Ghid-ul oferă principii clare și detalii esențiale pentru a ajuta consumatorii să facă alegeri alimentare informate, promovând transparența informațiilor nutriționale pe ambalaje. Principiile ghidului asigură corectitudinea etichetelor, încurajează practici sănătoase de formulare a produselor și evită prezentarea informațiilor false sau înșelătoare.

CXG 2-1985
Sursă: Codex Alimentarius

Adoptat în 1985. Revizuit în 1993 și 2011. Modificat în 2003, 2006, 2009, 2010, 2012, 2013, 2015, 2016, 2017, 2021.
ANEXA 1 adoptată în 2011. Revizuită în 2013, 2015, 2016, 2017.
ANEXA 2 adoptată în 2021.

Cuprins

 

 SCOPUL GHIDURILOR
  1. Asigurarea eficacității etichetării nutriționale:
  • Oferirea de informații consumatorilor pentru a face alegeri alimentare informate;
  • Furnizarea de informații clare privind conținutul nutrițional al unui aliment pe etichetă;
  • Încurajarea utilizării principiilor corecte de nutriție în formularea alimentelor, beneficiind sănătatea publică;
  • Oferirea oportunității de a include informații nutriționale suplimentare pe etichetă.
  1. Asigurarea corectitudinii informațiilor:
    Etichetarea nutrițională nu trebuie să descrie un produs sau să ofere informații care sunt false, înșelătoare, insidioase sau lipsite de semnificație în orice mod.
  1. Regulă pentru afirmațiile nutriționale:
    Nu trebuie să fie făcute afirmații nutriționale fără a include etichetarea nutrițională.

PRINCIPII PENTRU ETICHETAREA NUTRIȚIONALĂ

  1. Declarația de nutrienți
    Informațiile furnizate ar trebui să ofere consumatorilor un profil adecvat al nutriților conținuți în aliment, considerați a fi de importanță nutrițională. Aceste informații nu ar trebui să inducă ideea că există o cunoaștere cantitativă exactă a ceea ce ar trebui să mănânce fiecare individ pentru a-și menține sănătatea, ci să transmită o înțelegere a cantității de nutrienți din produs. O delimitare cantitativă exactă pentru indivizi nu este valabilă, deoarece nu există o modalitate semnificativă prin care cunoașterea nevoilor individuale poate fi folosită în etichetare
  1. Informații nutriționale suplimentare
    Conținutul informațiilor nutriționale suplimentare va varia de la o țară la alta și, în cadrul oricărei țări, de la un grup țintă la altul, în funcție de politica educațională a țării și de nevoile grupurilor țintă.
  1. Etichetarea nutrițională
    Etichetarea nutrițională nu ar trebui să implice în mod deliberat că un aliment care poartă această etichetă are în mod necesar un avantaj nutrițional față de un aliment care nu este etichetat astfel.

1. Scop

Aceste Ghiduri recomandă proceduri pentru etichetarea nutrițională a alimentelor. Ele se aplică etichetării nutriționale a tuturor alimentelor. Pentru alimentele destinate unor utilizări dietetice speciale, pot fi dezvoltate prevederi mai detaliate.

2. Definiții

În scopul acestor Ghiduri:

Etichetarea nutrițională reprezintă o descriere destinată să informeze consumatorul cu privire la proprietățile nutriționale ale unui aliment. Etichetarea nutrițională constă din două componente:

  • Declarația de nutrienți;
  • Informații nutriționale suplimentare.

Declarația de nutrienți înseamnă o listare standardizată a conținutului de nutrienți dintr-un aliment.

Afirmația nutrițională înseamnă orice reprezentare care declară, sugerează sau implică faptul că un aliment are proprietăți nutriționale specifice, inclusiv, dar fără a se limita la valoarea energetică și conținutul de proteine, grăsimi și carbohidrați, precum și conținutul de vitamine și minerale. Următoarele nu constituie afirmații nutriționale: (a) menționarea substanțelor din lista de ingrediente:

  • menționarea substanțelor din lista de ingrediente;
  • menționarea nutrienților ca parte obligatorie a etichetării nutriționale;
  • declarația cantitativă sau calitativă a anumitor nutrienți sau ingrediente pe etichetă, dacă este cerută de legislația națională.

Nutrient înseamnă orice substanță consumată în mod normal ca parte constitutivă a unui aliment:

  • care furnizează energie; sau
  • care este necesară pentru creștere, dezvoltare și întreținerea vieții; sau
  • a cărei lipsă va provoca schimbări biochimice sau fiziologice caracteristice.

Valorile de Referință pentru Nutrienți (NRVs))1 sunt un set de valori numerice bazate pe date științifice utilizate în scopul etichetării nutriționale și al afirmațiilor relevante. Ele includ două tipuri de NRVs:

Valorile de Referință pentru Nutrienți - Cerințe (NRVs-R) care se referă la niveluri de nutrienți asociate cu cerințele nutriționale.

Valorile de Referință pentru Nutrienți – Boli Non-transmisibile (NRVs-NCD) care se referă la niveluri de nutrienți asociate cu reducerea riscului de boli non-transmisibile legate de alimentație, excluzând deficiențele sau tulburările nutriționale.

Zaharuri înseamnă toți mono-zaharidele și di-zaharidele prezente în alimente.

Fibre dietetice înseamnă polimeri de carbohidrați2 cu zece sau mai multe unități monomerice3, care nu sunt hidrolizați de enzimele endogene din intestinul subțire al oamenilor și care aparțin următoarelor categorii:

  • Polimeri de carbohidrați comestibili, care apar în mod natural în alimentele consumate,
  • Polimeri de carbohidrați obținuți din materii prime alimentare prin mijloace fizice, enzimatice sau chimice și care au un efect fiziologic benefic demonstrat de dovezi științifice general acceptate de autoritățile competente,
  • Polimeri de carbohidrați sintetici care au un efect fiziologic benefic demonstrat de dovezi științifice general acceptate de autoritățile competente.

Acizi grași polinesaturați înseamnă acizi grași cu legături duble întrerupte de metilen în configurația cis-cis.

Acizi grași trans4: Pentru scopul Ghidurilor de Etichetare Nutrițională și al altor standarde și ghiduri Codex, acizii grași trans sunt definiți ca toți izomerii geometrici ai acizilor grași mononesaturați și polinesaturați care au legături duble carbon-carbon întrerupte de cel puțin un grup metilen în configurația trans.

3. Declarație nutrițională

3.1 Aplicarea declarației de nutrienți

3.1.1 Declarația de nutrienți ar trebui să fie obligatorie pentru toate alimentele preambalate pentru care se fac afirmații nutriționale sau de sănătate, conform Ghidurilor pentru utilizarea afirmațiilor nutriționale și de sănătate (CXG 23-1997).

3.1.2 Declarația de nutrienți ar trebui să fie obligatorie pentru toate celelalte alimente preambalate, cu excepția cazului în care circumstanțele naționale nu susțin astfel de declarații. Anumite alimente pot fi exceptate, de exemplu, pe baza lipsei de semnificație nutrițională sau dietetică, sau a ambalajelor de mici dimensiuni.

3.2 Listarea nutrienților

3.2.1 Atunci când se aplică declarația de nutrienți, declararea următoarelor informații ar trebui să fie obligatorie:

  • Cantitățile de proteine, carbohidrați disponibili (adică carbohidrați alimentari excluzând fibrele alimentare), grăsimi, grăsimi saturate, sodiu5 și zaharuri totale; și
  • Cantitatea oricărui alt nutrient pentru care se face o afirmație nutrițională sau de sănătate; și
  • Cantitatea oricărui alt nutrient considerat relevant pentru menținerea unui statut nutrițional bun, conform cerințelor legislației naționale sau ghidurilor alimentare naționale6.

3.2.2 Atunci când se face o declarație voluntară a unui nutrient specific, pe lângă cele menționate în Secțiunea 3.2.1, legislația națională poate solicita declararea obligatorie a cantității oricărui alt nutrient considerat relevant pentru menținerea unui statut nutrițional bun.

3.2.3 Atunci când se face o afirmație nutrițională sau de sănătate specifică, declarația cantității oricărui alt nutrient considerat relevant pentru menținerea unui statut nutrițional bun, conform legislației naționale sau ghidurilor alimentare naționale, ar trebui să fie obligatorie.

3.2.4 Atunci când se face o afirmație privind cantitatea și/sau tipul de carbohidrați, cantitatea de zaharuri totale trebuie listată în plus față de cerințele din Secțiunea 3.2.1. Cantitățile de amidon și/sau alte componente ale carbohidraților pot fi de asemenea listate. Atunci când se face o afirmație privind conținutul de fibre alimentare, cantitatea de fibre alimentare trebuie declarată.

3.2.5 Atunci când se face o afirmație privind cantitatea și/sau tipul de acizi grași sau cantitatea de colesterol, trebuie declarate cantitățile de acizi grași saturați, acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați și colesterol, iar cantitatea de acizi grași trans poate fi cerută conform legislației naționale, în plus față de cerințele Secțiunii 3.2.1 și în conformitate cu Secțiunea 3.4.7.

3.2.6 În plus față de declarațiile obligatorii conform 3.2.1, 3.2.3 și 3.2.4, vitaminele și mineralele pot fi listate în conformitate cu următoarele criterii:
Doar vitaminele și mineralele pentru care s-au stabilit doze recomandate și/sau care au o importanță nutrițională în țara respectivă ar trebui de asemenea declarate.
Atunci când se aplică declarația nutrițională, vitaminele și mineralele care sunt prezente în cantități mai mici de 5% din Valoarea de Referință pentru Nutrienți sau din ghidurile recunoscute oficial ale autorității competente per 100 g sau 100 ml sau per porție, așa cum este specificat pe etichetă, nu ar trebui declarate.

3.2.7 În cazul în care un produs este supus cerințelor de etichetare ale unui standard Codex, prevederile pentru declarația nutrițională stabilite în acel standard ar trebui să aibă prioritate față de prevederile din Secțiunile 3.2.1 până la 3.2.6 din aceste Ghiduri, fără a intra în conflict cu acestea.

3.3 Calcularea nutrienților

3.3.1 Calcularea energiei

Cantitatea de energie care trebuie listată ar trebui calculată utilizând următorii factori de conversie:
Carbohidrați    4 kcal/g – 17 kJ
Proteine          4 kcal/g – 17 kJ
Grăsimi            9 kcal/g – 37 kJ
Alcool (Etanol)    7 kcal/g – 29 kJ
Acid organic    3 kcal/g – 13 kJ

3.3.2 Calcularea proteinei

Cantitatea de proteine care trebuie listată ar trebui calculată folosind formula:

Proteină = Azot Total Kjeldahl x 6.25

exceptând cazurile în care un factor diferit este specificat într-un standard Codex sau în metoda Codex de analiză pentru acel aliment.

3.4 Prezentarea conținutului de nutrienți

3.4.1 Declarația privind conținutul de nutrienți ar trebui să fie numerică. Cu toate acestea, utilizarea unor mijloace suplimentare de prezentare nu ar trebui exclusă.

3.4.2 Informațiile despre valoarea energetică ar trebui exprimate în kJ și kcal per 100 g sau per 100 ml, sau per pachet, dacă pachetul conține o singură porție. În plus, aceste informații pot fi oferite per porție, așa cum este cuantificată pe etichetă, cu condiția ca numărul de porții din pachet să fie declarat.

3.4.3 Informațiile despre cantitățile de proteine, carbohidrați și grăsimi din aliment ar trebui exprimate în g per 100 g sau per 100 ml sau per pachet, dacă pachetul conține o singură porție. În plus, aceste informații pot fi oferite per porție, așa cum este cuantificată pe etichetă, cu condiția ca numărul de porții din pachet să fie declarat.

3.4.4 Informațiile numerice despre vitamine și minerale ar trebui exprimate în unități metrice și/sau ca procent din Valoarea de Referință pentru Nutrienți (NRV) per 100 g, per 100 ml sau per pachet, dacă pachetul conține o singură porție. În plus, aceste informații pot fi oferite per porție, cu condiția ca numărul de porții să fie declarat.

În plus, informațiile despre proteine și alți nutrienți pot fi exprimate și ca procente din Valoarea de Referință pentru Nutrienți (NRV), unde o astfel de valoare a fost stabilită.

Următoarele Valori de Referință pentru Nutrienți (NRV) sunt destinate populației generale, identificate ca persoane cu vârsta mai mare de 36 de luni. Acestea ar trebui să fie utilizate în scopuri de etichetare pentru a ajuta consumatorii să facă alegeri care contribuie la o alimentație sănătoasă.

Ele includ două tipuri de NRV: Valori de Referință pentru Nutrienți – Cerințe (NRVs-R) și Valori de Referință pentru Nutrienți – Bolile Necomunicabile (NRVs-NCD).

3.4.4.1 NRVs-R

Vitamine
 Vitamina A (µg RAE or RE)  800
 Vitamina D (µg)  5 - 15*
 Vitamina C (mg)  100
 Vitamina K (µg)  60
 Vitamina E (mg)  9
 Tiamina (mg)  1.2
 Riboflavină (mg)  1.2
 Niacină (mg NE)  15
 Vitamina B6 (mg)  1.3
 Folat (µg DFE)  400
 Vitamina B12 (µg)  2.4
 Pantotenat (mg)  5
 Biotină (µg)  30
 Minerale 
 Calciu (mg)  1.000
 Magneziu (mg)  310
 Fier (mg)**  14 (15% absorbție alimentară; diete diversificate, bogate în carne, pește, pasăre, și/sau fructe și legume)
22 (10% absorbție alimentară; diete bogate în cereale, rădăcini sau tuberculi, cu puțină carne, pește, pasăre și/sau conținând fructe și legume)
 Zinc (mg)**  

11 (30% absorbție alimentară; diete mixte și lacto-ovo vegetariene care nu se bazează pe cereale nerafinate sau făinuri cu rată mare de extracție (>90%))

14 (22% absorbție alimentară; diete bazate pe cereale, cu >50% aport energetic din cereale sau leguminoase și aport neglijabil de proteine animale)
 Iod (µg)  150
 Cupru (µg)  900
 Seleniu (µg)  60

Valoarea de 15 µg pentru vitamina D este bazată pe expunerea minimă la lumina solară pe parcursul întregului an. Autoritățile naționale și/sau regionale competente ar trebui să stabilească o Valoare de Referință pentru Nutrienți (NRV-R) adecvată, care să țină cont cel mai bine de expunerea populației la lumina solară și de alți factori relevanți.

** Autoritățile naționale și/sau regionale competente ar trebui să stabilească o Valoare de Referință pentru Nutrienți (NRV-R) corespunzătoare, care să reprezinte cel mai bine absorbția alimentară din dietele relevante.

Factori de conversie pentru echivalentele de vitamine:

Vitamine Echivalente dietetice
 Niacină  1 mg echivalenți de niacină (NE) =  1 mg niacină
60 mg triptofan
 Folat  1 µg echivalenți alimentari de folat (DFE) =   1 µg folat din alimente

0.6 µg acid folic adăugat în alimente sau consumat ca supliment împreună cu alimente
0.5 µg acid folic ca supliment administrat pe stomacul gol
 Vitamina A

 1 µg echivalenți de activitate de retinol (RAE) =

  SAU

  1 µg retinol

12 µg β-caroten
24 µg alți carotenoizi provitamina A
1 µg echivalenți de retinol (RE) =

1 µg retinol
6 µg β-caroten
12 µg alți carotenoizi provitamina A
 Vitamina E  1 mg α-tocoferol =  1 mg RRR-α-tocoferol (d-α-tocoferol)

Factorii de conversie pentru echivalentele vitaminelor din tabel oferă informații suplimentare pentru a permite autorităților naționale și/sau regionale competente să determine aplicarea corespunzătoare a NRVs-R (Valori de Referință pentru Nutrienți - Cerințe).

3.4.4.2 NRVs-NCD

(NRVs-NCD: Valori de Referință pentru Nutrienți – Bolile Necomunicabile)

Niveluri de aport care nu trebuie depășite
Acizi grași saturați     20 g
Sodiu                         2 000 mg

Niveluri de aport care trebuie atinse
Potasiu                      3 500 mg10

3.4.5 În țările unde dimensiunile porțiilor sunt utilizate în mod obișnuit, informațiile cerute de secțiunile 3.4.2, 3.4.3 și 3.4.4 pot fi furnizate doar per porție, așa cum este cuantificată pe etichetă, sau per porție cu condiția ca numărul de porții din pachet să fie menționat.

3.4.6 Prezența carbohidraților disponibili trebuie să fie declarată pe etichetă sub denumirea de „carbohidrați”. Dacă se declară tipul de carbohidrat, această declarație trebuie să urmeze imediat declarația conținutului total de carbohidrați în formatul următor:

“Carbohidrați ... g, din care zaharuri ... g”.

Aceasta poate fi urmată de: „x” ...g,

unde „x” reprezintă denumirea specifică a oricărui alt constituent de carbohidrați.

3.4.7 Atunci când se declară cantitatea și/sau tipul de acizi grași sau cantitatea de colesterol, această declarație trebuie să urmeze imediat după declarația privind conținutul total de grăsimi, conform secțiunii 3.4.3.

Formatul următor trebuie utilizat:

Total grăsimi   ... g
 din care     acizi grași saturați  ...  g
 acizi grași trans   ...  g
 acizi grași mononesaturați   ...  g
 acizi grași polinesaturați   ...  g
 Colesterol     ...  mg

3.5 Toleranțe și conformitate

Limitele de toleranță ar trebui stabilite în funcție de preocupările de sănătate publică, durata de viață a produsului, acuratețea analizei, variabilitatea procesului și natura variabilă a nutrienților din produs, și în funcție de faptul dacă nutrientul a fost adăugat sau apare în mod natural în produs.
Valorile utilizate în declarația de nutrienți trebuie să fie valori medii ponderate, obținute din analize specifice ale produselor reprezentative pentru produsul etichetat.
În acele cazuri în care un produs este supus unui standard Codex, cerințele privind toleranțele pentru declarația de nutrienți stabilite de standard ar trebui să aibă prioritate față de aceste linii directoare.

4. Principii și criterii pentru lizibilitatea etichetării nutriționale

4.1 Principii generale

În cazul etichetării nutriționale, indiferent dacă este aplicată pe o bază obligatorie sau voluntară, ar trebui să se aplice principiile din secțiunile 8.1.1, 8.1.2, 8.1.3 și 8.2 ale Standardului general pentru etichetarea alimentelor preambalate (CXS 1-1985). Secțiunile 8.1.1, 8.1.2 și 8.1.3 trebuie aplicate pentru orice etichete suplimentare de informații nutriționale.

4.2 Caracteristici specifice ale prezentării

Aceste recomandări legate de caracteristicile specifice ale prezentării au scopul de a îmbunătăți lizibilitatea etichetării nutriționale. Cu toate acestea, autoritățile competente pot stabili orice alte modalități de prezentare a informațiilor nutriționale, luând în considerare abordările și problemele practice la nivel național și pe baza nevoilor consumatorilor.

Format – Conținutul de nutrienți ar trebui să fie declarat într-un format numeric, tabular. În cazul în care nu există suficient spațiu pentru un format tabular, declarația nutrienților poate fi prezentată într-un format liniar.

Nutrienții ar trebui să fie declarați într-o ordine specifică stabilită de autoritățile competente și să fie consecventă pe toate produsele alimentare.

Font – Tipul, stilul și dimensiunea minimă a fontului, precum și utilizarea literelor mari și mici, ar trebui să fie stabilite de autoritățile competente pentru a asigura lizibilitatea etichetării nutriționale.

Contrast – Ar trebui menținut un contrast semnificativ între text și fundal pentru a asigura că informațiile nutriționale sunt clar lizibile.

Prezentarea numerică – Prezentarea numerică a conținutului de nutrienți ar trebui să fie în conformitate cu prevederile secțiunii 3.4.

5. Informații nutriționale suplimentare

Informațiile nutriționale suplimentare au scopul de a crește înțelegerea consumatorilor asupra valorii nutriționale a alimentelor lor și de a-i ajuta în interpretarea declarației nutriționale 11 Există mai multe modalități de prezentare a acestor informații care pot fi potrivite pentru utilizare pe etichetele alimentelor.

Utilizarea informațiilor nutriționale suplimentare pe etichetele alimentare ar trebui să fie opțională și ar trebui oferită doar în completarea, și nu în locul, declarației nutriționale, cu excepția populațiilor țintă care au un grad ridicat de analfabetism și/sau cunoștințe relativ reduse despre nutriție. Pentru aceste grupuri, simboluri ale grupelor alimentare sau alte prezentări pictoriale sau colorate pot fi utilizate fără declarația nutrițională.
Informațiile nutriționale suplimentare de pe etichete ar trebui să fie însoțite de programe de educare a consumatorilor pentru a spori înțelegerea și utilizarea corectă a informațiilor.

ANEXA 1: Principii generale pentru stabilirea valorilor de referință nutrițională pentru populația generală

1. Preambul

Aceste Principii se aplică pentru stabilirea Valorilor de Referință Nutrițională Codex (NRV) pentru populația generală identificată ca indivizi cu vârsta de peste 36 de luni. Aceste valori pot fi utilizate pentru a ajuta consumatorii să 1) estimeze contribuția relativă a produselor individuale la o alimentație sănătoasă generală și 2) compare conținutul nutrițional între produse.

Guvernele sunt încurajate să utilizeze NRV-urile sau, alternativ, să ia în considerare adecvarea principiilor generale de mai jos, inclusiv nivelul de dovezi necesare și factori suplimentari specifici unei țări sau regiuni, atunci când stabilesc propriile valori de referință pentru etichetarea alimentelor. De exemplu, la nivel național, valorile ponderate pentru populația generală pot fi stabilite pe baza valorilor de referință științifice pentru aporturile zilnice pentru grupuri de vârstă și sex, utilizând datele de recensământ și proporțiile fiecărui grup. De asemenea, guvernele pot stabili valori de referință pentru etichetele alimentare, ținând cont de factori specifici țării sau regiunii care afectează absorbția, utilizarea sau necesitățile de nutrienți. Guvernele pot, de asemenea, să ia în considerare dacă să stabilească valori de referință separate pentru segmente specifice ale populației generale.

2. Definiții

Valorile de Referință pentru Aportul Zilnic menționate în aceste Principii se referă la valorile de referință pentru aportul de nutrienți furnizate de FAO/OMS sau de organisme științifice autoritare recunoscute, care pot fi considerate în stabilirea unui NRV, pe baza principiilor și criteriilor din Secțiunea 3. Aceste valori pot fi exprimate în moduri diferite (de exemplu, ca o valoare unică sau un interval) și sunt aplicabile populației generale sau unui segment specific al acesteia (de exemplu, recomandări pentru o grupă de vârstă specifică).

Nivelul Individual de Nutrient 98 (INL98) este valoarea de referință pentru aportul zilnic, estimată a satisface necesarul de nutrienți pentru 98% dintre indivizii aparent sănătoși dintr-o anumită grupă de vârstă și sex.

Nivelul Superior de Aport (UL) este nivelul maxim al aportului obișnuit din toate sursele unui nutrient sau substanță conexă, considerat puțin probabil să conducă la efecte adverse asupra sănătății umane.

Gama Acceptabilă de Distribuție a Macronutrienților (AMDR) este un interval de aporturi pentru o sursă specifică de energie, asociat cu un risc redus de boli netransmisibile legate de dietă, oferind în același timp aporturi adecvate de nutrienți esențiali. Pentru macronutrienți, acestea sunt de obicei exprimate ca procent din aportul de energie.

În afara FAO și/sau OMS (FAO/OMS), un Organism Științific Recunoscut și Autoritar (RASB), așa cum este utilizat în aceste Principii, se referă la o organizație susținută de o autoritate competentă națională și/sau regională care oferă sfaturi științifice independente, transparente* și autorizate privind valorile de referință pentru aportul zilnic, prin evaluarea primară** a dovezilor științifice la cerere și pentru care aceste sfaturi sunt recunoscute prin utilizarea lor în dezvoltarea politicilor în una sau mai multe țări.

* În oferirea sfaturilor științifice transparente, Comitetul ar avea acces la ceea ce a fost luat în considerare de un RASB în stabilirea unei valori de referință pentru aportul zilnic, pentru a înțelege derivarea acestei valori.

** Evaluarea primară implică o revizuire și interpretare a dovezilor științifice pentru a dezvolta valori de referință pentru aportul zilnic, mai degrabă decât adoptarea sfaturilor de la un alt RASB.

3. Principii generale pentru stabilirea NRVs

3.1 Selecția surselor adecvate de date pentru stabilirea NRVs

Valorile de referință pentru aportul zilnic, furnizate de FAO/OMS și bazate pe o revizuire recentă a științei, ar trebui luate în considerare ca surse primare pentru stabilirea NRVs.

Valorile relevante pentru aportul zilnic, care reflectă o revizuire recentă și independentă a științei, furnizate de organisme științifice autoritare recunoscute, ar putea fi, de asemenea, luate în considerare. Prioritatea mai mare ar trebui acordată valorilor în care dovezile au fost evaluate printr-o revizuire sistematică.

Valorile de referință pentru aportul zilnic ar trebui să reflecte recomandările de aport pentru populația generală.

3.2 Selecția nutrienților și baza adecvată pentru NRV-uri

3.2.1 Selecția nutrienților și baza adecvată pentru NRV-uri-R

Valorile Nutriționale de Referință pentru Nutrienți (NRVs-R) ar trebui să se bazeze pe Nivelul Individual de Nutrient 98 (INL98). În anumite cazuri, atunci când nu există un INL98 stabilit sau acesta este mai vechi pentru un nutrient dintr-un anumit subgrup, poate fi mai adecvat să se ia în considerare utilizarea altor valori sau intervale de referință pentru aportul zilnic, stabilite recent de organisme științifice recunoscute. Derivarea acestor valori ar trebui să fie revizuită în funcție de fiecare caz în parte.

NRV-urile pentru populația generală ar trebui să fie determinate prin calcularea valorilor medii pentru un grup de populație de referință selectat, mai mare de 36 de luni. NRV-urile-R stabilite de Comisia Codex Alimentarius se bazează pe cel mai larg interval de vârstă aplicabil pentru fiecare dintre bărbații și femeile adulte.
Pentru scopul stabilirii acestor NRV-uri-R, valorile pentru femeile însărcinate și care alăptează ar trebui să fie excluse.

3.2.2 Selecția nutrienților și baza adecvată pentru NRV-uri-NCD

Pentru stabilirea valorilor nutriționale de referință pentru prevenirea bolilor netransmisibile (NRV-uri-NCD), ar trebui să fie luate în considerare următoarele criterii:

  • Dovezi științifice convingătoare14 și relevante15 sau dovezi general acceptate, sau un nivel de dovezi comparabil conform clasificării GRADE16 privind relația dintre un nutrient și riscul de boli netransmisibile, inclusiv biomarkeri validați pentru riscul de boli, pentru cel puțin un segment major al populației (de exemplu, adulți).
  • Importanța pentru sănătatea publică a relației dintre nutrient și riscul de boli netransmisibile în rândul țărilor membre Codex.

Dovezi științifice relevante și revizuite de experți pentru valori de referință cantitative ale aportului zilnic ar trebui să fie disponibile pentru a determina un NRV-NCD aplicabil populației generale.

Valorile de referință pentru aportul zilnic de la FAO/OMS sau alte organisme științifice recunoscute care pot fi luate în considerare pentru NRV-uri-NCD includ valori exprimate în cantități absolute sau ca procent din aportul de energie.

Pentru aplicarea practică în etichetarea nutrițională, ar trebui stabilit un singur NRV-NCD pentru populația generală pentru fiecare nutrient care îndeplinește principiile și criteriile din această anexă.

Un NRV-NCD pentru populația generală ar trebui să fie determinat pe baza valorii de referință pentru aportul zilnic al populației generale sau al adulților, sau, dacă este specificat în funcție de sex, media dintre bărbații și femeile adulte.

Atunci când o valoare de referință pentru aportul zilnic este bazată pe un procent din aportul energetic, NRV-NCD unic ar trebui să fie exprimat în grame sau miligrame, pe baza unui aport de referință pentru populația generală de 8 370 kilojouli/2000 kilocalorii.

Guvernele pot utiliza un NRV-NCD Codex bazat pe aportul de energie de referință de 8 370 kilojouli/2000 kilocalorii sau pot deriva propriile valori de referință pentru etichetarea nutrițională, bazate pe un alt aport de energie de referință care ține cont de factori specifici țării sau regiunii lor.

3.3 Considerarea valorilor de referință pentru aportul zilnic la nivelurile superioare

Stabilirea valorilor nutriționale de referință (NRV-uri) pentru populația generală ar trebui să ia în considerare și valorile de referință pentru aportul zilnic la nivelurile superioare, stabilite de FAO/OMS sau de alte organisme științifice recunoscute, acolo unde este aplicabil (de exemplu, Nivelul Maxim de Aport, Intervalul Acceptabil de Distribuție a Macronutrienților).

ANEXA 2: Ghiduri privind etichetarea nutrițională pe fața ambalajului

1. Scop

Aceste ghiduri oferă îndrumări generale pentru a sprijini dezvoltarea etichetării nutriționale pe fața ambalajului (FOPNL), o formă de informații nutriționale suplimentare, ca un instrument pentru a facilita înțelegerea consumatorilor asupra valorii nutriționale a alimentelor și pentru a sprijini alegerea alimentelor, în concordanță cu ghidurile dietetice naționale sau politica de sănătate și nutriție a țării sau regiunii de implementare.

2. Domeniu de aplicare

2.1 Aceste ghiduri se aplică etichetării nutriționale pe fața ambalajului (FOPNL) care urmează să fie utilizată pe alimentele preambalate. FOPNL ar trebui să fie furnizată doar ca supliment la, și nu în locul, declarației de nutrienți, conform Secțiunii 5 din Ghidurile privind Etichetarea Nutrițională (CXG 2-1985).

2.2 Sunt excluse alimentele acoperite de următoarele standarde Codex:

Standardul pentru formulă pentru sugari și formule pentru scopuri medicale speciale destinate sugarilor (CXS 72-1981)

Standardul pentru formulă de continuare (CXS 156-1987)

Standardul pentru etichetarea și revendicările pentru alimente pentru scopuri medicale speciale (CXS 180-1991)

În plus, alte alimente ar putea fi considerate pentru excludere la nivel național, în funcție de tipul de FOPNL dezvoltat, cum ar fi băuturile alcoolice și alte alimente destinate unor utilizări dietetice speciale.

FOPNL nu ar trebui utilizată în niciun mod care să promoveze consumul de alcool.

2.3 Anumite alimente preambalate pot fi exceptate de la FOPNL. Excepțiile de la FOPNL ar trebui să fie în concordanță cu excepțiile de la declarația de nutrienți, așa cum sunt descrise în Secțiunea 3.1.2 a Ghidurilor privind Etichetarea Nutrițională (CXG 2-1985).

2.4 Aceste ghiduri pot fi utilizate și ca îndrumare în cazul în care informațiile nutriționale simplificate sunt afișate în apropierea alimentelor (de exemplu, etichete pe rafturi sau în servicii de alimentație), pentru alimente neambalate sau pentru alimente vândute online (de exemplu, informații disponibile la punctul de achiziție pe site-uri web).

3. Definiția etichetării nutriționale pe fața ambalajului (FOPNL)

În scopul acestor Ghiduri:

3.1 Etichetarea nutrițională pe fața ambalajului (FOPNL) este o formă de informații nutriționale suplimentare care prezintă informații nutriționale simplificate pe fața ambalajului alimentelor preambalate. Aceasta poate include simboluri/grafice, text sau o combinație a acestora, care oferă informații despre valoarea nutrițională generală a alimentului și/sau despre nutrienții incluși în FOPNL.

3.2 FOPNL poate fi voluntară sau obligatorie, în conformitate cu legislația națională.

4. Principii pentru înființarea sistemelor FOPNL

Pe lângă principiile generale din Standardul General pentru Etichetarea Alimentelor Preambalate (CXS 1-1985), FOPNL ar trebui să fie bazată pe următoarele principii:

Ar trebui să fie recomandat un singur sistem FOPNL de către guvern în fiecare țară. Totuși, dacă coexistă mai multe sisteme FOPNL, acestea ar trebui să fie complementare și să nu se contrazică între ele.

FOPNL ar trebui să fie aplicată alimentelor într-un mod care să fie în concordanță cu declarația de nutrienți corespunzătoare pentru acel aliment.

FOPNL ar trebui să fie aliniată cu ghidurile dietetice naționale sau regionale bazate pe dovezi sau, în lipsa acestora, cu politicile de sănătate și nutriție. Ar trebui să se ia în considerare nutrienții și/sau grupurile de alimente care sunt descurajate și/sau încurajate de aceste documente.

FOPNL ar trebui să prezinte informațiile într-un mod ușor de înțeles și de utilizat de către consumatorii din țara sau regiunea de implementare. Formatul FOPNL ar trebui să fie susținut de cercetări științifice valide asupra comportamentului consumatorilor.

FOPNL ar trebui să fie clar vizibilă pe ambalaj în punctul de achiziție, în condiții normale.

FOPNL ar trebui să ajute consumatorii să facă comparații adecvate între alimente.

FOPNL ar trebui să fie condusă de guvern, dar dezvoltată în consultare cu toate părțile interesate, inclusiv sectorul privat, consumatorii, mediul academic, asociațiile de sănătate publică și altele.

FOPNL ar trebui să fie implementată astfel încât să faciliteze disponibilitatea largă a acesteia pentru utilizarea de către consumatori.

FOPNL ar trebui să fie însoțită de un program de educare/informare a consumatorilor pentru a spori înțelegerea și utilizarea FOPNL, în conformitate cu recomandările guvernului.

FOPNL ar trebui monitorizată și evaluată pentru a determina eficacitatea și impactul acesteia.

 

Informații importante despre acest subiect sunt și în:

 

2014/ 191 Ordin

Ordinul 191/2014 privind modificarea şi completarea Normei sanitare veterinare care stabileşte procedura pentru marcarea şi certificarea sanitară veterinară a cărnii proaspete şi marcarea produselor...

REGULAMENTUL (UE) NR. 116/2010

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista cu mențiunile nutriționale

Cum să asiguri transparența alimentară și încrederea consumatorilor în industria ospitalității: Ghid practic și studii de caz

Industria alimentară este într-o continuă schimbare, cu consumatori din ce în ce mai informați și mai atenți la calitatea și originea produselor pe care le consumă. În acest context, transparența...

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/642

de modificare a anexei III la Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește anumite informații care trebuie furnizate pe etichetele produselor ecologice

Referințe legale

Acest document este tradus din original, în mod aproximativ de către membrii voluntari ai Asociației Codex în scopul împărtâșirii științifice a informației de calitate fiind o analiză a textului și o prezentare. El nu reprezintă textul original în integralitate, un punct de vedere oficial sau o referință legală fiind o prezentare aproximativă a unor informații publice sau identificate pe siteuri publice. Pentru a face referințe legale vă rugăm să consultați documentul original pe siteul organizației care este proprietara documentului.  Aceste documente sunt cu titlu de prezentare pentru membrii Comunității Codex exclusiv în scop didactic, de studiu și analiză în folosul și pentru dezvoltare științifică. Ele sunt protejate de drepturile de autor și nu pot fi sub nici o formă copiate, descărcate sau multiplicate, sau utilizate în alt mod și nu sunt și nici nu pot fi comercializate în nici un mod sau utilizate în scop comercial. Indiferent de scop, multiplicarea, descărcarea sau utilizarea în alt mod decât citirea în scop didactic și științific al acestor materiale se face exclusiv pe răspunderea utilizatorului, celui care a efectuat acțiunea. Asociația Codex nu poate fi făcută răspunzătoare de acțiunea utilizatorului fiind exonerată de utilizator cu privire la aceste aspecte.

Pentru detalii consultați Termeni și condiții