Principii pentru inspecția și certificarea importului/exportului de alimente conform CAC/GL 20-1995. Ghid esențial pentru asigurarea siguranței alimentare și facilitarea comerțului internațional.

CXG_020e
Sursa: Codex Alimentarius

1. Introducere

1. Sistemele oficiale și recunoscute oficial de inspecție și certificare sunt mijloace fundamentale și foarte utilizate de control al alimentelor; următoarele principii se aplică acestor sisteme. Încrederea consumatorilor în calitatea (inclusiv siguranța) aprovizionării lor cu alimente depinde în parte de percepția lor privind eficacitatea măsurilor de control al alimentelor. O parte substanțială a comerțului mondial cu alimente, de exemplu în carne și produse din carne, depinde de utilizarea sistemelor de inspecție și certificare. Totuși, cerințele de inspecție și certificare pot împiedica semnificativ comerțul internațional cu alimente. Prin urmare, este de dorit ca proiectarea și aplicarea acestor sisteme să reflecte principii adecvate.

2. Inspecția alimentelor poate avea loc în orice etapă a procesului de producție și distribuție. Pentru unele alimente, supravegherea inspecției asupra recoltării, procesării, depozitării, transportului și altor manipulări ale produsului poate fi cel mai potrivit mijloc de a asigura siguranța alimentară. În funcție de metodele de conservare utilizate, poate fi necesar să se mențină supravegherea inspecției în mod continuu până la momentul vânzării cu amănuntul. Sistemele de inspecție pot fi concentrate asupra alimentelor însele, asupra procedurilor și facilităților utilizate în lanțul de producție și distribuție, asupra substanțelor și materialelor care pot fi incorporate în sau pot contamina alimentele.

3. Inspecția ar trebui realizată în etapele cele mai adecvate (de exemplu, controlul frigiderului în fiecare etapă a lanțului frigorific). Pentru unele cerințe, de exemplu cele referitoare la descrierea produsului, poate fi posibilă limitarea inspecției la procesul de distribuție și înainte de vânzarea finală.

4. Atât în proiectare, cât și în utilizare, sistemele de inspecție și certificare a alimentelor ar trebui să fie guvernate de un set de principii care să asigure un rezultat optim, în conformitate cu protecția consumatorilor și facilitarea comerțului.

2. Definiții

Audit este un examen sistematic și independent funcțional pentru a determina dacă activitățile și rezultatele aferente respectă obiectivele planificate.

Certificare este procedura prin care organismele oficiale de certificare sau organismele de certificare recunoscute oficial furnizează asigurare scrisă sau echivalentă că alimentele sau sistemele de control al alimentelor sunt conforme cu cerințele. Certificarea alimentelor poate fi, după caz, bazată pe o gamă de activități de inspecție care pot include inspecție continuă online, audituri ale sistemelor de asigurare a calității și examinarea produselor finite.

Inspecție este examinarea alimentelor sau a sistemelor pentru controlul alimentelor, materiilor prime, procesării și distribuției, inclusiv testarea produselor în curs de procesare și a produselor finite, pentru a verifica conformitatea acestora cu cerințele.

Sistemele oficiale de inspecție și sistemele oficiale de certificare sunt sisteme administrate de o agenție guvernamentală cu jurisdicție, autorizată să îndeplinească o funcție de reglementare sau de aplicare a legii sau ambele.

Sistemele oficiale recunoscute de inspecție și sistemele oficiale recunoscute de certificare sunt sisteme care au fost aprobate sau recunoscute formal de o agenție guvernamentală cu jurisdicție.

Cerințe sunt criteriile stabilite de autoritățile competente referitoare la comerțul cu alimente, acoperind protecția sănătății publice, protecția consumatorilor și condițiile de comerț echitabil.

Evaluare a riscului este evaluarea probabilității și severității efectelor adverse asupra sănătății publice care rezultă, de exemplu, din prezența în alimente a aditivilor, contaminanților, reziduurilor, toxinelor sau agenților patogeni.

3. Principii

5. Sistemele de inspecție și certificare a alimentelor ar trebui utilizate oriunde este cazul pentru a asigura că alimentele și sistemele lor de producție îndeplinesc cerințele, în scopul protejării consumatorilor împotriva pericolelor alimentare și a practicilor de marketing înșelătoare, precum și pentru a facilita comerțul pe baza descrierii precise a produsului.

Adecvarea pentru scopul propus

6. Sistemele de inspecție și certificare ar trebui să fie pe deplin eficiente în atingerea obiectivelor lor desemnate, având în vedere determinarea nivelului acceptabil de protecție care este necesar.

Evaluarea riscului

7. Sistemele de inspecție pentru asigurarea siguranței alimentare ar trebui să fie proiectate și operate pe baza unei evaluări obiective a riscului, adecvată circumstanțelor. De preferat, metodologia de evaluare a riscului utilizată ar trebui să fie consistentă cu abordările acceptate la nivel internațional. Evaluarea riscului ar trebui să se bazeze pe dovezi științifice disponibile în prezent.

8. Sistemele de inspecție ar trebui aplicate anumitor mărfuri și metode de procesare în proporție cu riscurile evaluate. În efectuarea unei evaluări a riscului sau în aplicarea principiilor de echivalență, țările importatoare ar trebui să acorde atenție declarațiilor țărilor exportatoare privind absența bolilor alimentare la nivel național sau de zonă.

Non-discriminare

9. Țările ar trebui să se asigure că evită distincțiile arbitrare sau nejustificate în nivelul de risc considerat adecvat în diferite circumstanțe, pentru a evita discriminarea sau restricțiile mascare asupra comerțului.

Eficiență

10. Sistemele de inspecție și certificare ar trebui să aibă mijloace adecvate pentru a-și îndeplini sarcina. În alegerea sistemelor de inspecție și certificare, ar trebui să se țină cont de costurile pentru consumatori și de costurile în bani și timp pentru industria alimentară afectată și guvern, consultând organismele interesate, după caz. Astfel de sisteme nu ar trebui să fie mai restrictive pentru comerț decât este necesar pentru a atinge nivelul de protecție solicitat.

Harmonizare

11. Țările membre ar trebui să utilizeze standardele, recomandările și ghidurile Codex (sau ale altor organizații internaționale ale căror membri sunt deschiși tuturor țărilor) ori de câte ori este cazul, ca elemente ale sistemelor lor de inspecție și certificare. Țările ar trebui să participe activ la munca Comisiei Codex Alimentarius și a altor organisme internaționale relevante pentru a promova și facilita dezvoltarea, adoptarea și revizuirea normelor Codex.

Echivalență

12. Țările ar trebui să recunoască că diferite sisteme de inspecție/certificare pot fi capabile să atingă același obiectiv și, prin urmare, sunt echivalente. Obligația de a demonstra echivalența revine țării exportatoare.

Transparență

13. În timp ce respectă preocupările legitime de a păstra confidențialitatea, principiile și operațiunile sistemelor de inspecție și certificare a alimentelor ar trebui să fie deschise pentru examinare de către consumatori și organizațiile lor reprezentative, precum și de alte părți interesate.

14. Țările importatoare ar trebui să furnizeze informații privind cerințele existente și modificările propuse ale acestora, care ar trebui să fie publicate și, cu excepția cazului de pericol serios și imediat, să se acorde o perioadă de timp adecvată pentru comentarii. Părțile exportatoare, și în special cele din țările în curs de dezvoltare, ar trebui să aibă în vedere opiniile acestora în luarea unei decizii finale. Ar trebui acordată o perioadă rezonabilă înainte ca o nouă cerință să intre în vigoare, pentru a permite țărilor exportatoare, și în special țărilor în curs de dezvoltare, să facă modificările necesare în metodele de producție și măsurile de control.

15. Țările importatoare ar trebui să pună la dispoziția țărilor exportatoare, la cerere, sfaturi oportunizate privind baza deciziei pe care au luat-o în privința conformității alimentelor cu cerințele lor relevante.

16. La cererea autorităților competente ale țărilor importatoare, țările exportatoare ar trebui să ofere acces pentru a vizualiza și evalua modul real de funcționare a sistemelor lor de inspecție și certificare relevante.

Tratarea specială și diferențială

17. În proiectarea și aplicarea sistemelor de inspecție și certificare a alimentelor, țările importatoare ar trebui să țină cont de capacitățile țărilor în curs de dezvoltare de a furniza garanțiile necesare.

Proceduri de control și inspecție

18. Țările importatoare ar trebui să finalizeze fără întârziere nejustificată orice proceduri necesare pentru a evalua conformitatea cu cerințele. Cerințele de informații și orice taxe impuse de țările importatoare ar trebui limitate la ceea ce este rezonabil și necesar.

Valabilitatea certificării

19. Țările care certifică exporturile de alimente și cele care importă țările ce se bazează pe certificatele de export ar trebui să ia măsuri pentru a asigura valabilitatea certificării. Măsurile de validare ale țărilor exportatoare pot include asigurarea că sistemele oficiale sau oficial recunoscute de inspecție au verificat că produsul sau procesul menționat în certificat este conform cu cerințele.

Măsurile luate de țările importatoare pot include sistemele de inspecție la punctul de intrare, auditul sistemelor de inspecție ale exportatoarelor și asigurarea faptului că certificatele în sine sunt autentice și exacte.

Informații importante despre acest subiect sunt și în: