Ghid privește schimbul de informații în situații de urgență privind siguranța alimentară oferă îndrumări pentru autoritățile competente în gestionarea și comunicarea riscurilor în cazul unei urgențe alimentare. Subliniază necesitatea cooperării între țări pentru a minimiza riscurile asupra sănătății publice și a evita măsuri nejustificate împotriva produselor alimentare neafectate.

CAC/GL 19-1995
Adoptat în 1995. Revizuit: 2004, 2016. Amendat: 2013

Sursa: Codex Alimentarius

1. Preambul 

Când apare o urgență privind siguranța alimentară, pentru a minimiza efectele adverse potențiale asupra sănătății publice, este esențial să se comunice natura și amploarea urgenței către toate părțile relevante, inclusiv măsurile luate de țara exportatoare, cât mai rapid posibil, pentru a asigura acțiuni prompte în gestionarea urgenței în țările importatoare. Aceasta trebuie realizată astfel încât să se evite măsuri nejustificate împotriva loturilor de alimente neafectate, altor alimente din țara implicată în urgența alimentară sau altor țări. Natura globală a comerțului cu alimente impune ca schimbul de informații să se desfășoare cât mai rapid posibil între toate autoritățile competente din țările afectate.

Aceste Ghiduri sunt coerente și ar trebui citite împreună cu texte relevante Codex, precum Principiile și Ghidurile pentru Sisteme Naționale de Control Alimentar (CAC/GL 82-2013) și Ghidurile pentru Sisteme de Control al Importurilor Alimentare (CAC/GL 47-2003). În plus, documentele și materialele de îndrumare elaborate de FAO și OMS sunt resurse valoroase, în special ghidul FAO/OMS pentru aplicarea principiilor și procedurilor de analiză a riscurilor în timpul urgențelor alimentare și cadrul FAO/OMS pentru dezvoltarea planurilor naționale de răspuns la urgențe alimentare.

Rețeaua Internațională a Autorităților pentru Siguranța Alimentară (INFOSAN) este un mecanism de schimb de informații pentru a asigura că autoritățile de siguranță alimentară sunt conștiente de evenimentele care pot avea implicații internaționale.

2. Scop

Aceste Ghiduri oferă îndrumări pentru răspunsul la urgențele privind siguranța alimentară. Ele se aplică situațiilor în care autoritatea competentă devine conștientă de o urgență alimentară, iar acțiunea trebuie întreprinsă pentru a comunica riscurile asociate cu această urgență. Datorită globalizării comerțului și creșterii operațiunilor de import/export, este posibil ca gestionarea unei urgențe alimentare să fie responsabilitatea mai multor autorități competente, iar o colaborare coordonată și promptă între toate părțile interesate, inclusiv operatorii economici și consumatorii, este necesară pentru a asigura un răspuns eficient. Ghidul se aplică și hranei pentru animale, ori de câte ori utilizarea acesteia poate duce la obținerea de alimente nesigure.

Orientările se aplică unei urgențe alimentare în care pericolul alimentar și produsul alimentar au fost identificate în mod specific. Ele pot fi aplicate și în situații în care pericolul alimentar nu a fost identificat, dar informațiile științifice relevante sugerează o legătură între consumul unui aliment și apariția unor efecte grave asupra sănătății.

Orientările se aplică urgențelor alimentare asociate cu alimentele importate sau exportate sau cu alimente care ar putea fi importate sau exportate. Ele pot fi aplicate și în cazurile în care este implicată hrana pentru animalele producătoare de alimente6.

Orientările nu se aplică refuzurilor de import cauzate de neconformitatea cu cerințele țării importatoare. Aceste situații sunt acoperite de Ghidurile pentru Schimbul de Informații între Țări privind Refuzurile la Importul de Alimente (CAC/GL 25-1997).

3. Definiții

Urgență privind siguranța alimentară: O situație, fie accidentală, fie intenționată, identificată de o autoritate competentă ca constituind un risc alimentar grav și necontrolat pentru sănătatea publică, care necesită acțiuni urgente.

Răspuns la urgența privind siguranța alimentară: Un proces de evaluare a riscului, luarea deciziilor de gestionare a riscurilor și comunicarea riscurilor în condiții de constrângeri de timp și date și cunoștințe incomplete.

4. Principii

4.1 Multe urgențe privind siguranța alimentară au implicații internaționale și pot fi raportabile către OMS în temeiul Regulamentelor Internaționale privind Sănătatea (2005)⁷ (IHR) și INFOSAN. Schimbul de informații ar trebui să urmeze principiile analizei riscurilor recunoscute de Codex Alimentarius⁸ în cazul unei urgențe privind siguranța alimentară sau a unei situații în care un pericol alimentar nu a fost identificat, dar informațiile științifice relevante sugerează o legătură între consumul unui aliment și apariția unor efecte grave asupra sănătății. Datorită constrângerilor de timp, se recunoaște că măsurile de gestionare a riscurilor pot trebui luate pe baza unor informații limitate și înainte de finalizarea unei evaluări complete a riscurilor.

4.2 Principiile cheie includ:

a) Un punct de contact oficial principal ar trebui desemnat de fiecare țară implicată într-o urgență privind siguranța alimentară pentru a facilita schimbul de informații. Pregătirea și răspunsul la urgențele privind siguranța alimentară pot necesita coordonare între autoritățile competente responsabile pentru diferite părți ale lanțului alimentar și pentru sănătatea publică, în funcție de natura și amploarea urgenței.
b) Informațiile privind natura și amploarea urgenței privind siguranța alimentară, inclusiv o evaluare a riscului atunci când este finalizată, ar trebui, acolo unde este posibil, să fie descrise clar și complet de către autoritățile competente relevante. Dacă baza pentru urgența privind siguranța alimentară este legată de utilizarea hranei pentru animale, natura specifică a problemei legate de hrană și impactul acesteia asupra siguranței alimentare ar trebui indicată.
c) În circumstanțele în care pericolul specific privind siguranța alimentară nu a fost identificat precis, orice asociere clară și substanțială între consumul unui aliment și apariția unor efecte grave asupra sănătății publice ar trebui să fie furnizată de autoritatea competentă.
d) Schimbul de informații privind urgențele privind siguranța alimentară ar trebui să se realizeze între punctele de contact oficiale desemnate de autoritatea competentă în conformitate cu secțiunea 6.2. Un canal care oferă cel mai rapid și eficient flux de informații ar trebui utilizat. Toate informațiile relevante ar trebui schimbate într-o limbă agreată mutual sau într-o limbă utilizată de Codex.
e) O țară care detectează o urgență privind siguranța alimentară ar trebui să informeze fără întârziere țările susceptibile de a fi afectate, utilizând mecanismele existente și acordurile internaționale (de exemplu, INFOSAN sau IHR (2005), după caz). Dacă țara care detectează urgența nu este țara exportatoare, țara exportatoare trebuie notificată ca prioritate.
f) Toate informațiile relevante ar trebui să fie împărtășite de autoritatea competentă care detectează o urgență privind siguranța alimentară pentru a permite tuturor țărilor susceptibile de a fi afectate să ia decizii informate privind evaluarea riscurilor, gestionarea riscurilor și/sau comunicarea riscurilor.
g) Autoritatea competentă ar trebui să furnizeze, de asemenea, informații clare, relevante, factuale și la timp părților interesate relevante.
h) Fluxul de informații ar trebui să fie transparent și să continue pe parcursul tuturor fazelor urgenței privind siguranța alimentară pentru a permite evaluarea continuă și rafinarea răspunsului la urgență.
i) Alimentele nu ar trebui plasate în comerțul internațional în scopul eliminării alimentelor nesigure sau nepotrivite, așa cum este descris în 3.2 din Codul de Etică pentru Comerțul Internațional cu Alimente, inclusiv tranzacțiile de Concesiuni și Ajutor Alimentar (CAC/RCP 20-1979).

5. Participanții și rolurile lor respective

5.1 Autorităţi competente

Autoritatea competentă este responsabilă pentru gestionarea și comunicarea urgențelor privind siguranța alimentară în conformitate cu principiile prezentate în paragraful 4.2.

După identificarea unei urgențe privind siguranța alimentară, autoritatea competentă care identifică urgența ar trebui să comunice prompt cu punctul/uri de contact oficial(e) (de exemplu, Punctul de Contact de Urgență INFOSAN) al țării și cu autoritatea competentă adecvată a altor țări susceptibile de a fi afectate. Autoritatea competentă responsabilă pentru coordonarea răspunsului ar trebui să actualizeze țările care primesc alimentele afectate cu privire la acțiunile întreprinse, după caz. Acuratețea și veridicitatea informațiilor științifice și altor informații privind o urgență privind siguranța alimentară ar trebui verificate pentru a asista procesul de evaluare a riscurilor, gestionare a riscurilor și comunicare a riscurilor. Orice dezinformare ar trebui corectată prompt de către autoritățile competente.

Autoritatea competentă ar trebui să furnizeze industriei, consumatorilor și altor părți interesate informații privind starea urgenței privind siguranța alimentară. Un plan de comunicare, inclusiv multiple metode de furnizare a acestor informații despre detaliile relevante, ar trebui pregătit și utilizat. Informațiile ar trebui, după caz, să includă efectele asupra sănătății ale grupelor cele mai sensibile (copii, persoane în vârstă și persoane cu sistem imunitar redus) și cum pot fi identificate și gestionate alimentele afectate pentru a reduce răspândirea ulterioară a riscului.

5.2 Reţeaua Internaţională a Autorităţilor pentru Siguranţa Alimentară (INFOSAN)

Punctul de Contact de Urgență INFOSAN este responsabil pentru raportarea evenimentelor urgente privind siguranța alimentară de potențială importanță internațională către Secretariatul INFOSAN. INFOSAN este rețeaua FAO/OMS pentru diseminarea informațiilor importante despre problemele de siguranță alimentară la nivel global. INFOSAN menține o rețea de puncte de contact oficiale din autoritățile guvernamentale naționale implicate în siguranța alimentară. Aceasta include un Punct de Contact de Urgență din partea autorității responsabile pentru răspunsul național la urgențele privind siguranța alimentară și puncte focale suplimentare din alte agenții naționale implicate în siguranța alimentară (în conformitate cu secțiunea 6.2). În timpul incidentelor privind siguranța alimentară, INFOSAN colaborează cu autoritățile naționale relevante pentru a colecta, valida și, dacă este necesar, împărtăși informații factuale la nivel internațional. INFOSAN ar trebui considerată o resursă cheie de informații pentru suport în timpul urgențelor. Multe urgențe privind siguranța alimentară au implicații internaționale grave și pot fi, de asemenea, raportabile către OMS în temeiul Regulamentelor Internaționale privind Sănătatea (2005).

5.3 Operatorii economici din domeniul alimentelor

Operatorii economici din domeniul alimentelor au responsabilitatea principală de a asigura siguranța alimentelor și, prin urmare, sunt responsabili de contribuția la gestionarea urgențelor privind siguranța alimentară legate de produsele lor. Ei sunt, de asemenea, responsabili pentru a avea în vedere sisteme de trasabilitate capabile de a urmări eficient loturile de alimente și pentru a furniza informații la timp și relevante autorităților competente și altor părți interesate, inclusiv clienților și/sau consumatorilor, cu privire la aspecte relevante pentru gestionarea urgențelor privind siguranța alimentară⁹. De asemenea, sunt responsabili pentru furnizarea de instruire sau instruire personalului și pentru comunicarea internă. Aceste prevederi se aplică și operatorilor economici din domeniul hranei pentru animale dacă urgența privind siguranța alimentară este asociată cu hrană.

Un operator economic din domeniul alimentelor ar trebui să poată furniza rapid informații despre ce alimente are, de unde provin și cui au fost furnizate. Se recomandă păstrarea înregistrărilor care pot fi transmise digital și sunt căutabile pentru a facilita urmărirea produsului prin rețele de distribuție mai complexe într-un mod prompt.

5.4 Consumatori

Consumatorii își pot proteja sănătatea personală rămânând informați și urmând instrucțiunile autorităților competente privind urgențele privind siguranța alimentară.

6. Procese pentru răspunsul la urgențe privind siguranța alimentară

Secțiunile relevante ale ghidului FAO/OMS pentru aplicarea principiilor și procedurilor de analiză a riscurilor în timpul urgențelor privind siguranța alimentară oferă îndrumări suplimentare.

6.1 Plan de urgenţă privind siguranţa alimentară

Autoritatea competentă ar trebui să dezvolte un plan național de urgență privind siguranța alimentară care indică procedurile ce trebuie urmate în cazul unei urgențe privind siguranța alimentară, inclusiv prevederi specifice privind comunicarea. Planul ar trebui să stabilească, de asemenea, responsabilitățile tuturor părților implicate în situația de urgență, cu scopul de a gestiona aranjamentele de coordonare între acestea. Ghiduri utile privind stabilirea unui plan de urgență privind siguranța alimentară pot fi găsite în cadrul FAO/OMS pentru dezvoltarea planurilor naționale de răspuns la urgențe privind siguranța alimentară10.

6.2 Puncte de Contact Oficiale desemnate pentru schimbul de informații

Fiecare țară ar trebui să desemneze un punct de contact oficial principal pentru situațiile de urgență privind siguranța alimentară, care poate acționa ca punct focal național pentru schimbul de informații în astfel de situații. Deși punctul de contact oficial principal este primul contact, se înțelege că, într-o urgență privind siguranța alimentară, autoritatea competentă poate dori să desemneze un punct de contact specific pentru acea urgență. Informațiile actualizate privind punctul de contact oficial principal ar trebui furnizate către INFOSAN.

6.3 Nivelul de distribuție a alimentelor

Autoritatea competentă ar trebui să ia în considerare dacă alimentele sau (după caz) hrana implicată au fost sau este probabil să fie distribuite la nivel angro, cu amănuntul sau către consumatori. De asemenea, ar trebui să considere cantitatea de alimente distribuită, dacă acestea pot fi în tranzit către un partener comercial și să implementeze măsuri de gestionare a riscurilor și de comunicare în consecință, inclusiv o notificare de retragere la unul sau mai multe dintre aceste niveluri de distribuție a alimentelor. Ghidurile utile pentru acest lucru sunt disponibile în ghidul FAO/OMS pentru dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor naționale de retragere a alimentelor11.

În unele cazuri, alimentele afectate s-ar putea să nu fi intrat încă într-o țară importatoare, iar măsurile de gestionare a riscurilor și de comunicare ale autorității competente a țării importatoare se vor concentra asupra importatorilor și controalelor la frontiere. Totuși, în alte cazuri, alimentele vor fi intrate și distribuite într-o țară sau transbordate către alte țări, iar măsurile de gestionare a riscurilor și de comunicare ale autorităților competente atât ale țării exportatoare, cât și ale celei importatoare vor trebui ajustate corespunzător.

6.4 Gestionarea informațiilor

Dat fiind caracterul global al comerțului cu alimente, impactul unei urgențe privind siguranța alimentară poate fi extins. Autoritatea competentă a țării în care este identificată urgența privind siguranța alimentară ar trebui, la maximul posibilităților sale și în cooperare cu alte autorități competente, să determine toate țările potențial receptoare ale alimentelor implicate și toate țările din care alimentele potențial contaminate sau (după caz) hrana sau ingredientele acesteia au fost importate. Toate informațiile relevante în legătură cu urgența privind siguranța alimentară ar trebui furnizate autorităților competente ale țărilor identificate în acest mod.

Comunicarea ar trebui realizată prin cele mai rapide mijloace, cât mai devreme posibil, și cu verificarea primirii de către punctele de contact oficiale principale. Comunicările telefonice (deosebit de importante în afara orelor de program la destinatar) sau prin mijloace electronice ar trebui considerate pentru a realiza o comunicare timpurie și pentru a asigura că autoritățile competente primesc mesajul cât mai rapid posibil.

În cazurile în care pericolul privind siguranța alimentară este asociat cu un anumit aliment sau alimente, aceste alimente ar trebui identificate cât mai detaliat posibil pentru a facilita identificarea și localizarea alimentelor afectate. În alte cazuri, unde un pericol privind siguranța alimentară afectează multe categorii diferite de alimente și potențial implică o zonă geografică determinată, toate alimentele afectate ar trebui identificate. Dacă pericolul privind siguranța alimentară este asociat cu hrana pentru animale, hrana ar trebui clar identificată.

Se recunoaște că informațiile inițiale furnizate pot fi adesea incomplete și, prin urmare, responsabilitatea țării care identifică urgența privind siguranța alimentară este de a asigura că comunicarea inițială este suplimentată prin notificări ulterioare, pe măsură ce informațiile mai detaliate devin disponibile.
Autoritatea competentă ar trebui, de asemenea, să furnizeze informații clare, relevante, actualizate, factuale și la timp tuturor părților interesate relevante privind starea urgenței privind siguranța alimentară, folosind mijloacele media pe care le consideră adecvate.

6.5 Informații de schimbat

Se recomandă un format standard pentru informațiile relevante de schimbat, destinat atât țărilor importatoare, cât și celor exportatoare. Autoritatea competentă va determina natura și amploarea informațiilor de schimbat în conformitate cu legile naționale privind protecția informațiilor private. Un format standard model pentru schimbul de informații în urgențele privind siguranța alimentară este furnizat în Anexă.

6.6 Fluxul de informații

Fluxul de informații în etapele inițiale ale procesului va include probabil presupuneri și un nivel de precauție în ceea ce privește măsurile implementate. Aceste informații ar trebui rafinate pe măsură ce devin disponibile detalii suplimentare privind natura urgenței privind siguranța alimentară. Comunicările între punctele de contact oficiale desemnate ar trebui să fie transparente și să continue pe parcursul tuturor fazelor urgenței privind siguranța alimentară, de la notificarea inițială a problemei privind siguranța alimentară, inclusiv, ori de câte ori este posibil, detalii despre orice evaluări relevante ale riscului care au fost folosite, până la notificarea soluționării problemei. Acest lucru va permite țărilor să își revizuiască strategiile de evaluare a riscului, gestionare a riscului și comunicare a riscului pe măsură ce situația se schimbă.

6.8 Sisteme de avertizare timpurie

Ar trebui luată în considerare înființarea de sisteme de avertizare timpurie. Sistemul de Prevenire a Urgențelor FAO pentru Siguranța Alimentară 12 (EMPRES Food Safety) poate oferi asistență în stabilirea unor astfel de sisteme.

Format standard pentru schimbul de informații în rgențele privind siguranța alimentară

Următoarele constituie informațiile care ar trebui schimbate între autoritățile competente ale țărilor exportatoare și importatoare implicate într-o urgență privind siguranța alimentară. Schimbul inițial de informații ar trebui să aibă loc cât mai rapid posibil, chiar dacă nu este complet. Informațiile suplimentare pot fi schimbate imediat ce devin disponibile.

1. Natura urgenței privind siguranța alimentară

Natura pericolului alimentar care cauzează urgența privind siguranța alimentară ar trebui să fie descrisă și poate include următoarele, după caz:

• Contaminare biologică/microbiologică (specificați organismul sau toxina de interes);
• Contaminare chimică (de exemplu, pesticide, medicamente, substanțe chimice industriale, contaminanți de mediu);
• Contaminare fizică (de exemplu, corpuri străine);
• Contaminare cu radionuclizi (specificați radionuclizii de interes);
• Alergen neanunțat (alergenul ar trebui să fie numit explicit);
• Alte pericole identificate (de exemplu, substanțe chimice inerente în alimente sau produse prin procesare, defecțiuni de procesare/ambalare);
• Agent necunoscut (specificați efectele grave adverse asupra sănătății asociate cu consumul alimentelor specificate).

În fiecare dintre cazurile de mai sus, pericolul specific privind siguranța alimentară și nivelul său sau prevalența bazată pe informațiile disponibile și, după caz, eșantionarea și metodele de analiză utilizate, precum și orice presupuneri făcute, ar trebui notificate.

Natura și amploarea oricăror efecte adverse asupra sănătății asociate cu o urgență privind siguranța alimentară ar trebui să fie descrise, de exemplu, perioada de incubație, severitatea, alte date epidemiologice

2. Identificarea alimentelor sau, după caz, a hranei implicate

Alimentele sau hrana implicată ar trebui să fie descrise complet. Informațiile următoare ar trebui să fie furnizate, dacă sunt disponibile, în funcție de produs:

• Descrierea și cantitatea produselor, inclusiv marca, numele produselor listate pe etichetă, gradul, metoda de conservare (de exemplu, răcite sau congelate) și durata de valabilitate;
• Tipul și dimensiunea ambalajelor;
• Identificarea lotului, inclusiv codul lotului, datele de producție și procesare și identificarea facilităților unde a fost ambalat sau procesat ultima dată;
• Alte marcaje/stampoane de identificare (de exemplu, coduri de bare, coduri UPC);
• Numele și adresa producătorului, fabricantului, ambalatorului, vânzătorului, exportatorului sau importatorului, după caz;
• Imagine pictorială;
• Numărul de referință al certificatului/cerficatelor de export, numele oficial și marca.

O indicație a țărilor către care produsul a fost exportat ar trebui, de asemenea, să fie furnizată, cât mai curând posibil, pentru a permite țărilor să identifice rapid dacă sunt susceptibile de a fi afectate și pentru a ajuta la localizarea alimentelor afectate.

3. Grupul/-rile de populație afectat(e) sau potențial afectat(e)

Urgențele privind siguranța alimentară pot afecta predominant anumite segmente ale populației, de exemplu, copii, femei însărcinate, persoane cu sistem imunitar compromis sau vârstnici. În astfel de cazuri, aceste informații ar trebui comunicate.

4. Informaţii despre transport şi conexe

Information on the following should be provided if available:

• Informațiile următoare ar trebui să fie furnizate, dacă sunt disponibile:
• Numele exportatorului și informațiile de contact;
• Numele importatorului și informațiile de contact;
• Detalii despre container și transport, inclusiv portul de origine și destinație;
• Coduri armonizate aplicabile (coduri HS sau tarifare) utilizate pentru expedierea produsului implicat;
• Destinatar(i) și expeditor(i) și informații de contact.

5. Acțiuni întreprinse de țara exportatoare sau importatoare

Informații privind acțiunile întreprinse, dacă sunt disponibile, cum ar fi:

Măsuri luate pentru a identifica și preveni vânzarea și exportul alimentelor;

Măsuri luate pentru a retrage alimentele de pe piețe, inclusiv dacă aceste retrageri sunt voluntare sau obligatorii;

• Măsuri luate pentru a preveni alte probleme;
• Măsuri luate pentru a reduce riscul prin tratamente fizice adecvate;
• Metode de diagnosticare și tratament ale persoanelor afectate;
• Măsuri luate în ceea ce privește dispoziția finală (de exemplu, distrugerea alimentelor);
• Analize de laborator.
• Orice informație suplimentară care poate fi utilă pentru evaluarea riscului acestui eveniment.

6. Detalii ale punctului de contact oficial principal desemnat și ale autorității competente relevante

Detalii complete de contact, inclusiv numele autorității competente, adresa, numărul de telefon, adresa de email și numerele de fax ale persoanelor sau birourilor care pot furniza informații suplimentare solicitate de țările afectate sau potențial afectate pentru a asista în gestionarea urgenței privind siguranța alimentară. O adresă de website ar trebui utilizată, dacă este disponibilă, pentru a furniza informații actualizate.

Informații importante despre acest subiect sunt și în: