(1)

Ca parte a planului de acțiune pentru economia circulară din 2015 (²), Comisia a identificat creșterea gradului de reciclare a materialelor plastice ca o condiție prealabilă esențială pentru tranziția către o economie circulară și s-a angajat să abordeze acest sector în mod direcționat. Prin urmare, Comisia a adoptat în 2018 o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară (³), care prezintă angajamentele esențiale pentru acțiunea la nivelul Uniunii în vederea reducerii efectelor negative ale poluării cu materiale plastice. Strategia urmărește extinderea capacității de reciclare a materialelor plastice în Uniune și creșterea conținutului reciclat în produsele și ambalajele din plastic. Întrucât o mare parte din materialele plastice pentru ambalaje sunt utilizate ca ambalaje alimentare, obiectivele politicii pot fi atinse numai în condițiile în care crește și conținutul de plastic reciclat din ambalajele alimentare.

(2)

O condiție prealabilă pentru orice creștere a conținutului reciclat în ambalajele alimentare și în alte materiale destinate să vină în contact cu produse alimentare rămâne necesitatea de a se asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane. Cu toate acestea, deșeurile de materiale și obiecte din plastic, chiar și atunci când provin din cele utilizate pentru produse alimentare, pot conține contaminanți accidentali asociați utilizării respective care ar putea compromite siguranța și calitatea materialelor și obiectelor din plastic reciclat care intră în contact cu alimentele. Deși este puțin probabil ca astfel de deșeuri de plastic să fie contaminate cu o cantitate relativ mare de substanțe specifice cunoscute ca fiind periculoase pentru sănătatea umană, așa cum s-ar putea întâmpla, de exemplu, în cazul materialelor plastice provenite din utilizările industriale, identitatea și nivelul contaminanților accidentali care ar putea fi prezenți în ambalajele alimentare colectate sunt nedeterminate, aleatorii, depind de sursa și de metoda de colectare a deșeurilor de plastic și pot varia de la o colectarea la alta. Prin urmare, este necesar ca plasticul să fie întotdeauna decontaminat în timpul reciclării sale la un nivel la care să existe certitudinea că contaminanții rămași nu pot periclita sănătatea umană sau afecta în alt mod alimentele dacă este utilizat pentru producția de materiale și obiecte din plastic reciclat care intră în contact cu alimentele. Pentru a se asigura faptul că materialele decontaminate se bucură de încrederea consumatorilor de alimente și a operatorilor din sectorul alimentar și că există o interpretare uniformă a nivelului de decontaminare care este considerat suficient, este necesar ca decontaminarea materialelor și a obiectelor din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produse alimentare să facă obiectul unui set uniform de norme.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 282/2008 al Comisiei (⁴) a stabilit deja cerințe specifice pentru procesele de reciclare pentru a se asigura că materialele și obiectele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produse alimentare sunt în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 282/2008 nu s-a aplicat tuturor tehnologiilor de reciclare, deoarece a exclus din domeniul său de aplicare depolimerizarea chimică, utilizarea reziduurilor rezultate din tăiere și a resturilor rămase în urma procesului de producție și utilizarea straturilor de barieră. Utilizarea materialelor din plastic reciclat în contact cu alimentele, fabricate cu ajutorul tehnologiilor excluse, este considerată ca făcând obiectul Regulamentului (UE) nr. 10/2011 al Comisiei (⁵) privind materialele și obiectele din plastic. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 10/2011 nu oferă un sprijin clar pentru tehnologiile excluse, deoarece nu definește norme pentru substanțele parțial depolimerizate sau oligomeri, reziduurile rezultate din tăiere și resturile rămase în urma procesului de producție și limitează substanțele care pot fi utilizate în spatele unei bariere funcționale.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a observat că este imposibil să se prevadă identitatea contaminanților potențial prezenți în PET-ul postconsum utilizat ca materie primă într-un proces de reciclare și, prin urmare, să se asigure că ei nu sunt genotoxici (⁶). Întrucât raționamentul pe care l-a aplicat autoritatea poate fi extins la alte deșeuri de plastic, nu se poate presupune, în general, în lipsa unor date științifice suplimentare, că astfel de fluxuri de deșeuri nu conțin anumite grupuri de contaminanți. Prin urmare, nu se poate presupune nici că este posibil să se evalueze riscul generat de contaminanți în același mod în care este evaluat riscul generat de impurități în temeiul Regulamentului (UE) nr. 10/2011 sau că amestecurile de materiale depolimerizate chimic nu conțin astfel de contaminanți sau că barierele funcționale din plastic îi pot conține în totalitate. În consecință, materialele plastice reciclate fabricate cu tehnologii care sunt excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 282/2008 nu pot fi utilizate nici în temeiul Regulamentului (UE) nr. 10/2011.

(5)

În consecință, nici Regulamentul (CE) nr. 282/2008 și nici Regulamentul (UE) nr. 10/2011 nu se aplică tuturor tehnologiilor de reciclare a plasticului și materialelor și obiectelor din plastic reciclat. Pe măsură ce se dezvoltă noi tehnologii inovatoare de reciclare a plasticului, iar piața materialelor plastice reciclate este în creștere, lipsa unor norme clar aplicabile și adecvate creează un risc potențial pentru sănătatea umană și inhibă inovarea. Prin urmare, pentru a stabili norme clare și a aborda riscul contaminanților accidentali, este adecvat să se înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 282/2008 cu norme noi care să acopere toate tehnologiile existente și viitoare de reciclare a plasticului.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 10/2011 prevede că substanțele utilizate la fabricarea materialelor și obiectelor din plastic trebuie să aibă o puritate adecvată și că impuritățile rămase trebuie să poată fi identificate, astfel încât să poată face obiectul unei evaluări a riscurilor. Întrucât substanțele individuale pot fi purificate la un nivel adecvat acestui scop, el nu limitează, în general, metodele de producție pentru substanțele din lista de substanțe autorizate a Uniunii. Prin urmare, este de asemenea posibil să se fabrice aceste substanțe din orice sursă, inclusiv, prin urmare, din deșeuri. În plus, substanțele produse din deșeuri și care sunt obținute la un nivel înalt de puritate nu se pot distinge de aceleași substanțe produse în alt mod. Prin urmare, este necesar ca fabricarea materialelor și obiectelor din plastic cu substanțe obținute la un nivel înalt de puritate din deșeuri, și care sunt incluse în lista Uniunii stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 10/2011 sau care fac obiectul anumitor derogări, să facă obiectul regulamentului respectiv, în timp ce este necesar ca alte substanțe, în care nu se poate presupune a priori absența sau excluderea cu ușurință a contaminanților accidentali, inclusiv amestecurile, oligomerii și polimerii produși din deșeuri, să facă obiectul prezentului regulament. Pentru a evita incertitudinea cu privire la care regulament se aplică unei anumite tehnologii de reciclare care generează substanțe într-o etapă intermediară de reciclare, este necesar ca substanțele care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 10/2011 să fie excluse în mod clar din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(7)

În limbajul obișnuit, termenii utilizați pe scară largă și neconsecvent, cum ar fi „tehnologie”, „proces”, „echipament” și „instalație”, se pot referi la concepte identice sau similare, iar sensul se poate suprapune, în funcție de context și de utilizator. Pentru a clarifica domeniul de aplicare și obiectul obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, este adecvat să se definească în mod clar aceste concepte în scopul prezentului regulament. Mai precis, este necesar să se facă distincția între „tehnologie de reciclare”, care acoperă conceptele și principiile generale prin care contaminanții sunt eliminați din deșeurile de plastic, și „proces de reciclare”, care se referă la descrierea unei secvențe specifice de operațiuni și echipamente concepute să fie utilizate în cadrul unei tehnologii de reciclare specifice, și „instalație de reciclare”, care se referă la echipamentul fizic efectiv utilizat în procesul de reciclare pentru fabricarea materialelor și a obiectelor din plastic reciclat.

(8)

Prezentul regulament prevede obligația de decontaminare a materialelor plastice prin intermediul unei tehnologii de reciclare adecvate și include în domeniul său de aplicare utilizarea tehnologiilor de reciclare chimică. Cu toate acestea, atunci când se face trimitere la eliminarea contaminanților din substanțe sau amestecuri și nu din materiale, se utilizează adesea termenul de purificare, în loc de decontaminare. Prin urmare, atunci când se aplică tehnologii de reciclare chimică cu scopul de a elimina contaminanții din amestecuri sau substanțe, s-ar putea considera că ele realizează o purificare, mai degrabă decât o decontaminare. Cu toate acestea, întrucât, în acest caz, decontaminarea plasticului se realizează prin purificare, este totuși necesar să fie clarificat faptul că decontaminarea include și purificarea substanțelor sau a amestecurilor.

(9)

Procesele de reciclare pot consta în numeroase operațiuni de bază secvențiale care aplică o singură transformare („operațiuni unitare”), dar numai unele dintre aceste operațiuni realizează decontaminarea. Întrucât este necesar ca deșeurile de plastic să fie întotdeauna decontaminate și să existe norme clare aplicabile decontaminării, este necesar ca operațiunile de reciclare care asigură împreună decontaminarea să fie denumite procese de decontaminare și să fie diferențiate de operațiunile efectuate înainte și după decontaminare.

(10)

Decontaminarea face distincția între un material plastic reciclat care nu este adecvat pentru contactul cu alimentele și un material plastic reciclat care este adecvat pentru un astfel de contact, chiar dacă se limitează doar la decontaminarea microbiologică. Prin urmare, este necesar ca această etapă să fie principalul obiectiv al controalelor oficiale efectuate în contextul prezentului regulament. În funcție de tehnologia aplicată și/sau de organizarea acesteia, decontaminarea poate avea loc în unități care ar fi considerate în mod tradițional unități de gestionare a deșeurilor, unități de reciclare sau unități în care are loc transformarea plasticului. Pentru a asigura uniformitatea și claritatea în ceea ce privește rolul unei unități în care are loc decontaminarea în temeiul prezentului regulament, este necesar ca o astfel de unitate să fie denumită în mod consecvent „unitate de reciclare”.

(11)

Având în vedere relevanța controlului calității materialului reciclat pentru eventuala calitate și siguranță a materialelor și obiectelor din plastic reciclat, precum și pentru trasabilitate, este necesar să se definească cu precizie noțiunea de „loturi” cărora li se aplică normele de control al calității.

(12)

Principiul fundamental al Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 este că orice material sau obiect destinat să vină în contact direct sau indirect cu produse alimentare trebuie să fie suficient de inert încât să împiedice transferul de substanțe în produse alimentare în cantități suficient de mari pentru a pune în pericol sănătatea oamenilor sau să provoace o modificare inacceptabilă în compoziția alimentului sau o alterare a proprietăților sale organoleptice. Prin urmare, acest principiu se aplică și materialelor reciclate care vin în contact cu alimentele. Cu toate acestea, regulamentul respectiv explică, de asemenea, că este necesar ca utilizarea materialelor și a obiectelor reciclate să fie favorizată numai cu condiția stabilirii unor cerințe stricte în ceea ce privește siguranța alimentară. Garantarea siguranței alimentare include nu numai transferul de substanțe care pot afecta sănătatea umană sau care ar putea afecta calitatea alimentelor, ci și siguranța microbiologică. Întrucât materiile prime folosite în procesele de reciclare provin din deșeuri, este mult mai probabil ca acestea să fie contaminate microbiologic, spre deosebire de materialele și obiectele nou fabricate din materii prime. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să asigure faptul că materialele și obiectele din plastic reciclat sunt nu numai suficient de inerte, ci și sigure din punct de vedere microbiologic.

(13)

Experiența în ceea ce privește evaluarea proceselor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 282/2008 arată că este necesar să fie stabilite criterii științifice și o înțelegere specifică a unei anumite tehnologii de reciclare înainte de evaluarea proceselor individuale de reciclare care utilizează tehnologia respectivă, întrucât înțelegerea științifică insuficientă a nivelurilor de contaminanți din materia primă, precum și a funcționării tehnologiei ar putea, în caz contrar, să presupună prea multe incertitudini pentru a permite autorității să ajungă la o concluzie cu privire la siguranța proceselor individuale de reciclare respective. Experiența a arătat, de asemenea, că alte tehnologii de reciclare pot asigura cu certitudine faptul că orice proces de reciclare în care sunt utilizate are ca rezultat materiale plastice reciclate sigure și că, prin urmare, evaluarea fiecărui proces de reciclare care utilizează aceste tehnologii nu aduce beneficii semnificative în comparație cu sarcina pe care trebuie să o suporte atât operatorii economici, cât și autoritatea. Prin urmare, este adecvat să se prevadă ca materialele și obiectele din plastic reciclat să poată, în principiu, să fie introduse pe piață numai dacă au fost produse utilizând o tehnologie suficient de bine înțeleasă, pentru a permite Comisiei să decidă dacă să permită, în principiu, reciclarea deșeurilor de plastic într-un material plastic care să respecte cerințele Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 și dacă este necesar ca utilizarea sa să facă obiectul unor cerințe specifice, inclusiv dacă procesele de reciclare care aplică tehnologia respectivă diferă suficient între ele în ceea ce privește parametrii tratamentului de decontaminare sau configurația procesului, astfel încât să fie necesară o autorizare individuală a fiecăruia dintre ele, pentru a se asigura siguranța și calitatea plasticului reciclat fabricat utilizând respectivele procese.

(14)

Pe baza evaluărilor efectuate de autoritate ale cererilor de autorizare depuse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 282/2008, reciclarea mecanică a PET și circuitele de produse aflate într-un lanț închis și controlat pot fi considerate tehnologii de reciclare adecvate pentru reciclarea deșeurilor de plastic în materiale plastice care respectă cerințele de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 și este necesar să se prevadă condițiile specifice privind utilizarea lor. În particular, este necesar ca procesele mecanice de reciclare a PET să facă obiectul unei autorizări individuale, deoarece severitatea și durata tratamentului materialelor plastice utilizate în operațiunile de decontaminare și, prin urmare, capacitatea lor de decontaminare depind de configurația specifică a acestor procese și, prin urmare, necesită o evaluare de la caz la caz, pe baza unor criterii stabilite. În schimb, nu este necesar să se solicite autorizarea proceselor individuale de reciclare care obțin numai plastic dintr-un lanț închis și controlat care previne contaminarea, deoarece introducerea de contaminanți în lanț este apoi controlată suficient pentru a se asigura că doar contaminarea materialelor plastice utilizate ca materie primă poate fi îndepărtată prin procesele simple de curățare și încălzire necesare în orice caz pentru returnarea materialelor.

(15)

Pentru a garanta siguranța și calitatea materialelor și a obiectelor din plastic reciclat, este necesar să fie stabilite norme privind introducerea pe piață a acestor produse.

(16)

Regulamentul (UE) nr. 10/2011 stabilește cerințe privind compoziția care asigură utilizarea în condiții de siguranță a materialelor plastice care intră în contact cu alimentele, inclusiv substanțele autorizate pentru fabricație și limitele de migrare. Pentru a asigura același nivel de siguranță a materialelor și a obiectelor din plastic reciclat, este necesar ca ele să aibă aceeași compoziție ca materialele plastice fabricate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 10/2011 și să respecte restricțiile și specificațiile, cum ar fi limitele de migrare, prevăzute în regulamentul respectiv.

(17)

Pentru a asigura transparența și a facilita controlul calității și trasabilitatea, este necesar să fie instituit un registru public care să conțină informații privind reciclatorii, instalațiile de reciclare și procesele de reciclare, iar înregistrarea în registrul respectiv să fie o cerință de introducere pe piață a materialelor și a obiectelor din plastic reciclat.

(18)

Deși Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 stabilește norme specifice pentru etichetarea materialelor și a obiectelor pentru a-i informa pe utilizatori cu privire la utilizarea lor adecvată, nu există astfel de norme în ceea ce privește postprelucrarea a plasticului decontaminat. Cu toate acestea, în funcție de nivelul de decontaminare, anumite instrucțiuni se pot aplica prelucrării și utilizării ulterioare a plasticului reciclat, cum ar fi cerințele de amestecare pentru obținerea unui conținut reciclat maxim sau limitările privind utilizarea sa. Deși este necesar ca aceste instrucțiuni să fie transmise prin intermediul documentației, este posibil ca materialele plastice să nu poată fi recunoscute cu ușurință ca necesitând un tratament special. Pentru a preveni greșelile și pentru a facilita controalele, este necesar, prin urmare, ca plasticul reciclat să fie și etichetat, în mod clar lizibil, pentru a se asigura că este utilizat corect în timpul postprelucrării, în conformitate cu instrucțiunile din partea reciclatorului.

(19)

Pentru a se asigura faptul că materialele și obiectele din plastic fac obiectul unor condiții pe tot parcursul procesului de reciclare care să garanteze siguranța și calitatea lor și pentru a facilita punerea în aplicare și funcționarea lanțului de aprovizionare, este necesar să fie stabilite norme privind efectuarea tuturor etapelor de reciclare, de la preprelucrare până la decontaminare și postprelucrare. Mai precis, este necesar ca nivelul de contaminare din materialele plastice utilizate în procesul de decontaminare să nu depășească niciodată nivelurile maxime la care procesul poate asigura o decontaminare suficientă și, prin urmare, este necesar să se asigure faptul că materiile prime respectă în mod consecvent specificațiile relevante în ceea ce privește calitatea. Prin urmare, este necesar ca normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 al Comisiei (⁷) privind bunele practici de fabricație să se aplice, după caz, și operațiunilor de gestionare a deșeurilor care au loc înainte de procesul de decontaminare și să se asigure aplicarea unui sistem de asigurare a calității. Cu toate acestea, având în vedere diversitatea tehnologiilor de reciclare și a proceselor de reciclare, este necesar să existe posibilitatea de a adopta norme specifice care să reprezinte completări sau derogări de la unele dintre aceste norme generale pentru a ține seama de capacitățile specifice ale unei tehnologii sau ale unui proces de reciclare.

(20)

În plus, este necesar ca aceste norme generale privind funcționarea tuturor etapelor de reciclare să se aplice în ceea ce privește tehnologiile de reciclare care se bazează pe instituirea unui sistem special pentru utilizarea și colectarea materialelor și obiectelor din plastic la care participă reciclatorii, operatorii din sectorul alimentar și alți operatori economici și care vizează menținerea contaminării materiilor prime din plastic la un nivel minim și, prin urmare, reducerea cerințelor pentru procesul de decontaminare aplicat. Întrucât siguranța plasticului reciclat depinde, prin urmare, de prevenirea contaminării și, în consecință, de funcționarea corectă a unor astfel de sisteme de reciclare, mai degrabă decât de prelucrarea deșeurilor și de decontaminarea ulterioară a acestora, este adecvat ca prezentul regulament să stabilească norme privind funcționarea lor. Mai precis, pentru a asigura claritatea și aplicarea uniformă a unui sistem de reciclare, este necesar ca o singură entitate să fie responsabilă de gestionarea funcționării lui globale și să aibă responsabilitatea de a oferi tuturor operatorilor participanți instrucțiuni obligatoriu de urmat. De asemenea, este necesar să se asigure faptul că participanții, părțile terțe și autoritățile de control pot recunoaște cu ușurință materialele și obiectele din plastic care trebuie utilizate în conformitate cu un sistem specific de reciclare.

(21)

Chiar dacă este necesar ca regula să fie aceea că numai materialele și obiectele din plastic reciclat produse utilizând tehnologii care s-au dovedit a fi adecvate pot fi introduse pe piață, pentru a permite și a încuraja dezvoltarea unor astfel de tehnologii, este adecvat să se autorizeze, în condiții stricte și pentru o perioadă limitată de timp, introducerea pe piață a materialelor și a obiectelor din plastic reciclat produse utilizând tehnologii noi. Este necesar ca acest fapt să permită dezvoltatorilor să colecteze date privind un număr mare și reprezentativ de eșantioane care sunt necesare pentru a reduce la minimum incertitudinea în ceea ce privește caracterizarea materialelor plastice utilizate și a materialelor și obiectelor din plastic reciclat și care, prin urmare, sunt necesare pentru a evalua caracterul adecvat al unei noi tehnologii și pentru a stabili cerințele specifice, după caz.

(22)

Cu toate acestea, este necesar să se stabilească norme pentru a se asigura că materialele și obiectele din plastic reciclat produse cu tehnologii noi prezintă un risc minim și că posibilitatea de a introduce astfel de materiale și obiecte pe piață este utilizată în mod eficace pentru a colecta informațiile și experiența care permit evaluarea tehnologiei. Prin urmare, înainte de introducerea pe piață a acestor materiale și articole reciclate, este necesar ca toate informațiile disponibile cu privire la principiile, conceptele și practicile utilizate de noua tehnologie să fie utilizate pentru a reduce la minimum riscurile și să fie disponibile date privind eficiența decontaminării realizate cu ajutorul tehnologiei în cauză. În cazul în care aceste date ar fi insuficiente pentru a verifica funcționarea adecvată a tehnologiei, în special atunci când decontaminarea nu este principalul sau singurul principiu utilizat pentru a garanta siguranța, este necesar să fie concepute teste complementare pe baza caracteristicilor noii tehnologii. În plus, pentru a stabili nivelul de contaminare a materiilor prime, precum și nivelurile de contaminanți reziduali din materialele și obiectele finale și potențialul de transfer al acestora în alimente, este necesar să fie stabilite norme privind, în special, monitorizarea analitică a materialelor și a obiectelor din plastic reciclat produse cu ajutorul tehnologiilor de reciclare în curs de dezvoltare și prezența potențială a substanțelor periculoase. Pentru a caracteriza riscul de expunere, este necesar ca o astfel de monitorizare să nu se concentreze numai asupra nivelurilor medii, ci să evalueze și dacă anumiți contaminanți apar frecvent în loturi diferite sau sunt asociați unei anumite surse. În plus, pentru a asigura încrederea, cunoașterea de către public și controlul normativ al tehnologiilor în curs de dezvoltare, este important ca rapoartele privind siguranța materialelor și a monitorizării să fie făcute publice.

(23)

Pentru a se asigura că posibilitatea de a introduce pe piață materiale și obiecte din plastic reciclat produse cu tehnologii noi rămâne limitată la timpul necesar pentru colectarea informațiilor și a experienței necesare pentru evaluarea tehnologiei, este necesar să fie stabilite norme privind inițierea evaluării respective. Cu toate acestea, întrucât nu este improbabil ca mai mulți dezvoltatori să poată utiliza simultan și independent instalații similare bazate, în esență, pe aceeași tehnologie, este necesar să existe un nivel de flexibilitate în ceea ce privește începutul și domeniul de aplicare al evaluării unei tehnologii noi, astfel încât evaluarea să poată să se bazeze pe informații provenite de la toți dezvoltatorii de tehnologii în cauză.

(24)

În cazul în care există dovezi sau indicii care arată că materialele și obiectele din plastic reciclat, reciclate cu ajutorul unei tehnologii de reciclare adecvate sau al unei tehnologii noi, pot pune în pericol sănătatea consumatorilor, este necesar să existe posibilitatea pentru Comisie de a analiza tehnologia și siguranța materialelor și a obiectelor din plastic reciclat pe care le produce și de a lua măsuri adecvate și imediate cu privire la ea.

(25)

Întrucât prezentul regulament impune autorizarea individuală a proceselor de reciclare în anumite cazuri, este necesar să fie stabilită o procedură în acest sens. Este necesar ca această procedură să fie similară procedurii de autorizare a unei substanțe noi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, adaptată în funcție de necesități pentru autorizarea individuală a proceselor de reciclare. Mai precis, întrucât elaborarea unei cereri de autorizare necesită din partea solicitantului o cunoaștere complexă a procesului de reciclare în cauză și pentru a evita depunerea mai multor cereri pentru același proces de reciclare, este adecvat să se prevadă că numai operatorul economic care a dezvoltat procesul de reciclare, și nu orice reciclator care îl utilizează, poate solicita o autorizație. În plus, întrucât procesele de reciclare autorizate pot face obiectul unor modificări tehnice și administrative minore și majore pe parcursul ciclului lor de viață, este necesar ca prezentul regulament să asigure claritatea procedurilor aplicabile modificărilor aduse proceselor de reciclare autorizate.

(26)

Întrucât instalațiile de reciclare sunt complexe, iar configurația și funcționarea lor pot face obiectul mai multor parametri și proceduri, pentru a facilita monitorizarea conformității de către reciclatori și audituri eficiente în cadrul controalelor oficiale, este adecvat să se solicite ca reciclatorii care exploatează o instalație de decontaminare să păstreze la dispoziție un document care rezumă într-un mod standardizat funcționarea, controlul și monitorizarea instalației respective, precum și a instalației de reciclare din care face parte, într-un mod care să demonstreze conformitatea cu prezentul regulament.

(27)

Este necesar ca decontaminarea plasticului reciclat să facă obiectul inspecției și al controlului de către autoritățile competente. Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele (⁸) vizează și controlul oficial al materialelor care intră în contact cu produse alimentare și, prin urmare, include instalațiile de decontaminare. Cu toate acestea, deși regulamentul respectiv prevede norme generale pentru controalele oficiale, el nu stabilește nicio procedură specifică pentru controlul instalațiilor de decontaminare. Prin urmare, pentru a se asigura aplicarea uniformă a controalelor oficiale ale instalațiilor de decontaminare, indiferent de locul în care se află acestea, este adecvat să se definească tehnici de control adecvate, precum și norme care să definească situațiile în care este necesar ca plasticul reciclat să fie considerat neconform cu prezentul regulament.

(28)

Pentru a se asigura că plasticul reciclat și materialele și obiectele din plastic reciclat sunt utilizate în mod corespunzător și trasabil de către transformatori și operatorii din sectorul alimentar, este necesar să fie furnizată o declarație de conformitate care să însoțească loturile de plastic reciclat, pentru a stabili identitatea reciclatorului, originea plasticului ca fiind reciclat, precum și pentru a oferi instrucțiuni transformatorilor și utilizatorilor finali cu privire la utilizarea acestuia. Pentru a se asigura că respectivul document poate fi înțeles în mod uniform de către oricine îl primește, este necesar ca operatorii să aibă obligația de a utiliza un model predefinit.

(29)

Materialele și obiectele din plastic reciclat sunt în prezent introduse pe piață conform normelor naționale. Prin urmare, este necesar să fie stabilite dispoziții pentru a se asigura că tranziția către prezentul regulament este lină și nu perturbă piața existentă de materiale și obiecte din plastic reciclat. În special, este necesar să fie posibil, pentru o perioadă limitată de timp, să se solicite autorizarea proceselor de reciclare existente care fac obiectul unei autorizații individuale în conformitate cu prezentul regulament și să se continue introducerea pe piață a plasticului reciclat și a materialelor și obiectelor din plastic reciclat, produse prin intermediul acestor procese de reciclare, până la finalizarea procedurii de autorizare. Este necesar ca cererile depuse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 282/2008 privind astfel de procese de reciclare să fie considerate ca fiind cereri depuse în temeiul prezentului regulament. Este necesar ca cererile depuse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 282/2008 privind procesele de reciclare care nu fac obiectul unei autorizații individuale în conformitate cu prezentul regulament să fie anulate, deoarece nu există niciun temei pentru autorizarea proceselor în cauză în temeiul prezentului regulament.

(30)

Este necesar ca reciclatorilor care aplică tehnologii în cadrul operațiunilor lor actuale de reciclare care nu sunt enumerate ca tehnologii de reciclare adecvate să li se acorde suficient timp pentru a analiza dacă doresc să dezvolte în continuare tehnologia respectivă pentru a permite înregistrarea tehnologiei ca fiind adecvată sau pentru a pune capăt utilizării respectivelor operațiuni de reciclare pentru fabricarea materialelor și obiectelor din plastic. Prin urmare, este necesar ca introducerea pe piață a plasticului reciclat și a materialelor și obiectelor din plastic reciclat, produse prin procese de reciclare și instalații bazate pe aceste tehnologii și în conformitate cu normele naționale actuale, să fie permisă în continuare pentru o perioadă limitată de timp.

(31)

În cazul în care operatorii decid să dezvolte în continuare tehnologia pentru a permite înregistrarea tehnologiei ca fiind adecvată, prezentul regulament prevede obligația de notificare a tehnologiei și de desemnare a unui dezvoltator. Cu toate acestea, procedura de notificare ar necesita, la momentul notificării, o motivare detaliată cu privire la siguranța acestor materiale și obiecte din plastic reciclat, precum și publicarea unui raport pe baza ei. Deși este necesar ca operatorii care utilizează deja aceste tehnologii să dispună de informații cu privire la siguranța materialelor plastice reciclate și a obiectelor fabricate din acestea, cerințele pe care prezentul regulament le stabilește pentru astfel de rapoarte sunt ample. Întrucât ar putea fi necesară o perioadă semnificativă de timp pentru a obține informațiile suplimentare necesare, este, prin urmare, adecvat să se permită dezvoltatorilor respectivi să furnizeze aceste informații în lunile care urmează notificării.

(32)

În temeiul prezentului regulament, ar putea să nu mai fie posibil, după o anumită dată, să se introducă pe piață în mod legal materiale și obiecte din plastic reciclat fabricate cu o anumită instalație de reciclare. Cu toate acestea, este posibil ca operatorii din sectorul alimentar să dețină în continuare stocuri de astfel de materiale și obiecte din plastic reciclat sau să le fi utilizat deja pentru ambalarea de produse alimentare. Întrucât această situație nu se datorează problemelor imediate în materie de siguranță, iar materialele și obiectele din plastic reciclat au fost introduse pe piață sub controlul autorităților naționale, este necesar să fie evitate risipa de alimente și sarcina suportată de operatorii din sectorul alimentar și să li se permită să utilizeze respectivele materiale și obiecte din plastic reciclat pentru ambalarea alimentelor și introducerea lor pe piață până la epuizarea stocului respectiv.

(33)

Printre tehnologiile de reciclare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care nu sunt enumerate ca tehnologii de reciclare adecvate, fabricarea materialelor și a obiectelor din plastic reciclat în care plasticul reciclat este utilizat în spatele unei bariere funcționale din plastic necesită o atenție specială, deoarece câteva sute de instalații de reciclare ar fabrica deja materiale și obiecte din plastic reciclat cu această tehnologie. Materialele și obiectele din plastic reciclat fabricate pe baza acestei tehnologii au fost introduse pe piață până în prezent presupunându-se că sunt în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 10/2011 și că se află sub controlul autorităților naționale competente. Informațiile actuale privind aceste materiale nu înlătură îndoielile cu privire la conformitatea lor efectivă cu regulamentul respectiv. Mai precis, nu sunt disponibile suficiente informații cu privire la capacitatea barierelor funcționale aplicate de a preveni migrarea către alimente a contaminanților conținuți în plasticul reciclat pe o perioadă lungă de timp. Prin urmare, este necesar ca această tehnologie să nu fie încă stabilită drept o tehnologie de reciclare adecvată. Cu toate acestea, spre deosebire de alte tehnologii care trebuie considerate noi în sensul prezentului regulament, principiile de bază ale acestei tehnologii sunt deja înțelese. Acest fapt permite stabilirea unor adaptări specifice ale normelor privind noile tehnologii în ceea ce privește utilizarea acestei tehnologii până la luarea unei decizii privind caracterul adecvat al ei și, în special, adăugarea unei cerințe de verificare a eficacității principiului barierei. Prin urmare, deși, pe de o parte, având în vedere numărul de instalații existente, nu pare necesar să se solicite monitorizarea tuturor acestor instalații de reciclare pentru a obține date suficiente privind nivelurile de contaminare, pe de altă parte, având în vedere că, pe baza cunoștințelor deja disponibile, există îndoieli cu privire la capacitatea barierelor funcționale de a preveni migrația contaminanților pe termen lung, este adecvat ca introducerea pe piață a materialelor și obiectelor din plastic reciclat fabricate cu această tehnologie să fie condiționată de efectuarea unor teste suplimentare pentru a garanta această capacitate.

(34)

Prezentul regulament prevede obligația ca anumiți operatori din domeniul gestionării deșeurilor implicați în colectarea materialelor plastice, precum și operatorii implicați în operațiuni ulterioare în cadrul preprelucrării, să instituie un sistem certificat de asigurare a calității pentru a asigura calitatea și trasabilitatea materialelor plastice utilizate. Întrucât acești operatori au nevoie de timp pentru a se pregăti pe deplin pentru o astfel de certificare, este necesar să se acorde suficient timp operatorilor respectivi pentru a se adapta la cerința respectivă.

(35)

Pentru a asigura aplicarea uniformă și adecvată a metodelor analitice, prezentul regulament prevede obligația reciclatorilor care monitorizează nivelurile de contaminanți în cadrul activităților lor de dezvoltare a unor tehnologii noi să participe la teste de competență. Întrucât prezentul regulament stabilește această cerință pentru prima dată, testele de competență respective necesită adaptări suplimentare la dispozițiile prezentului regulament, iar laboratoarele au nevoie de timp pentru a-și organiza participarea. Prin urmare, este necesar să se acorde suficient timp pentru ca astfel de teste de competență să poată fi adaptate și organizate.

(36)

Este necesar ca regulamentul (CE) nr. 282/2008 să fie abrogat.

(37)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(a)

introducerea pe piață a materialelor și a obiectelor din plastic care intră sub incidența articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, care conțin plastic provenind din deșeuri sau fabricat din acestea;

(b)

dezvoltarea și exploatarea tehnologiilor, proceselor și instalațiilor de reciclare pentru producerea de plastic reciclat pentru a fi utilizat în materialele și obiectele din plastic respective;

(c)

utilizarea în contact cu alimentele a materialelor și a obiectelor din plastic reciclat, precum și a materialelor și a obiectelor din plastic destinate reciclării.

1.

„deșeuri”, „deșeuri municipale”, „gestionarea deșeurilor”, „colectare”, „reutilizare”, „reciclare” și „deșeuri nepericuloase”, astfel cum se prevede la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (⁹);

2.

„întreprindere cu profil alimentar” și „operator în sectorul alimentar”, astfel cum se prevede la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (¹⁰);

3.

„autorități competente” și „audit”, astfel cum se prevede la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2017/625.

1.

„tehnologie de reciclare” înseamnă o combinație specifică de concepte fizice sau chimice, principii și practici de reciclare a unui flux de deșeuri de un anumit tip și colectate într-un anumit mod în materiale și obiecte din plastic reciclat de un anumit tip și cu o utilizare specifică preconizată și include o tehnologie de decontaminare;

2.

„tehnologie de decontaminare” înseamnă o combinație specifică de concepte fizice sau chimice, principii și practici care fac parte dintr-o tehnologie de reciclare care au ca scop principal eliminarea contaminării sau purificarea;

3.

„proces de reciclare” înseamnă o secvență de operațiuni unitare destinate fabricării materialelor și obiectelor din plastic reciclat prin preprelucrare, un proces de decontaminare și postprelucrare și care se bazează pe o tehnologie de reciclare specifică;

4.

„plastic reciclat” înseamnă plasticul rezultat din procesul de decontaminare al unui proces de reciclare și plasticul rezultat în urma operațiunilor ulterioare de postprelucrare și care nu este încă transformat în materiale și obiecte din plastic reciclat;

5.

„materiale și obiecte din plastic reciclat” înseamnă materiale și obiecte din plastic destinate să vină în contact cu produse alimentare în starea lor finită și care sunt fabricate fie integral, fie parțial din plastic reciclat;

6.

„conținut reciclat” se referă la cantitatea de plastic reciclat care rezultă direct din procesul de decontaminare al unui proces de reciclare conținut fie în alte materiale plastice reciclate postprelucrate, fie în materiale și obiecte din plastic reciclat fabricate din el;

7.

„preprelucrare” înseamnă toate operațiunile de gestionare a deșeurilor efectuate pentru sortarea, mărunțirea, spălarea, amestecarea sau tratarea în alt mod a deșeurilor de plastic pentru a le face adecvate pentru procesul de decontaminare;

8.

„materii prime din plastic” înseamnă materialele din plastic rezultate în urma preprelucrării care sunt introduse într-un proces de decontaminare;

9.

„proces de decontaminare” înseamnă o secvență specifică de operațiuni unitare care au împreună ca scop principal eliminarea contaminanților din materiile prime din plastic utilizate pentru a le face adecvate pentru contactul cu alimentele, utilizând o tehnologie specifică de decontaminare;

10.

„contaminare accidentală” înseamnă contaminarea prezentă în materiile prime din plastic provenind din alimente, din materiale și obiecte din plastic destinate să vină și să fie utilizate în contact cu produse alimentare, din utilizarea normală sau utilizarea lor necorespunzătoare în scopuri nealimentare, precum și din prezența neintenționată a altor substanțe, materiale și obiecte ca urmare a gestionării deșeurilor;

11.

„postprelucrare” înseamnă toate operațiunile unitare ulterioare procesului de decontaminare, prin care materialul rezultat este polimerizat în continuare, tratat în alt mod și/sau transformat, având ca rezultat materiale și obiecte din plastic reciclat în starea lor finită;

12.

„instalație de reciclare” înseamnă echipamentul care operează cel puțin o parte a unui proces de reciclare;

13.

„instalație de decontaminare” înseamnă un echipament specific care operează un proces de decontaminare;

14.

„unitate de reciclare” înseamnă un loc în care se află cel puțin o instalație de decontaminare;

15.

„sistem de reciclare” înseamnă un acord între entități juridice privind gestionarea utilizării, a colectării separate și a reciclării materialelor și obiectelor din plastic, cu scopul de a limita sau de a preveni contaminarea acestora pentru a facilita reciclarea lor;

16.

„reciclator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care aplică un proces de decontaminare;

17.

„transformator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care efectuează una sau mai multe operațiuni unitare de postprelucrare;

18.

„operațiune unitară” înseamnă o operațiune de bază care face parte dintr-un proces și care aplică o singură transformare a materiilor prime sau mai multe transformări, în cazul în care acestea au loc împreună;

19.

„etapă de fabricație” înseamnă una sau mai multe operațiuni unitare secvențiale și care sunt urmate de o evaluare a calității materialului care rezultă din etapa respectivă;

20.

„lot” înseamnă o cantitate de material care are aceeași calitate și care este produs utilizând parametri de producție uniformi într-o anumită etapă de fabricație, depozitat și controlat pentru a exclude amestecarea cu alte materiale sau contaminarea, și desemnat ca atare printr-un număr unic de producție.

(a)

tipul, modul de colectare și originea materiilor prime;

(b)

combinația specifică de concepte fizice și chimice, principii și practici utilizate pentru decontaminarea materiilor prime respective;

(c)

tipul și utilizarea preconizată a materialelor și obiectelor din plastic reciclat;

(d)

necesitatea sau absența acestora pentru evaluarea și autorizarea proceselor de reciclare care aplică tehnologia respectivă și criteriile aferente.

(a)

o tehnologie de reciclare adecvată menționată în anexa I; sau

(b)

o tehnologie nouă, astfel cum este menționată la articolul 3 alineatul (6) și dezvoltată în conformitate cu capitolul IV.

(a)

după caz, s-a acordat o autorizare pentru procesul de reciclare utilizat pentru fabricarea materialelor și obiectelor din plastic reciclat;

(b)

reciclarea și utilizarea plasticului reciclat pentru fabricarea materialelor și obiectelor din plastic reciclat respectă cerințele generale prevăzute la articolele 6, 7 și 8, astfel cum au fost completate de specificațiile și cerințele pentru tehnologia prevăzută în coloana 8 a tabelului 1 din anexa I și cele prevăzute în autorizație și sub rezerva derogărilor specifice menționate în coloana 9 a tabelului 1 din anexa I și în autorizație.

(c)

prin derogare de la litera (b), în cazul în care tehnologia de reciclare adecvată urmează să fie pusă în aplicare prin intermediul unui sistem de reciclare, reciclarea și utilizarea materialelor și obiectelor din plastic reciclat respectă cerințele generale prevăzute la articolul 9 și, după caz, normele specifice pentru tehnologia prevăzută în anexa I.

(a)

instalația de decontaminare în care a fost fabricat plasticul reciclat, adresa unității de reciclare și identitatea reciclatorului care o exploatează;

(b)

procesul de reciclare autorizat aplicat, dacă tehnologia de reciclare adecvată aplicată necesită autorizarea proceselor de reciclare;

(c)

denumirea sistemului de reciclare utilizat, identitatea entității care îl gestionează și marcajele aplicate, în cazul în care tehnologia de reciclare aplicată necesită utilizarea unui sistem de reciclare;

(d)

denumirea noii tehnologii, în cazul în care fabricarea plasticului reciclat utilizează o nouă tehnologie de reciclare.