„De unde iau autorizația?” este una dintre primele întrebări pe care le pune cineva care vrea să deschidă o brutărie, o măcelărie, un laborator de cofetărie, un restaurant sau o mică distilerie. Întrebarea este firească, dar pornește de la o premisă greșită: nu există o singură autorizație care să permită desfășurarea tuturor activităților. Există mai multe proceduri, fiecare cu autoritatea, documentele și regulile sale. Unele instituții autorizează, altele înregistrează, iar altele nu emit niciun document de funcționare, dar pot veni în control și pot aplica sancțiuni.
Înainte de a închiria spațiul, de a cumpăra utilajele și, mai ales, de a începe amenajările, trebuie lămurite trei lucruri:
- ce activitate se va desfășura în mod concret;
- dacă produsele sunt de origine animală sau nonanimală;
- în ce cantități vor fi produse și cui vor fi vândute.
- dacă spațiul ales poate fi utilizat legal pentru activitatea respectivă.
Vreau să rețineți că în funcție de răspunsul la acest întrebări, se verifică dacă unitatea trebuie înregistrată sau autorizată înainte de începerea activității.
Înregistrarea și autorizarea nu sunt același lucru
Regulamentul european privind igiena alimentelor obligă operatorul să notifice autoritatea competentă cu privire la fiecare unitate aflată sub controlul său, în vederea înregistrării. Pentru anumite unități care manipulează produse de origine animală, Regulamentul nr. 853/2004 cere însă aprobarea sau autorizarea prealabilă.
Pe înțelesul tuturor:
Înregistrarea înseamnă că unitatea este luată în evidența DSVSA pentru activitatea declarată. Procedura presupune depunerea documentelor și, după caz, verificarea condițiilor existente în spațiu.
Autorizarea presupune o evaluare prealabilă mai amplă. Autoritatea verifică spațiul, fluxurile tehnologice, echipamentele și procedurile și permite funcționarea numai după constatarea conformității.
Un document de înregistrare nu poate înlocui autorizația atunci când legea o cere.
Primul drum: registrul comerțului
Pentru o societate, o persoană fizică autorizată sau o întreprindere individuală, primul pas este, de regulă, înregistrarea activității la Oficiul Registrului Comerțului.
Potrivit Legii nr. 265/2022, solicitantul depune declarația-tip pe propria răspundere prin care își asumă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru desfășurarea activităților declarate la sediul social, la punctul de lucru ori în afara acestora. Registrul comerțului înregistrează declarația către DSVSA și emite certificatul constatator.
Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii:
Certificatul constatator emis de registrul comerțului nu este autorizația sanitară veterinară și nici documentul de înregistrare emis de DSVSA.
El dovedește că operatorul a declarat îndeplinirea condițiilor legale. Nu dovedește că DSVSA a analizat și a înregistrat sau autorizat unitatea potrivit legislației speciale.
Legea nr. 265/2022 precizează expres că procedura de la registrul comerțului nu înlătură obligația obținerii autorizațiilor, avizelor, licențelor sau notificărilor prevăzute de legislația specială.
Stabilirea categoriei unității
Cele două acte normative esențiale sunt:
- Ordinul președintelui ANSVSA nr. 111/2008, care reglementează în principal procedurile de înregistrare;
- Ordinul președintelui ANSVSA nr. 57/2010, care reglementează autorizarea unităților care produc, procesează, depozitează, transportă sau distribuie produse de origine animală.
Ordinul nr. 111/2008 a fost modificat important prin Ordinul nr. 6/2024, aplicabil din 19 iulie 2024.
1. Vânzarea directă a produselor primare de origine animală
Această categorie privește, în principal, producătorii agricoli, crescătorii de animale, apicultorii, pescarii sau vânătorii care livrează direct anumite produse primare.
Pentru activitate se obține de la DSVSA un document de înregistrare sanitară veterinară, cu număr precedat de literele „VD”.
Regimul se aplică numai în limitele cantităților considerate mici de lege, dintre care:
- lapte crud de vacă: până la 300 litri pe zi pentru fiecare exploatație;
- lapte crud de la alte specii: până la 100 litri pe zi;
- produse proaspete din pescuit: până la 300 kg pe săptămână;
- carne de pasăre sau de lagomorfe provenită de la cel mult 10.000 de capete pe an;
- melci și moluște bivalve vii: până la 50 kg pe săptămână;
- ouă provenite de la cel mult 50 de găini ouătoare sau 300 de prepelițe ouătoare pe zi;
- maximum 10 unități de vânat mare și 100 de unități de vânat mic pe an.
Produsele pot fi vândute consumatorului final sau unor unități locale de vânzare cu amănuntul, situate, ca regulă, pe o rază de 100 km față de locul de producție.
Limitele de cantitate și distanță privesc vânzarea directă. Producătorul înregistrat poate livra produsele primare către unități de procesare autorizate sanitar-veterinar fără aceste limite, cu respectarea celorlalte condiții legale.
2. Unitățile de vânzare cu amănuntul
În această categorie intră magazinele alimentare, măcelăriile, pescăriile, cofetăriile, restaurantele, unitățile de catering, cantinele și supermarketurile.
Ele funcționează, ca regulă, pe baza documentului de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor emis de DSVSA.
Unele unități de retail pot furniza produse de origine animală obținute în propria unitate și altor magazine sau restaurante, dacă furnizarea este:
- marginală, adică privește cantități mici;
- localizată, în același județ sau în județele limitrofe;
- restrânsă, la maximum cinci sortimente din fiecare categorie de produse.
Limitele principale sunt:
- carne tranșată, carne tocată, preparate și produse din carne: maximum cinci sortimente, cumulat, până la 8.000 kg pe lună;
- brânzeturi: până la 1.500 kg pe săptămână, ca medie anuală;
- lapte pasteurizat și produse lactate lichide: până la 3.000 kg pe săptămână;
- produse proaspete din pescuit: până la 1.000 kg pe săptămână;
- produse din pescuit prelucrate: până la 2.000 kg pe lună;
- vânat sălbatic: până la 300 kg pe lună.
Depășirea acestor limite poate scoate activitatea cu produse de origine animală din regimul de retail și poate determina obligația autorizării potrivit Ordinului nr. 57/2010.
De aceea, înainte de extinderea livrărilor către alte societăți, este prudent ca operatorul să solicite DSVSA, în scris, confirmarea regimului aplicabil.
3. Alimentele de origine nonanimală
Unitățile care produc, procesează, depozitează, transportă sau comercializează produse alimentare de origine nonanimală se supun înregistrării pentru siguranța alimentelor la DSVSA.
Aici intră, de exemplu, morile, brutăriile, unitățile de paste făinoase, sucuri, conserve vegetale, bere, vin sau băuturi distilate.
Din 2024 există o categorie distinctă pentru unitățile care obțin cantități mici de alimente de origine nonanimală. Limitele sunt:
- produse de morărit: 120 tone pe an;
- pâine și produse de panificație: 120 tone pe an;
- paste făinoase: 4 tone pe an;
- produse de patiserie și cofetărie: 30 tone pe an;
- sucuri de fructe și legume: 12.000 litri pe an;
- produse din legume, fructe sau ciuperci: 10 tone pe an;
- sifon și alte ape îmbuteliate, cu excepția apelor minerale și de izvor: 120 hectolitri pe an;
- uleiuri brute presate la rece: 600 litri pe an;
- bere produsă în miniberării: 3.000 hectolitri pe an;
- vin: 200 hectolitri pe an;
- băuturi alcoolice distilate: 50 hectolitri pe an, echivalent alcool 100%;
- înghețată fără produse de origine animală: 15 tone pe an.
Pentru aceste unități, anumite cerințe privind structura, construcția și dotarea pot fi adaptate dimensiunii și specificului activității, fără a fi înlăturate cerințele de igienă și siguranță alimentară.
Dacă o brutărie depășește limita de 120 de tone pe an, nu devine, doar din acest motiv, o unitate supusă autorizării potrivit Ordinului nr. 57/2010. Ea iese din categoria producției în cantități mici, dar rămâne, în principiu, în regimul înregistrării aplicabil produselor nonanimale.
4. Unitățile autorizate sanitar-veterinar
Ordinul nr. 57/2010 se aplică unităților care produc, procesează, depozitează, transportă sau distribuie produse de origine animală și pentru care legea cere autorizare.
În această categorie pot intra:
- abatoarele;
- unitățile de tranșare;
- unitățile de procesare a cărnii sau laptelui;
- unitățile pentru produse din pescuit sau produse din ouă;
- anumite depozite frigorifice;
- unitățile de distribuție a produselor de origine animală.
Procedura presupune depunerea unui dosar tehnic și evaluarea unității de către personalul DSVSA. Autorizația se emite pentru activitățile, produsele și capacitățile înscrise în document.
Unitatea autorizată primește un număr de autorizare, utilizat, în cazurile prevăzute de legislația europeană, în marca de sănătate sau în marca de identificare aplicată produselor.
Ce face DSP
Rolul direcției de sănătate publică este reglementat, în principal, de Ordinul ministrului sănătății nr. 1.030/2009.
Ordinul cuprinde numeroase coduri CAEN din industria alimentară, ceea ce creează impresia că orice brutărie, măcelărie sau restaurant trebuie să primească o autorizație direct de la DSP.
În realitate, autorizarea sanitară în baza declarației pe propria răspundere se aplică persoanelor care desfășoară activitățile din anexă și care nu sunt supuse înregistrării la registrul comerțului.
Pentru o societate sau un PFA înregistrat la registrul comerțului, simpla existență a codului CAEN în anexă nu înseamnă că trebuie obținută încă o autorizație sanitară pe această cale.
Autorizarea DSP în baza referatului de evaluare este obligatorie, în zona alimentară, pentru:
- tratarea și distribuția apei potabile;
- producția de ape minerale și alte ape îmbuteliate;
- fabricarea gheții pentru consum uman din apă potabilă.
Pentru aceste activități, autorizația se vizează anual.
În celelalte situații, DSP poate verifica respectarea normelor de igienă și sănătate publică, iar operatorul poate solicita:
Certificarea conformității, prin care DSP verifică un obiectiv aflat în funcțiune și emite o notificare privind respectarea normelor aplicabile.
Asistența de specialitate de sănătate publică, recomandată înainte de construirea sau amenajarea spațiului. DSP analizează proiectul și comunică cerințele privind circuitele, grupurile sanitare, ventilația, alimentarea cu apă și evacuarea apelor uzate.
Trebuie făcută și o precizare: referatul de evaluare este întocmit de personalul DSP în urma verificării. Pe baza lui se emite autorizația sanitară de funcționare sau notificarea de respingere.
La data redactării, tarifele sunt:
- 500 lei pentru autorizarea sanitară în baza referatului de evaluare;
- 400 lei pentru certificarea conformității;
- 400 lei pentru asistența de specialitate;
- 400 lei pentru viza anuală;
- 150 lei suplimentar pentru soluționarea în regim de urgență.
Termenul obișnuit este de cel mult 20 de zile lucrătoare, iar procedura de urgență se soluționează în cel mult cinci zile lucrătoare.
Alte autorități care pot interveni
Obținerea documentului DSVSA nu înseamnă că toate celelalte proceduri au fost îndeplinite.
În funcție de spațiu și activitate, trebuie verificate separat:
ISU – avizul sau autorizația de securitate la incendiu, atunci când spațiul se încadrează în categoriile prevăzute de lege.
Autoritatea pentru protecția mediului – autorizația de mediu, dacă activitatea este supusă acestei proceduri, precum și obligațiile privind deșeurile și subprodusele de origine animală.
Primăria – acordul sau autorizația de funcționare, orarul, ocuparea domeniului public și, după caz, autorizarea terasei.
ANPC – controlează informarea consumatorilor, afișarea prețurilor, etichetarea și practicile comerciale, chiar dacă nu emite documentul sanitar-veterinar de funcționare.
Ce trebuie să conțină dosarul tehnic
Documentele diferă în funcție de categoria unității. Nu există un dosar universal, identic pentru o brutărie, un restaurant și un abator.
În practică, pot fi necesare:
- actul care dovedește dreptul de folosință asupra spațiului;
- certificatul constatator și documentele de la registrul comerțului;
- memoriul tehnic și schița spațiului;
- descrierea fluxului tehnologic și a capacității de producție;
- lista produselor și a materiilor prime;
- procedurile de curățare, dezinfecție și combatere a dăunătorilor;
- contractele pentru salubrizare și gestionarea subproduselor;
- dovada sursei de apă potabilă și analizele necesare;
- procedurile privind trasabilitatea, retragerea și rechemarea produselor;
- documentele privind instruirea și starea de sănătate a personalului;
- procedurile bazate pe principiile HACCP;
- modelele de etichete și informațiile oferite consumatorului.
Legislația nu cere doar existența unui dosar intitulat „HACCP”, ci aplicarea efectivă a procedurilor. La control se verifică temperaturile, igienizarea, loturile, recepția materiilor prime, trasabilitatea și măsurile luate în cazul unei neconformități.
Documentele trebuie să descrie ceea ce se întâmplă efectiv în unitate, nu ceea ce ar trebui să se întâmple într-o unitate ideală.
După obținerea documentului
Documentul de înregistrare sau autorizația se referă la unitatea, activitățile și condițiile avute în vedere la emitere.
Dacă se modifică spațiul, fluxul tehnologic, profilul activității, capacitatea sau sortimentele, operatorul trebuie să solicite actualizarea documentului ori, după caz, o nouă evaluare.
Desfășurarea altor activități decât cele înregistrate sau autorizate poate atrage suspendarea ori interzicerea activității și aplicarea sancțiunilor legale.
De asemenea, documentele de înregistrare sanitară veterinară care nu sunt ridicate în termen de 30 de zile de la eliberare se anulează.
Dacă autoritatea refuză sau nu răspunde
Refuzul de a emite documentul și nesoluționarea cererii în termenul legal pot fi atacate în contencios administrativ.
Procedura depinde însă de natura situației. Nu se aplică automat, în toate cazurile, formula „plângere prealabilă în 30 de zile”.
Pentru un act administrativ individual a cărui anulare se solicită, plângerea prealabilă este, ca regulă, necesară.
În schimb, în cazul refuzului nejustificat sau al nesoluționării cererii în termen, plângerea prealabilă nu este obligatorie. Acțiunea se introduce, ca regulă, în termen de șase luni de la comunicarea refuzului sau de la expirarea termenului legal de soluționare.
În instanță se poate solicita:
- anularea actului de refuz;
- obligarea autorității să soluționeze cererea;
- obligarea la emiterea actului sau efectuarea operațiunii administrative;
- repararea prejudiciului material și, dacă sunt îndeplinite condițiile, a celui moral.
Despăgubirile nu se acordă automat. Trebuie dovedite prejudiciul, întinderea acestuia și legătura directă cu fapta autorității.
Dacă a fost întocmit un proces-verbal de contravenție, acesta se contestă prin plângere contravențională, în termen de 15 zile de la înmânare sau comunicare, la judecătoria competentă.
În loc de concluzie
Autorizarea unei afaceri cu alimente nu este dificilă pentru că ar exista o singură procedură foarte complicată. Este dificilă pentru că există mai multe proceduri, împărțite între instituții diferite, iar documentele lor au denumiri asemănătoare, dar efecte juridice diferite.
Înainte de a investi în spațiu și echipamente, operatorul trebuie să știe:
- ce produse va obține sau comercializa;
- dacă sunt de origine animală, nonanimală sau ambele;
- dacă va vinde numai consumatorului final sau și altor operatori;
- în ce cantități va lucra;
- dacă activitatea este supusă înregistrării sau autorizării;
- ce condiții trebuie să îndeplinească spațiul înainte de amenajare.
O afacere nu trebuie construită în jurul unui cod CAEN sau al unui model generic de dosar, ci pornind de la activitatea reală care se va desfășura în spațiu.
Cel mai bun moment pentru verificarea juridică și tehnică nu este după control și nici după refuzul autorității. Este înainte de semnarea contractului pentru spațiu și înainte de începerea amenajărilor.
Acte normative și surse oficiale consultate
Reglementări ale Uniunii Europene
- Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002, de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, în forma consolidată.
- Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004, privind igiena produselor alimentare, în forma consolidată.
- Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004, de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, în forma consolidată la 7 mai 2026.
- Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017, privind controalele oficiale și celelalte activități oficiale efectuate pentru asigurarea aplicării legislației privind alimentele și furajele, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor.
- Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011, privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, în forma consolidată.
- Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman.
Legislație națională principală
- Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte normative cu incidență asupra înregistrării în registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare.
- Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 377/2024 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN, prin care a fost aprobată CAEN Rev. 3, aplicabilă de la 1 ianuarie 2025.
- Ordinul președintelui ANSVSA nr. 111/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor referitoare la procedura de înregistrare a activităților de obținere, vânzare directă sau cu amănuntul a produselor alimentare, precum și a activităților privind produsele alimentare de origine nonanimală, cu modificările și completările ulterioare.
- Ordinul președintelui ANSVSA nr. 6/2024 pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 111/2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 49 din 19 ianuarie 2024 și aplicabil, în partea relevantă, începând cu 19 iulie 2024.
- Ordinul președintelui ANSVSA nr. 57/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor a unităților care produc, procesează, depozitează, transportă și/sau distribuie produse de origine animală, cu modificările și completările ulterioare.
- Ordinul ministrului sănătății nr. 1.030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare și construire, precum și pentru funcționarea obiectivelor care desfășoară activități cu risc pentru starea de sănătate a populației, în forma consolidată.
- Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare.
- Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, cu modificările și completările ulterioare.
Reglementări naționale complementare
- Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare.
- Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare.
- Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
- Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările și completările ulterioare.
- Hotărârea Guvernului nr. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu, cu modificările și completările ulterioare.
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare.
- Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu modificările și completările ulterioare.
- Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
- Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Surse oficiale de documentare
- EUR-Lex – baza oficială de date a legislației Uniunii Europene;
- Portalul Legislativ al Ministerului Justiției – pentru actele normative naționale și formele consolidate disponibile;
- Oficiul Național al Registrului Comerțului – pentru informațiile privind CAEN Rev. 3 și procedurile de înregistrare;
- Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – pentru normele și informațiile administrative din domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor.
Materialul are caracter informativ, reflectă legislația verificată la data de 3 august 2026 și nu înlocuiește analiza juridică și tehnică a unei unități concrete.
Documentele publicate pe Codex.ro sunt modele, șabloane și materiale de orientare, informare și suport practic, destinate să sprijine înțelegerea cerințelor legale, a principiilor HACCP/SMSA și a bunelor practici aplicabile în industria alimentară. Aceste materiale au caracter general și orientativ și nu reprezintă consultanță juridică ori tehnică de specialitate, audit oficial, certificare sau garanție de conformitate cu legislația aplicabilă. Ele nu identifică în mod automat toate pericolele, măsurile de control sau obligațiile legale aplicabile unei anumite activități. Un document descărcat nu dobândește valoare oficială prin simpla descărcare sau utilizare: el devine aplicabil numai după ce este completat, adaptat, datat, asumat, semnat și implementat de operatorul economic responsabil, conform legislației în vigoare și cerințelor autorităților competente. Fiecare operator economic are responsabilitatea exclusivă de a verifica, adapta, completa, valida și aplica documentele în funcție de specificul propriei activități, de produsele, procesele, spațiile, echipamentele și riscurile proprii. Codex.ro, Asociația Codex, autorii și colaboratorii săi nu își asumă răspunderea pentru neconformități, sancțiuni, pierderi sau alte consecințe rezultate din utilizarea necorespunzătoare, incompletă, neadaptată sau eronată a acestor materiale. Prin descărcarea și utilizarea documentelor, confirmați că ați înțeles caracterul lor orientativ, că acestea trebuie adaptate înainte de aplicarea în propria firmă și că le utilizați pe propriul risc. Pentru detalii, consultați Nota juridică completă.
