Orientări și exemple generale privind tipul de afirmații ce pot fi făcute și nu pot fi făcute despre alimente și valorile nutriționale ale alimentelor.

CAC/GL 1-1979
Sursa: Codex Alimentarius

1. Domeniul de aplicare și principii generale

1.1 Aceste orientări se referă la afirmațiile făcute pentru un produs alimentar, indiferent dacă alimentul este sau nu acoperit de un Standard Codex individual

1.2 Principiul pe care se bazează orientările este că niciun produs alimentar nu ar trebui descris sau prezentat într-un mod care este fals, înșelător sau care poate crea o impresie eronată cu privire la caracterul său în orice aspect.

1.3 Persoana care comercializează produsul alimentar ar trebui să fie capabilă să justifice afirmațiile făcute.

2. Definiții

În sensul acestor orientări, o afirmație este orice reprezentare care declară, sugerează sau implică faptul că un produs alimentar are anumite caracteristici legate de originea sa, proprietățile sale nutriționale, natura, producția, procesarea, compoziția sau orice altă calitate.

3. Afirmații interzise

Următoarele afirmații ar trebui să fie interzise:

3.1 Afirmații care declară că un anumit aliment va furniza o sursă adecvată de toți nutrienții esențiali, cu excepția cazului unor produse bine definite pentru care un standard Codex reglementează astfel de afirmații ca fiind admisibile sau unde autoritățile competente au acceptat produsul ca fiind o sursă adecvată de toți nutrienții esențiali.

3.2 Afirmații care sugerează că o dietă echilibrată sau alimentele obișnuite nu pot furniza cantități adecvate din toți nutrienții.

3.3 Afirmații care nu pot fi susținute cu dovezi.

3.4 Afirmații privind caracterul adecvat al unui aliment pentru prevenirea, ameliorarea, tratarea sau vindecarea unei boli, tulburări sau afecțiuni fiziologice specifice, cu excepția cazurilor în care acestea:

1. sunt în conformitate cu prevederile standardelor sau orientărilor Codex pentru alimente, elaborate de Comitetul pentru Nutriție și Alimente pentru Uz Dietetic Special și respectă principiile stabilite în aceste orientări; sau,
2. în absența unui standard sau ghid Codex aplicabil, sunt permise conform legislației din țara în care produsul alimentar este distribuit.

3.5 Afirmații care ar putea genera îndoieli cu privire la siguranța alimentelor similare sau care ar putea să trezească sau să exploateze frica consumatorilor.

4. Afirmații cu potențial înșelător

Următoarele sunt exemple de afirmații care pot fi înșelătoare:

4.1 Afirmații fără sens, inclusiv comparații și superlative incomplete.

4.2 Afirmații referitoare la bune practici de igienă, cum ar fi „sănătos”, „benefic pentru sănătate”, „de calitate”.

5. Afirmații condiționate

Următoarele afirmații ar trebui să fie permise, sub rezerva condiției particulare atașate fiecăreia:

1. O mențiune că un aliment a obținut o valoare nutritivă crescută sau specială prin adăugarea de nutrienți, cum ar fi vitamine, minerale și aminoacizi, poate fi făcută doar dacă o astfel de adăugare a fost realizată pe baza considerentelor nutriționale conform Principiilor generale Codex pentru adăugarea de nutrienți esențiali în alimente. Acest tip de mențiune ar trebui să fie supus legislației stabilite de autoritățile competente.
2. O mențiune că alimentul are calități nutriționale speciale prin reducerea sau eliminarea unui nutrient ar trebui să fie bazată pe considerente nutriționale și supusă legislației stabilite de autoritățile competente.
3. Termeni precum „natural”, „pur”, „proaspăt”, „făcut în casă”, „cultivat organic” și „cultivat biologic”, atunci când sunt utilizați, ar trebui să fie în conformitate cu practicile naționale din țara în care alimentul este vândut. Utilizarea acestor termeni ar trebui să fie în concordanță cu interdicțiile stabilite în Secțiunea 3.
4. Prepararea religioasă sau ritualică (de exemplu, Halal, Kosher) a unui aliment poate fi menționată, cu condiția ca alimentul să respecte cerințele autorităților religioase sau ritualice corespunzătoare (vezi, de asemenea, Ghidurile generale pentru utilizarea termenului „Halal”, CAC/GL 24-1997).
5. Afirmațiile că un aliment are caracteristici speciale, atunci când toate alimente au aceleași caracteristici, pot fi făcute doar dacă acest fapt este evident în afirmație.
6. Afirmațiile care subliniază absența sau neadăugarea unor substanțe specifice în aliment pot fi utilizate cu condiția să nu fie înșelătoare și cu condiția ca substanța:
   1. să nu fie supusă unor cerințe specifice într-un standard sau ghid Codex;
   2. să fie una pe care consumatorii s-ar aștepta, în mod normal, să o găsească în aliment;
   3. să nu fie înlocuită cu alta care să ofere alimentului caracteristici echivalente, cu excepția cazului în care natura înlocuirii este clar menționată cu aceeași vizibilitate; și
   4. să fie una a cărei prezență sau adăugare este permisă în aliment.

7. Afirmațiile care subliniază absența sau neadăugarea unuia sau mai multor nutrienți ar trebui să fie considerate afirmații nutriționale și, prin urmare, ar trebui să declanșeze declarația obligatorie a nutrienților în conformitate cu Ghidurile Codex privind etichetarea nutrițională.

Informații importante despre acest subiect sunt și în: