribuția la îndeplinirea obiectivului specific de atragere și susținere a tinerilor fermieri și a noilor fermieri și de facilitare a dezvoltării întreprinderilor durabile din zonele rurale.

(92)

Pentru a se asigura punerea la dispoziție a unei finanțări suficiente în cadrul PAC pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu, de climă și de bunăstare a animalelor, în conformitate cu prioritățile Uniunii, pentru aceste scopuri ar trebui rezervată o anumită parte din sprijinul FEADR, incluzând investițiile, precum și din plățile directe. Având în vedere că schemele pentru mediu, climă și bunăstarea animalelor sunt introduse pentru prima dată la categoria plăți directe, ar trebui acordată o anumită flexibilitate în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare, mai ales în primii doi ani, pentru a permite statelor membre și fermierilor să câștige experiență și să asigure o punere în aplicare lipsită de probleme și reușită, ținându-se totodată seama de nivelul ambițiilor în materie de mediu și de climă din cadrul FEADR. În scopul respectării obiectivului ambițios global în materie de mediu și de climă, o astfel de flexibilitate ar trebui să fie încadrată și să facă obiectul unor compensații, între anumite limite.

(93)

Abordarea LEADER privind dezvoltarea locală s-a dovedit a fi eficace pentru promovarea dezvoltării zonelor rurale, ținând seama de toate nevoile multisectoriale legate de dezvoltarea rurală endogenă prin intermediul abordării sale ascendente. În consecință, abordarea LEADER ar trebui menținută și în viitor, iar aplicarea sa ar trebui să rămână obligatorie, beneficiind de o alocare minimă în cadrul FEADR.

(94)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și cu angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, PAC ar trebui să contribuie la integrarea combaterii schimbărilor climatice în politicile Uniunii și la atingerea unei ținte generale ca 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii să sprijine îndeplinirea obiectivelor climatice. Se preconizează că acțiunile din cadrul PAC vor contribui la îndeplinirea obiectivelor în materie de climă cu 40 % din pachetul financiar total al PAC. Acțiunile relevante ar trebui să fie identificate pe parcursul elaborării și punerii în aplicare a planurilor strategice PAC și reevaluate în contextul evaluărilor relevante și al proceselor de revizuire.

(95)

Atunci când cuantumurile unitare nu se bazează pe costurile efective sau pe pierderile de venit, statele membre ar trebui să stabilească un nivel adecvat de sprijin pe baza evaluării lor a nevoilor. Cuantumul unitar adecvat ar putea fi reprezentat de un interval de cuantumuri unitare adecvate, și nu neapărat de un singur cuantum unitar uniform sau mediu. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă totodată posibilitatea de a prevedea, în planurile lor strategice PAC, un cuantum unitar maxim sau minim justificat pentru anumite intervenții, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la nivelul plăților pentru intervențiile relevante.

(96)

Transferul de responsabilitate către statele membre pentru evaluarea nevoilor și pentru atingerea țintelor se realizează împreună cu acordarea unei flexibilități sporite privind stabilirea combinației între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, tipurile de intervenții în anumite sectoare și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. Acest lucru ar trebui sprijinit printr-o oarecare flexibilitate în ceea ce privește ajustarea alocărilor de fonduri naționale relevante. Când statele membre estimează că pachetul financiar prealocat este prea redus pentru a putea fi cuprinse toate măsurile dorite, este justificat un anumit grad de flexibilitate, cu evitarea fluctuațiilor considerabile ale nivelului sprijinului direct pentru venit anual în raport cu cuantumurile disponibile pentru intervențiile multianuale din cadrul FEADR.

(97)

În scopul creșterii valorii adăugate a Uniunii și al menținerii unei piețe agricole interne funcționale, precum și în vederea îndeplinirii obiectivelor PAC generale și specifice, statele membre nu ar trebui să ia decizii în temeiul prezentului regulament în mod izolat, ci în cadrul unui proces structurat care ar trebui să se materializeze într-un plan strategic PAC. Normele de sus în jos ale Uniunii ar trebui să prevadă obiectivele PAC specifice la nivelul întregii Uniuni, principalele tipuri de intervenții, cadrul de performanță și structura de guvernanță. O astfel de distribuire a sarcinilor are menirea de a asigura corespondența deplină dintre resursele financiare investite și rezultatele obținute.

(98)

Pentru a se garanta claritatea naturii strategice a acestor planuri strategice PAC și pentru a se facilita legăturile cu alte politici ale Uniunii, în special cu țintele naționale stabilite pe termen lung derivate din legislația Uniunii sau din acordurile internaționale, precum cele legate de schimbările climatice, de păduri, de biodiversitate și de apă, este oportun să existe un singur plan strategic PAC per stat membru, luând în considerare dispozițiile sale constituționale și instituționale. Acolo unde este cazul, planul strategic PAC poate include intervenții regionalizate.

(99)

În procesul de elaborare a propriilor planuri strategice PAC, statele membre ar trebui să își analizeze situațiile și nevoile specifice, să stabilească ținte legate de îndeplinirea obiectivelor PAC și să conceapă intervenții care să permită atingerea țintelor respective, toate acestea fiind adaptate la contextele naționale și regionale specifice, inclusiv la cele ale regiunilor ultraperiferice. Acest proces ar trebui să promoveze o subsidiaritate sporită în interiorul unui cadru comun al Uniunii, dar în același timp ar trebui să se asigure respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii și îndeplinirea obiectivelor PAC. Așadar, este oportun să se prevadă norme privind structura și conținutul planurilor strategice PAC.

(100)

Pentru a se garanta că stabilirea țintelor de către statele membre și conceperea intervențiilor sunt adecvate și maximizează contribuția la îndeplinirea obiectivelor PAC, este necesar ca strategia planurilor strategice PAC să se bazeze pe o analiză prealabilă a contextelor locale și pe o evaluare a nevoilor în raport cu obiectivele PAC. De asemenea, este important să se asigure faptul că planurile strategice PAC pot să reflecte în mod adecvat modificările condițiilor din statele membre, structurilor (interne și externe) și situației pieței și, prin urmare, că pot fi adaptate în timp pentru a reflecta respectivele modificări.

(101)

Planurile strategice PAC ar trebui să urmărească asigurarea unei coerențe sporite în rândul multiplelor instrumente ale PAC, deoarece ar trebui să cuprindă atât tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, cât și tipurile de intervenții în anumite sectoare și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. De asemenea, planurile strategice PAC ar trebui să asigure și să demonstreze alinierea și adecvarea deciziilor luate de statele membre în raport cu prioritățile și obiectivele Uniunii. Din această perspectivă, planurile strategice PAC ar trebui să includă o trecere în revistă și o explicare a instrumentelor care asigură o distribuție mai echitabilă și o direcționare mai eficace și mai eficientă a sprijinului pentru venit. Așadar, este oportun ca planurile strategice PAC să conțină o strategie de intervenție orientată spre rezultate, structurată în jurul obiectivelor specifice ale PAC, inclusiv al unor ținte cuantificate raportate la obiectivele respective. Este oportun ca țintele respective să se bazeze pe indicatori de rezultat, altfel încât să poată fi monitorizate anual.

(102)

De asemenea, strategia de intervenție ar trebui să evidențieze atât complementaritatea dintre instrumentele PAC, cât și complementaritatea cu celelalte politici ale Uniunii. Mai exact, fiecare plan strategic PAC ar trebui să țină seama, după caz, de legislația relevantă referitoare la mediu și climă, iar planurile naționale elaborate în conformitate cu legislația respectivă ar trebui descrise ca parte a analizei situației actuale (denumită în continuare „analiza SWOT”). Este oportună enumerarea actelor legislative care ar trebui specificate în planul strategic PAC.

(103)

Având în vedere că statele membre ar trebui să beneficieze de flexibilitate în ceea ce privește decizia de a delega nivelului regional o parte a conceperii și punerii în aplicare a planurilor lor strategice PAC pe baza unui cadru național, este oportun ca planurile strategice PAC să conțină o descriere a interacțiunilor dintre intervențiile naționale și cele regionale, pentru a se facilita coordonarea dintre regiuni în abordarea provocărilor de la nivel național.

(104)

Deoarece planurile strategice PAC ar trebui să permită Comisiei să își asume responsabilitatea pentru gestionarea bugetului Uniunii și să ofere statelor membre securitate juridică în privința anumitor elemente ale planurilor strategice PAC, este oportun ca planurile strategice PAC să conțină o descriere specifică a intervențiilor individuale, inclusiv a condițiilor de eligibilitate, a alocărilor bugetare, a realizărilor planificate și a costurilor unitare. În scopul asigurării unei perspective de ansamblu asupra tuturor aspectelor bugetare și pentru fiecare intervenție este necesar un plan financiar, însoțit de un plan al țintelor.

(105)

Pentru a se asigura demararea imediată și punerea în aplicare eficientă a planurilor strategice PAC, sprijinul acordat din FEGA și FEADR ar trebui să se bazeze pe existența unor condiții-cadru administrative fiabile. Așadar, fiecare plan strategic PAC ar trebui să includă identificarea tuturor structurilor de guvernanță și de coordonare ale planului strategic PAC, inclusiv a sistemelor de control și a sancțiunilor, precum și a structurii de monitorizare și raportare.

(106)

Ținând seama de importanța obiectivului specific de modernizare a agriculturii și a zonelor rurale și având în vedere natura transversală a acestui obiectiv, este oportun ca statele membre să includă în planurile lor strategice PAC o descriere specifică a contribuției respectivelor planuri strategice PAC la îndeplinirea respectivului obiectiv, inclusiv a contribuției acestora la tranziția digitală.

(107)

Având în vedere preocupările legate de sarcina administrativă cu gestiune partajată, planul strategic PAC ar trebui să acorde atenție specifică și simplificării.

(108)

Deoarece nu este oportun ca Comisia să aprobe informații care pot fi considerate informații contextuale sau informații istorice sau care țin de responsabilitatea statelor membre, anumite informații ar trebui furnizate ca anexe la planurile strategice PAC.

(109)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (²⁸), este necesar să se evalueze fondurile Uniunii pe baza informațiilor colectate prin intermediul cerințelor de monitorizare specifice, evitându-se totodată suprareglementarea și sarcinile administrative, mai ales asupra statelor membre. După caz, cerințele respective pot include indicatori cuantificabili, ca bază pentru evaluarea efectelor fondurilor pe teren.

(110)

Aprobarea de către Comisie a planului strategic PAC este o etapă crucială în asigurarea faptului că politica este pusă în aplicare în conformitate cu obiectivele comune. Potrivit principiului subsidiarității, Comisia ar trebui să ofere statelor membre orientări adecvate în ceea ce privește prezentarea unor logici de intervenție coerente și ambițioase.

(111)

Este necesar să se prevadă posibilitatea programării și revizuirii planurilor strategice PAC, în conformitate cu condițiile prevăzută în prezentul regulament.

(112)

O autoritate națională de management ar trebui să răspundă de gestionarea și punerea în aplicare a fiecărui plan strategic PAC și ar trebui să fie punctul de contact principal pentru Comisie. Totuși, în cazul regionalizării elementelor referitoare la politica de dezvoltare rurală, statele membre ar trebui să fie în măsură să instituie autorități regionale de management. Autoritățile de management ar trebui să poată delega o parte din sarcinile lor, rămânând totodată responsabile pentru eficiența și corectitudinea gestionării și asigurând coerența și consecvența planurilor strategice PAC, precum și coordonarea între autoritatea națională de management și autoritățile regionale de management. Statele membre ar trebui să se asigure că, în gestionarea și punerea în aplicare a planurilor lor strategice PAC, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate în conformitate cu Regulamentul financiar și cu Regulamentul (UE) 2021/2116.

(113)

Responsabilitatea pentru monitorizarea planurilor strategice PAC ar trebui împărțită între autoritatea națională de management și un comitet național de monitorizare instituit în acest scop. Comitetul național de monitorizare ar trebui să fie responsabil de monitorizarea eficacității punerii în aplicare a planurilor strategice PAC. În acest scop, ar trebui specificate responsabilitățile comitetului în cauză. În cazul în care planul strategic PAC conține elemente stabilite de regiuni, statele membre și regiunile în cauză ar trebui să fie în măsură să instituie și să constituie comitete regionale de monitorizare. În acest caz, ar trebui clarificate normele de coordonare cu comitetul național de monitorizare.

(114)

FEADR ar trebui să sprijine, prin intermediul asistenței tehnice, la inițiativa Comisiei, acțiunile legate de îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2021/2116. De asemenea, la inițiativa statelor membre poate să se acorde asistență tehnică în scopul îndeplinirii sarcinilor necesare pentru administrarea și implementarea eficace a sprijinului în legătură cu planul strategic PAC. O creștere a asistenței tehnice la inițiativa statelor membre este disponibilă numai pentru statele membre a căror alocare din FEADR nu depășește 1,1 miliarde EUR. Sprijinul FEADR pentru asistență tehnică ar trebui să țină seama de creșterea consolidării capacității administrative în ceea ce privește noile sisteme de guvernanță și control din statele membre.

(115)

Într-un context în care statele membre vor beneficia de mult mai multă flexibilitate și subsidiaritate în ceea ce privește conceperea intervențiilor pentru atingerea de obiective comune, rețelele constituie un instrument-cheie pentru elaborarea și orientarea politicilor și pentru promovarea implicării părților interesate, a schimbului de cunoștințe și a consolidării capacităților pentru statele membre și pentru alți actori. Sfera activităților de colaborare în rețea va fi lărgită, de la dezvoltarea rurală la ambii piloni ai PAC. O rețea unică PAC la nivelul Uniunii ar trebui să asigure o mai bună coordonare între activitățile de colaborare în rețea la nivelul Uniunii, la nivel național și la nivel regional. Rețeaua europeană pentru politica agricolă comună și rețelele naționale pentru politica agricolă comună ar trebui să înlocuiască rețelele actuale, și anume Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală și Rețeaua PEI-AGRI la nivelul Uniunii și, respectiv, rețelele rurale naționale. Rețeaua europeană PAC ar trebui să contribuie, în măsura posibilului, la activitățile rețelelor naționale PAC. Rețelele ar trebui să ofere o platformă pentru promovarea unui schimb sporit de cunoștințe în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a planurilor strategice PAC și a captării rezultatelor și a valorii adăugate a politicii la nivel Uniunii, inclusiv a politicii Orizont Europa și a proiectelor sale cu mai mulți actori. Tot în perspectiva îmbunătățirii schimbului de cunoștințe și a inovării, PEI, asistat de rețeaua europeană PAC și rețelele naționale PAC, ar trebui să sprijine implementarea modelului de inovare interactivă în conformitate cu metodologia descrisă în prezentul regulament.

(116)

Fiecare plan strategic PAC ar trebui să facă obiectul monitorizării regulate a punerii în aplicare și a progreselor realizate în direcția țintelor stabilite. Ar trebui instituit un astfel de cadru pentru monitorizarea și evaluarea performanței PAC, cu scopul de a demonstra progresele și a evalua impactul și eficiența implementării politicii.

(117)

Orientarea spre rezultate determinată de modelul de performanță necesită un cadru de performanță puternic, în special având în vedere că planurile strategice PAC ar contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ample ale altor politici gestionate în mod partajat. O politică bazată pe performanță implică o evaluare anuală și multianuală pe baza indicatorilor de realizare, rezultat și impact selectați, astfel cum sunt definiți în cadrul pentru monitorizarea și evaluarea performanței. În acest scop, ar trebui selectat un set limitat și bine orientat de indicatori din care să reiasă cât se poate de fidel dacă intervenția sprijinită contribuie la îndeplinirea obiectivelor vizate. Ar trebui să fie posibilă aplicarea indicatorilor aferenți obiectivelor specifice legate de climă și de mediu cu privire la intervențiile care contribuie la îndeplinirea angajamentelor ce decurg din actele legislative relevante ale Uniunii.

(118)

Ca parte a cadrului de monitorizare și evaluare a performanței, statele membre ar trebui să monitorizeze progresele realizate și să le raporteze anual Comisiei. Informațiile furnizate de statele membre constituie baza pornind de la care Comisia ar trebui să raporteze cu privire la progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice pe parcursul întregii perioade a planului strategic PAC, utilizând în acest scop un set de bază de indicatori.

(119)

Ar trebui să existe mecanisme care să acționeze pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii în cazul în care implementarea unui plan strategic PAC deviază semnificativ de la țintele stabilite. Astfel, Comisia ar trebui să poată cere statelor membre să prezinte planuri de acțiune în cazul unei performanțe insuficiente semnificative și nejustificate. Această situație ar putea duce la suspendări și, în final, la reduceri ale fondurilor Uniunii dacă nu sunt obținute rezultatele planificate.

(120)

În conformitate cu principiul gestiunii partajate, statele membre, asigurând, după caz, implicarea regiunilor în elaborarea planului de evaluare și în monitorizarea și evaluarea intervențiilor regionale din planul strategic PAC, ar trebui să fie responsabile de evaluarea propriilor planuri strategice PAC, în timp ce Comisia ar trebui să fie responsabilă de sintetizarea la nivelul Uniunii a evaluărilor ex ante ale statelor membre și de efectuarea evaluărilor intermediare și ex post la nivelul Uniunii.

(121)

Pentru a asigura o evaluare cuprinzătoare și autentică a PAC la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să se bazeze pe indicatori de context și de impact. Indicatorii respectivi ar trebui să se bazeze în primul rând pe surse de date consacrate. Comisia și statele membre ar trebui să coopereze pentru a asigura și a îmbunătăți suplimentar soliditatea datelor necesare pentru indicatorii de context și de impact.

(122)

Atunci când evaluează planurile strategice PAC propuse, Comisia ar trebui să evalueze consecvența și contribuția planurilor strategice PAC propuse la legislația și angajamentele Uniunii în materie de mediu și de climă și, în special, la obiectivele Uniunii pentru 2030 prevăzute în comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (denumită în continuare „Strategia «De la fermă la consumator»”) și în comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (denumită în continuare „Strategia UE privind biodiversitatea”).

(123)

Statele membre ar trebui să aibă obligația de a demonstra, prin intermediul planurilor lor strategice PAC, o ambiție generală mai mare decât în trecut în ceea ce privește obiectivele specifice ale PAC în materie de mediu și de climă. O astfel de ambiție ar trebui privită ca fiind formată dintr-o serie de elemente legate, printre altele, de indicatori de impact, de ținte stabilite în raport cu indicatorii de rezultat, de conceperea intervențiilor, de punerea în aplicare preconizată a sistemului de condiționalitate, precum și de planificarea financiară. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a explica în planurile lor strategice PAC cum dau dovadă de ambiția generală mai mare necesară, făcând trimiteri la diferitele elemente relevante. Explicația respectivă ar trebui să includă contribuțiile naționale la realizarea obiectivelor Uniunii pentru 2030 stabilite în Strategia „De la fermă la consumator” și în Strategia UE privind biodiversitatea.

(124)

Comisia ar trebui să elaboreze un raport de sinteză privind planurile strategice PAC ale statelor membre pentru a evalua efortul comun și ambiția colectivă a statelor membre de a aborda obiectivele specifice ale PAC la începutul perioadei de punere în aplicare, ținând seama de obiectivele Uniunii pentru 2030 stabilite în Strategia „De la fermă la consumator” și în Strategia UE privind biodiversitatea.

(125)

Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului pentru a evalua utilizarea noului model de performanță de către statele membre și contribuția combinată a intervențiilor prevăzute în planurile strategice PAC ale statelor membre la îndeplinirea angajamentelor Uniunii în materie de mediu și de climă, în special a celor care decurg din Pactul verde european.

(126)

În ceea ce privește sprijinul pentru tipurile de intervenții în temeiul prezentului regulament, se aplică articolele 107, 108 și 109 din TFUE. Cu toate acestea, date fiind caracteristicile specifice ale sectorului agricol, dispozițiile respective din TFUE nu ar trebui să se aplice tipurilor de intervenții sub formă de plăți directe sau tipurilor de intervenții pentru dezvoltarea rurală legate de operațiuni care intră în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE și care se desfășoară în temeiul acestuia și în conformitate cu prezentul regulament, nici plăților efectuate de statele membre care au ca scop acordarea unei finanțări suplimentare la nivel național pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii și care intră în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE.

(127)

Pentru a se evita o diminuare bruscă și substanțială a sprijinului în anumite sectoare din statele membre care au acordat ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2022, respectivelor state membre ar trebui să li se permită să continue să acorde astfel de ajutoare în anumite condiții și cu anumite limitări. Având în vedere caracterul tranzitoriu al acestor ajutoare, este oportun să se continue eliminarea lor treptată prin reducerea anuală treptată a pachetelor financiare per sector pentru aceste ajutoare.

(128)

Datele personale colectate în scopul aplicării oricărei dispoziții prevăzute în prezentul regulament ar trebui prelucrate într-un mod care să fie compatibil cu scopul respectiv. De asemenea, datele personale ar trebui anonimizate când sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare și protejate în conformitate cu legislația Uniunii referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁹) și Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (³⁰). Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la aceste prelucrări și la drepturile lor la protecția datelor.

(129)

Sunt necesare notificări din partea statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament și în scopul monitorizării, analizării și gestionării drepturilor la plată.

(130)

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(131)

Pentru a asigura securitatea juridică, a proteja drepturile fermierilor și a garanta condiții de concurență echitabile între statele membre în ceea ce privește cerințele comune și indicatorii comuni, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în scopul adaptării indicatorilor comuni de realizare, de rezultat, de impact și de context pentru soluționarea problemelor tehnice legate de punerea lor în aplicare și norme în ceea ce privește raportul pentru standardul GAEC 1.

(132)

În scopul protejării drepturilor fermierilor și al garantării securității juridice și a unei funcționări fără probleme, coerente și eficiente a tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte privind: norme care să condiționeze acordarea plăților de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă și în ceea ce privește procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol; norme prin care să se stabilească o bază armonizată pentru calcularea reducerii plăților în cadrul plafonării și degresivității; măsuri menite a preveni situația în care beneficiarii sprijinului cuplat pentru venit ar suferi din cauza unor dezechilibre structurale ale pieței dintr-un sector, inclusiv privind decizia ca sprijinul respectiv să poată fi plătit în continuare până în 2027 pe baza unităților de producție pentru care a fost acordat într-o perioadă de referință din trecut; norme și condiții pentru autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul plății specifice pentru cultura de bumbac și norme referitoare la condițiile de acordare a plății respective și la cerințele de eligibilitate și la practicile agronomice legate de acestea; norme referitoare la criteriile pentru aprobarea organizațiilor interprofesionale și norme care reglementează consecințele în cazul în care o organizație interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile în cauză și obligațiile producătorilor.

(133)

În scopul garantării faptului că tipurile de intervenții în anumite sectoare contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC și consolidează sinergiile cu alte instrumente PAC și în scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile pe piața internă și al evitării concurenței inegale sau neloiale, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte privind: norme privind funcționarea adecvată a tipurilor de intervenții în anumite sectoare, tipul de cheltuieli acoperite și în special costurile administrative și de personal, baza de calculare a asistenței financiare din partea Uniunii, inclusiv perioadele de referință și calcularea valorii producției comercializate și a gradului de organizare a producătorilor în anumite regiuni, precum și nivelul maxim al asistenței financiare din partea Uniunii pentru anumite intervenții ce vizează prevenirea crizelor de pe piață și gestionarea riscurilor în anumite sectoare; norme privind fixarea unui plafon pentru cheltuielile cu replantarea livezilor, a plantațiilor de măslini sau a plantațiilor viticole; norme în temeiul cărora producătorii trebuie să retragă subprodusele de vinificație precum și norme privind excepțiile de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor; norme pentru forma diferită de sprijin și durabilitatea minimă a investițiilor sprijinite în anumite sectoare, precum și norme privind combinarea finanțării pentru anumite intervenții din sectorul vitivinicol. În special, pentru a se asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru intervențiile din sectorul apiculturii, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în privința unor cerințe suplimentare referitoare la obligația de notificare și a stabilirii unei contribuții minime a Uniunii la cheltuielile necesare pentru implementarea respectivelor tipuri de intervenții.

(134)

Pentru a se garanta securitatea juridică și faptul că intervențiile pentru dezvoltare rurală își îndeplinesc obiectivele, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare privind resursele genetice și bunăstarea animalelor și pentru sistemele de calitate.

(135)

Pentru a lua în considerare modificări viitoare ale alocărilor financiare ale statelor membre sau pentru a soluționa problemele întâlnite de statele membre în punerea în aplicare a planurilor lor strategice PAC, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește alocările statelor membre pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, de modificare a ponderărilor aplicate pentru sprijin pe baza contribuției sale la îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice, și în privința unor norme referitoare la conținutul planului strategic PAC.

(136)

Pentru a se facilita tranziția de la măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 la cele prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește măsuri pentru protejarea eventualelor drepturi dobândite și a așteptărilor legitime ale beneficiarilor.

(137)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și al evitării concurenței neloiale sau a discriminării între fermieri, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei competențe de executare privind stabilirea unor suprafețe de referință pentru sprijinul pentru plantele oleaginoase, norme referitoare la autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul plății specifice pentru cultura de bumbac și notificările conexe, calcularea reducerii în cazul în care suprafața cu bumbac eligibilă depășește suprafața de bază, asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație, norme referitoare la prezentarea elementelor care urmează a fi incluse în planul strategic PAC, condițiile uniforme pentru aplicarea cerințelor în materie de informații și publicitate legate de posibilitățile oferite de planurile strategice PAC, stabilirea structurii organizaționale și a modului de funcționare ale rețelei europene PAC, norme referitoare la cadrul pentru monitorizarea și evaluarea performanței PAC, norme referitoare la prezentarea conținutului raportului anual privind performanța, norme referitoare la informațiile care trebuie trimise de statele membre în scopul evaluării performanței de către Comisie, și norme referitoare la nevoile de date și la sinergiile dintre potențiale surse de date, și norme pentru funcționarea unui sistem care permite schimbul securizat de date de interes comun între Comisie și statele membre. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (³¹).

(138)

Având în vedere faptul că în anexa I sunt deja stabiliți indicatori în scopul monitorizării, evaluării și raportării anuale cu privire la performanță, adoptarea altor indicatori pentru monitorizarea și evaluarea PAC ar trebui supusă unui control suplimentar din partea statelor membre. De asemenea, informațiile suplimentare pe care statele membre trebuie să le furnizeze Comisiei pentru monitorizarea și evaluarea PAC ar trebui să facă obiectul unui aviz pozitiv din partea Comitetului pentru politica agricolă comună. Prin urmare, Comisiei nu ar trebui să i se permită să stabilească o obligație pentru statele membre de a furniza indicatori suplimentari și informații suplimentare privind punerea în aplicare a PAC pentru monitorizarea și evaluarea PAC în cazul în care Comitetul pentru politica agricolă comună nu ajunge la o majoritate calificată în favoarea sau împotriva propunerii Comisiei și, prin urmare, nu poate emite niciun aviz.

(139)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta acte de punere în aplicare fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011 referitoare la aprobarea planurilor strategice PAC și a modificărilor acestora.

(140)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind rezolvarea unor probleme specifice, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe în cazul unor circumstanțe extraordinare, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență. Mai mult, pentru a soluționa problemele urgente care pot apărea în unul sau mai multe state membre, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, există circumstanțe extraordinare care afectează acordarea sprijinului și pun în pericol executarea efectivă a plăților din cadrul schemelor de sprijin enumerate în prezentul regulament.

(141)

Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (³²) și Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (³³) ar trebui să rămână în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament, cu excepția cazului în care se fac trimiteri explicite la unele dintre dispozițiile respectivelor regulamente.

(142)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere disparitățile dintre diversele zone rurale și resursele financiare limitate ale statelor membre, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii cu ajutorul garanției multianuale a finanțării din partea Uniunii și prin concentrarea asupra unor priorități clar identificate, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(143)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ar trebui abrogate.

(144)

Pentru a asigura o bună punere în aplicare a măsurilor avute în vedere și luând în considerare caracterul urgent, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(a)

obiectivele generale și specifice care trebuie urmărite prin intermediul sprijinului din partea Uniunii finanțat de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în cadrul politicii agricole comune (PAC), precum și privind indicatorii aferenți;

(b)

tipurile de intervenții și cerințele comune cu ajutorul cărora statele membre trebuie să urmărească aceste obiective, precum și privind măsurile financiare conexe;

(c)

planurile strategice PAC, care urmează să fie elaborate de statele membre și care stabilesc ținte, precizează condițiile pentru intervenții și alocă resurse financiare, în conformitate cu obiectivele specifice și cu nevoile identificate;

(d)

coordonarea și guvernanța, precum și privind monitorizarea, raportarea și evaluarea.

1.

„fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup și membrii săi îl dețin în temeiul dreptului intern, a cărei/cărui exploatație intră în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană, coroborat cu articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și care desfășoară o activitate agricolă, astfel cum este stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament;

2.

„exploatație” înseamnă ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru;

3.

„intervenție” înseamnă un instrument de sprijin însoțit de un set de condiții de eligibilitate specificate de un stat membre în planul său strategic PAC pe baza unui tip de intervenție prevăzut în prezentul regulament;

4.

„operațiune” înseamnă:

5.

„cheltuieli publice” înseamnă orice contribuție la finanțarea unor operațiuni, a cărei sursă este reprezentată de bugetul autorităților publice naționale, regionale sau locale, de bugetul Uniunii pus la dispoziția FEGA și FEADR, de bugetul unor organisme de drept public sau de bugetul unor asociații de autorități publice sau de organisme de drept public;

6.

„obiective de etapă” înseamnă valori intermediare prestabilite, stabilite de statele membre în cadrul strategiilor lor de intervenție menționate la articolul 107 alineatul (1) litera (b), pentru un exercițiu financiar dat, care trebuie atinse la un anumit moment în perioada planului strategic PAC pentru a asigura înregistrarea de progrese la timp în raport cu indicatorii de rezultat;

7.

„ținte” înseamnă valori prestabilite, stabilite de statele membre în cadrul strategiilor lor de intervenție menționate la articolul 107 alineatul (1) litera (b), care trebuie atinse la sfârșitul perioadei planului strategic PAC în raport cu indicatorii de rezultat;

8.

„regiuni ultraperiferice ” înseamnă regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

9.

„AKIS” reprezintă combinarea fluxurilor de organizare și de cunoștințe dintre persoane, organizații și instituții care utilizează și generează cunoștințe pentru agricultură și domeniile conexe (Sistemul de cunoștințe și inovare în agricultură);

10.

„insulele mici din Marea Egee” înseamnă insulele mici din Marea Egee astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013;

11.

„fond mutual” înseamnă o schemă acreditată de un stat membru în conformitate cu dreptul său intern pentru a permite fermierilor afiliați să se asigure, prin care se acordă plăți compensatorii fermierilor afiliați care suferă pierderi economice;

12.

„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiuni mai puțin dezvoltate în sensul articolului 108 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/1060;

13.

„beneficiar” în legătură cu tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală menționate la articolul 69 înseamnă:

14.

„rata sprijinului” înseamnă ponderea contribuției cheltuielilor publice la o operațiune; în contextul instrumentelor financiare, „rata sprijinului” se referă la echivalentul subvenție brută al sprijinului, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei (³⁴);

15.

„LEADER” înseamnă dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității menționată la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2021/1060;

16.

„organism intermediar” înseamnă orice organism de drept public sau privat, inclusiv organismele regionale sau locale, organismele de dezvoltare regională sau organizațiile neguvernamentale, care acționează sub responsabilitatea unei autorități naționale sau regionale de management sau care îndeplinește sarcini în numele unei astfel de autorități;

17.

„exercițiu financiar” înseamnă un exercițiu financiar agricol în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(a)

producția de produse agricole, care include acțiuni precum creșterea animalelor sau cultivarea, inclusiv prin paludicultură, unde produse agricole înseamnă produsele enumerate în anexa I la TFUE, cu excepția produselor pescărești, precum și producția de bumbac și de specii forestiere cu ciclu de producție scurt;

(b)

menținerea suprafeței agricole într-o stare care o face adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, fără acțiuni pregătitoare care să depășească folosirea metodelor și utilajelor agricole obișnuite.

(a)

„teren arabil” este terenul cultivat pentru producția de culturi sau suprafețele disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate în pârloagă; în plus, pe durata angajamentului, este terenul cultivat pentru producția de culturi sau suprafețele disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate în pârloagă, ce au fost scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolul 31 sau articolul 70 sau cu standardul GAEC 8 enumerat în anexa III la prezentul regulament, sau cu articolul 22, 23 sau 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (³⁵), sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (³⁶), sau cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (³⁷);

(b)

„culturi permanente” sunt culturile pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pajiștile permanente și pășunile permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt;

(c)

„pajiști permanente și pășuni permanente” (denumite împreună „pajiști permanente”) sunt terenuri care sunt destinate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cinci ani sau mai mult și, dacă statele membre decid astfel, cele care nu au fost arate, grapate sau reînsămânțate cu diferite tipuri de iarbă sau alte plante furajere erbacee de cinci ani sau mai mult. Acestea pot include alte specii, precum arbuștii sau arborii care sunt buni pentru pășunat și, în funcție de decizia statelor membre, alte specii, precum arbuștii sau arborii care produc hrană pentru animale, cu condiția ca iarba și alte plante furajere erbacee să rămână predominante.

Statele membre pot decide, de asemenea, să considere următoarele tipuri de terenuri drept pășuni permanente:

(a)

orice suprafață agricolă a exploatației care, pe parcursul anului pentru care se solicită sprijin, este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este folosită și pentru activități neagricole, este utilizată predominant pentru activități agricole; dacă acest lucru este justificat corespunzător pe baza unor motive legate de mediu, biodiversitate și climă, statele membre pot decide ca hectarele eligibile să includă, de asemenea, anumite suprafețe utilizate pentru activități agricole doar din doi în doi ani;

(b)

orice suprafață a exploatației care este:

Dacă statele membre decid astfel, „hectarul eligibil” poate conține și alte elemente de peisaj, cu condiția ca acestea să nu fie predominante și să nu împiedice în mod semnificativ desfășurarea activității agricole din cauza suprafeței pe care o ocupă pe parcela agricolă. La punerea în aplicare a principiului respectiv, statele membre pot stabili o cotă maximă din parcela agricolă acoperită de aceste alte elemente de peisaj.

În ceea ce privește pajiștile permanente cu elemente disparate neeligibile, statele membre pot decide să aplice coeficienți ficși de reducere pentru a stabili suprafața considerată eligibilă;

(c)

orice suprafață a exploatației care a conferit un drept la plată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 2 din prezentul regulament sau în temeiul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață prevăzute în titlul III din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și care nu este un „hectar eligibil” astfel cum este stabilit de statele membre pe baza prezentului alineat literele (a) și (b):

(a)

o limită superioară de vârstă stabilită între 35 și 40 de ani;

(b)

condițiile pentru a fi „șeful exploatației”;

(c)

formarea sau competențele adecvate necesare, astfel cum sunt stabilite de statele membre.

(a)

promovarea unui sector agricol inteligent, competitiv, rezilient și diversificat care să garanteze securitatea alimentară pe termen lung;

(b)

sprijinirea și consolidarea protecției mediului, inclusiv a biodiversității, și a acțiunilor în domeniul climei și contribuirea la îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu și de climă ale Uniunii, inclusiv a angajamentelor sale în temeiul Acordului de la Paris;

(c)

consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale.

(a)

sprijinirea veniturilor viabile ale fermelor și a rezilienței sectorului agricol în întreaga Uniune pentru a spori diversitatea agricolă și securitatea alimentară pe termen lung, precum și pentru a asigura durabilitatea economică a producției agricole în Uniune;

(b)

îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității fermelor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, inclusiv punerea unui accent mai puternic pe cercetare, tehnologie și digitalizare;

(c)

îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric;

(d)

contribuirea la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității de sechestrare a carbonului, precum și promovarea energiei durabile;

(e)

promovarea dezvoltării durabile și a gestionării eficiente a resurselor naturale precum apa, solul și aerul, inclusiv prin reducerea dependenței de substanțe chimice;

(f)

contribuirea la oprirea și inversarea declinului biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor;

(g)

atragerea și susținerea tinerilor fermieri și a noilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor durabile din zonele rurale;

(h)

promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a egalității de gen, inclusiv a participării femeilor la agricultură, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei circulare și a silviculturii durabile;

(i)

îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele de înaltă calitate, sigure și hrănitoare produse într-un mod durabil, reducerea deșeurilor alimentare, precum și îmbunătățirea bunăstării animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene.