Asistență membri +40 755 621 579

7 min de citit

În ultimii ani se vorbește tot mai des despre mediere, deși nu întotdeauna este limpede ce presupune aceasta și prin ce se deosebește de o simplă negociere între două persoane aflate în dezacord.În contextul de față, medierea este procedura juridică reglementată de lege. La prima vedere, ea seamănă cu un compromis.Compromisul, în sensul obișnuit al cuvântului, este ceea ce facem aproape zilnic atunci când renunțăm la o parte din poziția inițială pentru a putea continua o relație, un proiect sau o colaborare. Acordul este punctul la care ajung părțile la finalul discuției.

Acordul nu presupune neapărat ca fiecare parte să cedeze în aceeași măsură. Uneori, după clarificarea faptelor, una dintre părți constată că argumentele celeilalte sunt întemeiate și aderă la soluția propusă de aceasta. Alteori, fiecare își ajustează pretențiile și acceptă concesii reciproce. Important este ca soluția finală să fie cunoscută, înțeleasă și acceptată de toate părțile.

Articolul de față nu își propune să fie un studiu juridic, ci să explice, într-o formă accesibilă, ce este medierea și de ce poate fi utilă celor care produc, procesează, transportă, depozitează sau comercializează alimente.

Ce este, în realitate, medierea

Medierea a fost reglementată în dreptul românesc prin Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. După douăzeci de ani, nu mai poate fi considerată o instituție cu adevărat nouă, însă este încă folosită mai puțin decât ar permite avantajele sale.

Potrivit legii, medierea reprezintă o modalitate de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor, cu ajutorul unei terțe persoane specializate — mediatorul — care acționează în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate, pe baza liberului consimțământ al părților.

Mediatorul nu este judecător și nu decide cine are dreptate. El nu poate impune o soluție. Rolul său este să organizeze discuția, să ajute părțile să se asculte, să identifice interesele reale aflate în spatele pozițiilor declarate și să faciliteze negocierea unei soluții pe care acestea să o poată accepta.

Medierea este, înainte de toate, o modalitate ordonată și civilizată de rezolvare a unui conflict. În același timp, ea poate permite păstrarea unei relații comerciale care, în urma unui proces, ar deveni dificil sau chiar imposibil de continuat.

În industria alimentară, acest aspect este foarte important. Lanțurile de aprovizionare sunt interdependente, furnizorii capabili să asigure constant o materie primă conformă nu sunt nelimitați, iar înlocuirea unui transportator, procesator sau distribuitor presupune timp, verificări și costuri. Un partener comercial pierdut în urma unui litigiu se înlocuiește, de multe ori, greu și scump.

De ce contează cine ia decizia

Caracterul voluntar al medierii înseamnă că părțile aleg dacă participă la această procedură și, mai ales, dacă acceptă soluția discutată. Ele păstrează controlul asupra rezultatului.

Într-un proces, soluția este stabilită de instanță în limitele cererii, ale apărărilor formulate, ale probelor administrate și ale normelor juridice aplicabile. În mediere, soluția este construită chiar de persoanele care cunosc în detaliu raportul comercial și împrejurările în care acesta s-a deteriorat.

Numai părțile știu că un lot refuzat a rămas opt ore în rampă din cauza unei defecțiuni la agregatul frigorific, că specificația tehnică a fost modificată prin e-mail și nu prin act adițional, că retailerul a schimbat planul de livrare cu 48 de ore înainte sau că neconformitatea a apărut la al treilea transbordaj, iar nu la producător.

Tot ele știu care este costul real al întreruperii colaborării, ce obligații au față de alți parteneri și până unde pot merge cu o concesie fără a-și pune în pericol propria activitate.

Instanța cunoaște conflictul prin ceea ce părțile formulează ca pretenții și apărări și prin ceea ce reușesc să dovedească folosind mijloacele de probă prevăzute de lege: contracte, comenzi, facturi, avize de însoțire a mărfii, buletine de analiză, înregistrări de temperatură, procese-verbale de recepție, expertize, declarații de martori sau alte probe admisibile.

Judecătorul trebuie să stabilească situația de fapt relevantă juridic, să o încadreze în normele aplicabile și să pronunțe o hotărâre în limitele învestirii sale. El nu are rolul de a reorganiza relația comercială dintre părți și nici de a construi pentru acestea un nou model de colaborare. Într-o singură ședință de judecată pot fi înscrise zeci de dosare, fiecare având propria istorie și propriile dificultăți. Judecătorul trebuie să obțină informațiile care au relevanță juridică într-un interval rezonabil și, în același timp, să asigure respectarea legii, a procedurii și a drepturilor tuturor participanților.

Ca avocat, am întâlnit nu de puține ori persoane care au plecat nemulțumite din sala de judecată nu pentru că nu au fost ascultate deloc, ci pentru că nu au putut povesti conflictul în întreaga lui desfășurare, așa cum și-ar fi dorit. Pentru justițiabil, dosarul său este, firesc, cel mai important. Pentru judecător, el este unul dintre numeroasele dosare care trebuie soluționate corect, în cadrul aceleiași ședințe.

Medierea oferă un alt cadru. Părțile pot vorbi nu numai despre ceea ce este relevant pentru pronunțarea unei hotărâri, ci și despre împrejurările comerciale, tehnice și umane care au condus la conflict și despre condițiile concrete în care relația ar mai putea continua.

Avantajele medierii pentru un operator din industria alimentară

Acces restricționat Acces rezervat membrilor

Continuați lectura după autentificare

Conținutul integral al acestui articol este disponibil membrilor care au unul dintre următoarele niveluri:

Taxă de Membru Individual, Taxă de Membru Profesional, Taxă de Membru Organizație

Dacă aveți deja acces prin calitatea de membru, autentificați-vă. După conectare veți reveni la acest articol.

Notă juridică privind utilizarea documentelor și informațiilor

Documentele publicate pe Codex.ro sunt modele, șabloane și materiale de orientare, informare și suport practic, destinate să sprijine înțelegerea cerințelor legale, a principiilor HACCP/SMSA și a bunelor practici aplicabile în industria alimentară. Aceste materiale au caracter general și orientativ și nu reprezintă consultanță juridică ori tehnică de specialitate, audit oficial, certificare sau garanție de conformitate cu legislația aplicabilă. Ele nu identifică în mod automat toate pericolele, măsurile de control sau obligațiile legale aplicabile unei anumite activități. Un document descărcat nu dobândește valoare oficială prin simpla descărcare sau utilizare: el devine aplicabil numai după ce este completat, adaptat, datat, asumat, semnat și implementat de operatorul economic responsabil, conform legislației în vigoare și cerințelor autorităților competente. Fiecare operator economic are responsabilitatea exclusivă de a verifica, adapta, completa, valida și aplica documentele în funcție de specificul propriei activități, de produsele, procesele, spațiile, echipamentele și riscurile proprii. Codex.ro, Asociația Codex, autorii și colaboratorii săi nu își asumă răspunderea pentru neconformități, sancțiuni, pierderi sau alte consecințe rezultate din utilizarea necorespunzătoare, incompletă, neadaptată sau eronată a acestor materiale. Prin descărcarea și utilizarea documentelor, confirmați că ați înțeles caracterul lor orientativ, că acestea trebuie adaptate înainte de aplicarea în propria firmă și că le utilizați pe propriul risc. Pentru detalii, consultați Nota juridică completă.

 

 

 

Solicită asistență tehnică
Your message here
Solicitare asistență juridică