Ordinul 147/2004 pentru aprobarea normelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind reziduurile de pesticide din produsele de origine animală şi nonanimală şi reziduurile de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală

Ordinul 147/2004 din 2005.02.17

Status: Acte în vigoare 

Versiune de la: 26 Februarie 2007 

Intră în vigoare:

17 Februarie 2005 An

Ordinul 147/2004 pentru aprobarea normelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind reziduurile de pesticide din produsele de origine animală şi nonanimală şi reziduurile de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală

Dată act: 29-dec-2004

Emitent: Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

Văzând Referatul de aprobare nr. 24.026 din 28 decembrie 2004, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 13 şi 221 din Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 63 lit. d), i), m) şi ale art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1 

Se aprobă Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind nivelurile maxime de reziduuri de pesticide din produsele de origine animală, prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2 

Se aprobă Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind nivelurile maxime de reziduuri de pesticide din produsele de origine nonanimală, prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3 

Se aprobă Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind limitele maxime de reziduuri de medicamente de uz veterinar din produsele de origine animală, prevăzute în anexele nr. 3A-3D care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4 

Se aprobă Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind metodele de prelevare a probelor pentru determinarea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din produsele de origine animală şi nonanimală, prevăzute la anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5 

Direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor teritoriale din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6 

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va controla modul de ducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 7 

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanţi în produsele de origine animală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 decembrie 2001.

Art. 8 

(1)Prezentul ordin transpune Directiva Comisiei Europene 86/363/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 221/1986 (cu amendamentele şi completările aduse până în anul 2001), referitoare la limitele admise pentru reziduuri de pesticide pentru produsele de origine animală, Reglementarea Consiliului 2377/90/CE (cu amendamentele şi completările aduse până în anul 2001) referitoare la limitele admise pentru reziduurile de medicamente, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 1224/1990, Directiva Comisiei Europene 90/642/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 350/1990 (cu amendamentele şi completările aduse până în anul 2003), referitoare la nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în şi pe anumite produse de origine vegetală, incluzând fructe şi legume, Directiva Comisiei Europene 86/362/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 221/1986 (cu amendamentele şi completările aduse până în anul 2004), referitoare la nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în şi pe cereale, Directiva Comisiei Europene 76/895, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 340/1976 (cu amendamentele şi completările aduse până în anul 2003), referitoare la nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în şi pe fructe şi legume, Directiva Comisiei Europene 63/2002, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 187/2002, referitoare la metodele comunitare de prelevare de probe pentru controlul oficial al reziduurilor de pesticide în şi pe produse de origine vegetală şi animală.

(2)Anexele la reglementările comunitare sus-menţionate, referitoare la produsele de origine animală, au fost amendate şi completate în perioada 2001-2004 după cum urmează: Directiva Comisiei Europene 86/363/CE a fost amendată prin directivele Comisiei Europene 2002/23/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 64/2002, 2002/42/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 134/2002, 2002/66/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L192/2002, 2002/71/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 225/2002, 2002/79/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 291/2002, 2002/97/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 343/2002, 2003/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 155/2003, 2003/113/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 324/2003, 2004/2/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 14/2004, şi 2004/61/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 127/2004. Reglementarea Consiliului 2377/90/CE a fost amendată prin reglementările Consiliului 1815/2001/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 246/2001, 1879/2001/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 258/2001, 2162/2001/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 291/2001, 2584/2001/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 345/2001, 77/2002/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 016/2002, 868/2002/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 137/2002, 869/2002/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 137/2002, 1181/2002/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 172/2002, 1530/2002/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 230/2002, 1752/2002/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 264/2002, 1937/2002/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 297/2002, 61/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 11/2003, 544/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/2003, 665/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 96/2003, 739/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 106/2003, 1029/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 149/2003, 1490/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 214/2003, 1873/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 275/2003, 2011/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 297/2003, 2145/2003/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 322/2003, 324/2004/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 58/2004, 546/2004/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 87/2004, 1101/2004/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 211/2004, 1646/2004/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 296/2004, şi 1851/2004/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 323/2004.

(3)Reglementările comunitare referitoare la reziduurile de pesticide în şi pe produsele de origine nonanimală au fost amendate şi completate după cum urmează: Directiva Comisiei Europene 90/642/CE a fost amendată prin directivele Consiliului 93/58/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 211/1993, 94/30/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 189/1994, 95/38/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 197/1995, 95/61/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 292/1995, 96/32/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 144/1996, 97/41/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 184/1997, şi prin directivele Comisiei Europene 97/71/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 347/1997, 98/82/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 290/1998, 1999/65/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 172/1999, 1999/71/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 194/1999, 2000/24/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 107/2000, 2000/42/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158/2000, 2000/48/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 197/2000, 2000/57/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 244/2000, 2000/58/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 244/2000, 2000/81/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 326/2000, 2000/82/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 3/2001, 2001/35/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 136/2001, 2001/39/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 148/2001, 2001/48/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 180/2001, 2001/57/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 208/2001, 2002/5/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 34/2002, 2002/23/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 64/2002, 2002/42/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 134/2002, 2002/66/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 192/2002, 2002/71/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 225/2002, 2002/76/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 240/2002, 2002/79/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 291/2002, 2002/97/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 343/2002, 2002/100/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 2/2003, 2003/62/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 154/2003, 2003/60/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 155/2003, 2003/69/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 175/2003, şi prin Regulamentul Consiliului (EC) nr. 806/2003, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 122/2003. Directiva Comisiei Europene 86/362/EEC a fost amendată prin directivele Consiliului 88/298/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 126/1988, 90/654/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 353/1990, 93/57/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 211/1993, 94/29/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 189/1994, 95/39/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 197/1995, 96/33/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 144/1996, 97/41/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 184/1997, şi prin directivele Comisiei Europene 97/71/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 347/1997, 98/82/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 290/1998, 1999/65/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 172/1999, 1999/71/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 194/1999, 2000/24/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 107/2000, 2000/42/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158/2000, 2000/48/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 197/2000, 2000/58/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 244/2000, 2000/81/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 326/2000, 2000/82/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 3/2001, 2001/39/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 148/2001, 2001/48/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 180/2001, 2001/57/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 208/2001, 2002/23/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 64/2002, 2002/42/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 134/2002, 2002/66/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 192/2002, 2002/71/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 225/2002, 2002/76/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 240/2002, 2002/79/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 291/2002, 2002/97/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 343/2002, 2003/62/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 154/2003, 2003/60/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 155/2003, 2003/113/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 324/2003, 2003/118/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 327/2003, 2004/2/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 14/2004, 2004/61/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 127/2004, şi de Regulamentul Consiliului (EC) nr. 807/2003, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 122/2003. Directiva Comisiei Europene 76/895 a fost amendată prin directivele Comisiei Europene 80/428/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 102/1980, 2000/24/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 107/2000, 2000/57/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 244/2000, 2000/82/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 3/2001, 2002/66/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 192/2002, 2002/71/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 225/2002, 2002/79/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 291/2002, 2003/60/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 155/2003, şi 2003/118/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 327/2003, şi prin directivele Consiliului 81/36/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 46/1981, 82/528/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 234/1982, 88/298/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 126/1988, 89/186/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 66/1989, 93/58/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 211/1993, 96/32/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 144/1996, şi 97/41/EC, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 184/1997, şi prin regulamentele Consiliului 3768/85, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 362/1985, şi 807/2003, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 122/2003.

Art. 9 

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

-****-

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Gabriel Vasile Drăgan

ANEXA Nr. 1:

[textul din anexa 1 a fost abrogat la 26-feb-2007 de Art. 3 din Ordinul 23/2007]

ANEXA Nr. 2:

[textul din anexa 2 a fost abrogat la 18-iun-2006 de Art. 12 din Ordinul 12/2006]

ANEXA Nr. 3A:

[textul din anexa 3^A a fost abrogat la 14-sep-2005 de Art. 3 din Ordinul 82/2005]

ANEXA Nr. 3B:

[textul din anexa 3^B a fost abrogat la 14-sep-2005 de Art. 3 din Ordinul 82/2005]

ANEXA Nr. 3C:

[textul din anexa 3^C a fost abrogat la 14-sep-2005 de Art. 3 din Ordinul 82/2005]

ANEXA Nr. 3D:

[textul din anexa 3^D a fost abrogat la 14-sep-2005 de Art. 3 din Ordinul 82/2005]

ANEXA Nr. 4:

Norma sanitara veterinara din 2004 şi pentru siguranţa alimentelor privind metode de prelevare a probelor pentru determinarea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din produsele de origine animală şi nonanimală

Norma sanitara veterinara din 2004 din 2005.02.17

Status: Acte în vigoare 

Versiune de la: 17 Februarie 2005 

Intră în vigoare:

17 Februarie 2005 An

Norma sanitara veterinara din 2004 şi pentru siguranţa alimentelor privind metode de prelevare a probelor pentru determinarea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din produsele de origine animală şi nonanimală

Dată act: 29-dec-2004

Emitent: Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

1._

(1)Probele destinate controlului oficial al nivelurilor de reziduuri de pesticide în şi pe plante, produse de origine vegetala şi animală se prelevează în conformitate cu metodele descrise în prezenta norma sanitara veterinara şi pentru siguranţa alimentelor.

(2)Procedurile de prelevare permit obţinerea unei probe reprezentative din lotul supus analizei, pentru a determina conformitatea cu nivelele maxime de reziduuri (NMA) de pesticide admise, conform anexelor nr. 1 şi 2. În cazul în care nivelurile nu sunt stabilite în anexele nr. 1 şi 2 se vor lua în considerare cele stabilite de Comisia Codex Alimentarius. Metodele şi procedurile stabilite în prezenta norma includ pe cele recomandate de Comisia Codex Alimentarius.

2.Probele se prelevează de către inspectorii oficiali ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor din cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

3.Nivelul maxim de reziduuri pentru produsele vegetale, ouă sau produsele lactate ia în considerare nivelul maxim care poate fi prezent într-o probă compusa, care a fost obţinută din mai multe unităţi din produsul tratat şi care trebuie să reprezinte nivelul mediu de reziduuri dintr-un lot. Nivelul maxim de reziduuri admis pentru carne şi carne de pasare ia în considerare nivelul maxim care poate fi prezent în ţesuturile animalelor sau pasărilor tratate individual în consecinţa, nivelul maxim de reziduuri pentru carne şi carne de pasare se aplică unei o probe vrac derivata dintr-o singura proba primara, întrucât nivelul maxim de reziduuri pentru produse vegetale, oua şi produse lactate se aplica unei probe vrac compuse, provenita din una până la zece probe primare.

4.În sensul prezentei norme, următorii termeni se definesc astfel:

a)porţiunea analitică - o cantitate reprezentativă de materialul extras din proba analitică, de mărime corespunzătoare pentru măsurarea concentraţiei reziduale. Pentru a preleva portiunea analitică poate fi utilizat un instrument de prelevare.

b)proba analitică - materialul pregătit pentru analiză, din proba de laborator, prin separarea porţiunii de produs ce urmează a fi analizat, urmata de amestecare, măcinare, tocare fina, etc, în vederea extragerii porţiunii de analizat cu o eroare minimă de prelevare.

La pregătirea probei de analizat trebuie sa se ia în considerare procedura folosita în stabilirea NMA, astfel că porţiunea din produs care urmează să fie analizată poate include părţi care, în mod normal, nu sunt consumate;

c)proba în vrac/proba globala - Pentru produsele altele decât carne şi carne de pasare, proba compusa şi bine omogenizată, obţinută din probele primare prelevate dintr-un lot. Pentru carne şi carne de pasare, proba primara este considerata a fi echivalenta cu proba vrac.

Probele primare trebuie să conţină suficient material pentru a permite extragerea tuturor probelor de laborator din proba în vrac.

În cazul în care în timpul colectării probei sau probelor primare se pregătesc probe de laborator separate, proba în vrac este suma probelor de laborator la momentul prelevării probelor din lot.

d)proba de laborator - proba expediată la laborator sau primită de laborator, constând într-o cantitate reprezentativă de material extrasă din proba în vrac. Proba de laborator poate fi constituită din întreaga probă în vrac sau o porţiune din aceasta. Pentru a obţine probele de laborator unităţile nu vor fi tăiate sau divizate, cu excepţia situaţiilor în care subdiviziunile unităţilor sunt specificate în tabelul nr.3. Se pot pregăti probe de laborator duplicat;

e)lotul - o cantitate din produsul alimentar livrat la un moment dat, despre care inspectorul care a prelevat ştie sau presupune că are caracteristici comune, cum ar fi: origine, producător, varietate, ambalator, tip de ambalaj, marcare, expeditor etc. Un lot suspect este un lot care, din orice motiv, este suspectat că ar conţine un nivel excesiv de reziduuri. Un lot nesuspect este un lot pentru care nu există nici un motiv de suspiciune că ar conţine un nivel excesiv de reziduuri.

Dacă un transport de marfă este constituit din loturi care pot fi identificate ca provenind de la diferiţi cultivatori, fiecare lot va fi tratat separat. Un transport de marfă poate fi constituit din unul sau mai multe loturi. Dacă nu se poate stabili cu certitudine dimensiunea sau limitele fiecărui lot dintr-un transport mare, atunci fiecare serie de vagoane, camioane, cale de vapor poate fi considerată un lot separat. De exemplu, un lot poate fi amestecat prin procese de fabricare sau de sortare.

f)proba primara/proba elementara - una sau mai multe unităţi luate dintr-un singur loc al lotului. Este de preferat ca locul din care se prelevează o probă primara din lot să fie ales prin sondaj, dar dacă acest lucru nu este practic posibil, acesta se alege în mod aleatoriu din părţile accesibile ale lotului. Numărul de unităţi necesare pentru a constitui o probă primara este determinat în funcţie de mărimea minima şi de numărul probelor de laborator necesare. Pentru produsele vegetale, oua şi produse lactate, atunci când se prelevează din lot mai mult de o probă primara, fiecare probă primara trebuie să contribuie în aceeaşi proporţie la proba în vrac. Dacă unităţile sunt de dimensiuni medii sau mari, iar amestecarea probei în vrac nu ar permite obţinerea de probe de laborator reprezentative sau dacă unităţile (de exemplu, oua, fructe moi) pot fi afectate prin amestecare, acestea pot fi împărţite aleatoriu, în momentul prelevării probelor primare, în probe de laborator duplicat. Dacă probele primare sunt prelevate la diferite intervale de timp în timpul încărcării sau descărcării unui lot, "locul" de prelevare este de fapt un anumit moment din perioada în care se realizează încărcarea sau descărcarea lotului. Pentru a obţine probe primare unităţile nu vor fi tăiate sau divizate, cu excepţia situaţiilor în care subdiviziunile unităţilor sunt specificate în tabelul nr.3.

g)proba - una sau mai multe unităţi selectate dintr-o populaţie de unităţi ori o porţiune selectată dintr-o cantitate mai mare de material. Pentru ca o probă să fie reprezentativă pentru acel lot, probă în vrac, animal, etc. se ia în considerare exclusiv conţinutul de reziduuri de pesticide pe care îl poate avea aceasta;

h)prelevarea de probe - procedura utilizată pentru a extrage şi a constitui o probă;

i)instrumentul pentru prelevarea probelor - un instrument cum ar fi o lingura, un căuş şi/sau o sondă, utilizate pentru a preleva o unitate dintr-un materialul în vrac sau din ambalaje care sunt prea mari pentru a fi utilizate ca probe primare, (cum ar fi butoaiele sau roţile de brânzeturi) sau din unităţi de carne şi carne de pasăre care sunt prea mari pentru a fi prelevate ca probe primare.

Instrumentele specifice de prelevare sunt descrise de standardele internaţionale ISO 950: Cereale- prelevare (boabe), ISO 951: Leguminoase uscate ambalate în pungi-prelevare, ISO 1839: Ceai-prelevare şi IDF 50C: Lapte şi produse lactate - metode de prelevare. Pentru materiale cum ar fi frunze în vrac poate fi considerată instrument de prelevare mâna inspectorului care prelevează proba;

j)Inspectorul care efectuează prelevarea - este o persoană instruită pentru procedurile de prelevare de probe şi desemnată de către autoritatea competenta pentru a efectua prelevarea de probe.

Inspectorul care efectuează prelevarea de probe este responsabil pentru toate procedurile care duc la şi care includ prepararea, ambalarea şi expedierea probei/probelor de laborator. Inspectorul trebuie să respecte procedurile de prelevare specificate, să furnizeze documentaţie completă despre probe şi să colaboreze cu laboratorul,

k)Mărimea probei- Numărul de unităţi sau cantitatea de material care constituie o proba.

l)Unitatea - cea mai mica porţiune dintr-un lot, care trebuie prelevată pentru a constitui în întregime sau o parte din proba primară.

Unităţile trebuie identificate după cum urmează:

1l. Fructe şi legume proaspete: fiecare fruct întreg, legumă sau grup al acestora (exemplu: strugurii) va forma o unitate, exceptând cazul în care acestea sunt de dimensiuni mici. Unităţile de produse de dimensiuni mici, ambalate, pot fi identificate ca la punctul 41. În cazul în care un instrument de prelevare poate fi utilizat fără a afecta materialul, acesta poate servi la constituirea de unităţi. Ouăle întregi, fructele sau legumele proaspete nu trebuie tăiate sau sparte pentru a rezulta unităţi.

2l. Animale mari sau părţi ori organe ale acestora. Un fragment sau în întregime, o parte specifică sau un organ

pot forma o unitate. Părţile sau organele pot fi tăiate pentru a forma unităţi.

3l. Animalele mici sau părţi ori organe ale acestora. Fiecare animal întreg sau o parte întreagă a unui animal ori organ prezent pot forma o unitate. În cazul în care sunt împachetate, unităţile pot fi identificate conform prevederilor de la punctul 41. În cazul în care un instrument de prelevare poate fi utilizat fără a afecta nivelul rezidual, unităţile pot fi create în acest fel.

4l. Produse ambalate. Cele mai mici ambalaje individuale trebuie prelevate ca unităţi. În cazul în care cele mai mici ambalaje sunt foarte voluminoase, acestea ar trebui prelevate ca probă vrac conform prevederilor de la punctul 51. În cazul în care cele mai mici ambalaje sunt foarte mici, un pachet de ambalaje poate forma unitatea.

5l. Materialele în vrac şi ambalajele mari (cum ar fi butoaiele, rotile de brânzeturi, etc.) care individual sunt prea voluminoase pentru a fi prelevate ca probe primare. În acest caz, unităţile se obţin cu ajutorul unui instrument de prelevare.

CAPITOLUL II:Proceduri pentru prelevarea de probe

5.Dacă este necesar, pot fi adoptate recomandările ISO pentru prelevarea cerealelor (ISO 950 din 1979 - prelevarea cerealelor) sau a altor produse transportate în vrac.

5.1.Precauţii

Contaminarea şi deteriorarea probelor trebuie prevenită în toate etapele, deoarece pot afecta rezultatele analitice. Fiecare lot care va fi verificat pentru conformitate trebuie supus prelevării separat.

5.2.Prelevarea probelor primare

Numărul minim de probe primare care vor fi prelevate dintr-un lot este prezentat în tabelul nr. 1 sau în tabelul nr. 2 în

cazul unui lot suspect de carne sau carne de pasăre Fiecare probă primara trebuie prelevată dintr-un loc ales în mod aleatoriu din lot.

Probele primare trebuie să conţină material suficient pentru a furniza proba/probele de laborator necesare din lot. Instrumentele de prelevare necesare pentru cereale, leguminoase şi ceai sunt descrise în recomandările ISO iar cele necesare pentru produse lactate sunt descrise de recomandările standardului internaţional pentru metodele de prelevare( IDF).

Tabel nr.1

Numărul minim de probe primare care trebuie prelevate dintr-un lot

 

Numărul minim de probe primare care vor fi prelevate din lot

a) Carne şi carne de pasare

Un lot nesuspect

1

Un lot suspect

Se determina conform tabelului nr.2

b) Alte produse

i) Produse ambalate sau în vrac, care pot fi considerate ca fiind bine amestecate sau omogene.

1 (Exemplu: un lot poate fi amestecat prin sortare sau prin procesul de fabricare)

ii) Produse ambalate sau în vrac,care pot sa nu fie bine amestecate sau omogene.

Pentru produsele alimentare primare de origine vegetala, constituite din unităţi mari, numărul minim de probe primare trebuie sa fie în conformitate cu numărul minim de unităţi cerute pentru proba de laborator (a se vedea tabelul 4)

Fie

Greutatea lotului, kg

  

<50

3

50 - 500

5

>50

10

Sau:

Numărul de cutii, cartoane sau alte recipiente din lot

1 -25

1

26-100

5

>100

10

Tabel nr. 2

Numărul de probe primare selectate aleatoriu, necesare pentru a asigura probabilitatea depistării a cel puţin unei probe neconforme dintr-un lot de carne şi carne de pasare, pentru o incidenţa data a reziduurilor neconforme din lot

Incidenţa reziduurilor neconforme din lot

Numărul minim de probe (n0) necesare pentru a detecta un reziduu neconform cu o probabilitate de:

%

90%

95%

99%

90

1

-

2

80

-

2

3

70

2

3

4

60

3

4

5

50

4

5

7

40

5

6

9

35

6

7

11

30

7

9

13

25

9

11

17

20

11

14

21

15

15

19

29

10

22

29

44

5

45

59

90

1

231

299

459

0,5

460

598

919

0,1

2301

2995

4603

Note:

a)Tabelul presupune prelevarea probelor în mod aleatoriu.

b)în cazul în care numărul probelor primare indicate în tabelul nr. 2 este mai mare de aproximativ 10% din numărul de unităţi din lot, numărul probelor primare prelevate poate fi mai mic şi trebuie calculate după cum urmează:

n=n0/[(1+(n0 -1)/N]

unde:

n= numărul minim de probe primare prelevate

n0= numărul probelor primare date de tabelul 2

N= numărul unităţilor necesare pentru a forma o proba primara în lot.

c)în cazul în care o singura proba primara este prelevată, probabilitatea de a depista o non-conformitate este aceeaşi cu incidenţa reziduurilor neconforme.

d)pentru probabilităţi exacte sau alternative sau pentru o incidenţa diferita a nonconformităţii, numărul probelor ce vor fi prelevate poate fi calculate astfel:

1-p = (1-i)n

unde:

p reprezintă probabilitatea

i reprezintă incidenţa reziduurilor neconforme din lot (ambele exprimate ca fracţii, nu procente) n reprezintă numărul de probe.

5.3.Pregătirea probei în vrac

Procedurile pentru carne şi carnea de pasăre sunt descrise în tabelul nr. 3. Fiecare probă primara este considerată a fi o probă în vrac separată.

Procedurile pentru produsele vegetale, ouă sau produsele lactate sunt descrise în tabelele nr. 4 şi 5. Probele primare trebuie să fie bine amestecate şi omogenizate, dacă este posibil, pentru a forma proba în vrac. În cazul în care amestecarea pentru a forma proba în vrac este neadecvată sau impracticabila, se foloseşte următoarea procedură alternativă:

- în cazul în care unităţile pot fi distruse (şi astfel şi reziduurile pot fi afectate) prin procesul de amestecare sau divizare a probei în vrac sau în cazul în care unităţile mari nu pot fi amestecate pentru a realiza o distribuţie uniformă a reziduurilor, unităţile trebuie distribuite aleatoriu în probe de laborator duplicat în timpul prelevării probelor primare. În acest caz, rezultatul care va fi utilizat va reprezenta media rezultatelor valabile obţinute din probele de laborator analizate.

Tabel nr. 3

Carne şi carne de pasare: descrierea probelor primare şi mărimea minima a probelor de laborator

 

Clasificarea produselor

Exemple

Tipul de proba care trebuie prelevată

Greutatea minima a fiecărei probe de laborator

Produse alimentare primare de origine animala

1.

Carne mamifere Nota: pentru aplicarea NMA pentru pesticidele solubile în grăsimi probele trebuie prelevate în conformitate cu punctul 2 din tabel

1.1.

Mamifere mari, carcase întregi sau jumătăţi, de obicei < 10 kg.

Bovine, ovine, porci

Diafragma întreagă sau bucăţi, suplimentată cu muşchi cervical, daca este necesar

0,5

1.2.

Mamifere mici, carcase întregi

Iepuri

Carcase întregi sau sferturi posterioare

0,5 kg. după îndepărtarea pielii şi oaselor

1.3.

Bucăţi carne mamifere, bucăţi proaspete/refrigerate/congelate, ambalate sau nu

Sferturi, bucăţi, fleici, spata

Unităţi întregi sau o porţiune a unei unităţi întregi

0,5 kg. după îndepărtarea pielii şi oaselor

1.4.

Bucăţi carne mamifere, congelate în vrac

Sferturi, bucăţi

Ori o secţiune în diagonala congelata dintr-un container, ori părţi individuale întregi ( sau porţiuni)

0,5 kg. după îndepărtarea pielii şi oaselor

2.

Grăsimi de mamifere, inclusiv grăsimea carcasei

Nota: probe de grăsime prelevate conform descrierii de la punctele 2.1., 2.2. şi 2.3 pot fi utilizate pentru a determina conformitatea grăsimii, sau a întregului produs, cu NMA corespunzătoare

2.1.

Mamifere mari, la abator, carcase întregi sau jumătăţi, de obicei < 10 kg

Bovine, ovine, porci

Rinichi, grăsime abdominala sau subcutanata prelevată de la un animal

0,5 kg

2.2.

Mamifere mici în abator, carcase întregi sau jumătăţi, < 10 kg

  

Grăsime abdominala sau subcutanata de la un animal sau mai multe

0,5 kg

2.3.

Bucăţi carne mamifere

Picioare, bucăţi, fleici

Ori grăsime vizibila, fasonata de la unitate (unităţi)

0,5 kg
     

sau unităţi întregi ori porţiuni din unităţi întregi, unde grăsimea nu e fasonabila

2 kg.

2.4.

Ţesut gras mamifere în vrac

  

Unităţi prelevate cu un instrument de prelevare din cel puţin trei puncte

0,5 kg.

3.

Organe mamifere

3.1.

Ficat proaspăt mamifere, refrigerat, congelat

  

Ficat întreg sau porţiuni din ficat

0,4 kg

3.2

Rinichi mamifere proaspăt, refrigerat, congelat

  

Unul sau amândoi rinichii, de la un animal sau doua

0,2 kg

3.3.

Inima proaspăta mamifere, refrigerat, congelata

  

Inima (inimi) întregi, ori porţiunea ventriculara, daca este mare

0,4 kg

3.4.

Alte organe mamifere proaspete, refrigerate, congelate

  

Părţi sau unităţi întregi din unul sau mai multe animale, ori o secţiune în diagonala luata din produsul congelat în vrac

0,5 kg

4.

Carne pasare

Nota: pentru aplicarea NMA pentru pesticidele solubile în grăsimi probele trebuie prelevate în conformitate cu punctul 5 din tabel.

4.1.

Pasări, carcase mari > 2 kg.

Curcani, gâşte, cocoşi, claponi şi rate

Pulpe, picioare, şi alta carne închisa la culoare

0,5 kg. după îndepărtarea pielii şi oaselor

4.2.

Pasări, carcase medii 500g - 2 kg

Găini, bibilici, pui tineri

Pulpe, picioare sau alte părţi de carne închisa la culoare de la cel puţin 3 pasări

0,5 kg. După îndepărtarea pielii şi oaselor

4.3.

Pasări, carcase mici < 500 g

Prepeliţe, porumbei

Carcase de la cel puţin sase pasări

0,2 kg. De ţesut muscular

4.4.

Porţiuni de pasare proaspete, refrigerate, congelate ambalate individual sau en gros

Picioare, sferturi, piept şi aripi

Unităţi ambalate, sau unităţi individuale

0,5 kg. După îndepărtarea pielii şi oaselor

5.

Grăsime de pasare, inclusiv grăsimea carcasei

Nota: probele de grăsime prelevate conform descrierii de la punctele 5.1. şi 5.2. pot fi utilizate pentru a determina conformitatea grăsimii, sau a întregului produs, cu NMA corespunzătoare

5.1.

Pasări, la abator, carcase întregi sau părţi

Pui, curcani

Unităţi de grăsime abdominala de la cel puţin 3 pasări

0,5 kg

5.2.

Bucăţi de carne de pasare

Picioare, muşchi piept

Ori grăsime vizibila, fasonata de la unitate (unităţi)

0,5 kg

Ori întreaga unitate sau porţiuni din unitate, în cazul în care grăsimea nu este fasonabila

2 kg.

5.3.

Ţesut gras de pasare în vrac

  

Unităţi prelevate cu un dispozitiv de prelevare din cel puţin 3 puncte

0,5 kg

6.

Organe pasare

6.1.

Organe comestibile de pasare, cu excepţia ficatului gras de gâscă şi raţă şi alte produse de valoare similara.

  

Unităţi de la cel puţin sase pasări, ori o secţiune în diagonala dintr-un container

0,2 kg

6.2.

Ficat gras de gâscă şi raţă şi alte produse similare ca valoare

  

Unitate de la o singura pasare sau container

0,05 kg

Alimente procesate de origine animala

7.

Produse alimentare secundare de origine animala, carne uscata Produse comestibile derivate de origine animala, grăsimi animale procesate, inclusiv grăsimi extrase sau procesate Alimente prelucrate ( un singur ingredient) de origine animala, cu sau fără ingrediente medii sau mici de ambalare, cum ar fi agenţi de aromatizare, mirodenii şi condimente, şi care sunt pre-ambalate normal şi gata pentru consum, cu sau fără preparare Alimente prelucrate ( mai multe ingrediente) de origine animala, alimente cu mai multe ingrediente constând în ingrediente de origine animala şi vegetala vor fi incluse aici daca ingredientele de origine animala sunt predominante

7.1.

Mamifere sau pasări, părţi gătite, conservate, uscate, procesate, sau produse procesate în alt mod, inclusiv produsele cu mai multe ingrediente

Şunca, cârnaţi, carne tocată, pastă de pui

Unităţi ambalate, ori o secţiune în diagonala reprezentativa dintr-un container, ori unităţi (inclusiv sucuri)

0,5 kg. or 2 kg daca conţinutul de grăsimi e <5%

Tabel nr. 4: Produse de origine vegetala: descrierea probelor elementare şi greutatea minima a probelor de laborator

Nr. crt.

Clasificarea produselor

Exemple

Natura probei primare care trebuie prelevată

Greutatea minima a fiecărei probe de laborator
 

Produse alimentare primare de origine vegetala

1.

Toate fructele proaspete Toate legumele proaspete, inclusiv cartofi şi sfecla de zahar, fără plante aromatice

1.1.

Produse proaspete de dimensiuni mici

In general,unităţi < 25 g

Bace, mazăre, măsline

Unităţi întregi sau produse ambalate ori unităţi prelevate cu un instrument de prelevare

1 kg

1.2.

Produse proaspete de dimensiuni medii

In general, unităţi de 25 -250 g

Mere, portocale

Unităţi întregi

1 kg ( cel puţin 10 unităţi)

1.3.

Produse proaspete de dimensiuni mari, În general, unităţi > 250 g

Varza, castraveţi, struguri

Unitate (unităţi) întregi

2 kg. ( cel puţin 5 unităţi)

2.

Leguminoase

Mazăre, uscata; fasole, uscata

  

1 kg

Cereale boabe

Orez, grâu

  

1 kg

Nuci

Cu excepţia nucilor de cocos

  

1 kg

Nuci de cocos

  

5 unităţi

Seminţe oleaginoase

Arahide

  

0,5 kg

Seminţe pentru băuturi şi dulciuri

Boabe de cafea

  

0,5 kg.

3.

Plante aromate proaspete

Pătrunjel proaspăt

Unităţi întregi

0,5 kg

Altele;

0,2 kg

(pentru plante aromate a se vedea secţiunea a 4-a al acestui tabel)
 

Condimente

Condimente uscate

Unităţi întregi sau unităţi prelevate cu un instrument de prelevare

0,1 kg
 

Produse procesate de origine vegetala

      

4.

Produse alimentare secundare de origine vegetala, fructe uscate, legume, verdeţuri uscate, hamei, produse cerealiere măcinate.

Produse derivate de origine vegetala, ceaiuri, plante pentru ceai, uleiuri vegetale, sucuri şi produse diverse, de exemplu măsline prelucrate şi melasa de citrice

Alimente prelucrate ( un singur ingredient) de origine vegetala, cu sau fără agenţi de condiţionare sau ingrediente secundare, cum ar fi agenţi de aromatizare, condimente şi plante aromate, care sunt ambalate normal preambalate şi gata pentru consum, gătite sau ca atare.

Alimente prelucrate ( cu mai multe ingrediente) de origine vegetala, inclusiv produsele cu ingrediente de origine animala, în care ingredientul/ingredientele de origine vegetala predomina, pâinea şi alte produse prelucrate din cereale

4.1.

Produse cu valoare mare pe unitate

  

Pachete sau unităţi prelevate cu un instrument de prelevare

0,1 kg.*)

4.2.

Produse solide cu densitate mica în vrac

Hamei, ceai, plante pentru ceai

Unităţi ambalate sau unităţi prelevate cu un instrument de prelevare

0,2 kg.

4.3.

Alte produse solide

Pâine, faina, fructe uscate

Ambalaje sau alte unităţi întregi, ori unităţi prelevate cu un instrument de prelevare

0,5 kg

4.4.

Produse lichide

Uleiuri vegetale, sucuri

Unităţi ambalate sau unităţi prelevate cu un instrument de prelevare

0,5 l sau 0,5 kg

*) poate fi prelevată o proba de laborator mai mica dintr-un produs cu valoare excepţional de mare. În acest caz motivul va fi specificat în procesul -verbal de prelevare.

Tabel nr.5: Oua şi produse lactate: descrierea probelor elementare şi a dimensiuni minime a probelor de laborator

 

Clasificarea produsului

Exemple

Natura probei primare ce va fi prelevată

Mărimea minima a fiecărei probe de laborator

Produse alimentare primare de origine animala

1.

Oua de pasare

      

1.1.

Oua, exceptând cele de prepeliţa sau similare

  

Oua întregi

12 oua întregi de găina, 6 oua întregi de gâscă sau raţă

1.2.

Oua, de prepeliţa sau similare

  

Oua întregi

24 de oua întregi

2.

Lactate

  

Unităţi întregi sau unităţi prelevate cu ajutorul unui dispozitiv de prelevare

0,5 litri

Produse alimentare procesate de origine animala

3.

Produse alimentare secundare de origine animala, produse lactate secundare cum ar fi lapte smântânit, concentrat şi lapte praf

Produse comestibile derivate, de origine animala,grăsimi din lapte, produse derivate din lapte cum ar fi untul, grăsimi din unt, frişca, praful de frişca, cazeina etc.

Produse alimentare cu un singur ingredient de origine animala, produse fabricate din lapte cum ar fi iaurtul, brânza.

Alimente procesate cu mai multe ingrediente de origine animala, produse fabricate din lapte (incluzând produse cu ingrediente de origine vegetala în cazul în care ingredientul/ingredientele de origine animala predomina cum ar fi produsele procesate din brânza, brânzeturile, iaurtul aromat, lapte condensat îndulcit.

3.1

Produse lactate lichide, lapte praf, lapte concentrat şi frişca, îngheţata cu lapte, frişca, iaurtul

  

Unitate/unităţi ambalate prelevate cu ajutorul unui dispozitiv de prelevare

0,5 litri (lichid) sau 0,5 kg (solid)
 

i) Lapte concentrat şi smântână concentrata în vrac trebuie amestecate în întregime înaintea prelevării, răzuind materialul aderent din părţile şi de la baza recipientelor, agitând bine. Aproximativ 2 pana la 3 litri trebuie selectaţi şi apoi agitat foarte bine înaintea prelevării probei de laborator,

ii) Laptele praf în vrac trebuie prelevat în condiţii de asepsie, introducând un tub special în pulbere la un anumit nivel,

iii) Frişca în vrac trebuie amestecata în întregime cu o sondă înaintea prelevării dar trebuie evitate formarea spumei şi agitarea puternica.

3.2.

Untul şi grăsimile din unt

Untul, zerul din unt, grăsimi tartinabile cu conţinut scăzut de lipide din untul deshidratat, smântână Deshidratata

În întregime sau părţi de unitate/unităţi ambalata/e sau unitate/unităţi prelevate cu ajutorul unui dispozitiv de prelevare

0,2 kg sau 0,2 litri

3.3.

Brânzeturi, incluzând brânzeturile procesate
 

Unităţi 0,3 kg sau mai mari

  

Întreaga unitate/unităţi sau unitate/unităţi tăiate cu un dispozitiv de prelevare

0,5 kg
 

Unităţi < 0,3 kg

    

0,3 kg
 

Nota: Brânzeturile cu o baza circulara trebuie prelevate făcând doua secţiunii începând din centru. Brânzeturile cu o baza dreptunghiulara trebuie prelevate făcând doua secţiunii paralele cu marginile.

3.4

Produse din oua, lichide, îngheţate sau uscate

  

Unitate/ unităţi prelevate în condiţii de asepsie cu ajutorul unui instrument de prelevare

0,5 kg

5.4.Pregătirea probei de laborator

În cazul în care proba în vrac este mai mare decât este necesar pentru o probă de laborator, aceasta ar trebui divizată pentru a forma o porţiune reprezentativa. Poate fi utilizat un instrument de prelevare, împărţirea în sferturi sau alt proces corespunzător de reducere a mărimii, dar unităţile de produse vegetale proaspete sau ouăle întregi nu trebuie tăiate sau sparte. Acolo unde este necesar, probele de laborator duplicat trebuie prelevate în această etapă sau pot fi pregătite utilizând procedura alternativă descrisă anterior. Cantităţile minime necesare pentru probele de laborator sunt prezentate în tabelele nr. 3, 4 şi 5.

5.5.Înregistrarea probelor

Inspectorul care efectuează prelevarea de probe, trebuie să înregistreze natura şi originea lotului; deţinătorul, furnizorul şi transportatorul; data şi locul prelevării de probe; alte informaţii relevante. Trebuie menţionată orice abatere de la metoda de prelevare de probe recomandată. O copie semnată a înregistrării trebuie să însoţească fiecare proba de laborator duplicat iar o copie trebuie reţinută de către inspectorul care a efectuat prelevarea. O copie a înregistrării prelevării de probe trebuie înmânată proprietarului lotului sau unui reprezentant al acestuia, cu sau fără proba de laborator. Dacă înregistrările prelevărilor de probe sunt realizate într-o formă electronica, acestea trebuie distribuite aceloraşi persoane menţionate mai sus şi se va menţine o modalitate similara de înregistrare, verificabila pentru audit.

5.6.Ambalarea şi transmiterea probei de laborator

Proba de laborator va fi introdusa într-un recipient curat şi inert,care asigură protecţie adecvata împotriva contaminării, deteriorării şi scurgerilor în timpul transportului şi al depozitarii. Recipientul trebuie să fie sigilat, etichetat corect şi însoţit de înregistrarea prelevării de probe. În cazul în care un cod de bare este utilizat, se recomanda furnizarea şi a informaţiei alfanumerice. Proba trebuie livrată către laborator în cel mai scurt timp posibil. Trebuie evitată alterarea în timpul transportului (de exemplu: probele proaspete trebuie păstrate la rece iar probele îngheţate trebuie păstrate îngheţate). Probele de carne şi carne de pasăre trebuie să fie îngheţate înaintea expedierii, în afara cazului în care transportul la laborator se poate face înainte ca probele sa se deterioreze.

5.7.Pregătirea probei analitice

Proba de laborator va primi un cod de identificare unic, care va fi trecut împreună cu data recepţiei şi greutatea probei la înregistrarea probei. Partea din produs ce va fi analizat*, de exemplu proba analitică trebuie separată în cel mai scurt timp posibil. În cazul în care nivelul de reziduuri se calculează incluzând părţi care nu sunt analizate**, trebuie înregistrata greutatea părţilor separate.

* Partea din produse la care se aplica limita maxima este prevăzuta în Anexa nr. 1 la Norma privind nivelurile maxime de reziduuri de pesticide în produse de origine non-animala;

** De exemplu, sâmburii fructelor sâmburoase nu sunt analizaţi,dar nivelul de reziduuri se calculează presupunând ca aceştia sunt incluşi în proba de analizat,dar nu conţin reziduuri.

5.8.Pregătirea şi depozitarea porţiunilor analitice

Proba analitică trebuie mărunţită, dacă este cazul, şi amestecată bine pentru a permite extragerea unor porţiuni analitice reprezentative.

Mărimea porţiuni analitice este determinată de metoda de analiza ce va fi folosită şi de eficacitatea amestecării. Metodele de mărunţire şi amestecare trebuie înregistrate şi nu trebuie să afecteze reziduurile prezente în proba analitică.

În cazul în care este necesar, proba analitică trebuie procesată în condiţii speciale, de exemplu la temperatura sub 0°C, pentru a reduce la minimum efectele adverse, în cazul în care prelucrarea poate afecta reziduurile şi unde nu exista proceduri practice alternative, porţiunea analitica poate consta din unităţi întregi sau segmente separate din unităţile întregi.

Dacă porţiunea analitica consta în câteva unităţi sau segmente, este puţin probabil să fie reprezentativa pentru proba analitică şi este necesar sa se analizeze un număr suficient de porţiuni similare pentru a putea indica gradul de incertitudine a valorii medii.

Dacă porţiunile analitice urmează sa fie depozitate înaintea de efectuarea analizei, metoda şi perioada de depozitare nu trebuie să afecteze nivelul de reziduuri prezente. Trebuie extrase porţiuni suplimentare pentru analize duplicat şi analize de confirmare, conform cerinţelor.

6.Criterii pentru determinarea conformităţii

Rezultatele analitice trebuie sa fie obţinute pornind din una sau mai multe probe de laborator prelevate dintr-un lot şi care sunt recepţionate într-o stare corespunzătoare pentru analiză.

Rezultatele trebuie confirmate prin controlul calităţii datelor.

În cazul în care un reziduu depăşeşte NMA, identitate acestuia trebuie confirmată Jar concentraţia sa trebuie verificată prin analizarea uneia sau mai multor porţiuni analitice suplimentare,prelevate din proba sau din probele de laborator iniţiale.

Nivelurile maxime admise se aplică probei în vrac. Lotul respecta nivelurile maxime admise de reziduuri numai daca rezultatele analitice, nu depăşesc valorile maxime stabilite.

În cazul în care rezultatele pentru proba în vrac depăşesc nivelurile maxime admise, constatarea faptului ca lotul nu respecta nivelurile maxime admise se face ţinând seama de:

1) rezultatele obţinute pornind din una sau mai multe probe de laborator

2) acurateţea şi precizia analizelor, conform controlului calităţii datelor.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 143 bis din data de 17 februarie 2005