Contaminarea alimentelor și furajelor cu micotoxine rămâne o provocare importantă pentru siguranța alimentară, iar schimbările climatice ar putea amplifica riscurile. Un nou raport al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), dedicat Orientului Apropiat și Africii de Nord, evidențiază diferențe importante între capacitățile naționale de monitorizare, control și analiză și propune cinci direcții strategice pentru consolidarea sistemelor de siguranță alimentară.
Micotoxinele, un pericol care poate afecta întregul lanț alimentar
Micotoxinele sunt substanțe toxice naturale produse de anumite specii de fungi, în special din genurile Aspergillus, Penicillium și Fusarium. Acestea pot contamina numeroase categorii de produse, printre care cerealele, nucile, condimentele, produsele lactate și furajele.
Expunerea la micotoxine poate determina efecte adverse acute sau cronice asupra sănătății, în funcție de tipul toxinei, cantitatea ingerată și durata expunerii.
Raportul FAO, care analizează situația din regiunea Orientului Apropiat și Africii de Nord (NENA), identifică printre micotoxinele cel mai frecvent raportate:
-
Aflatoxinele, asociate în special cu anumite cereale, fructe oleaginoase și furaje;
-
Ocratoxina A, care poate apărea în cereale, cafea și alte produse vegetale;
-
Fumonisinele, întâlnite în special în porumb și produsele derivate;
-
Deoxinivalenolul (DON), asociat contaminării cerealelor cu fungi din genul Fusarium;
-
Zearalenona (ZEN), o micotoxină cu efecte estrogenice, întâlnită în diverse cereale.
FAO atrage atenția și asupra micotoxinelor emergente, precum enniatinele și beauvericina, pentru care datele disponibile privind prevalența, nivelurile de expunere și implicațiile asupra sănătății sunt încă insuficiente.
Schimbările climatice pot modifica riscurile de contaminare
Una dintre concluziile importante ale raportului privește influența condițiilor climatice asupra dezvoltării fungilor și producerii micotoxinelor.
Modificările de temperatură, umiditate și precipitații pot favoriza anumite specii de fungi și pot schimba distribuția geografică sau sezonieră a contaminării.
Aceste evoluții complică gestionarea riscurilor atât în producția agricolă, cât și în etapele de recoltare, depozitare, transport și procesare.
FAO recomandă adaptarea strategiilor de supraveghere, îmbunătățirea practicilor postrecoltare și integrarea riscurilor climatice în sistemele de management al siguranței alimentelor.
Cinci priorități identificate de FAO pentru controlul micotoxinelor
Pe baza analizei datelor științifice, a reglementărilor și a capacităților de control existente, FAO propune cinci direcții strategice:
1. Consolidarea sistemelor naționale de control alimentar. Îmbunătățirea capacităților de prevenire, identificare și gestionare a contaminării cu micotoxine.
2. Dezvoltarea capacităților laboratoarelor. Investiții în echipamente, metode analitice și programe de testare a competenței laboratoarelor pentru obținerea unor rezultate fiabile și comparabile.
3. Extinderea monitorizării și evaluării riscurilor. Colectarea de date suplimentare privind micotoxinele reglementate și cele emergente, inclusiv pentru evaluarea expunerii consumatorilor.
4. Armonizarea reglementărilor. Alinierea cerințelor naționale la standardele internaționale, inclusiv cele elaborate de Comisia Codex Alimentarius FAO/OMS, pentru protejarea sănătății publice și facilitarea comerțului sigur.
5. Integrarea controlului micotoxinelor în strategiile de adaptare climatică. Adaptarea măsurilor de prevenție și supraveghere la schimbările condițiilor de mediu și la noile profiluri de risc.
Concluzii pentru operatorii din industria alimentară din România
Deși analiza FAO se concentrează asupra regiunii NENA, concluziile sale sunt relevante și pentru operatorii din industria alimentară din România, în special pentru cei care utilizează cereale, făină, porumb, nuci, semințe, condimente sau alte materii prime susceptibile la contaminarea cu micotoxine, mai ales cele cu proveniență din zone suspecte de contaminare.
În Uniunea Europeană, nivelurile maxime pentru anumite micotoxine din alimente sunt reglementate prin Regulamentul (UE) 2023/915, cu modificările ulterioare. Prevederile aplicabile depind de categoria alimentului și de contaminantul analizat.
Din perspectiva implementării sistemului HACCP, operatorii ar trebui să acorde atenție următoarelor aspecte:
-
Identificarea materiilor prime și a produselor pentru care contaminarea cu micotoxine reprezintă un pericol relevant;
-
Evaluarea furnizorilor și a originii materiilor prime;
-
Stabilirea condițiilor adecvate de recepție și depozitare, inclusiv controlul umidității și al temperaturii;
-
Aplicarea unor programe de verificare și analiză bazate pe riscuri;
-
Definirea măsurilor pentru gestionarea loturilor suspecte sau neconforme.
Un aspect esențial este faptul că prezența micotoxinelor nu poate fi exclusă doar printr-o inspecție vizuală a produsului. De asemenea, îndepărtarea mucegaiurilor vizibile sau tratamentul termic obișnuit nu garantează eliminarea toxinelor deja formate.
Prin urmare, controlul eficient trebuie să înceapă înainte de introducerea materiei prime în procesul de fabricație și să continue prin măsuri de prevenție, verificare și trasabilitate.
Raportul FAO evidențiază necesitatea trecerii de la un control predominant reactiv la o abordare preventivă, bazată pe evaluarea riscurilor, supraveghere și cooperare între autorități, laboratoare și operatorii economici.
Pentru industria alimentară, mesajul este relevant: siguranța produsului finit depinde și de controlul pericolelor care pot apărea înainte ca materia primă să ajungă în unitatea de procesare.
Micotoxinele nu reprezintă doar o problemă de laborator sau de conformitate legislativă, ci un risc care trebuie evaluat și gestionat în cadrul sistemului HACCP, de la furnizor până la produsul finit.
Sursa: Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) – raport privind contaminarea cu micotoxine a alimentelor și furajelor în regiunea Orientului Apropiat și Africii de Nord (NENA).
Referință legislativă UE: Regulamentul (UE) 2023/915 privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare, cu modificările ulterioare.
Transformă informația în acțiune cu Q
Întreabă-l pe Q ce înseamnă acest articol pentru activitatea ta, cum îl poți aplica și ce pași concreți poți face mai departe.
Documentele publicate pe Codex.ro sunt modele, șabloane și materiale de orientare, informare și suport practic, destinate să sprijine înțelegerea cerințelor legale, a principiilor HACCP/SMSA și a bunelor practici aplicabile în industria alimentară. Aceste materiale au caracter general și orientativ și nu reprezintă consultanță juridică ori tehnică de specialitate, audit oficial, certificare sau garanție de conformitate cu legislația aplicabilă. Ele nu identifică în mod automat toate pericolele, măsurile de control sau obligațiile legale aplicabile unei anumite activități. Un document descărcat nu dobândește valoare oficială prin simpla descărcare sau utilizare: el devine aplicabil numai după ce este completat, adaptat, datat, asumat, semnat și implementat de operatorul economic responsabil, conform legislației în vigoare și cerințelor autorităților competente. Fiecare operator economic are responsabilitatea exclusivă de a verifica, adapta, completa, valida și aplica documentele în funcție de specificul propriei activități, de produsele, procesele, spațiile, echipamentele și riscurile proprii. Codex.ro, Asociația Codex, autorii și colaboratorii săi nu își asumă răspunderea pentru neconformități, sancțiuni, pierderi sau alte consecințe rezultate din utilizarea necorespunzătoare, incompletă, neadaptată sau eronată a acestor materiale. Prin descărcarea și utilizarea documentelor, confirmați că ați înțeles caracterul lor orientativ, că acestea trebuie adaptate înainte de aplicarea în propria firmă și că le utilizați pe propriul risc. Pentru detalii, consultați Nota juridică completă.
