În industria alimentară, în special în sectorul restaurantelor, amenzile legate de siguranța alimentară reprezintă o preocupare constantă pentru antreprenori. O analiză aprofundată a celor mai frecvente motive care duc la sancțiuni, prezentată în cadrul podcastului, care scoate în evidență faptul că multe nereguli costisitoare provin nu din rea-voință, ci din neatenția la detalii ce pot părea minore.
O abordare preventivă, bazată pe un sistem de management al siguranței alimentare (SMSA) bine pus la punct, care include bune practici de igienă și principii HACCP, este esențială pentru a evita sancțiunile. Iată principalele puncte de vulnerabilitate identificate și sfaturile practice oferite:
1. Etichetarea: Pașaportul Alimentului
O problemă des întâlnită este lipsa etichetelor corespunzătoare pe produsele porționate. Absența datei de ambalare sau a celei de expirare de pe un produs îi anulează practic identitatea în bucătărie. Această omisiune afectează direct trasabilitatea, adică abilitatea de a demonstra originea, data preparării și termenul de valabilitate al unui produs. Consecințele sunt adesea amenzi și confiscarea mărfii. Prin urmare, regula de aur este etichetarea completă și corectă a tuturor produselor care sunt deschise sau porționate.
2. Monitorizarea Temperaturii: mai mult decât un frigider funcțional
Deși un echipament frigorific trebuie să răcească eficient, simpla sa funcționare nu este suficientă în ochii inspectorilor. O cauză frecventă de sancțiuni este lipsa dovezilor de monitorizare a temperaturii, concretizată prin fișe de temperatură necompletate. Chiar dacă legislația permite o oarecare flexibilitate pentru afacerile mici, regula de bază rămâne înregistrarea constantă a valorilor.
Un detaliu tehnic, dar de maximă importanță, sunt garniturile uzate ale frigiderelor. O garnitură deteriorată nu mai asigură o etanșare corectă, ceea ce duce la fluctuații de temperatură, consum crescut de energie și, cel mai grav, un risc sporit de dezvoltare a bacteriilor și contaminare. Întreținerea preventivă a echipamentelor este, așadar, o componentă critică a bunelor practici.
3. Igiena și Depozitarea: prevenirea contaminării încrucișate
Depozitarea neconformă a alimentelor este o altă greșeală clasică. Amplasarea cărnii crude lângă legume proaspete sau a produselor gătite lângă cele nepreparate termic reprezintă o încălcare flagrantă a principiilor HACCP. Această practică poate duce la transferul de bacterii periculoase, precum Salmonella sau E. coli, de pe carnea crudă pe produse care nu mai sunt supuse tratamentului termic. Este vital ca fluxurile tehnologice și amenajarea spațiului să fie gândite pentru a separa clar aceste categorii de produse.
De asemenea, curățenia "la ochi" nu este suficientă. Inspectorii verifică dacă procedurile de curățenie și dezinfecție sunt aplicate corect, dacă se respectă timpii de acțiune și concentrațiile substanțelor și dacă personalul cunoaște aceste protocoale. Existența unui contract și a dovezilor pentru acțiuni periodice de dezinsecție, dezinfecție și deratizare (DDD) este obligatorie.
4. Instruirea Personalului: Cea Mai Bună Investiție
Factorul uman joacă un rol central în siguranța alimentară. Podcastul subliniază că lipsa dovezilor de instruire a personalului este un motiv solid de amendă. Nu este suficient ca procedurile să existe pe hârtie; este crucial ca angajații să fie instruiți periodic și să înțeleagă riscurile și regulile de igienă. Inspectorii pot verifica acest lucru prin discuții directe cu personalul, pentru a se asigura că aceștia cunosc protocoalele pe care le-au semnat. Un personal bine instruit este considerat cea mai eficientă investiție în siguranța alimentară.
În concluzie, după cum reiese din podcast succesul în evitarea amenzilor stă în detalii: o etichetă, o fișă de temperatură completată, o garnitură schimbată la timp sau o procedură de curățenie respectată cu strictețe. Toate aceste elemente, interconectate în cadrul unui sistem de management coerent, nu doar că feresc afacerea de sancțiuni, ci construiesc încredere, calitate și o reputație solidă pe termen lung. Este o investiție în încredere, în calitate, în reputație, până la urmă în sustenabilitatea afacerii pe termen lung.
Asta ne lasă cu o întrebare importantă, cred, pentru oricine activează în domeniu: cum pot, mai ales afacerile mici care poate se luptă cu resurse limitate, să facă din respectarea acestor norme Nu doar o bifă pe o listă, ci o parte firească integrată din cultura lor de zi cu zi Cum trecem de la trebuie la așa facem noi lucrurile aici pentru că ne pasă?
