REGULAMENTUL (CE) NR. 182/2005 - Comunicarea Comisiei

Document de orientare referitor la punerea în aplicare a unor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 183/2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale

(2019/C 225/01)

Cuprins

Scopul prezentului document

Scopul prezentului document este de a oferi orientări în principal operatorilor din sectorul hranei pentru animale și autorităților competente cu privire la punerea în aplicare a cerințelor privind igiena hranei pentru animale, în special în ceea ce privește înregistrarea unităților din sectorul hranei pentru animale.

Notă

Prezentul document este un document în evoluție și va fi actualizat pentru a ține cont de experiențele și informațiile puse la dispoziție de statele membre, de autoritățile competente, de operatorii din sectorul hranei pentru animale și de Direcția pentru audituri și analize în materie de sănătate și alimentație a Comisiei.

1. Introducere

Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale (¹) (denumit în continuare „Regulamentul privind igiena hranei pentru animale”) este în vigoare începând cu 1 ianuarie 2006. Acesta stabilește cerințele generale privind principiile de igienă care trebuie urmate de operatorii din sectorul hranei pentru animale în toate etapele lanțului hranei pentru animale, de la producția primară a hranei pentru animale până la introducerea pe piață a acesteia. De la adoptarea Regulamentului privind igiena hranei pentru animale, autoritățile competente din statele membre și părțile interesate au solicitat Comisiei să clarifice o serie de aspecte cuprinse în acesta. Scopul prezentului document de orientare este de a răspunde la aceste solicitări.

Documentul de orientare vizează să abordeze aceste solicitări în contextul cadrului juridic existent. Prin urmare, acesta nu creează nicio dispoziție juridică nouă și nu urmărește să acopere toate dispozițiile privind aceste aspecte într-un mod exhaustiv. În plus, în unele cazuri, formularea din documentul de orientare cu privire la aplicarea cerințelor pentru înregistrarea operatorilor din sectorul hranei pentru animale vizează să explice unele marje de manevră, astfel încât statele membre să aplice considerațiile privind gestionarea riscurilor potrivit propriei evaluări a situației sau a condițiilor din teritoriile lor.

Prezentul document de orientare vizează să ajute operatorii din sectorul hranei pentru animale și autoritățile naționale competente din lanțul alimentar și al hranei pentru animale să înțeleagă mai bine Regulamentul privind igiena hranei pentru animale și să îl aplice corect și uniform. Însă este important de precizat că doar Curtea de Justiție a Uniunii Europene are dreptul să interpreteze dreptul Uniunii, având putere de decizie definitivă cu caracter obligatoriu.

Pentru o înțelegere deplină a diferitelor aspecte ale Regulamentului privind igiena hranei pentru animale, este esențial să se cunoască și alte părți ale legislației Uniunii, în special principiile și definițiile din:

—	Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (²) („Regulamentul EST”);

—

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (³) (denumit și „legislația alimentară generală” – GFL) (⁴);

—	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (⁵);

—

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (⁶) (⁷);

—	Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor (⁸);

—

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (⁹) („Regulament privind subprodusele de origine animală”);

—

Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (¹⁰).

2. Definiții

Noțiunea de „igienă a hranei pentru animale” este definită la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ca fiind „măsurile și condițiile necesare prevenirii riscurilor și garantării caracterului specific pentru consumul animal al hranei pentru animale, luând în considerare utilizarea prevăzută pentru acesta”;

Noțiunea de „hrană pentru animale” (sau „produse pentru hrana pentru animale”) este definită la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ca „orice substanță sau produs, inclusiv aditivii, indiferent dacă sunt prelucrate, parțial prelucrate sau neprelucrate, destinate utilizării ca hrănire pe cale orală a animalelor”;

Noțiunea de „producție primară de hrană pentru animale” este definită la articolul 3 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ca fiind „producția de produse agricole, ce include în special cultivarea, recoltarea, mulsul, creșterea animalelor (înainte de sacrificare) sau pescuitul, având ca finalitate exclusivă produse care nu sunt supuse nici unei operațiuni de transformare după recoltare, culegere sau capturare, cu excepția tratamentului fizic simplu”;

Noțiunea de „întreprindere ce operează în sectorul nutriției animalelor” este definită la articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ca fiind „orice întreprindere, indiferent dacă are sau nu drept scop obținerea de profit și indiferent dacă este publică sau privată, desfășurând oricare dintre operațiile de producție, fabricare, prelucrare, depozitare, transport sau distribuție a hranei pentru animale, incluzând orice producător care produce, prelucrează sau depozitează hrană pentru animale în propria sa unitate”;

Noțiunea de „operator din sectorul hranei pentru animale” (¹¹) este definită la articolul 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ca fiind „persoana fizică sau juridică răspunzătoare de garantarea respectării cerințelor prezentului regulament în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale pe care o controlează”;

Noțiunea de „introducere pe piață” este definită la articolul 3 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ca fiind „deținerea produselor alimentare sau a hranei pentru animale în scopul vânzării, inclusiv oferirea pentru vânzare sau orice altă formă de transfer, indiferent dacă este gratuită sau nu, și însăși vânzarea, distribuția și alte forme de transfer”;

Noțiunea de „unitate” este definită la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ca fiind „orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale”;

Noțiunea de „autoritate competentă” este definită la articolul 3 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ca fiind „autoritatea unui stat membru sau a unei țări terțe, desemnată să efectueze controalele oficiale”;

Noțiunea de „subproduse de origine animală” este definită la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 ca fiind „corpuri întregi sau părți de corpuri de animale, produse de origine animală sau alte produse obținute de la animale, care nu sunt destinate consumului uman, incluzând ovule, embrioni și material seminal”;

Noțiunea de „produse derivate” este definită la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 ca fiind „produse obținute în urma unuia sau mai multor tratamente, transformări sau etape de prelucrare a subproduselor de origine animală”;

Noțiunea de „animal de companie” este definită la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 ca fiind „orice animal care nu este destinat producției de alimente, aparținând unei specii care este hrănită, crescută sau deținută, dar care în mod normal nu este folosită pentru consumul uman în Comunitate”;

Noțiunea de „animale pentru blană” este definită la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 ca fiind „orice animal care nu este destinat producției de alimente, care este hrănit, crescut sau ținut pentru producția de blană, și care nu este destinat consumului uman”;

Noțiunea de „foste produse alimentare” este definită la punctul 3 al părții A din anexa la Regulamentul (UE) nr. 68/2013 al Comisiei din 16 ianuarie 2013 privind Catalogul cu materii prime pentru furaje (¹²) ca fiind „produse alimentare, altele decât deșeurile reciclate de la unitățile alimentare de deservire a populației, care au fost fabricate în vederea consumului uman, în deplină conformitate cu legislația UE în domeniul alimentar, dar care nu mai sunt destinate consumului uman din motive practice sau logistice sau din cauza unor probleme de fabricație sau a unor defecte de ambalare sau a altor defecte și care nu prezintă niciun risc pentru sănătate atunci când sunt utilizate ca furaje”.

În scopul prezentului document de orientare, termenii următori sunt definiți după cum urmează:

„Alimente care nu mai sunt destinate consumului uman” înseamnă alimente care au fost fabricate în vederea consumului uman, în deplină conformitate cu legislația Uniunii în domeniul alimentar, dar care nu mai sunt destinate consumului uman, astfel cum se prevede la capitolul 1.2 din Orientările privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman (¹³).

Comercianții cu amănuntul de produse alimentare pot introduce pe piață produse alimentare ca atare, în conformitate cu dispozițiile legislației în domeniul alimentar, destinate operatorilor din sectorul hranei pentru animale, pentru transformarea acestora în hrană pentru animale, astfel cum se prevede la capitolul 3.2.2 litera (b) din Orientările privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman.

Alimentele care nu mai sunt destinate consumului uman nu includ:

—

aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (¹⁴);

—	suplimentele alimentare, astfel cum sunt menționate în Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (¹⁵);

—	deșeurile de catering, astfel cum sunt menționate la articolul 8 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 și la punctul 22 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.

„Instalație de prelucrare” înseamnă o unitate în sensul articolului 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 care fabrică hrană pentru animale utilizând procedurile de tratare menționate în partea B din anexa la Regulamentul (UE) nr. 68/2013 privind Catalogul cu materii prime pentru furaje.

3. Obligațiile operatorilor din sectorul hranei pentru animale

Toți operatorii din sectorul alimentar și al hranei pentru animale trebuie să respecte principiile și cerințele generale ale legislației alimentare stabilite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

În plus, operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să respecte toate dispozițiile legislației alimentare UE aplicabile animalelor, inclusiv în special:

—	Regulamentul privind igiena hranei pentru animale: aceștia trebuie să se asigure că toate cerințele prevăzute în regulament sunt respectate în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale pe care o controlează, pentru a asigura siguranța și trasabilitatea hranei pentru animale;

—	Regulamentul privind subprodusele de origine animală: atunci când prelucrează hrană pentru animale de origine animală, pe lângă Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, aceștia trebuie să pună în aplicare și cerințele adecvate prevăzute în acest regulament;

—	Regulamentul EST: aceștia trebuie să respecte toate restricțiile și cerințele prevăzute în mod specific în acest regulament și în legislația de punere în aplicare aferentă, în ceea ce privește posibilele utilizări ca hrană pentru animale a anumitor produse de origine animală.

4. Producția primară

4.1. Considerații generale

Regulamentul privind igiena hranei pentru animale reglementează și producția primară de hrană pentru animale. Noțiunea de „producție primară de hrană pentru animale” este definită la articolul 3 litera (f) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale ca fiind „producția de produse agricole ce include în special cultivarea, recoltarea, mulsul, creșterea animalelor (înainte de sacrificare) sau pescuitul, având ca finalitate exclusivă produse care nu sunt supuse niciunei operațiuni de transformare după recoltare, colectare sau capturare, cu excepția tratamentului fizic simplu”.

Normele aplicabile producției primare de hrană pentru animale sunt prevăzute în partea A din anexa I la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Astfel cum s-a menționat mai sus, cerințele Regulamentului privind subprodusele de origine animală și ale Regulamentului EST se aplică și operatorilor din sectorul hranei pentru animale care prelucrează și/sau hrănesc animale cu hrană pentru animale de origine animală.

Cerințele stabilite în anexa I la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale se aplică și operațiunilor efectuate de operatorii din sectorul hranei pentru animale, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv. Această dispoziție acoperă operațiunile aferente producției primare de hrană pentru animale și următoarele operațiuni conexe:

—	transportul, depozitarea și manipularea produselor primare la locul de producție;

—	operațiunile de transport destinate livrării produselor primare de la locul de producție către o unitate; precum și

—	amestecarea de hrană pentru animale pentru nevoile exclusive ale exploatației fără utilizarea de aditivi sau preamestecuri de aditivi, cu excepția aditivilor utilizați pentru operațiunile de însilozare.

Producția primară (inclusiv operațiunile conexe) se referă la activitățile din cadrul exploatației agricole sau la activități similare și include, inter alia:

—

producția, creșterea sau cultivarea de produse de origine vegetală, cum ar fi cereale, fructe, legume și plante aromatice, precum și transportul acestora în interiorul fermei și depozitarea și manipularea produselor (fără a avea ca rezultat modificarea substanțială a naturii lor) la fermă și transportul lor ulterior la o unitate;

—	creșterea animalelor pentru sacrificare sau producția de produse de origine animală în cadrul fermei;

—	producția, creșterea, cultivarea și colectarea de insecte;

—

unele tehnici de uscare a produselor primare, cum ar fi, de exemplu, alge și furaje grosiere și/sau cereale, cultivate și recoltate de la aceeași fermă.

Aceste operațiuni de uscare sunt considerate operațiuni de rutină în producția primară de hrană pentru animale, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Cu toate acestea, unele operațiuni de uscare efectuate în cadrul fermei pot altera produsele și/sau duce la apariția unor noi riscuri pentru hrana pentru animale, de exemplu, uscarea directă a produselor primare cu o sursă de combustibil care poate cauza contaminarea periculoasă (de exemplu, cu dioxine). Această operațiune nu poate fi considerată o operațiune de rutină în cadrul producției primare și nici o operațiune asociată cu producția primară și, prin urmare, trebuie considerată ca fiind una dintre operațiunile menționate la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Observații privind producția primară:

—	Normele generale privind producția primară sunt stabilite în anexa I la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

—	Bunele practici în domeniul hranei pentru animale: sunt stabilite în anexa III la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

—

Cerințele specifice privind hrănirea animalelor de fermă cu hrană pentru animale de origine animală, înregistrarea și utilizarea permisă a subproduselor de origine animală pentru care se aplică derogări: sunt stabilite în anexa IV (interdicția cu privire la alimentație) la Regulamentul EST și la articolul 11 alineatul (1) și articolul 14 litera (d) punctul (i) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

4.2. „Cantități mici” din producția primară, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale

Regulamentul privind igiena hranei pentru animale nu se aplică în ceea ce privește furnizarea directă, de către producător, pe plan local, a unor cantități mici din producția primară de hrană pentru animale unor exploatații locale, în scopul utilizării în cadrul acestor exploatații.

În temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, statele membre au posibilitatea de a alege dacă doresc să definească mai în detaliu conceptul de „cantități mici” și să stabilească în legislația națională normele și orientările necesare pentru a asigura siguranța hranei pentru animale (abordare bazată pe riscuri).

Statele membre au reglementat acest aspect în moduri diferite, în conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității, în funcție de condițiile și nevoile lor la nivel local.

În anexa I la prezentul document a fost inclusă o listă neexhaustivă de norme și criterii definite în legislația națională de unele state membre cu privire la „cantitățile mici”, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

În plus, în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 142/2011, autoritățile competente pot acorda o derogare de la obligația de notificare prevăzută în Regulamentul privind subprodusele de origine animală operatorilor care vând pe piața locală sau în unități locale de vânzare cu amănuntul cantități mici de hrană pentru animale de companie produsă la nivel local.

4.3. Activități din cadrul fermei care nu sunt considerate producție primară

Pe lângă producția primară de hrană pentru animale, unii operatori din sectorul hranei pentru animale amestecă hrană pentru animale și „pentru nevoile exclusive ale exploatației prin utilizarea aditivilor sau a preamestecurilor de aditivi, cu excepția aditivilor destinați operațiunilor de însilozare”. Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale acoperă această activitate, iar normele aplicabile acestei operațiuni sunt stabilite în anexa II la regulamentul respectiv. Cerința de a aplica proceduri relevante bazate pe principiile HACCP în temeiul articolului 6 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale se aplică și acestor fermieri. În unele state membre, acești operatori din sectorul hranei pentru animale sunt denumiți „fermieri HACCP”.

5. Activități excluse din domeniul de aplicare al regulamentului privind igiena hranei pentru animale

Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale exclude:

(a)

producția casnică privată de hrană:

(i)	pentru animalele de la care se obțin produse alimentare destinate consumului casnic privat (de exemplu, ouă de la găini ouătoare crescute în instalații private pentru consumul privat);

(ii)	pentru animalele care nu sunt deținute în scopul producției de produse alimentare (de exemplu producția de hrană pentru animale pentru un animal de companie privat sau pentru animalele pentru blană) (¹⁶);

(b)

hrănirea animalelor de la care se obțin produse alimentare destinate consumului casnic privat sau furnizării directe, de către producător, a unor cantități mici din produsele primare (de exemplu ouă, lapte, carne) consumatorului final sau unităților locale de vânzare cu amănuntul care aprovizionează direct consumatorul final;

(c)	hrănirea animalelor care nu sunt deținute în scopul producției de produse alimentare;

(d)	furnizarea directă, de către producător, pe plan local, a unor cantități mici din producția primară de hrană pentru animale unor exploatații locale, în scopul utilizării în cadrul acestor exploatații (¹⁷);

(e)	vânzarea cu amănuntul de hrană pentru animalele de companie.

Articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că statele membre pot stabili norme și orientări de reglementare a activităților excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale care să garanteze realizarea obiectivelor regulamentului.

Observații privind activitățile excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale:

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede că hrana pentru animale nu se introduce pe piață sau nu se oferă niciunui animal de la care se obțin sau nu produse alimentare (¹⁸), dacă nu prezintă siguranță.

6. Înregistrarea și autorizarea unităților

6.1. Înregistrarea unităților

Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că toate unitățile subordonate unui operator din sectorul hranei pentru animale, implicate într-o anumită etapă a producției, transformării, stocării, transportului sau distribuirii hranei pentru animale, trebuie să fie înregistrate la autoritatea competentă.

Astfel cum s-a menționat în considerentul 17 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, această cerință vizează asigurarea trasabilității circuitului de la fabricant până la utilizatorul final și facilitarea organizării unor controale oficiale eficiente.

„Înregistrarea” permite în special:

—

autorităților naționale competente să știe unde sunt situate unitățile și ce activități sunt desfășurate pentru a efectua controale oficiale oricând se consideră necesar în conformitate cu articolul 31 (¹⁹) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, care stabilește regulile generale privind controalele oficiale; și

—	să aducă la cunoștința operatorilor din sectorul hranei pentru animale cerințele prevăzute în legislația națională și a UE relevantă.

Înregistrarea este o procedură prin care autoritățile competente sunt informate despre (cel puțin) numele și adresa unităților și despre activitățile relevante desfășurate. În orice caz, fiecare stat membru își va defini propria procedură de înregistrare a unităților, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Aspectele practice pot fi definite de statele membre (de exemplu, o singură listă care include toate activitățile sau două sau mai multe liste separate).

Procedura de înregistrare prevăzută în Regulamentul privind igiena hranei pentru animale și procedurile de înregistrare prevăzute în alte acte legislative ale UE legate de sectorul hranei pentru animale pot fi combinate, cu condiția ca normele relevante pentru fiecare sistem de înregistrare să fie respectate și ca autoritatea competentă să decidă să utilizeze acest sistem de înregistrare combinat.

Potrivit articolului 19 alineatul (7) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, statele membre fac publice listele unităților înregistrate în conformitate cu articolul 9. Informațiile disponibile în statele membre se găsesc în anexa II la prezentul document.

6.1.1. Înregistrarea comercianților

Anumite întreprinderi sunt specializate în comercializarea de hrană pentru animale („brokeri”). Deși pot organiza transportul hranei pentru animale între furnizori sau către unități, acestea nu manipulează neapărat hrana pentru animale sau nici măcar nu o depozitează la sediul lor (care poate fi, de fapt, un birou).

Cu condiția să îndeplinească criteriile definiției de „operator din sectorul hranei pentru animale”, cerința de înregistrare se aplică și acestora. După caz, pentru unele unități ale comercianților, poate fi necesară și o „autorizare” (²⁰).

6.1.2. Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale și vânzările pe internet

Unele întreprinderi comercializează hrană pentru animale pe internet. Deși acest tip de comerț nu este prevăzut în mod special în Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, aceste întreprinderi se încadrează în definiția unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale, iar cerințele relevante din legislația privind hrana pentru animale se aplică și acestora, inclusiv cerința de înregistrare.

În ceea ce privește vânzările cu amănuntul a hranei pentru animale de companie pe internet direct proprietarilor de animale de companie, ar trebui să se considere că aceste vânzări nu se încadrează în domeniul de aplicare al „vânzării cu amănuntul de hrană pentru animalele de companie”, astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește hrana pentru animale de companie comercializată cu amănuntul pe internet, Regulamentul privind igiena hranei pentru animale nu se aplică.

6.2. Autorizarea unităților

Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede ca anumite unități să fie autorizate de autoritatea competentă atunci când unitățile respective exercită activități specifice ce pot prezenta un risc mai ridicat. În acest caz, activitățile nu pot fi efectuate fără autorizare prealabilă.

Aceste activități sunt prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din regulament, care face referire la operațiuni ce vizează anumite tipuri de hrană pentru animale.

Statele membre pot stabili cerințe suplimentare de autorizare, în conformitate cu articolul 2 din regulament și printr-un regulament al Comisiei, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din același regulament.

Autorizarea necesită o verificare a condițiilor structurale/operaționale prevăzute în lege printr-o vizită la fața locului înainte ca întreprinderea din sectorul hranei pentru animale să fie autorizată să își introducă produsele pe piață.

6.2.1. Unitățile care fac obiectul autorizării

Cerința de autorizare stabilită la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale vizează unitățile care exercită următoarele activități:

—	fabricarea și/sau punerea pe piață a aditivilor destinați hranei pentru animale, menționați în Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 și enumerați în capitolul 1 din anexa IV la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale;

—	fabricarea și/sau introducerea pe piață a preamestecurilor preparate cu ajutorul unor aditivi destinați hranei pentru animale, menționați în capitolul 2 din anexa IV la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale;

—

fabricarea pentru punerea pe piață sau producția, pentru nevoile exclusive ale exploatației lor, de furaje combinate, prin utilizarea aditivilor destinați hranei pentru animale sau de preamestecuri care conțin aditivi destinați hranei pentru animale și care sunt menționați în capitolul 3 din anexa IV la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Notă

Din motive de concizie și claritate, o versiune consolidată a anexei IV la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale poate fi găsită în anexa III la prezentul document de orientare, din care sunt omise trimiterile la produsele care intrau anterior sub incidența Directivei 82/471/CEE (care a fost abrogată), precum și trimiterile la antibiotice ca promotori de creștere, întrucât trimiterile la aceste produse din anexa IV nu mai sunt relevante pentru legislația în vigoare.

În plus, Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure că unitățile lor subordonate, care intră sub incidența regulamentului respectiv, sunt autorizate de autoritatea competentă în anumite situații:

anexa II la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că și unitățile trebuie supuse aprobării atunci când desfășoară una sau mai multe dintre activitățile următoare, destinate introducerii pe piață de produse pentru utilizare în hrana pentru animale (²¹):

—	prelucrarea uleiului vegetal brut, cu excepția celor ce se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (²²);

—	fabricarea oleochimică de acizi grași;

—	fabricarea biomotorinei;

—	amestecarea grăsimilor;

și

—	astfel cum se menționează la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 141/2007 al Comisiei (²³), unitățile care produc și/sau introduc pe piață aditivi pentru hrana animalelor din categoria „coccidiostatice și histomonostatice”;

—	astfel cum se menționează la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2015/786 al Comisiei (²⁴), unitățile care efectuează un proces de detoxificare;

—	astfel cum se menționează la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 767/2009, unitățile care produc furaje pentru un scop nutrițional special, care depășesc de peste 100 de ori valoarea maximă stabilită pentru anumiți aditivi pentru hrana animalelor.

Articolul 19 alineatul (6) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că Comisia ar trebui să stabilească și să facă publică lista unităților autorizate din statele membre, în conformitate cu articolul 13 din regulament. Informațiile pot fi găsite pe pagina web a Comisiei privind „Nutriția animală” (²⁵).

6.2.2. Autorizarea unităților în temeiul legislației naționale

Articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale permite statelor membre să solicite autorizarea unităților din sectorul hranei pentru animale pentru care legislația Uniunii nu solicită autorizare.

Acesta ar putea fi cazul producătorilor de hrană pentru animale cu adaos de medicamente, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva Consiliului 90/167/CEE, care sunt autorizați în anumite state membre în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

7. Începutul lanțului hranei pentru animale

Lanțul hranei pentru animale este foarte complex, în special având în vedere numeroasele surse de materii prime pentru hrana pentru animale. Incidentele generate de hrana pentru animale, și anume, cazurile de contaminare a hranei pentru animale, din trecut, care au avut efecte adverse asupra siguranței hranei pentru animale și asupra lanțului alimentar, au demonstrat și importanța deosebită a definirii începutului lanțului hranei pentru animale pentru a garanta siguranța și trasabilitatea deplină a produselor.

În plus, în ultimii ani, utilizarea fostelor produse alimentare ca hrană pentru animale a luat amploare progresiv, într-o încercare de a limita pierderile alimentare și risipa de alimente și de a utiliza în mod eficient alimente care sunt sigure, dar care nu pot fi redistribuite pentru consumul uman prin băncile de alimente. În această privință, Comisia a elaborat, în cadrul Comunicării privind economia circulară (²⁶), un plan de acțiune pentru a reduce risipa de alimente care, printre alte obiective, vizează facilitarea valorificării alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman pentru utilizarea acestora în nutriția animală.

În funcție de situația specifică din fiecare stat membru, au fost adoptate diferite abordări pentru înregistrarea unităților în vederea aplicării articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, pentru cei care introduc doar o parte din producția lor în lanțul hranei pentru animale, dar a căror activitate principală nu se desfășoară în sectorul hranei pentru animale (cum ar fi industria minieră, chimică sau alimentară) și care au dus la diferite concluzii legate de includerea acelor unități în domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale.

Drept urmare, operatorii au raportat sarcini semnificative, care ar putea să le pună obstacole sau chiar să îi împiedice să distribuie alimente care nu mai sunt destinate consumului uman în sectorul hranei pentru animale, cum ar fi dubla înregistrare ca operator atât în sectorul alimentar, cât și în sectorul hranei pentru animale sau lipsa armonizării cerințelor pentru înregistrarea operatorilor din sectorul alimentar ca operatori din sectorul hranei pentru animale.

Prin urmare, sunt necesare clarificări pentru a îmbunătăți și a armoniza punerea în aplicare a Regulamentului privind igiena hranei pentru animale, având în vedere experiențele diferite din statele membre și importanța ca autoritățile competente să dețină informații complete cu privire la toate legăturile din lanțul hranei pentru alimente, încurajându-se totodată o abordare practică. Aceste clarificări sunt necesare pentru a stabili domeniul de aplicare al articolului 5 alineatul (6) (²⁷) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Deși este clar că fermierii trebuie să își procure și să utilizeze hrană pentru animale de la unități înregistrate și/sau autorizate în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, clasificarea altor operatori drept „operatori din sectorul hranei pentru animale” necesită o oarecare consiliere.

Un obiectiv principal al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale este de a garanta siguranța și trasabilitatea produselor. Din acest punct de vedere, următoarele criterii principale pot fi luate în considerare pentru a identifica dacă o unitate ar trebui să fie înregistrată sau nu în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale și dacă un produs poate intra sau nu în lanțul hranei pentru alimente, ținând seama de contextul de reglementare relevant:

—

definiția de „hrană pentru animale” stabilită la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care face referire la toate substanțele sau produsele, inclusiv aditivi, indiferent dacă sunt prelucrate, parțial prelucrate sau neprelucrate, destinate hrănirii pe cale orală a animalelor. Prin urmare, criteriul reprezentat de intenția de a utiliza substanța sau produsul pentru hrănirea animalelor pe care orală este decisiv pentru clasificarea ca „hrană pentru animale”. În consecință, intenția operatorului atunci când furnizează un produs este un criteriu de bază care trebuie luat în considerare, pentru a stabili dacă cerințele din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale ar trebui să se aplice;

—

statutul juridic al produsului, în conformitate cu clasificarea stabilită în legislația UE relevantă. Acest statut juridic poate fi, de exemplu: aliment, subprodus de origine animală sau neanimală, hrană pentru animale sau deșeuri, astfel cum se detaliază în Orientările privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman;

—	informațiile care însoțesc produsele furnizate de operator atunci când sunt introduse pe piață (de exemplu pe etichetă sau pe un document comercial);

—	tipul de unitate care a fabricat produsul și de la care provine și tipul unității căreia îi este furnizat produsul: de exemplu, instalații de prelucrare a subproduselor de origine animală sau a fostelor produse alimentare și unități de hrană pentru animale și ferme.

Pentru a evita sarcinile administrative inutile atât pentru operatori, cât și pentru autoritățile competente din statele membre, în cazuri speciale, se poate accepta ca unii operatori din sectorul hranei pentru animale să își procure produsele (²⁸) de la unități înregistrate (și/sau aprobate, dacă este necesar), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și/sau cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și/sau cu Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

operatorul din sectorul hranei pentru animale, care este responsabil cu respectarea tuturor cerințelor de siguranță a hranei pentru animale, trebuie să garanteze că reclasificarea produselor (²⁹) în materie primă pentru hrana pentru animale respectă toate dispozițiile relevante din legislația din domeniul hranei pentru animale, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, incluzând nu numai normele privind igiena hranei pentru animale, ci și cerințele privind în special limitele reziduurilor factorilor de contaminare și cerințele privind etichetarea.

De asemenea, operatorii din sectorul hranei pentru animale care exercită alte activități decât cele menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale trebuie să elaboreze, să aplice și să mențină una sau mai multe proceduri scrise permanente bazate pe principiile HACCP, astfel cum se prevede la articolul 6 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

În plus, în cadrul procedurii de reclasificare a unui produs (³⁰) în materie primă pentru hrană pentru animale, operatorul din sectorul hranei pentru animale trebuie să cunoască, în special, toate cerințele și restricțiile existente prevăzute în Regulamentul privind subprodusele de origine animală și în Regulamentul EST (inclusiv interdicția utilizării în hrana pentru animale).

În orice caz, autoritățile competente din statele membre pot decide, după o evaluare a activităților specifice vizate, dacă este necesară înregistrarea operatorilor în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Înregistrarea consolidează sistemele naționale de controale oficiale ale statelor membre.

7.1. Subproduse și alimente din industria alimentară și a băuturilor, care nu mai sunt destinate consumului uman, cu utilizări preconizate ca materii prime pentru hrană pentru animale

7.1.1. Subproduse în conformitate cu Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (³¹) și de abrogare a anumitor directive (cunoscută ca Directiva-cadru privind apa – DCA)

O utilizare principală a subproduselor din sectorul alimentar și al băuturilor este hrana pentru animale. Prin procesele de producție din numeroase sectoare (de exemplu, presarea semințelor plantelor oleaginoase sau producția de zahăr, amidon și malț) se generează materii prime care sunt ulterior utilizate ca hrană pentru animale. Utilizarea acestor materii prime de origine neanimală ca hrană pentru animale este în concordanță cu obiectivul realizării unei economii circulare și, în special, cu ierarhia deșeurilor, astfel cum este consacrată în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive. DCA introduce măsuri în vederea protecției mediului și a sănătății umane prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse provocate de generarea și gestionarea deșeurilor, prin reducerea impactului general al utilizării resurselor și creșterea eficienței utilizării acestora.

Materiile prime care nu sunt produse în mod intenționat într-un proces de producție sunt reziduuri de producție și pot constitui sau nu deșeuri. Un reziduu de producție poate fi considerat subprodus și nu deșeu doar dacă respectă concomitent condițiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) din DCA, și anume, dacă este produs ca parte integrantă a procesului de producție și utilizarea sa ulterioară în hrana pentru animale este legală și sigură, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare pe lângă procesul de producție obișnuit al materiei prime respective. Aceste subproduse care vor fi utilizate în hrana pentru animale sunt, prin urmare, materii prime pentru hrana pentru animale.

În plus, DCA face diferența în mod explicit între eliminare și valorificare, aceasta din urmă (inclusiv reciclarea) având prioritate față de eliminare în cadrul ierarhiei deșeurilor (articolul 4 din DCA), iar produsele valorificate încetează să mai fie considerate deșeuri (în cazul în care condițiile de la articolul 6 din DCA sunt îndeplinite).

Subprodusele de origine animală, inclusiv produsele transformate care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 (cu excepția produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalație de producere a biogazului sau a compostului) sunt excluse din domeniul de aplicare al DCA în măsura în care acestea intră sub incidența altor acte legislative ale Uniunii (articolul 2 din DCA).

În ceea ce privește interpretarea DCA, orientări detaliate pot fi găsite în următoarele publicații ale CE:

—	Ghidul privind interpretarea principalelor dispoziții ale Directivei 2008/98/CE privind deșeurile (³²); și

—	Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul european privind Comunicarea interpretativă privind deșeurile și subprodusele (³³).

Este important ca operatorii care introduc pe piață produse care intră în lanțul hranei pentru animale să identifice clar acele produse ca fiind destinate utilizării ca hrană pentru animale, întrucât produsele considerate „deșeuri” nu pot să reintre în lanțul hranei pentru animale într-o etapă ulterioară.

7.1.2. Obligații legale principale

În ceea ce privește obligațiile legale principale ale operatorilor din sectorul hranei pentru animale, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale stabilește că „[o]peratorii din sectorul hranei pentru animale se asigură că toate etapele producției, transformării și distribuirii aflate sub controlul lor sunt puse în aplicare în conformitate cu legislația comunitară, cu legislația națională compatibilă cu aceasta din urmă și cu bunele practici. Aceștia garantează, în special, faptul că aceste etape îndeplinesc cerințele aplicabile în domeniul igienei, stabilite de prezentul regulament”.

Astfel cum s-a menționat anterior, există multe tipuri de subproduse și de alimente care nu mai sunt destinate consumului uman și care pot fi utilizate în cadrul lanțului hranei pentru animale de către operatorii din sectorul hranei pentru animale, atunci când este cazul. operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure că activitățile lor și subprodusele și alimentele care nu mai sunt destinate consumului uman și care sunt introduse pe piață, pe lângă faptul că respectă Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, respectă și alte acte legislative relevante, cum ar fi:

—	Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (legislația alimentară generală);

—	Regulamentul (CE) nr. 767/2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor;

—	Directiva 2002/32/CE privind substanțele nedorite din furaje (³⁴);

—	Regulamentul privind subprodusele de origine animală și Regulamentul (UE) nr. 142/2011 (de punere în aplicare a Regulamentului privind subprodusele de origine animală); și

—	Regulamentul EST.

Prin urmare, cerințele privind etichetarea și documentele comerciale necesare în timpul transportului trebuie să respecte legislația de mai sus, după caz.

7.1.3. Alimente care nu mai sunt destinate consumului uman

DCA a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile. Aceasta prevede că substanțele care nu constau din sau care nu conțin produse secundare animale și care sunt destinate utilizării ca hrană pentru animale sunt excluse din domeniul de aplicare al DCA în măsura în care intră sub incidența altor acte legislative ale Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 767/2009.

În ceea ce privește utilizarea alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman, orientări suplimentare și detaliate pot fi obținute din Orientările privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman, al căror scop este de a facilita utilizarea ca hrană pentru animale a anumitor alimente care nu mai sunt destinate consumului uman, cu și fără produse de origine animală. Aceste orientări ar trebui să ajute autoritățile competente naționale și locale și operatorii din lanțul alimentar să aplice legislația relevantă a UE.

În special, capitolul 3.2.2 din Orientările privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman descrie măsurile de stimulare a utilizării ca hrană pentru animale a alimentelor de origine neanimală care nu mai sunt destinate consumului uman și, printre altele, propune ca, în anumite circumstanțe, comercianții cu amănuntul de produse alimentare să nu fie obligați să fie înregistrați în temeiul Regulamentului privind igiena hranei pentru animale.

De asemenea, ar trebui să se acorde o atenție deosebită capitolului 1.3 din orientările menționate mai sus, figura 1: „Diagramă privind etapele transformării alimentelor în hrană pentru animale” (³⁵), care detaliază situațiile în care un produs poate fi furnizat direct unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale sau, în cazul produselor de origine animală, situațiile în care produsul respectiv face mai întâi obiectul condițiilor din Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

Dispozițiile generale care reglementează materiile prime pentru hrana pentru animale sunt enumerate în partea A din anexa la Regulamentul (UE) nr. 68/2013. În partea C din aceeași anexă, în special în capitolul 13 din aceasta, sunt enumerate numeroase exemple de subproduse și reziduuri din industrie.

De asemenea, trebuie să se țină seama de lista de materii prime a căror introducere pe piață sau utilizare pentru nevoile nutriționale ale animalelor este restricționată sau interzisă în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 767/2009.

7.2. Exemple de operatori care pot să fie înregistrați sau nu în temeiul Regulamentului privind igiena hranei pentru animale

Potrivit activităților lor și unităților implicate, unii operatori trebuie sau nu să fie înregistrați în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, după cum urmează:

7.2.1. Operatori din sectorul nealimentar care introduc direct sau indirect o parte a producției lor în lanțul hranei pentru animale, dar a căror activitate principală nu face parte din domeniul hranei pentru animale

Exemple:

—	Industria chimică: producția de sulfat de fier, acizi organici, hidroxid de sodiu sau calciu pentru a produce săruri ale acizilor grași;

—	Producția de bioetanol: borhot de distilerie, proteine din boabe;

—	Industria farmaceutică;

—	Extracția pietrei/minerit: minerale.

(a)

Este posibil ca unii producători sau furnizori să nu știe că produsele sau materiile lor prime ar putea intra indirect în lanțul hranei pentru animale după vânzarea acestora. Prin urmare, pot avea sau nu intenția de a introduce hrană pentru animale pe piață. Acest lucru este în special relevant pentru activitățile și/sau unitățile care au în mod obișnuit puține legături cu sectorul hranei pentru animale și care pot comercializa o parte minimă a produselor lor (³⁶), de obicei prin operatori intermediari care ar putea, printre alte opțiuni, să orienteze acele produse către lanțul hranei pentru animale în vederea producției de aditivi și/sau materii prime pentru hrana pentru animale. De exemplu:

—

Primul furnizor al anumitor produse (³⁷) (de exemplu, un operator minier) nu trebuie să fie considerat ca un operator din sectorul hranei pentru animale și, prin urmare, autoritățile competente nu trebuie să solicite înregistrarea acestuia. Lanțul hranei pentru animale ar începe atunci când se intenționează ca produsul să fie utilizat pentru producția hranei pentru animale. De exemplu, cu operatorul intermediar care introduce produsele pe piață în atenția producătorilor de aditivi pentru hrana pentru animale, caz în care ambele părți trebuie să fie înregistrate, în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale;

—

Furnizorul de anumite produse chimice (³⁸) (de exemplu, hidroxid de calciu și acid butiric) care, într-o etapă ulterioară, ar putea fi utilizate pentru producția aditivilor/materiilor prime pentru hrana pentru animale (de exemplu, butirat de calciu) obținute prin reacția chimică a acestora nu trebuie să fie considerat ca fiind un operator din sectorul hranei pentru animale și, prin urmare, autoritățile competente nu trebuie să solicite înregistrarea acestuia. Lanțul hranei pentru animale ar începe atunci când apare intenția ca produsul să fie utilizat pentru producția aditivilor/materiilor prime pentru hrana pentru animale, cu producătorul aditivului/materiei prime pentru hrana pentru animale care trebuie să fie înregistrat în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

(b)

Cu toate acestea, dacă primul furnizor introduce pe piață produse cu intenția ca acestea să fie utilizate ca hrană pentru animale, inclusiv:

—	aditivi pentru hrana animalelor [în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1831/2003];

—	și/sau materii prime pentru hrana pentru animale [în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 767/2009].

În acest caz, furnizorul trebuie să fie înregistrat ca operator din sectorul hranei pentru animale, în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

7.2.2. Unități alimentare care introduc o parte din producția lor în lanțul hranei pentru animale, dar a căror activitate principală nu face parte din domeniul hranei pentru animale

În aceste cazuri, întreprinderea din sectorul alimentar poate avea sau nu intenția de a produce hrană pentru animale, însă produce subproduse de origine animală și neanimală, care sunt frecvent utilizate în industria hranei pentru animale, doar ca parte a activității sale (în cele mai multe cazuri, o parte mică, însă cu unele excepții, cum ar fi unitățile din sectorul alimentar în care se extrage ulei vegetal). De asemenea, anumite alimente care nu sunt destinate consumului uman pot fi introduse în lanțul hranei pentru animale (³⁹).

Drept urmare, ținând seama de aceste criterii, se pot distinge într-o măsură mai mare sau mai mică următoarele tipuri de situații:

(a)

Unități alimentare (inclusiv comercianți cu amănuntul) care furnizează subproduse de origine animală (inclusiv alimente de origine animală care nu mai sunt destinate consumului uman) instalațiilor de prelucrare a subproduselor de origine animală/fostelor instalații de prelucrare a alimentelor (⁴⁰) care le vor transforma în materii prime pentru hrana pentru animale (⁴¹)

Exemplele includ produse din:

—	abatoare/unități de tranșare/unități de prelucrare a cărnii;

—	unități de tranșare a peștelui;

—

industriile de prelucrare a produselor alimentare (produse de patiserie, industria pastelor sau a pizzei); produse care conțin subproduse de origine animală precum ouă, lapte, carne sau pește și/sau alimente care nu mai sunt destinate consumului uman și care conțin aceste subproduse de origine animală;

—	comercianți cu amănuntul, cum ar fi măcelarii sau pescăriile;

—	supermarketuri.

În acest caz, atunci când unitățile alimentare furnizează produse (⁴²) destinate unei tratări suplimentare instalațiilor de prelucrare a subproduselor de origine animală, unitatea alimentară nu trebuie să fie considerată ca fiind un operator din sectorul hranei pentru animale și, prin urmare, autoritățile competente nu trebuie să solicite înregistrarea, în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Lanțul hranei pentru animale ar începe în acest caz cu instalația de prelucrare a subproduselor de origine animală și/sau a alimentelor care produce materiile prime pentru hrana pentru animale și care ar trebui să fie înregistrată în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

(b)

Unități alimentare (inclusiv comercianți cu amănuntul) care furnizează alimente de origine neanimală care nu mai sunt destinate consumului uman instalațiilor de prelucrare care le vor transforma în materii prime pentru hrana pentru animale (⁴³)

Exemple:

—	industriile de prelucrare a produselor alimentare (de exemplu industria legumelor congelate, industria conservelor, industria băuturilor); produse alimentare care nu mai sunt destinate consumului uman;

—	brutării: pâine (care nu conține produse de origine animală);

—	supermarketuri și alte magazine de vânzare cu amănuntul: legume, fructe etc.

În acest caz, atunci când unitatea alimentară (inclusiv comercianții cu amănuntul) furnizează produse (⁴⁴) destinate unei tratări suplimentare instalațiilor de prelucrare, unitatea alimentară nu trebuie să fie considerată ca fiind un operator din sectorul hranei pentru animale și, prin urmare, autoritățile competente nu trebuie să solicite înregistrarea în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Lanțul hranei pentru animale poate începe cu instalația de prelucrare care produce materiile prime pentru hrana pentru animale și care ar trebui să fie înregistrată în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

(c)

Unități alimentare (altele decât comercianții cu amănuntul) care furnizează subproduse de origine animală și/sau produse derivate, inclusiv foste produse alimentare de origine animală operatorilor din sectorul hranei pentru animale (altele decât instalațiile de prelucrare a subproduselor de origine animală) (⁴⁵)

Exemple:

—	o derogare aplicabilă pentru industria lactatelor: lapte, produse pe bază de lapte și anumite produse din lapte prevăzute în partea II din secțiunea 4 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.

În acest caz, atunci când unitățile alimentare furnizează subproduse de origine animală operatorilor din sectorul hranei pentru animale special pentru a fi utilizate ca materii prime pentru hrana pentru animale, operatorii din sectorul hranei pentru animale ar trebui să fie înregistrați ca operatori din sectorul hranei pentru animale în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, pe lângă înregistrarea în conformitate cu Regulamentul privind subprodusele de origine animală (⁴⁶).

Dacă operatorul din sectorul hranei pentru animale căruia îi sunt furnizate subprodusele este un producător de hrană pentru animale de companie, acesta trebui să fie autorizat și în conformitate cu Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

(d)

Unități alimentare (altele decât unitățile de comercializare cu amănuntul) care furnizează subproduse și alimente de origine neanimală care nu mai sunt destinate consumului uman (⁴⁷) operatorilor din sectorul hranei pentru animale, alții decât instalațiile de prelucrare

Exemple:

—	industria morăritului: tărâțe, tărâțe de grâu;

—	industria zahărului: pulpă de sfeclă de zahăr;

—	industria chips-urilor: coji de cartofi;

—	fabrici de bere: borhot de bere;

—	distilerie: borhot proaspăt de distilare și borhot uscat de distilare cu substanțe solubile;

—	fabrici de sucuri: pulpă de portocale.

În acest caz, unitatea alimentară ar trebui să fie considerată ca fiind un operator din sectorul hranei pentru animale și ar trebui să fie înregistrată în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale în cazul în care produsele sunt destinate utilizării ca hrănire pe cale orală a animalelor.

(e)

operatori din sectorul hranei pentru animale, alții decât instalațiile de prelucrare care se aprovizionează cu cantități mici de alimente (inclusiv alimente care nu mai sunt destinate consumului uman) de origine neanimală de la comercianți cu amănuntul din sectorul alimentar

Exemple:

—	producători artizanali de hrană pentru animale care se aprovizionează cu alimente de origine neanimală de la comercianți cu amănuntul din sectorul alimentar de la nivel local.

Comerciantul din sectorul alimentar înregistrat sau autorizat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 care introduce pe piață alimentele ca atare, în conformitate cu dispozițiile legislației alimentare, în atenția unui operator din sectorul hranei pentru alimente care colectează alimentele pentru transformarea acestora în hrană pentru animale sau care le transformă direct în hrană pentru animale, nu trebuie să fie considerat ca fiind un operator din sectorul hranei pentru animale și, prin urmare, autoritățile competente nu trebuie să solicite înregistrarea în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Lanțul hranei pentru animale ar începe în acest caz cu operatorul din sectorul hranei pentru animale care va utiliza materiile prime ca atare și va produce furajele combinate finale și care ar trebui să fie înregistrat, în această situație, în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Prin urmare, de exemplu, operatorii din sectorul hranei pentru animale, cum ar fi producătorii locali mici artizanali de hrană pentru animale de companie (care produc biscuiți pentru câini), ar putea să achiziționeze și anumite alimente de la comercianții cu amănuntul de produse alimentare cu intenția de a le utiliza ca materii prime pentru hrana pentru animale. Acești comercianți cu amănuntul de produse alimentare introduc pe piață bunuri în scopuri alimentare, care sunt destinate în acest caz utilizării ca materii prime pentru hrana pentru animale de către operatorul din sectorul hranei pentru animale, ținând întotdeauna seama de dispozițiile existente și de restricțiile prevăzute în legislație, astfel încât siguranța și trasabilitatea să poată fi asigurate, iar autoritățile competente să poată dispune cu ușurință de informații complete legate de toți furnizorii.

—	fermieri care se aprovizionează cu alimente de origine neanimală care nu mai sunt destinate consumului uman de la comercianți cu amănuntul din sectorul alimentar de la nivel local.

Articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că fermierii își procură și utilizează numai hrană pentru animale provenită de la unități înregistrate și/sau autorizate în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Prin urmare, în cazul în care comercianții cu amănuntul de produse alimentare comercializează produsul ca hrană pentru animale, aceștia ar trebui să fie considerați operatori din sectorul hranei pentru animale și să fie înregistrați în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, întrucât trebuie să se țină seama de faptul că furnizează o materie primă pentru hrana pentru animale (fost produs alimentar) care este direct destinată hrănirii pe cale orală a animalelor din fermă.

7.2.3. Instalații de prelucrare a subproduselor de origine animală și alte instalații de prelucrare care furnizează hrană pentru animale operatorilor din sectorul hranei pentru animale

Exemple:

—	producția de proteine animale prelucrate (PAP), grăsime animală etc …;

—	producția de materii prime din alimente care nu mai sunt destinate consumului uman (pâine, prăjituri, industria produselor de panificație, paste etc.);

—	prelucrarea unei materii prime pentru hrana pentru animale dintr-o altă materie primă pentru hrana pentru animale; producția de furaje însilozate din pulpă de portocală.

În acest caz, instalațiile de prelucrare a subproduselor de origine animală și instalațiile de prelucrare a fostelor produse alimentare care furnizează materii prime pentru hrană pentru animale operatorilor din sectorul hranei pentru animale ar trebui să fie înregistrate în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

8. Întrebări frecvente – operatori din sectorul hranei pentru animale

Întrebarea 1

„Dețin o fermă cu vite. Îmi produc propria hrană pentru animale cu cerealele pe care le recoltez de pe propriul meu teren. Pentru producția acestei hrane pentru animale utilizez și produse care conțin aditivi. În acest caz, trebuie să respect cerințele din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 183/2005?”

RĂSPUNS

Multe produse pentru hrana pentru animale conțin aditivi și este important să ne concentrăm asupra modului în care este comercializat produsul. Hrana pentru animale trebuie să fie comercializate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 767/2009 sau cu Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

Atunci când utilizează produse comercializate ca „aditivi” sau „preamestecuri”, fermierii trebuie să respecte anexa II la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, cu excepția utilizării „aditivilor destinați operațiunilor de însilozare” sau a „preamestecurilor pentru aditivi destinați operațiunilor de însilozare”.

Utilizarea „furajelor complementare” nu necesită respectarea dispozițiilor din anexa II la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Diferența dintre preamestecuri și hrana complementară este definită la articolul 8 alineatul (1) – conținutul de aditivi – din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor.

„Fără a aduce atingere condițiilor de utilizare prevăzute în actul juridic aplicabil care autorizează aditivii pentru hrana animalelor în cauză, materiile prime pentru furaje și furajele complementare nu pot să aibă o proporție de aditivi pentru hrana animalelor care să depășească de peste 100 de ori valoarea maximă stabilită pentru furaje complete sau de peste cinci ori această valoare în cazul coccidiostaticelor sau al histomonostaticelor.”

Întrebarea 2

„Dețin o fermă cu vite. Îmi produc propria hrană pentru animale cu cerealele, pe care le recoltez de pe propriul meu teren. Utilizez și aditivi/preamestecuri pentru producția hranei pentru animale. Ar trebui să-mi înregistrez ferma sau nu? Ce anexe ar trebui să respect? Ar trebui să solicit autorizarea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005?”

RĂSPUNS

Fermele care produc hrana pentru animale pentru hrănirea propriilor animale trebuie să fie înregistrate în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale și, în acest caz, ele trebuie să respecte anexele I, II și III la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

În cazul în care se produc materii prime pentru hrana pentru animale și furaje combinate (furaje complementare sau furaje complete) la nivel primar, se aplică anexa I și bunele practici agricole. Dacă ferma utilizează aditivi pentru hrana pentru animale (alții decât aditivii pentru însilozare) sau preamestecuri în producția hranei pentru animale destinate utilizării în propria fermă, se aplică anexa II și sistemele HACCP.

Fermierii se conformează întotdeauna dispozițiilor anexei III în ceea ce privește hrana animalelor de la care se obțin produse alimentare.

Acele ferme care produc pentru cerințele exclusive ale exploatațiilor lor furaje combinate utilizând aditivi pentru hrana pentru animale sau preamestecuri care conțin aditivii pentru hrana pentru animale prevăzuți în anexa IV capitolul 3 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale se asigură că obțin autorizarea din partea autorităților competente.

Întrebarea 3

„Sunt pescar și produc momeli de pescuit pentru pescarii din vecinătatea satului meu. Sunt considerat un operator din sectorul hranei pentru animale?”

RĂSPUNS

Se consideră că momelile de pescuit destinate a fi împrăștiate pentru a atrage peștii într-o anumită zonă (cunoscute adesea ca nade) se încadrează în definiția hranei pentru animale, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

Prin urmare, producătorii acestor nade trebuie să fie considerați operatori din sectorul hranei pentru animale și să fie înregistrați în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Cu toate acestea, în cazurile unei „producții casnice private” de nade destinate pescuitului de pești pentru consumul casnic privat, producătorii sunt scutiți de la cerința de înregistrare în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Cu toate acestea, nadele destinate atașării la un cârlig de pescuit al căror scop nu este, prin urmare, de a îndeplini nevoile nutriționale ale unui animal, nu ar trebui să fie considerate ca hrană pentru animale.

Această opinie este în concordanță și cu legislația Uniunii, având în vedere trimiterea de la articolul 18 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală referitoare la larvele și viermii pentru momeală de pescuit într-un context referitor la hrana animalelor (⁴⁸), precum și cu capitolul III din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.

Întrebarea 4

„Sunt proprietarul unei unități de ecarisaj. Achiziționez produse de la operatori din sectorul alimentar pentru a produce materii prime pentru hrana pentru animale, pe care le vând ulterior producătorilor de furaje combinate. Cu toate acestea, furnizorii mei etichetează produsele pe care eu le achiziționez ca deșeuri. Este această etichetare a furnizorului meu acceptabilă?”

RĂSPUNS

Nu. Subprodusele de origine animală amestecate cu deșeuri și etichetate ca deșeuri nu pot fi utilizate pentru a hrăni animalele de fermă. Subprodusele de origine animală pot fi utilizate doar în conformitate cu legislația privind subprodusele de origine animală pentru producția de anumite produse tehnice sau eliminate ca deșeuri.

O unitate alimentară (precum un abator) poate furniza doar subproduse de origine animală din categoria 3 unei instalații de prelucrare a subproduselor de origine animală pentru producția hranei pentru animale pentru animale de fermă. În acest caz, Directiva-cadru privind deșeurile nu se aplică.

Prin urmare, aceste produse de origine animală ar trebui să fie etichetate în conformitate cu cerințele anexei VIII la Regulamentul (CE) nr. 142/2011 și ale anexei V la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

Punctul 8 secțiunea intitulată „PRODUCȚIA” din anexa II la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede și că „[e]tichetarea produselor va indica în mod clar dacă acestea sunt destinate hranei pentru animale sau altor scopuri. În cazul în care un anumit lot al unui produs este declarat ca nefiind destinat utilizării în hrana pentru animale, această declarație nu trebuie să fie modificată ulterior de un operator în cursul unei etape ulterioare a lanțului”.

În ceea ce privește siguranța și integritatea lanțului alimentar, alimentele care nu mai sunt destinate consumului uman introduse pe piață ca deșeuri ar trebui să fie excluse de la introducerea în lanțul hranei pentru animale (⁴⁹). Drept urmare, operatorii din sectorul hranei pentru animale nu pot utiliza aceste produse când produc hrană pentru animale în unitățile lor.

Întrebarea 5

„Dețin o întreprindere din sectorul hranei pentru animale. Potrivit recomandării din partea autorităților competente din țara mea, sunt obligat să achiziționez produse de la întreprinderi producătoare de hrană pentru animale sau alimente care sunt înregistrate sau autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 183/2005. Cu toate acestea, când achiziționez unele produse de la o întreprindere din alt stat membru și solicit ca această întreprindere să facă dovada că este înregistrată în temeiul regulamentului menționat, mi se răspunde că înregistrarea nu este necesară deoarece întreprinderea este deja înregistrată la nivel național în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală).”

RĂSPUNS

Se aplică înregistrarea și/sau autorizarea în temeiul ambelor regulamente. Aspectele practice pot fi definite de statele membre (de exemplu: un singur număr de înregistrare/autorizare sau nu, o singură listă pentru ambele acte sau două liste separate).

Înregistrarea în temeiul unei alte legislații a UE legate de sectorul hranei pentru animale și înregistrarea în temeiul Regulamentului privind igiena hranei pentru animale pot fi combinate, cu condiția ca normele relevante pentru fiecare sistem de înregistrare să fie respectate și ca autoritatea competentă să decidă să utilizeze acest sistem combinat de înregistrare.

Întrebarea 6

„Dețin o întreprindere din sectorul hranei pentru animale care produce hrană crudă pentru animale de companie (⁵⁰). Hrana pentru animalele de companie poate conține produse precum carne crudă (inclusiv organe, oase și grăsimi) sau fructe și legume, uleiuri vegetale, uleiuri de măsline etc.

Pe de altă parte, în calitate de operator din sectorul hranei pentru animale, trebuie să fiu înregistrat (sau autorizat) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ca oricare alt producător de hrană pentru animale care sunt destinate sau nu producției de alimente. Ar trebui să fiu înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/09 (articolul 24) sau cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005?”

RĂSPUNS

Se aplică înregistrarea și/sau autorizarea în temeiul ambelor regulamente.

Ar trebui să fiți autorizat în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală și înregistrat în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

În calitate de producător de hrană pentru animale de companie, ar trebui să aveți în vedere și cerințele de trasabilitate prevăzute la articolele 21 și 22, controalele proprii prevăzute la articolul 28 și planul HACCP prevăzut la articolul 29 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

Aspectele practice pot fi definite de statele membre (de exemplu un singur număr de înregistrare/autorizare sau nu, o singură listă pentru ambele acte sau două liste separate). Toate activitățile desfășurate de operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să fie detaliate și trebuie să se asigure că unitatea respectă cerințele prevăzute în Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Întrebarea 7

„Sunt proprietarul unei întreprinderi pe internet. Import hrană pentru animale de companie și o vând direct proprietarilor de animale de companie. Ar trebui să se considere că mă încadrez în conceptul de «vânzare cu amănuntul», astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005?”

RĂSPUNS

În absența unor dispoziții specifice pentru vânzările pe internet în ceea ce privește igiena hranei pentru animale, nu există niciun motiv pentru a considera vânzările pe internet ca fiind excluse din domeniul de aplicare al vânzării cu amănuntul de hrană pentru animale de companie, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Este doar unul dintre numeroasele modele de afaceri în care hrana pentru animale este manipulată și depozitată în același mod la punctul de vânzare sau de livrare către utilizatorii finali. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește hrana pentru animale de companie vândută pe internet direct utilizatorului final (proprietarul de animal de companie), Regulamentul privind igiena hranei pentru animale nu este direct aplicabil.

Ceea ce contează pentru aplicarea Regulamentului privind igiena hranei pentru animale nu este clasificarea drept comerciant cu amănuntul în conformitate cu diferitele etape ale activităților comerciale („comerciant cu amănuntul de hrană pentru animale” sau „importator”), ci activitatea în sine. Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede în mod explicit că regulamentul se aplică importurilor de hrană pentru animale provenite din țări terțe și exporturilor de hrană pentru animale în aceste țări. Prin urmare, chiar dacă cineva comercializează cu amănuntul hrană pentru animale de companie, activitate care este exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (e) din acesta, acea persoană trebuie totuși să respecte Regulamentul privind igiena hranei pentru animale în ceea ce privește importurile de hrană pentru animale de companie.

Cu toate acestea, excluderea din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale nu implică faptul că alte cerințe, precum etichetarea, de exemplu, nu trebuie să se aplice hranei pentru animale introduse pe piață.

Pe de altă parte, dacă activitatea de vânzări pe internet presupune vânzarea de hrană pentru animale nu doar utilizatorilor finali, ci și vânzarea de hrană pentru animale altor unități, se aplică Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Hrana pentru animale de companie poate fi importată în Uniune doar dacă transportul respectă toate dispozițiile legislației privind subprodusele de origine animală.

Întrebarea 8

„Dețin un magazin pentru animale de companie și comercializez hrană pentru animale de companie. Dar, în același timp, vând și cantități mici de hrană pentru animale pentru specii destinate producției de alimente, cum ar fi iepuri sau pui de găină, consumatorilor care cresc aceste animale pentru consumul lor casnic privat. Întrucât vânzarea cu amănuntul de hrană pentru animale de companie este exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 183/2005, cred că nu ar trebui să fiu înregistrat”.

RĂSPUNS

Într-adevăr, vânzarea cu amănuntul de hrană pentru animale de companie nu este inclusă în domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale. Cu toate acestea, întrucât iepurii și puii de găină, de exemplu, nu pot fi considerate animale de companie, vânzarea cu amănuntul a acestei hrane pentru animale nu este exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale. Prin urmare, magazinul pentru animale de companie, în urma desfășurării acestei activități, ar trebui să fie înregistrat cel puțin în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

Întrebarea 9

„Sunt veterinar și administrez un spital pentru animale. În același timp, le ofer clienților mei produse speciale pentru nutriția animală. Trebuie să fiu înregistrat în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale?”

RĂSPUNS

Producția și/sau vânzarea de hrană pentru animalele destinate producției de alimente și producția de alimente pentru animale de companie se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale și, pentru aceste activități, clinica sau unitatea veterinară trebuie să fie înregistrată sau, după caz, autorizată în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

Vânzarea de hrană pentru animale ar fi considerată ca o activitate de vânzare cu amănuntul și, prin urmare, ar fi exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale. Cu toate acestea, iepurii și puii de găină, de exemplu, nu pot fi considerate animale de companie. Vânzarea cu amănuntul a acestor tipuri de hrană pentru animale nu este exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale, deci această activitate trebuie să fie înregistrată sau, după caz, autorizată în conformitate cu Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

9. Întrebări frecvente - autorități competente

Întrebarea 10

„Cum ar trebui să fie interpretat articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 – autorizarea pentru fabricarea de preamestecuri (⁵¹)?”

RĂSPUNS

Articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că:

„[o]peratorii din sectorul hranei pentru animale se asigură că unitățile subordonate, care intră sub incidența prezentului regulament, sunt autorizate de autoritatea competentă atunci când […] fabricarea și/sau introducerea pe piață a preamestecurilor preparate cu ajutorul unor aditivi destinați hranei pentru animale, menționați în anexa IV capitolul 2 la prezentul regulament”.

Prin urmare, se disting trei tipuri de situații:

—	un operator din sectorul hranei pentru animale fabrică și introduce pe piață preamestecuri;

—	un operator din sectorul hranei pentru animale introduce pe piață preamestecuri;

—	un operator din sectorul hranei pentru animale fabrică preamestecuri.

Ultimul caz este relevant doar dacă producătorul de preamestecuri lucrează pe bază de comandă trimisă de un alt operator din sectorul hranei pentru animale sau dacă producătorul utilizează preamestecurile doar în propria sa unitate. Producția de preamestecuri pentru uz intern este în special relevantă pentru aditivii care pot fi utilizați pentru producția de furaje combinate doar sub formă de preamestec.

În concluzie, toți producătorii de preamestecuri care conțin aditivii menționați în capitolul 2 din anexa IV pentru propria utilizare, precum și pentru introducerea pe piață, au nevoie de o autorizare pentru această activitate.

Întrebarea 11

„Hrană pentru animale de companie oferită băncilor de alimente. În ultimii ani, donațiile de hrană pentru animale de companie oferite de către supermarketuri băncilor de alimente pentru a asista persoanele aflate în situații dificile și care dețin animale de companie au crescut. Băncile de alimente intermediază distribuirea acestor produse care, în mod obișnuit, sunt vândute la un preț simbolic persoanelor vizate. Donațiile vizează numeroase produse diferite, fără nicio legătură între ele (dimensiuni diferite, mărci diferite etc.). Se încadrează această activitate în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 183/2005? De asemenea, trebuie să fie asigurată trasabilitatea în cazul donațiilor de hrană pentru animale de companie oferite de către un supermarket unei bănci de alimente?”

RĂSPUNS

Potrivit articolului 2 alineatul (2) litera (e), Regulamentul privind igiena hranei pentru animale nu se aplică vânzării cu amănuntul de hrană pentru animalele de companie.

Se poate considera că livrarea de hrană pentru animale de companie de la supermarketuri (și alți comercianți cu amănuntul) către băncile de alimente reprezintă tot o activitate de vânzare cu amănuntul în temeiul legislației naționale și, prin urmare, aceasta poate fi exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale.

Însă, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, statele membre pot stabili norme și orientări pentru activitățile excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale.

Cerințele generale de trasabilitate prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (legislația alimentară generală) (⁵²) se aplică totuși în ceea ce privește toate activitățile legate de, printre altele, toate etapele de distribuție a hranei pentru animale, inclusiv distribuția de hrană pentru animale de companie de la supermarketuri către băncile de alimente. Dispoziția din urmă prevede doar obiectivul care trebuie atins, nu și mijloacele; prin urmare, ea oferă suficientă flexibilitate pentru o abordare practică. În acest mod, pentru a îndeplini cerințele de trasabilitate, organizațiile care participă la această formă de distribuție trebuie să țină evidența locurilor de unde se aprovizionează cu hrană pentru animale, iar acestea dacă furnizează hrană pentru animale de companie unei alte organizații, ele trebuie să documenteze cui i-a fost distribuită hrana pentru animale. Trasabilitatea nu ar trebui să constituie o problemă pentru hrana pentru animale preambalată, însă statele membre trebuie să acorde atenție hranei pentru animale vândute în vrac.

Informații suplimentare pot fi găsite în Orientările privind punerea în aplicare a articolelor 11, 12, 14, 17, 18, 19 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 privind legislația alimentară generală (⁵³).

În cazul hranei pentru animale de companie, alta decât hrana procesată pentru animale de companie care reprezintă punctul final în lanțul de producție a subproduselor de origine animală în conformitate cu articolul 3 literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 142/2011, banca de alimente trebuie să facă obiectul aprobării în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (i) sau (j) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Întrebarea 12

„Cum poate fi luată în considerare înregistrarea unităților de depozitare intermediară a hranei pentru animale de companie în temeiul Regulamentului privind igiena hranei pentru animale?”

RĂSPUNS

Articolul 2 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că: „se exclud din domeniul de aplicare al prezentului regulament: […] vânzarea cu amănuntul de hrană pentru animalele de companie”.

întrucât unitățile de depozitare intermediară pot fi considerate unități de vânzare cu amănuntul în sensul mai larg al definiției de la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, se poate concluziona că unitățile de depozitare intermediară pentru hrana pentru animale de companie sunt, în general, excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului privind igiena hranei pentru animale și, prin urmare, nu fac obiectul înregistrării de către autoritățile competente.

Cu toate acestea, în ceea ce privește depozitarea intermediară a hranei pentru animale de companie, Regulamentul privind igiena hranei pentru animale stabilește cerințele care trebuie avute în vedere, întrucât operațiunile de depozitare intră sub incidența Regulamentului privind igiena hranei pentru animale, de exemplu:

—

secțiunea „DEPOZITARE ȘI TRANSPORT” din anexa II conține cerințe privind depozitarea hranei pentru animale, iar unitățile de depozitare intermediară pentru hrana pentru animale de companie sunt, prin urmare, unități care manipulează produse care sunt considerate hrană pentru animale și nu exercită activități decât după înregistrarea de către autoritatea competentă.

Unitățile de depozitare intermediară din cadrul operațiunilor angro care sunt limitate din punct de vedere fizic la transport și depozitare trebuie să fie înregistrate. În cazurile în care activitățile angro presupun mai mult decât depozitare și transport (de exemplu reambalare), depozitarea intermediară a hranei pentru animale de companie necesită ca unitățile să fie înregistrate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

Cu toate acestea, având în vedere articolul 2 alineatul (2) litera (e), instalațiile pentru depozitarea intermediară a hranei pentru animale de companie administrate de puncte de vânzare cu amănuntul care nu intră sub incidența Regulamentului privind igiena hranei pentru animale nu sunt supuse înregistrării deși pot face obiectul dispozițiilor articolului 24 alineatul (1) litera (i) sau (j) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Întrebarea 14

„Sunt proprietarul unei unități de depozitare care depozitează pentru părți terțe aditivii enumerați în anexa capitolul 1 din anexa IV și preamestecuri care conțin aditivii enumerați în capitolul 2 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 183/2005. Ar trebui să obțin autorizarea în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 183/2005?”

RĂSPUNS

Nu. Articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale prevede că unitățile care exercită următoarele activități: „fabricarea și/sau introducerea pe piață a aditivilor destinați hranei pentru animale, menționați de Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, sau a unor produse reglementate de Directiva 82/471/CEE și menționate în anexa IV capitolul 1 la prezentul regulament” și a „preamestecurilor preparate cu ajutorul unor aditivi destinați hranei pentru animale, menționați în anexa IV capitolul 2 la prezentul regulament” sunt supuse autorizării. Însă activitatea de „introducere pe piață” este responsabilitatea proprietarului produselor (producător și/sau intermediar). Prin urmare, proprietarul produselor este autorizat în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a), iar unitățile de depozitare sunt înregistrate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

În același mod, întreprinderile de transport care doar transportă produsele sunt înregistrate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Cererea de autorizare nu este necesară.

10. Ghiduri de bune practici

Elaborarea, difuzarea și utilizarea ghidurilor naționale și comunitare de bune practici trebuie să fie încurajată. Totuși, aceste ghiduri pot fi folosite pe bază voluntară de către operatorii din sectorul hranei pentru animale.

Orientările privind elaborarea de ghiduri comunitare de bune practici (⁵⁴) au fost elaborate împreună cu statele membre.

Aceste ghiduri comunitare de bune practici au fost elaborate în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale. Conținutul acestora poate fi pus în practică în întreaga UE pentru sectorul la care fac referire și sunt adecvate ca ghiduri pentru respectarea cerințelor privind igiena și a principiilor HACCP din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale.

10.1. Ghiduri UE (⁵⁵)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală a evaluat următoarele ghiduri comunitare de bune practici:

—

Titlu: Community guide to good practice for the EU industrial compound feed and premixtures manufacturing sector for food-producing animals (Ghid comunitar de bune practici pentru sectorul producției industriale de hrană combinată și de preamestecuri pentru animalele de la care se obțin alimente) (⁵⁶) – Ghidul producătorilor de hrană pentru animale din Europa

Autor: FEFAC – Fédération Européenne des Fabricants d'Aliments Composés (⁵⁷) (Europäischer Verband der Mischfutterindustrie – Federația europeană a producătorilor de hrană combinată pentru animale)

—

Titlu: Community guide to good practice for feed additive and premixture operators (Ghidul comunitar de bune practici pentru operatorii din sectorul aditivi pentru furaje și preamestecuri) (⁵⁸)

Autor: FAMI-QS – European Association for Feed Additives and Premixtures Quality System (Asociația europeană pentru sistemul de calitate al aditivilor pentru furaje și al preamestecurilor) (⁵⁹)

—

Titlu: Community guide to good practice for the manufacture of safe pet foods (Ghid comunitar de bune practici pentru fabricarea de hrană sigură pentru animale de companie) (⁶⁰)

Autor: European Pet Food Industry Federation (Federația europeană a producătorilor de hrană pentru animale de companie) (⁶¹)

—

Titlu: European Guide to good practice for the industrial manufacture of safe feed materials (Ghid european de bune practici pentru fabricarea industrială a materiilor prime sigure destinate hranei animalelor) (⁶²)

Autor:

—	Starch Europe (⁶³)

—	The EU Oil and Proteinmeal Industry (FEDIOL – Industria uleiului și a făinurilor proteice din UE) (⁶⁴)

—	The European Biodiesel Board (EEB – Comitetul European pentru Biomotorină) (⁶⁵)

—	În cooperare cu European Feed Ingredients Safety Certification (EFISC – Certificarea europeană a siguranței ingredientelor hranei pentru animale) (⁶⁶).

Documente de referință sectoriale:

—	The manufacturing of safe feed materials from starch processing (Fabricarea materiilor prime sigure destinate hranei pentru animale prin prelucrarea amidonului)

—	The manufacturing of safe feed materials from oilseed crushing and vegetable oil refining (Fabricarea materiilor prime sigure destinate hranei pentru animale începând de la presarea semințelor oleaginoase și rafinarea uleiului vegetal)

—	The manufacturing of safe feed materials from biodiesel processing (Fabricarea materiilor prime sigure destinate hranei pentru animale prin prelucrarea biomotorinei)

—	Salmonella auditor checklist (Lista de verificare privind Salmonella)

—	Fact Sheet Salmonella (Fișă tehnică privind Salmonella)

—

Titlu: European Guide to Good Hygiene Practices for the collection, storage, trading and transport of cereals, oilseeds, protein crops, other plant products and products derived thereof (Ghid european de bune practici în materie de igienă pentru culesul, depozitarea, comercializarea și transportul de cereale, semințe oleaginoase, plante proteice, alte produse din plante și produse derivate din acestea) (⁶⁷)

Autor:

—	European association of cereals, rice, feedstuffs, oilseeds, olive oil, oils and fats and agro supply trade (COCERAL – Comitetul european pentru cerealelor, orezului, semințelor oleaginoase, uleiului de măsline, grăsimilor și comerțului agroalimentar) (⁶⁸)

—	European agri-cooperatives (COGECA – Cooperativele agricole europene) (⁶⁹)

—	European association of professional portside storekeepers for agribulk commodities within the European Union (UNISTOCK – Asociația europeană a administratorilor de depozite portuare pentru produse agricole în vrac din Uniunea Europeană) (⁷⁰)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală revizuiește periodic ghidurile în cooperare cu părțile interesate și cu alte părți terțe.

10.2. Ghiduri naționale

Comisia a înființat un Registru al ghidurilor naționale de bune practici (⁷¹) pentru ca ghidurile să fie disponibile pentru statele membre și pentru operatorii din sectorul hranei pentru animale și alimentar.

(¹) JO L 35, 8.2.2005, p. 1.

(²) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(³) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(⁴) Mai multe informații privind Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (inclusiv un document de orientare separat) pot fi regăsite pe pagina web a Comisiei, accesând linkul următor:

https://ec.europa.eu/food/safety/general_food_law/general_requirements_en

(⁵) JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(⁶) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

(⁷) Începând din 14 decembrie 2019, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 a fost abrogat și înlocuit de Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

(⁸) JO L 229, 1.9.2009, p. 1.

(⁹) JO L 300, 14.11.2009, p. 1.

(¹⁰) JO L 54, 26.2.2011, p. 1.

(¹¹) În contextul Regulamentului privind igiena hranei pentru animale.

(¹²) JO L 29, 30.1.2013, p. 1.

(¹³) Comunicarea Comisiei 2018/C 133/02 (JO C 133, 16.4.2018, p. 2).

(¹⁴) JO L 354, 31.12.2008, p. 1.

(¹⁵) JO L 183, 12.7.2002, p. 51.

(¹⁶) Autoritățile competente pot acorda anumite derogări de la interdicția de a hrăni animalele pentru blană cu anumite materii prime din categoria 2 și cu anumite deșeuri de catering, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

(¹⁷) A se vedea capitolul 4.2 din prezentul document de orientare.

(¹⁸) Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 stabilește că dispozițiile articolului 15 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se aplică, mutatis mutandis, hranei pentru animalele care nu sunt destinate producției de alimente.

(¹⁹) Articolul 146 din Regulamentul (UE) 2017/625 care abrogă, începând cu 14 decembrie 2019, Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(²⁰) A se vedea capitolul 6.2 din prezentul document de orientare.

(²¹) Regulamentul (UE) nr. 225/2012 al Comisiei din 15 martie 2012 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește aprobarea întreprinderilor care introduc pe piață, în scopul utilizării ca hrană pentru animale, produse derivate din uleiuri vegetale și amestecuri de grăsimi și în ceea ce privește cerințele specifice pentru producerea, depozitarea, transportul și testarea nivelului de dioxină din uleiuri, grăsimi și produsele derivate ale acestora (JO L 77, 16.3.2012, p. 1).

(²²) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 226, 25.6.2004, p. 3).

(²³) Regulamentul (CE) nr. 141/2007 al Comisiei din 14 februarie 2007 privind cererea de autorizare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, a unităților din sectorul hranei pentru animale care produc sau introduc pe piață aditivi pentru hrana animalelor din categoria „coccidiostatice și histomonostatice” (JO L 43, 15.12.2007, p. 9).

(²⁴) Regulamentul (UE) 2015/786 al Comisiei din 19 mai 2015 de definire a criteriilor de acceptabilitate pentru procedeele de detoxifiere aplicate produselor destinate hranei pentru animale, astfel cum se prevede în Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 125, 21.5.2015, p. 10).

(²⁵) https://ec.europa.eu/food/safety/animal-feed/feed-hygiene/approved-establishments_en

(²⁶) „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” [COM(2015) 614 final].

(²⁷) Articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale stabilește că „operatorii din sectorul hranei pentru animale și agricultorii își procură și utilizează numai hrană pentru animale provenită de la unități înregistrate și/sau autorizate în conformitate cu prezentul regulament”.

(²⁸) Care nu sunt considerate încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(²⁹) Care nu sunt considerate încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(³⁰) Care nu este considerat încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(³¹) Astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile (JO L 150, 14.6.2018, p. 109).

(³²) http://ec.europa.eu/environment/waste/framework/guidance.htm

(³³) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52007DC0059

(³⁴) Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (JO L 140, 30.5.2002, p. 10).

(³⁵) În urma amendamentelor la Directiva (UE) 2018/851, menționată în primul alineat al secțiunii 7.1.3, condițiile speciale menționate în diagramă nu mai sunt relevante.

(³⁶) Care nu sunt considerate încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(³⁷) Care nu sunt considerate încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(³⁸) Care nu sunt considerate încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(³⁹) A se vedea Orientările privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman. Dispozițiile privind restricțiile utilizării produselor de origine animală în hrana animalelor pot fi găsite în Regulamentul privind subprodusele de origine animală și în Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei. Dispozițiile referitoare la interdicția cu privire la alimentație sunt prevăzute la articolul 7 din Regulamentul EST și în anexa IV la acesta.

(⁴⁰) Autorizate în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

(⁴¹) Condițiile de utilizare trebuie să fie consultate în capitolul 4 din Comunicarea Comisiei – Orientări privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman.

(⁴²) Care nu sunt considerate încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(⁴³) Condițiile de utilizare trebuie să fie consultate în capitolul 3 din Comunicarea Comisiei – Orientări privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman.

(⁴⁴) Care nu sunt considerate încă „hrană pentru animale” în această etapă.

(⁴⁵) Condițiile de utilizare trebuie să fie consultate în capitolul 4 din Comunicarea Comisiei – Orientări privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman.

(⁴⁶) În conformitate cu derogările prevăzute în partea II a secțiunii 4 din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011, dacă sunt autorizați de către autoritățile competente.

(⁴⁷) Condițiile de utilizare trebuie să fie consultate în capitolul 3 din Comunicarea Comisiei – Orientări privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman.

(⁴⁸) Raport de sinteză al Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, 17-18 decembrie 2009, punctul 6. DIVERSE

(⁴⁹) Raport de sinteză al Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, 19-20 mai 2014, punctul A.06.

(⁵⁰) A se vedea explicațiile detaliate din capitolul 4.3 din Orientările privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman.

(⁵¹) Punctul A.09 din Raportul de sinteză al Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, Bruxelles, 15-16 septembrie 2014 (secțiunea nutriție animală).

(⁵²) Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 stabilește că cerințele prevăzute la articolele 18 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005, se aplică, mutatis mutandis, hranei pentru animale pentru animalele care nu este destinată producției de alimente.

(⁵³) Pagina web a DG SANTE: Cerințele generale ale legislației alimentare. http://ec.europa.eu/food/safety/general_food_law/general_requirements_en

(⁵⁴) http://ec.europa.eu/food/safety/docs/animal-feed-guides-good-practice-guidelines_good_practice_en.pdf

(⁵⁵) http://ec.europa.eu/food/safety/animal-feed/feed-hygiene/guides-good-practice/index_en.htm

(⁵⁶) Comunicarea Comisiei referitoare la ghidurile comunitare de bune practici (2016/C 418/02) (JO C 418, 12.11.2016, p. 2).

(⁵⁷) http://www.fefac.org/

(⁵⁸) Comunicare referitoare la ghidurile comunitare de bune practici (2007/C 64/04) (JO C 64, 20.3.2007, p. 17).

(⁵⁹) http://www.fami-qs.org/

(⁶⁰) Comunicarea Comisiei referitoare la ghidurile comunitare de bune practici (2018/C 128/03) (JO C 128, 11.4.2018, p. 3).

(⁶¹) http://www.fediaf.org/

(⁶²) Comunicarea Comisiei referitoare la ghidurile comunitare de bune practici (2016/C 418/02) (JO C 418, 12.11.2016, p. 2).

(⁶³) http://www.starch.eu/

(⁶⁴) http://www.fediol.eu/

(⁶⁵) http://www.ebb-eu.org/

(⁶⁶) http://www.efisc.eu/

(⁶⁷) Comunicarea Comisiei referitoare la ghidurile comunitare de bune practici (2016/C 418/02) (JO C 418, 12.11.2016, p. 2).

(⁶⁸) http://www.coceral.com/

(⁶⁹) http://www.copa-cogeca.be/

(⁷⁰) http://www.unistock.be/

(⁷¹) http://ec.europa.eu/food/safety/docs/animal-feed-guides-good-practice-biosafety_food-hygiene_legis_guidance_good-practice_reg-nat.pdf

ANEXA I

Listă neexhaustivă a normelor și criteriilor prevăzute în legislația națională instituite de unele state membre (¹) în ceea ce privește cantitățile mici prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale

STATELE MEMBRE ALE UE

1. AUSTRIA

„Cantități mici la nivelul fermelor regionale” înseamnă livrările de 3 tone metrice de la o fermă la o altă fermă pe o rază de 15 km. Înregistrarea nu este necesară.

Futtermittelgebührentarif 2017 (FMT 2017) (²) - Contingente tarifare pentru furaje 2017 - FMT 2017.

2. CROAȚIA

„Cantități mici” înseamnă produsele agricole produse în exploatații agricole care sunt înregistrate în sistemul ARKOD (³) cu mai puțin de 5 hectare de teren agricol și/sau care nu au mai mult de o unitate animal viu valoroasă (⁴).

Pravilnik o registraciji poljoprivrednika koji posluju s hranom za životinje - Regulamentul privind înregistrarea fermierilor care lucrează cu hrană pentru animale (OG 24/16) (⁵).

3. DANEMARCA

„Cantități mici” înseamnă furnizarea directă de până la 5 tone de produse primare pe an fermelor locale pentru utilizare în cadrul fermelor respective, pe o rază de 50 km de la locul de producție.

Bekendtgørelse nr. 935 af 27. juni 2018 om foder og foderstofvirksomheder, § 11 - Ordinul danez nr. 935 din 27 iunie 2018 privind hrana pentru animale și unitățile întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale, secțiunea 11.

4. ESTONIA

„Cantități mici” înseamnă o producție primară anuală de hrană pentru animale de până la 5 tone destinată comercializării, sau oricărei alte forme de transfer, cu titlu gratuit sau nu, de la producătorul primar la un producător agricol de pe teritoriul Estoniei.

Peatükk 3, § 6 (10) Söödaseadus1 (vastu võetud 11.1.2007 RT I 2007, 6, 32) (⁶) - Capitolul 3, secțiunea 6 (10) din Legea privind hrana pentru animale (adoptată la 11.1.2007 RT I 2007, 6, 32) (⁷)

Vastu võetud 25.04.2007 nr 64; RTL 2007, 37, 641 - Sööda esmatoodangu väikesed kogused ning nende turuleviimise nõuded – Regulamentul nr. 64 al Ministerului Agriculturii din 25 aprilie 2007; RTL 2007, 37, 641 – Cantități mici de producție primară de hrană pentru animale și cerințe pentru introducerea acesteia pe piață (⁸).

5. FINLANDA

„Cantități mici” înseamnă produsele primare obținute de către operatorii din sectorul hranei pentru animale care sunt scutiți de la obligația de notificare (pentru înregistrare ca producători primari), întrucât ei doar furnizează aceste produse exclusiv și direct fermelor locale (sau operatorilor similari) dintr-o unitate de producție cu o suprafață de până la 3 hectare.

Rehulaki 8.2.2008/86 (⁹) – Legea privind hrana pentru animale 86/2008, inclusiv amendamentele până la 565/2014 (¹⁰) (secțiunea 18, primul paragraf).

Maa- ja metsätalousministeriön asetus rehualan toiminnanharjoittamisesta 548/2012 (¹¹) – Decretul Ministerului agriculturii și al silviculturii privind exercitarea activităților în sectorul hranei pentru animale 548/2012, amendamentele până la 960/2014 inclusiv (¹²) (secțiunea 5, al doilea paragraf).

6. GERMANIA

„Cantități mici” înseamnă furnizarea directă a hranei pentru animale de la producătorul primar de hrană pentru animale (cu o producție de până la 5 hectare/an) la nivel local (pe o rază de 50 km de la unitatea de producție).

Leitfaden zur Registrierung von Futtermittelunternehmen (seite 12) – Orientări privind înregistrarea operatorilor din sectorul hranei pentru animale (pagina 12) (¹³).

7. ITALIA

„Cantități mici” înseamnă furnizarea directă, la cererea utilizatorului final, de produse primare obținute în aceeași fermă și situate în aceeași provincie sau în provinciile învecinate.

Circolare esplicativa Nazionale del 28 dicembre 2005 numero di protocollo n.45950-P-I8da9/1 – Comunicarea explicativă națională din 28 decembrie 2005, număr protocol n.45950-P-I8da9/1 (¹⁴).

8. LETONIA

„Cantități mici” înseamnă comercializarea de produse primare pentru hrană pentru animale (vânzare, vânzare sau livrare cu titlu gratuit sau nu) de până la zece tone per an calendaristic.

Ministru kabineta noteikumi Nr.865 – 2009 gada 4.augustā (prot. Nr.51 40.§) Higiēnas prasības dzīvnieku barības primārajai ražošanai un tiešajām piegādēm mazos daudzumos – Regulamentul Cabinetului miniștrilor din Letonia numărul 865, în vigoare începând cu 4 august 2009, Cerințe referitoare la igiena hranei pentru animale în ceea ce privește producția primară și furnizarea directă de cantități mici.

9. SLOVENIA

„Cantități mici” înseamnă orice cantitate de hrană pentru animale de origine vegetală din producția primară produsă într-o exploatație agricolă care este livrată unei alte exploatații agricole în calitate de utilizator final pe teritoriul Republicii Slovenia.

Člen 2(6) Pravilnik o registraciji in odobritvi obratov nosilcev dejavnosti na področju krme (Uradni list Republike Slovenije, št. 50/15, 67/65) – articolul 2 alineatul (6) din Regulamentul privind înregistrarea și autorizarea unităților operatorilor din sectorul hranei pentru animale (Jurnalul Oficial al Republicii Slovenia 50/15, 67/65) (¹⁵).

10. SUEDIA

„Cantități mici” înseamnă furnizarea directă de până la 10 tone de substanță uscată de produse primare pe an la nivel local pe o rază de 50 km de la locul de producție.

Kapitel 4 (§1) Statens jordbruksverks föreskrifter och allmänna råd om foder - Oficiul de stat pentru reglementări în sectorul agricol și recomandări generale privind hrană pentru animale, capitolul 4 (secțiunea 1).

11. REGATUL UNIT

Regatul Unit nu a introdus reglementări pentru a defini cantitățile mici de hrană pentru animale în ceea ce privește dispozițiile articolului 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005. Cu toate acestea, ca regulă generală, autoritățile însărcinate cu aplicarea legislației utilizează o definiție a cantităților mici de producție primară, potrivit căreia hrană pentru animale reprezintă mai puțin de 20 de tone pe an.

ALTE ȚĂRI DIN SEE

1. NORVEGIA

„Cantități mici” înseamnă furnizarea directă de până la 15 tone de produse primare pe an fermelor locale care se află pe o rază de 30 km de la locul de producție.

Forskrift om fôrhygiene, § 3. Unntak for små mengder landdyrfôr til lokale mottakere – Regulamentul privind igiena hranei pentru animale, secțiunea 3. Excepție pentru cantitățile mici de hrană pentru animale pentru fermierii locali (¹⁶).

(¹) Și de către Norvegia, ca țară SEE.

(²) http://www.baes.gv.at/amtliche-nachrichten/gebuehrentarife/futtermittelgesetz/

(³) Sistemul național de înregistrare a terenurilor agricole.

(⁴) Un animal sau un grup de animale din aceeași specie care nu cântăresc mai mult de 500 kg

(⁵) http://narodne-novine.nn.hr/clanci/sluzbeni/2016_03_24_723.html

(⁶) https://www.riigiteataja.ee/akt/101092015029

(⁷) https://www.riigiteataja.ee/en/eli/ee/503092015007/consolide

(⁸) https://www.riigiteataja.ee/akt/12823160

(⁹) http://www.finlex.fi/fi/laki/ajantasa/2008/20080086?search%5Btype%5D=pika&search%5Bpika%5D=2008%2F86

(¹⁰) http://www.finlex.fi/fi/laki/kaannokset/2008/en20080086.pdf

(¹¹) http://www.finlex.fi/fi/laki/smur/2012/20120548?search%5Btype%5D=pika&search%5Bpika%5D=548%2F2012

(¹²) http://www.finlex.fi/fi/laki/kaannokset/2012/en20120548.pdf

(¹³) http://www.bvl.bund.de/SharedDocs/Downloads/02_Futtermittel/fm_Leitfaden_Registrierung_Betriebe.pdf?__blob=publicationFile&v=3

(¹⁴) http://www.salute.gov.it/imgs/C_17_pubblicazioni_1198_allegato.pdf

(¹⁵) http://www.pisrs.si/Pis.web/pregledPredpisa?id=PRAV7397

(¹⁶) https://lovdata.no/dokument/SF/forskrift/2010-01-14-39?q=fôrhygiene

ANEXA II

Lista unităților înregistrate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale

STATELE MEMBRE ALE UE

1. AUSTRIA

https://www.baes.gv.at/amtliche-nachrichten/kundmachungen/futtermittelgesetz/

2. BELGIA

http://www.favv-afsca.fgov.be/productionanimale/alimentation/agrementsautorisations/

3. BULGARIA

http://www.babh.government.bg/en/Object/site_register/index/

4. CROAȚIA

http://www.veterinarstvo.hr/default.aspx?id=12

5. CIPRU

http://www.moa.gov.cy/moa/da/da.nsf/All/B5CA788BBB54A58BC22581E800448B77?OpenDocument

6. CEHIA

http://eagri.cz/public/app/srs_pub/eu183/index.php?search=advanced

7. DANEMARCA

https://www.foedevarestyrelsen.dk/Leksikon/Sider/Lister-over-registrerede-fodervirksomheder.aspx

8. ESTONIA

https://jvis.agri.ee/jvis/avalik.html#/kaitlemisettevotedparing

9. FINLANDA

https://www.evira.fi/en/animals/feed/

10. FRANȚA

https://www.economie.gouv.fr/dgccrf/profil-entreprise/exploitants-enregistres-secteur-alimentation-animale

11. GERMANIA

https://www.bvl.bund.de/DE/02_Futtermittel/03_AntragstellerUnternehmen/01_Zulassungs_Registrierungspflicht/02_Futtermittelbetriebe_Verzeichnis/fm_FMBetriebeVerzeichnis_node.html

12. GRECIA

http://www.minagric.gr/index.php/en/farmer-menu-2/livestock-menu/feedingstuffs-menu

13. UNGARIA

http://portal.nebih.gov.hu/-/takarmany-listak

14. IRLANDA

http://www.agriculture.gov.ie/agri-foodindustry/feedingstuffs/listsoffbos-registeredandapproved/

15. ITALIA

http://www.salute.gov.it/portale/temi/p2_6.jsp?lingua=italiano&id=1572&area=sanitaAnimale&menu=mangimi

16. LITUANIA

http://www.vic.lt:8101/pls/seklos/rpu.sel

17. LUXEMBURG

http://www.securite-alimentaire.public.lu/professionnel/aliments_animaux/index.html

18. LETONIA

http://www.pvd.gov.lv/?sadala=615#jump

19. MALTA

http://agriculture.gov.mt/en/vrd/Documents/2017/animalNutritionSection/Register%20of%20Maltese%20Feed%20Businesses%20v.120917.pdf

20. ȚĂRILE DE JOS

https://english.nvwa.nl/topics/approved-establishments/animal-feed-sector

21. POLONIA

https://pasze.wetgiw.gov.pl/demo/index.php?mode=2&search_mode=1&lng=&protect=952b2f6e4c267ed40ecee2abc7a0737e

22. PORTUGALIA

http://www.dgv.min-agricultura.pt/portal/page/portal/DGV/genericos?generico=201155&cboui=201155

23. ROMÂNIA

http://www.ansvsa.ro/unitati-nutritie-animala/

24. SLOVACIA

http://www.uksup.sk/okvz-register/

25. SLOVENIA

http://www.uvhvvr.gov.si/en/registers_and_lists/feed/list_of_feed_establishments/

26. SPANIA

http://www.mapama.gob.es/es/ganaderia/temas/alimentacion-animal/acceso-publico/registro_general_establecimientos.aspx

27. SUEDIA

http://www.jordbruksverket.se/swedishboardofagriculture/engelskasidor/animals/feedandanimalbyproducts.4.3a2bcf1b1244c6487a480004440.html

28. REGATUL UNIT

https://www.food.gov.uk/enforcement/sectorrules/feedapprove/feedpremisesregister

ALTE ȚĂRI DIN SEE

1. NORVEGIA

https://www.mattilsynet.no/om_mattilsynet/godkjente_produkter_og_virksomheter/forvarer/approved_and_registered_feed_companiespdf.9258-438/binary/Approved%20and%20registered%20feed%20companies.pdf

ANEXA III

Pe baza anexei IV la Regulamentul privind igiena hranei pentru animale referitoare la autorizarea unităților din sectorul hranei pentru animale (a se vedea articolul 10 din Regulamentul privind igiena hranei pentru animale)

CAPITOLUL 1

Aditivii autorizați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

—	aditivi nutriționali: toți aditivii care fac parte din grupă;

—	aditivi zootehnici: toți aditivii care fac parte din grupă;

—	aditivi tehnologici: aditivii reglementați la anexa I punctul 1 litera (b) („antioxidanți”) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: doar cei cu un conținut maxim stabilit;

—	aditivi senzoriali: aditivii reglementați la anexa I punctul 2 litera (a) („coloranți”) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: carotenoide și xantofile.

CAPITOLUL 2

Aditivii autorizați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

—	aditivi zootehnici: aditivii reglementați la anexa I punctul 4 litera (d) („alți aditivi zootehnici”) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003;

—	coccidiostatice și histomonostatice: toți aditivii;

—

aditivi nutriționali:

—	aditivii reglementați la anexa I punctul 3 litera (a) (vitamine, provitamine și substanțe bine definite din punct de vedere chimic, cu efect similar) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: A și D;

—	aditivii reglementați la anexa I punctul 3 litera (b) („compuși de oligoelemente”) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: Cu și Se.

CAPITOLUL 3

Aditivii autorizați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

—	aditivi zootehnici: aditivii reglementați la anexa I punctul 4 litera (d) („alți aditivi zootehnici”) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003;

—	coccidiostatice și histomonostatice: toți aditivii.

Biblioteca Online

Programele Mele

Analize și Studii

Comunitatea Codex