PFAS și migrarea din ambalaj în aliment

PFAS sunt frecvent numite „substanțe chimice persistente” sau „forever chemicals”. Termenul atrage atenția, dar pentru un responsabil de siguranța alimentelor întrebarea utilă nu este dacă denumirea sună îngrijorător.

Întrebarea utilă este: Cum poate ajunge o substanță prezentă într-un material de ambalare în aliment și când devine această situație relevantă pentru evaluarea riscului?

În cazul ambalajelor, trebuie diferențiate trei lucruri care sunt adesea amestecate:

prezența unei substanțe în material → migrarea ei în aliment → expunerea consumatorului.

Nu sunt același lucru.

Ce sunt PFAS

PFAS este denumirea folosită pentru un grup foarte mare de substanțe per- și polifluoroalchilate. Aceste substanțe au fost utilizate în numeroase aplicații datorită unor proprietăți precum rezistența la apă, ulei, grăsime sau pete. EFSA menționează printre utilizări materialele pentru contact alimentar și ambalajele, alături de alte produse precum vase cu acoperiri antiaderente, textile hidrofobe sau spume pentru stingerea incendiilor. Caracteristica importantă este persistența ridicată a multor PFAS. Unele dintre aceste substanțe se degradează foarte greu în mediul înconjurător și pot contribui la expunerea umană pe termen lung. Din perspectiva siguranței alimentelor, însă, această proprietate nu spune singură cât de mare este riscul unui anumit ambalaj. Pentru aceasta trebuie analizată expunerea.

Prezența PFAS într-un ambalaj nu înseamnă automat aceeași cantitate în aliment

Un ambalaj poate conține o substanță fără ca întreaga cantitate să ajungă în aliment. Pentru ca ambalajul să contribuie la expunerea consumatorului, o parte a substanței trebuie să se transfere din material către aliment. Acest fenomen se numește migrare.

În general, materialele destinate contactului alimentar pot transfera substanțe chimice către produsele alimentare cu care intră în contact. Evaluarea siguranței materialelor pentru contact alimentar ia tocmai acest proces în considerare: natura substanței, cantitatea care poate migra și efectele toxicologice relevante. EFSA confirmă că PFAS pot migra din anumite ambalaje și acoperiri către alimente. În același timp, EFSA precizează că, la nivelul expunerii totale a populației, contribuția materialelor pentru contact alimentar poate fi mai mică decât cea provenită din alte surse.

Un pericol poate exista fără ca fiecare utilizare să producă automat un risc semnificativ.

Ce influențează migrarea

Migrarea nu este un fenomen identic pentru toate alimentele și toate ambalajele. În practică, transferul unei substanțe din material către aliment poate fi influențat de mai mulți factori.

1. Natura materialului

Hârtia tratată, cartonul, materialele multistrat, polimerii sau diversele acoperiri pot avea comportamente diferite.

Contează:

• tipul materialului;

• modul în care substanța este incorporată;

• existența unei bariere între stratul tratat și aliment;

• grosimea și structura materialului.

2. Natura alimentului

Un aliment gras poate interacționa diferit cu un material față de un produs uscat. De aceea, în evaluarea materialelor pentru contact alimentar contează tipul produsului alimentar pentru care materialul este destinat. Un ambalaj adecvat pentru pâine uscată nu trebuie presupus automat adecvat pentru un produs foarte gras servit fierbinte.

3. Temperatura

Temperatura mai ridicată poate modifica viteza unor procese de transfer. Din această cauză, condițiile declarate de utilizare sunt esențiale. Un recipient destinat alimentelor la temperatura camerei nu trebuie automat utilizat pentru un produs la 90°C doar pentru că „este pentru alimente”.

4. Durata contactului

Contactul de câteva minute nu este identic cu depozitarea timp de zile sau săptămâni. Timpul în care alimentul rămâne în ambalaj trebuie analizat împreună cu temperatura și natura produsului.

5. Suprafața de contact

Contează și cât material intră în contact cu o anumită cantitate de produs alimentar. Toate acestea explică de ce o evaluare reală nu se reduce la întrebarea:

„Conține PFAS: da sau nu?”

De ce au fost PFAS utilizate în unele ambalaje alimentare

În anumite materiale, PFAS au fost folosite pentru proprietăți precum respingerea apei sau a grăsimii. Comisia Europeană indică printre exemple ambalajele pentru takeaway, hârtia utilizată pentru fast-food, pungile pentru popcorn preparat la microunde, hârtia pentru produse de brutărie și unele cutii pentru pizza. Motivul este simplu din punct de vedere tehnologic. Dacă pui un produs gras într-o hârtie obișnuită, uleiul poate pătrunde rapid prin material. Tratarea hârtiei poate modifica această proprietate și o poate transforma într-un material rezistent la grăsime. Problema apare atunci când substanțele folosite pentru obținerea acestor proprietăți pot contribui, direct sau indirect, la expunerea umană.

Ce PFAS putem întâlni și de ce nu toate trebuie tratate ca o singură substanță

Termenul PFAS nu desemnează o singură substanță chimică, ci o familie foarte mare de compuși fluorurați, cu structuri, proprietăți fizico-chimice, persistență, mobilitate și profiluri toxicologice diferite.

Această diferență este importantă pentru siguranța alimentelor. Afirmația „ambalajul conține PFAS” nu spune singură:

• ce compus este prezent;

• în ce concentrație;

• dacă este extractabil sau poate migra;

• dacă este un PFAS persistent cu lanț lung;

• dacă este un precursor care se poate transforma în alți PFAS;

• sau cât de bine îi este caracterizat profilul toxicologic.

O analiză sistematică publicată în 2024 a identificat 68 de PFAS diferite în extracte sau migranți proveniți din materiale pentru contact alimentar, inclusiv hârtie, materiale plastice și metale acoperite. Aproximativ 87% dintre substanțele identificate aparțineau acizilor perfluorocarboxilici și compușilor pe bază de fluorotelomeri. Pentru o proporție importantă dintre PFAS identificați, datele toxicologice rămâneau incomplete.

Aceasta este una dintre dificultățile majore ale evaluării riscului PFAS: familia chimică este mult mai mare decât grupul relativ restrâns de substanțe pentru care avem date toxicologice solide.

PFAS bine caracterizați toxicologic

Printre PFAS cel mai bine studiați se află:

• PFOA — acid perfluorooctanoic Este un acid perfluorocarboxilic cu lanț lung, foarte persistent. A fost utilizat istoric inclusiv ca auxiliar tehnologic în producerea unor fluoropolimeri. PFOA este unul dintre PFAS pentru care există o bază toxicologică și epidemiologică relativ extinsă.
• PFOS — acid perfluorooctansulfonic Este un PFAS cu lanț lung din familia acizilor perfluorosulfonici. Este foarte persistent și poate bioacumula. PFOS a fost identificat istoric inclusiv ca impuritate sau produs asociat unor tratamente fluorurate.
• PFNA — acid perfluorononanoic Aparține acizilor perfluorocarboxilici cu lanț lung. Este persistent și a fost inclus, alături de PFOA, PFOS și PFHxS, în evaluarea de risc realizată de EFSA.
• PFHxS — acid perfluorohexansulfonic Este un acid perfluorosulfonic persistent, cu eliminare lentă din organismul uman.

EFSA a evaluat în comun aceste patru substanțe — PFOA, PFOS, PFNA și PFHxS — deoarece ele contribuie semnificativ la expunerea umană și împărtășesc anumite efecte biologice. Evaluarea EFSA a utilizat ca efect critic asupra sănătății răspunsul imun diminuat la vaccinare la copii și a stabilit pentru suma celor patru PFAS un aport săptămânal tolerabil de 4,4 ng/kg greutate corporală/săptămână.

PFAS cu lanț mai scurt

Ca răspuns la restricționarea unor PFAS cu lanț lung, industria a utilizat în anumite aplicații și compuși cu lanț mai scurt, precum:

• PFBA — acid perfluorobutanoic;

• PFBS — acid perfluorobutansulfonic;

• PFHxA — acid perfluorohexanoic;

• PFPeA — acid perfluoropentanoic.

Aceștia tind, în general, să fie mai mobili și să bioacumuleze mai puțin decât unii PFAS cu lanț lung, dar acest lucru nu înseamnă automat că sunt lipsiți de relevanță toxicologică.

Persistența ridicată a legăturilor carbon–fluor rămâne o caracteristică importantă pentru multe dintre aceste substanțe, iar pentru o parte dintre PFAS cu lanț scurt datele privind efectele pe termen lung sunt mai puțin complete.

Fluorotelomerii și precursorii

În materialele pentru contact alimentar pot apărea și compuși fluorotelomerici, utilizați sau formați în legătură cu tratamentele care conferă rezistență la grăsime și apă.

Exemplele includ:

• fluorotelomer alcohols — FTOH;

• fluorotelomer acrylates;

• fluorotelomer methacrylates;

• alți precursori polifluorurați.

Acești compuși sunt importanți deoarece unii pot fi transformați în mediul înconjurător sau biologic în acizi perfluoroalchilici mai persistenți. Prin urmare, o analiză care măsoară numai un set restrâns de PFAS terminali poate să nu descrie complet fluorul organic prezent într-un material. Aceasta explică de ce Regulamentul (UE) 2025/40 nu se limitează doar la determinarea câtorva PFAS individuali, ci introduce și o limită pentru PFAS incluzând forme polimerice și un mecanism suplimentar bazat pe fluorul total.

Ce PFAS au fost identificați în ambalajele alimentare

Literatura arată că PFAS nu reprezintă doar o problemă teoretică pentru materialele de ambalare. O analiză sistematică a literaturii și bazelor de date privind substanțele care migrează din materialele pentru contact alimentar a identificat zeci de PFAS în:

• hârtie și carton;

• materiale tratate pentru rezistență la grăsime;

• materiale plastice;

• metale acoperite;

• diverse materiale compozite pentru contact alimentar.

Printre clasele detectate se regăsesc frecvent:

• acizi perfluorocarboxilici;

• acizi perfluorosulfonici;

• fluorotelomeri și derivații lor.

Studii analitice asupra hârtiei și cartonului au identificat PFAS și au demonstrat migrarea unor compuși către simulante alimentare și alimente reale. Comportamentul nu este uniform: lungimea lanțului carbonat, natura alimentului, simulantul utilizat, timpul și temperatura influențează nivelul de migrare.

Un studiu din 2020, de exemplu, a analizat 23 de PFAS în 25 de materiale din hârtie și carton și a observat modele diferite de migrare în funcție de lungimea lanțului. În experimentele cu alimente reale au fost cuantificați nouă PFAS, iar anumite teste cu simulante au subestimat migrarea, în special pentru PFAS cu lanț mai scurt.

Acest aspect este foarte important metodologic:

absența unei migrări mari într-un singur test cu un singur simulant nu demonstrează automat absența migrării în toate alimentele și condițiile reale.

De la ambalaj la aliment: mecanismul migrării

Migrarea presupune transferul unei substanțe din materialul pentru contact alimentar în aliment sau într-un simulant alimentar.

Procesul este influențat simultan de proprietățile moleculei și de condițiile de utilizare.

Lungimea lanțului carbonat

PFAS cu lanțuri diferite au mobilitate și afinitate diferită pentru diverse faze. Studiile experimentale arată că PFAS cu lanț scurt și lung pot avea modele de migrare diferite în funcție de mediul alimentar.

Temperatura

Creșterea temperaturii poate accelera transferul anumitor substanțe din material. De aceea, utilizarea unui ambalaj pentru alimente fierbinți trebuie evaluată separat de utilizarea lui la temperatura camerei.

Durata contactului

Transferul este dependent de timp. Contactul timp de câteva minute poate produce un profil diferit față de păstrarea alimentului în același material timp de ore sau zile.

Compoziția alimentului

Grăsimea, apa, aciditatea și alte caracteristici ale alimentului pot modifica comportamentul migrării.

O revizuire sistematică publicată în 2025 a confirmat că migrarea substanțelor din ambalaje este influențată de temperatură, timp și compoziția alimentului; pentru PFAS, autorii au constatat existența migrării, dar și faptul că numărul studiilor disponibile este încă mai redus decât pentru alte clase de contaminanți proveniți din ambalaje.

Efectele biologice: ce este demonstrat și unde există încă incertitudine

Este important să nu atribuim întregii familii PFAS efectele demonstrate pentru câteva substanțe bine studiate.Datele cele mai consistente provin în special pentru PFOA, PFOS, PFNA și PFHxS și pentru alte câteva PFAS.

Sistemul imunitar

EFSA a identificat scăderea răspunsului imun la vaccinare drept efect critic pentru evaluarea expunerii la combinația PFOA, PFOS, PFNA și PFHxS.Această observație a stat la baza valorii de referință de 4,4 ng/kg greutate corporală pe săptămână pentru suma celor patru PFAS. Important: acesta nu este un prag pentru concentrația dintr-un aliment sau ambalaj. Este o valoare toxicologică de referință pentru expunerea săptămânală totală a organismului.

Metabolismul lipidic și ficatul

Pentru anumite PFAS au fost observate asocieri cu modificări ale metabolismului lipidic, inclusiv ale colesterolului, precum și efecte hepatice în studii experimentale și epidemiologice. Forța dovezii diferă însă între substanțe și efecte.

Dezvoltare și reproducere

Pentru anumite PFAS au fost raportate efecte asupra dezvoltării și reproducerii în studii experimentale, iar literatura epidemiologică investighează asocieri cu parametri precum greutatea la naștere și dezvoltarea fetală. Aceste rezultate trebuie interpretate separat pentru fiecare compus și tip de studiu; nu toate asocierile demonstrează cauzalitate.

Carcinogenitate

Unele PFAS au fost investigate în raport cu diferite forme de cancer. În această zonă este esențial să evităm formularea generică „PFAS provoacă cancer”. PFAS reprezintă mii de substanțe, iar dovezile privind carcinogenitatea nu sunt uniforme pentru întreaga familie. Evaluarea riscului trebuie făcută la nivelul compusului sau grupului pentru care există dovezi suficiente.

De ce persistența schimbă modul de evaluare a riscului

Pentru contaminanții clasici, o parte importantă a evaluării poate fi legată de doza unei expuneri punctuale.PFAS adaugă o problemă suplimentară: persistența.

Unele PFAS:

• se degradează foarte lent în mediu;

• pot rămâne mult timp în apă și sol;

• se pot acumula în organisme;

• pot avea timpi biologici de eliminare lungi la om.

Prin urmare, expunerea trebuie privită cumulativ. Un singur ambalaj nu trebuie prezentat ca sursă capabilă să producă în mod izolat un efect clinic.Problema de sănătate publică este mai degrabă suma expunerilor repetate provenite din mai multe surse.

WHO a publicat în iulie 2026 o evaluare amplă a PFAS ingerate, identificând 77 de PFAS în baza de date privind apariția și 66 pentru care existau informații privind efectele asupra sănătății. Diferența dintre numărul mare de compuși existenți și baza toxicologică încă incompletă rămâne una dintre principalele dificultăți ale evaluării PFAS ca grup.

O problemă analitică: ceea ce măsurăm nu reprezintă întotdeauna tot ceea ce există

PFAS reprezintă și o provocare de laborator. Metodele țintite, de regulă bazate pe cromatografie lichidă cu spectrometrie de masă în tandem — LC-MS/MS — pot cuantifica foarte precis substanțele pentru care metoda a fost dezvoltată și validată. Dar metoda vede doar compușii incluși în lista analitică. Dacă materialul conține alți PFAS, precursori sau fluoropolimeri, aceștia pot să nu fie detectați de analiza țintită.

De aceea sunt utilizate complementar metode precum:

• determinarea fluorului total;

• fluor organic extractabil — EOF;

• fluor organic adsorbabil — AOF;

• metode de oxidare a precursorilor;

• analize suspect/non-target prin spectrometrie de masă de înaltă rezoluție.

O revizuire critică publicată în 2026 arată că LC-MS/MS rămâne metoda predominantă pentru analiza PFAS în materialele pentru contact alimentar, fiind completată de GC-MS și metode de tip sum-parameter pentru fluorul total sau fluorul organic extractabil.

Această problemă analitică explică arhitectura neobișnuită a limitelor din Regulamentul (UE) 2025/40:

• 25 ppb — PFAS individuale determinate țintit;
• 250 ppb — suma PFAS determinate țintit;
• 50 ppm — PFAS, inclusiv PFAS polimerice;

plus verificarea fluorului total în anumite situații.

Legiuitorul încearcă astfel să evite situația în care controlăm foarte precis câteva molecule cunoscute, dar ignorăm o cantitate importantă de fluor organic provenită din alte PFAS.

Cum trebuie interpretat pericolul în analiza de risc

Din punct de vedere HACCP și toxicologic, succesiunea logică ar trebui să fie:

prezență → posibilitate de migrare → concentrație migrată → frecvența consumului → expunere → toxicitate → caracterizarea riscului.

Faptul că un PFAS este detectat într-un material dovedește prezența.

Faptul că este detectat într-un simulant sau aliment după contact dovedește migrarea.

Niciuna dintre acestea, luată singură, nu demonstrează automat existența unui risc inacceptabil pentru consumator.

Pentru caracterizarea riscului trebuie cunoscute cel puțin:

• identitatea compusului;

• concentrația;

• migrarea în condiții reale;

• cantitatea de aliment consumată;

• frecvența expunerii;

• toxicitatea substanței;

• contribuția celorlalte surse de expunere.

Această distincție este esențială pentru orice articol CODEX din categoria Pericole: PFAS reprezintă pericolul chimic. Riscul rezultă din expunerea reală la acel pericol.

Ce știm despre expunerea prin alimente

EFSA consideră alimentele una dintre căile prin care populația poate fi expusă la PFAS. Expunerea poate proveni, de exemplu, din:

• apă contaminată;

• alimente produse în zone contaminate;

• pește provenit din ape contaminate;

• materiale utilizate pentru procesarea sau ambalarea alimentelor.

În evaluarea sa asupra unor PFAS, EFSA a concluzionat că pentru anumite segmente ale populației europene expunerea la suma a patru PFAS importante poate depăși aportul săptămânal tolerabil. Acest lucru nu înseamnă că ambalajul alimentar este principala sursă în toate cazurile. Înseamnă că reducerea surselor evitabile de expunere este relevantă din perspectiva sănătății publice.

De ce a intervenit Regulamentul (UE) 2025/40

Din 12 august 2026, Regulamentul (UE) 2025/40 limitează PFAS în ambalajele destinate contactului cu produsele alimentare. Nu pot fi introduse pe piață asemenea ambalaje dacă nivelurile sunt egale sau mai mari decât:

• 25 ppb pentru orice PFAS determinat prin analiză țintită;

• 250 ppb pentru suma PFAS determinate prin analiză țintită;

• 50 ppm pentru PFAS, inclusiv PFAS polimerice.

Comisia Europeană explică măsura prin necesitatea reducerii expunerii la aceste substanțe persistente și a eliberării lor în mediu. Regulamentul controlează astfel conținutul PFAS din ambalaj, nu stabilește o „limită PFAS în mâncarea din restaurant” derivată direct din aceste valori.

Conținut și migrare: două concepte diferite

Putem simplifica astfel:

1. Conținutul răspunde la întrebarea: Cât PFAS se află în materialul de ambalare?
2. Migrarea răspunde la întrebarea: Cât din ceea ce se află în material poate ajunge în aliment în condițiile reale de utilizare?
3. Expunerea răspunde la întrebarea: La ce cantitate ajunge efectiv consumatorul să fie expus?

În evaluarea siguranței alimentelor, aceste trei etape nu trebuie confundate. Un ambalaj care conține o substanță nu transferă neapărat întreaga substanță. Dar nici absența unei modificări vizibile, a unui miros sau a unui gust nu demonstrează că nu există migrare.

Contează condițiile reale de utilizare

Să luăm două situații.

Situația A - O hârtie este utilizată timp de câteva minute pentru un produs uscat, la temperatura camerei.

Situația B- Aceeași hârtie este folosită pentru un produs gras, proaspăt scos din friteuză, care rămâne ambalat 40 de minute în timpul livrării.

Din perspectiva materialului, acestea sunt două condiții de utilizare diferite. De aceea, specificațiile furnizorului ar trebui să ofere informații suficient de clare despre utilizarea declarată.

Formula: „este pentru alimente” este mult prea vagă atunci când trebuie luată o decizie tehnică.

PFAS trebuie trecut automat ca pericol în HACCP?

Nu automat. Analiza pericolelor trebuie să țină cont de activitatea reală. Într-o unitate care utilizează numai ambalaje standardizate provenite de la furnizori controlați și pentru care există documentație adecvată, controlul poate fi realizat în mare măsură prin programele preliminare și managementul furnizorilor. În altă situație — de exemplu utilizarea intensivă de materiale grease-proof, schimbări frecvente de furnizor sau lipsa documentației — problema poate necesita o analiză mai detaliată.

Important este ca organizația să nu creeze artificial un CCP doar pentru că există o nouă cerință legislativă. HACCP nu înseamnă transformarea fiecărei obligații legale într-un punct critic de control.

Cum poate fi controlat riscul în practică

Pentru majoritatea operatorilor alimentari, controlul realist începe mai devreme decât utilizarea ambalajului.

1. Specificația de achiziție

Definește ce caracteristici trebuie să aibă materialul.

2. Aprobarea furnizorului

Verifică dacă furnizorul poate furniza documentele relevante privind conformitatea.

3. Verificarea condițiilor de utilizare

Compară utilizarea declarată cu modul în care ambalajul este utilizat efectiv.

4. Controlul modificărilor

Un produs cu același nume comercial poate suferi modificări de material, fabricant sau structură.

5. Trasabilitatea

Trebuie să poți identifica produsul și furnizorul suficient de precis pentru a investiga o problemă.

Ce să nu facem

Prima eroare este: „PFAS sunt periculoase, deci orice ambalaj suspect trebuie analizat în laborator.” Aceasta poate produce costuri fără să construiască un sistem bun.

A doua eroare este opusă: „Dacă furnizorul spune că este food grade, nu mai avem nimic de verificat.” Nici aceasta nu este suficientă.

Abordarea proporțională este între cele două:

identifică materialul → verifică utilizarea → verifică furnizorul → verifică dovada de conformitate → investighează suplimentar atunci când există neclarități.

Întrebări pentru echipa HACCP

Pentru un ambalaj utilizat frecvent, verificați:

• Este în contact direct cu alimentul?

• Este utilizat pentru alimente grase?

• Alimentul intră fierbinte în ambalaj?

• Cât durează contactul?

• Este utilizat exact în condițiile declarate de fabricant?

• Știm din ce material este produs?

• Avem documente actuale de conformitate?

• Furnizorul poate demonstra respectarea cerințelor privind PFAS?

Dacă nu puteți răspunde la ultimele două întrebări, nu înseamnă automat că aveți un produs periculos. Înseamnă că aveți o informație lipsă într-un punct relevant al sistemului de control.

Ideea de reținut

Pentru PFAS, pericolul nu trebuie tratat prin sloganuri. Trebuie urmărit mecanismul:

substanță în material → posibilă migrare → posibilă expunere.

Iar pentru operatorul alimentar, controlul începe în cele mai multe cazuri la furnizor și la specificația materialului, nu la masa de lucru din bucătărie. Un ambalaj nu este doar ceva în care punem produsul. Este un material care devine parte din mediul imediat al alimentului și trebuie evaluat ca atare.

Articole care îți pot fi utile în aplicarea practică

Checklist de verificare a furnizorului de ambalaje după 12 august 2026

Studiu de caz: ambalajul era declarat „pentru alimente”. Dar era suficient?

PFAS în ambalajele pentru alimente: ce trebuie să verifice operatorul și ce documente ar trebui să existe

 

Surse

EFSA — Per- and polyfluoroalkyl substances (PFAS), actualizat la 22 iulie 2026.

EFSA — informații privind materialele destinate contactului alimentar și migrarea substanțelor.

Regulamentul (UE) 2025/40, în special articolul 5 alineatul (5).

Comisia Europeană — New EU rules on packaging enter into application, 11 august 2026.

Data verificării: 19 septembrie 2026.