PFAS în ambalajele pentru alimente: ce trebuie să verifice operatorul și ce documente ar trebui să existe

Din 12 august 2026, ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare nu mai pot fi introduse pe piața Uniunii Europene dacă nivelul substanțelor per- și polifluoroalchilate — PFAS — atinge sau depășește anumite limite stabilite prin Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Răspunsul necesită puțină atenție, pentru că trebuie separate obligațiile fabricantului ambalajului de responsabilitatea operatorului alimentar care îl utilizează.

Pentru un restaurant, o brutărie, o unitate de catering sau un producător alimentar, schimbarea ridică o întrebare foarte practică:

Este suficient să cumpăr un ambalaj pe care scrie „food grade” sau trebuie să cer furnizorului dovezi suplimentare?

Răspunsul necesită puțină atenție, pentru că trebuie separate obligațiile fabricantului ambalajului de responsabilitatea operatorului alimentar care îl utilizează.

Ce prevede regulamentul

Articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2025/40 stabilește că, începând cu 12 august 2026, nu pot fi introduse pe piață ambalaje destinate contactului cu alimentele dacă acestea conțin PFAS în concentrații egale sau mai mari decât:

• 25 ppb pentru orice PFAS determinat prin analiză țintită, fără cuantificarea PFAS polimerice;
• 250 ppb pentru suma PFAS determinate prin analiză țintită, după caz cu degradarea prealabilă a precursorilor;
• 50 ppm pentru PFAS, inclusiv PFAS polimerice.

Regulamentul stabilește și reguli suplimentare atunci când fluorul total depășește 50 mg/kg.

Aceste limite nu sunt recomandări și nici criterii voluntare. Ele fac parte din cerințele legale aplicabile ambalajelor introduse pe piața Uniunii Europene.

Cine trebuie să demonstreze conformitatea ambalajului?

Regulamentul atribuie fabricantului o responsabilitate clară. Înainte de introducerea ambalajului pe piață, fabricantul trebuie să efectueze sau să asigure efectuarea procedurii de evaluare a conformității și să întocmească documentația tehnică prevăzută în anexa VII.

După demonstrarea conformității, fabricantul întocmește declarația UE de conformitate prevăzută de articolul 39. Prin emiterea acesteia, fabricantul își asumă responsabilitatea pentru respectarea cerințelor regulamentului.

Furnizorii de ambalaje sau materiale de ambalare trebuie, la rândul lor, să transmită fabricantului informațiile și documentația necesare demonstrării conformității.

Prin urmare, sistemul juridic nu pleacă de la ideea că fiecare restaurant trebuie să trimită paharele, cutiile și hârtia de ambalare la laborator.

Responsabilitatea trebuie să funcționeze de-a lungul lanțului de aprovizionare.

Declarația de conformitate și buletinul de analiză nu sunt același lucru

Această diferență este importantă deoarece:

Declarația UE de conformitate este documentul prin care fabricantul declară că cerințele aplicabile ambalajului au fost demonstrate.

Documentația tehnică conține baza pe care această concluzie a fost stabilită.

Buletinul de analiză poate reprezenta una dintre dovezile tehnice utilizate pentru demonstrarea conformității, dar regulamentul nu spune că fiecare utilizator final trebuie să dețină obligatoriu un buletin de laborator pentru fiecare tip de ambalaj.

Așadar, întrebarea corectă adresată furnizorului nu este întotdeauna: „Aveți analiza PFAS?”

Mai util este:

„Puteți demonstra că acest ambalaj respectă cerințele aplicabile ale Regulamentului (UE) 2025/40, inclusiv articolul 5 alineatul (5) privind PFAS?”

În funcție de poziția furnizorului în lanț și de produs, răspunsul poate fi susținut prin declarația de conformitate, documentație tehnică, specificații, declarații ale producătorului și, unde este necesar, rezultate analitice.

Ce ar trebui să verifice un operator alimentar

Pentru operatorul alimentar, verificarea ambalajelor poate fi integrată natural în procesul de aprobare și reevaluare a furnizorilor.

Pentru ambalajele destinate contactului direct cu produsele alimentare merită verificate cel puțin:

Lista trebuie adaptată tipului de ambalaj și rolului operatorului în lanțul economic.

Ambalajele care merită o atenție suplimentară

PFAS au fost utilizate, printre altele, pentru conferirea unor proprietăți de rezistență la grăsime și umezeală unor materiale destinate contactului alimentar.

Comisia Europeană menționează exemple precum ambalaje takeaway, hârtie pentru fast-food, pungi pentru popcorn de microunde, hârtie pentru produse de brutărie și cutii pentru pizza.

Aceasta nu înseamnă că asemenea produse conțin automat PFAS.

Înseamnă însă că proprietăți precum „grease-proof”, rezistența la ulei sau tratamentele de suprafață reprezintă motive rezonabile pentru a verifica mai atent documentația produsului.

Ce se întâmplă cu ambalajele personalizate cu marca firmei?

Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe ale regulamentului.

Definiția „fabricantului” include, în anumite situații, persoana care dispune proiectarea sau fabricarea unui ambalaj ori a unui produs ambalat sub propriul nume sau propria marcă.

Există însă o derogare relevantă pentru microîntreprinderi atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de regulament, caz în care furnizorul ambalajului poate fi considerat fabricant.

Prin urmare, utilizarea unor cutii, pahare sau ambalaje personalizate cu marca proprie merită analizată separat. Nu trebuie presupus automat nici că restaurantul devine fabricant, nici că responsabilitatea rămâne întotdeauna exclusiv la furnizor.

Cum se leagă această obligație de HACCP

Regulamentul privind ambalajele nu transformă automat verificarea PFAS într-un CCP și nici nu justifică introducerea mecanică a încă unui formular în dosarul HACCP.

Problema este mai simplă.

Ambalajul care vine în contact cu alimentul este un material utilizat în proces. Dacă proprietățile sale pot influența siguranța sau conformitatea produsului, organizația trebuie să dispună de un mecanism rezonabil prin care se asigură că achiziționează și utilizează materiale adecvate.

În practică, acest lucru poate fi integrat în:

• aprobarea furnizorilor;
• specificațiile de achiziție;
• recepția materialelor;
• analiza pericolelor, atunci când este relevant;
• managementul modificărilor;
• verificarea periodică a documentelor furnizorilor.

O formulare utilă pentru solicitarea către furnizor

În locul unei solicitări generale de tipul „trimiteți certificatul pentru ambalaj”, operatorul poate solicita identificarea exactă a produsului și documentele care demonstrează conformitatea acestuia pentru utilizarea intenționată.

De exemplu:

„Vă rugăm să ne transmiteți documentele aplicabile care demonstrează conformitatea ambalajului [cod/produs] destinat contactului cu alimentele, inclusiv conformitatea cu cerințele articolului 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2025/40 privind PFAS, precum și condițiile declarate de utilizare.”

Astfel, responsabilitatea nu este transferată artificial operatorului alimentar, dar acesta își poate documenta decizia de achiziție.

Ce merită verificat

Dacă organizația utilizează ambalaje pentru contact direct cu alimentele, primul pas nu este comandarea unor analize de laborator.

Primul pas este inventarierea lor.

Pentru fiecare categorie importantă de ambalaj merită să puteți răspunde la cinci întrebări:

1. Știm exact ce material cumpărăm și de la cine?
2. Avem documente care identifică utilizarea sa pentru contact alimentar?
3. Furnizorul poate demonstra conformitatea cu cerințele actuale privind PFAS?
4. Știm pentru ce temperaturi, alimente și condiții este destinat?
5. Avem un mecanism prin care aflăm dacă furnizorul schimbă materialul sau compoziția?

Din perspectiva siguranței alimentelor, adevărata schimbare nu este apariția încă unei hârtii.

Este trecerea de la presupunerea „este ambalaj alimentar, deci trebuie să fie bun” la o achiziție bazată pe specificații, responsabilități și dovezi verificabile.

Articole care îți pot fi utile în aplicarea practică

Checklist de verificare a furnizorului de ambalaje după 12 august 2026

PFAS și migrarea din ambalaj în aliment

Studiu de caz: ambalajul era declarat „pentru alimente”. Dar era suficient?

Surse principale

Regulamentul (UE) 2025/40 al Parlamentului European și al Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în special articolele 5, 15, 16, 38 și 39 și anexele VII–VIII.

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare.

Comisia Europeană — informațiile privind aplicarea PPWR și restricționarea PFAS în ambalajele pentru contact alimentar.

Data verificării juridice: 19 septembrie 2026.

Material cu caracter informativ. Încadrarea corectă a activităților și eventualele formalități necesare trebuie analizate în funcție de situația concretă a fiecărui operator economic.

Solicitare asistență juridică

Articole similare

E Etichetarea alimentelor Oferă o cantitate mare de informații pe majoritatea alimentelor ambalate. Citește

O Osmofil Un organism care poate tolera niveluri ridicate de zaharuri în mediul său. Citește

Studii de caz: Generale Studiu de caz: ambalajul era declarat „pentru alimente”. Dar era suficient? Un restaurant cu livrare la domiciliu utilizează lunar câteva zeci de mii de ambalaje: cutii pentru produse prăjite, … Citește

Știri & Noutăți Noile limite pentru PFAS din ambalajele alimentare se aplică în UE. Ce merită verificat acum în relația cu furnizorii Din 12 august 2026, în Uniunea Europeană se aplică noile restricții privind prezența PFAS în ambalajele destinate con… Citește

Pericole Chimice PFAS și migrarea din ambalaj în aliment PFAS sunt frecvent numite „substanțe chimice persistente” sau „forever chemicals”. Termenul atrage atenția, dar pentr… Citește

Studii de caz: HACCP Checklist de verificare a furnizorului de ambalaje după 12 august 2026 Din 12 august 2026 sunt aplicabile în Uniunea Europeană limitele pentru PFAS prevăzute de Regulamentul (UE) 2025/40 p… Citește